27,128 matches
-
ar fi conjurația mormolocilor nevăzători și cu raiduri în lupanare exotice, cu exhibiții sexuale (Orbitor). În acest avînt de depășire a realismului cuminte, am remarcat de curînd performanța unui prozator încă tînăr și aproape fără notorietate. Am fost surprins la lectura romanului Povestea Marelui Brigand de prezența unei tehnici narative rafinate, pe un suport de viață și de depozitare livrescă extrem de pretențios, un autor la fel de stăpîn pe descripția fidelă de epocă și pe resorturile inspirației magice, cu rădăcini indigene, dar și
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
de cel puțin patru ori, în locuri diferite, în momente diferite. Mortul e ca o placă turnantă, se mută încolo și încoace, bătîndu-și parcă joc de agenți. Cineva observă că victima nu moare decît pentru asasinii săi. Suntem copleșiți la lectură de trimiteri tainice, ezoterice, religioase, ultimele și cu un substrat apocaliptic. Nu ne silim să le deslușim în întregime. De ce? Mai întîi pentru că farmecul acestui tip de narațiuni rezidă în aliajul dintre realismul minuțios și unda de mister nedefinit. Peste
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
legate de el, cînd totul devine un joc gratuit, cînd îți procuri un prisos de timp abia atunci cresc șansele de a cîștiga". Metoda care se aplică în anchetă se răsfrînge și în tehnica romanului. Dacă există un cifru de lectură care solicită scormonirea după mituri și patimi religioase, nu mă aventurez pe acest tărîm pentru că am convigerea că explicitul nu poate da imponderabilității de conținut și de stil o materialitate. Aș putea pune ca motto comentariului critic adagiul: enigmele nu
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
explicitul nu poate da imponderabilității de conținut și de stil o materialitate. Aș putea pune ca motto comentariului critic adagiul: enigmele nu sunt făcute să fie dezlegate. Sensul e însă restrîns la acest gen de scrieri. La încheierea însemnărilor de lectură reiese, sper, că romanul Povestea Marelui Brigand e o apariție editorială de excepție. Mă simt îndemnat după avalanșa de elogii (pe deplin meritate!) să adaug și o rezervă. Din primele rînduri, am situat cartea în continuarea demersului lui Kafka (Procesul
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
și în România astfel de cazuri. Oricum, nu avui nici cea mai mică ezitare încredințând tiparului R.L., scrisoarea. Motiv pe care cititorul sunt sigur că îl va înțelege. Iată ce-mi scrie M. H. Simionescu: " Până aseară, când am terminat lectura, mi-am tot făcut reproșuri în legătură cu îndrăzneala de a-ți cere romanul îndelung jinduit (e vorba de Căderea în lume - n. n.). Odată cu întoarcerea ultimei pagini, necrezând parcă în acel fine, cu datarea sub el, mai sperând să rămân în lumea
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
roadă; în fond principalul era ca această carte să-mi aparțină, să mă bucur de ea - atât de puține sunt lucrurile care ne mai bucură, cu adevărat. Ce importantă mai are acum, mi-am zis, și am căzut în meditație... Lectura mi-a fost ușoară, mărturisesc: am desfăcut cartea ca pe o partitură muzicală, cu grija de a nu scăpa nici o notă. Construită solid, cu calm și infinită prevedere, spontană însă în fiece desfășurare, până la amănunt, cartea m-a cucerit mai
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
hîrtie. Am avut, citindu-ți admirabila carte, senzația participării directe la marea aventură, avînd permanent bucuria frazei, a desenului ei rafinat, a materiei forjate. Minunat! Aflat pe alt mal a viziunii asupra romanului, nu-i locul să amănunțesc, urmărind altă lectură a lui, spun că am rămas un cititor cinstit, capabil să guste și să prețuiască tipul de scriitură - viziunea y compris - pe care îl frecventează. E o nerozie să presupui - cum fac unii critici - că urmărirea unei modalități naște exclusivism
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
De tot hazul faptul că, în valea pe care o locuiesc, între Bucegii Ialomiței și până dincolo de Târgoviște, numai Vătășești. De culori și nuanțe asemănătoare. Și Negotei (am vrut să scriu negotei) destui, desigur nu atât de vii ca Acela. Lectura n-a fost lipsită de aventura ei și din alte cauze: la revenirea aici, în miercurea următoare întâlnirii noastre de la Casa Scriitorilor, pe când dormeam adânc, am fost trezit de troznete mărunte și de fanta unei lanterne plimbându-se pe tavan
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
de restabiliri ale unor adevăruri oricât de aparent mărunte ori nesemnificative pe moment înseamnă foarte mult în ansamblul lucrării. Presupune tenacitate în căutare. Pe câtă răbdare, pe atâta entuziasm. Dar mai înseamnă, - și e greu de stabilit ierarhia valorică -, experiență, lectură și cunoașterea ariei largi a publicisticii românești pentru construirea propriului sistem de referințe. Raționamente susținute pe termeni exacți despre lucruri concrete, nu de puține ori ajutate de intuiții, la rându-le, complice active în obținerea rezultatelor documentării. Aș mai observa
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
printr-o anecdotă, în strânsă comunicare, în stare să dezvăluie succesiunea generațiilor politice, să le transforme în investigații morale. Gala Galaction este atent la criteriul moral al generațiilor, de pe poziția, favorizată dar dificilă, a judecătorului dar și a stimulatorului ei. Lectura publicisticii lui Gala Galaction conduce, nu atât la descoperirea emoției, cât la înțelegerea ei. Analiza scriitorului merge până în inima celor mai dificile complexe psihologice. Sunt dezbătute aici probleme de morală și etică, probleme de creație, despre teorie și creație, ce
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
de meditație ale acestui martor încrezător în dialogul său cu oamenii. Când Platon considera pe atenieni mai buni decât alți oameni, era convins că virtutea lor nu rezultă din nici o constrângere. Este gândul spontan pe care l-am avut după lectura paginilor publicisticii lui Gala Galaction, în corelare spirituală și materială cu paginile sale de proză. Nu închei această cronică fără a număra cele douăzeci și patru de titluri de reviste aduse în prim planul cercetării pentru întocmirea acestui volum de publicistică a
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
cantitatea de făină era vândută după numărul de persoane. În fiecare seară bunica îmi citea cu voce tare, în genere din Pușkin, Jukovski, Nekrasov, basmele lui Andersen sau ale fraților Grimm. Era deja foarte bătrână și, de regulă, adormea la mijlocul lecturii. Ochelarii îi cădeau și începea să sforăie, iar eu o zgâlțâiam: "Bunico, ce se întâmplă mai departe? Bunico, nu mai adormi!" Uneori mergeam cu bunica la plimbări mai lungi. Mergeam fără grabă de-a lungul râului, prin Piața Roșie și
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
ardea și îmi cerea să ripostez activ. În septembrie 1960, intrasem deja la universitate și m-am înțeles cu un prieten care locuia aproape de Piața Maiakovski și cu un altul care studia la Institutul de Teatru să începem din nou lecturile la monument. Calculul era simplu: cei ce veneau odinioară aici și nu erau prea speriați de "hingherirea" de care avuseseră parte, după două-trei întâlniri de-ale noastre, cu siguranță vor veni. Chiar așa s-a și întâmplat. La scurt timp
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
la monument. Calculul era simplu: cei ce veneau odinioară aici și nu erau prea speriați de "hingherirea" de care avuseseră parte, după două-trei întâlniri de-ale noastre, cu siguranță vor veni. Chiar așa s-a și întâmplat. La scurt timp, lecturile noastre se desfășurau cu regularitate, se adunau deja o mulțime de audienți. Am făcut rapid cunoștință cu cei "bătrâni" și am descoperit cu bucurie că viața lor era foarte activă chiar și în afara acestor întâlniri. În afară de difuzarea prin Samizdat a
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
dispute și acolo luau cuvântul, puneau întrebări și generau, de fapt, o adevărată dispută de idei. Aveau încă din timpuri mai vechi legături vaste cu persoane foarte diferite: oameni de știință, scriitori, artiști plastici. Cercul meu de cunoștințe creștea impetuos. Lecturile din Piața Maiakovski, la Maiak 3), cum o numeam, într-adevăr, ca un far, atrăgeau tot ceea ce era mai bun și mai original din ceea ce exista la vremea aceea în țară. Era exact ce-mi și doream de atâta timp
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
cuvinte, spuse numai în șoaptă, primeai, fără nici o discuție, zece ani de pușcărie. Neavând permisiunea de odinioară de a acționa, autoritățile își ieșeau și mai mult din minți și considerau că nu trebuie să mai îngăduie această libertate: de la prima lectură puneau la cale provocări, îi rețineau pe recitatori și comunicau numele acestora la instituțiile de învățământ, pentru că majoritatea dintre noi eram studenți. În institute au fost luate măsurile de rigoare, în general excluderea din facultate. În realitate măsurile punitive, represaliile
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
că asta se simte în orice scriu. Ar fi o explicație. - Ce citiți (în afară de “România literară”)? - N-am mai citit demult o carte cu interesul pe care mi-l provoacă Jurnalul Monicăi Lovinescu. Începusem să mă tem că și gustul lecturii se uzează. Aveam tendința să citesc pe sărite, să răsfoiesc ori să las cărțile citite doar pe jumătate, ceea ce nu mi se întâmpla altădată. Trec, cum v-am spus, printr-o perioadă dificilă, și din motive de sănătate, și pentru că
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
că indiferența poate reuși ceea ce n-a reușit cenzura. Nu puțini scriitori s-au îndreptat spre alte îndeletniciri. Spre gazetărie, mai ales. Însă n-aș putea să vă spun ceva serios despre ce se scrie în prezent. Stau prost cu lecturile. Nu sunt sigur nici că gusturile mele sunt la zi. Eu cred în autorii care au obsesii, nu în cei care au idei. - De ce scrieți numai eseuri? De ce nu mai scrieți o carte de ficțiune, de literatură propriu-zisă, cum ați
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
promisiunea întoarcerii Regelui Dom Sebastiao (căzut într-o luptă cu maurii în secolul al XVI-lea), era infinit mai interesant decît războaiele mondiale din secolul XX. Scriind biografia Sfîntului Paul, poetul portughez descrie parcă viața unui contemporan: senzația că, în timpul lecturii, ai fost companion al Sfîntului se impune de la primele pagini. Apariția unei asemenea cărți în 1934 l-a impresionat adînc pe Unamuno, care a prezentat-o călduros publicului spaniol. În orășelul din Nordul Portugaliei unde văzuse lumina zilei, în micul
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
strada, orașul, lumea întreagă cântă și descântă cu o uimitoare hărnicie. O râvnă care de multe ori însă nu și încântă. De altfel, ar fi deopotrivă imposibil și necuviincios. Cândva am aflat că există un cod al bunelor maniere de lectură. Sunt cărți pe care le citești în tren sau în tramvai; unele pe care le devorezi la gura sobei sau lungit pe patul din dormitor; altele, în schimb le digeri doar cu creionul în mână, stând pe scaunul din birou
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
Rodica Zafiu Lectura revistelor de lingvistică din anii '50 e instructivă și poate deveni - pentru publicul de azi - destul de amuzantă. Pentru cei care au trăit direct experiențele profesionale ale perioadei postbelice, textele politizate din publicațiile științifice evocă încă realități dramatice sau cel puțin
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
în felul lui, misiunea scriitoricească, iar reușitele din acei ani "vin din ceea ce nu-și propune să ne spună scriitorul, din ceea ce atinge el în trecere și involuntar ". Senzația de tezism și schelăriile teoretice vor fi întotdeauna o piedică în lectura tinerilor pentru care situațiile din roman, atmosfera și mentalitatea eroilor sunt tot mai străine. Este și motivul pentru care criticul povestește de multe ori subiectul romanelor explicându-l în contextul și intenționalitatea lui. Metoda - à la Eugen Simion - nu e
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
la infinit, romanele despre care vorbește (cu excepțiile de rigoare, bineînțeles), chiar și cele pe care nu le-am parcurs, ne vor atrage tot mai puțin. Prevăd un efect pervers al acestei cărți: ea va scuti generațiile următoare de balastul lecturii a mii de pagini. Intrat imediat în bibliografia obligatorie, această neconvențională istorie literară va înlocui o bibliotecă întreagă; dincolo de ea se vor avânta doar cei cu un spirit de sacrificiu mai mare decât al criticului. în câteva cuvinte, un studiu
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
eu însumi în joc. Lista mea a apărut în numărul 3. În pofida aparențelor, jocul cu pricina are o mare doză de seriozitate. Eu cred că poți analiza, pornind de la titlurile indicate de fiecare, nu doar niște gusturi în materie de lectură, dar și felul în care dorește fiecare să fie perceput. Nu sînt sigur de onestitatea absolută a răspunsurilor. În astfel de cazuri, oarecare paradă, mască, afectare par obligatorii. Nu sînt sigur nici măcar de mine însumi: cele zece titluri aparțin oare
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
alcătuit lista, m-am gîndit doar în treacăt) este absența cărților românești. Pentru un om care și-a consacrat viața literaturii române, iată ceva greu de înțeles. Explicația ar putea consta în faptul că fiind la mijloc niște preferințe de lectură, am eliminat spontan tocmai literatura de care m-am ocupat din obligație. O obligație liber asumată, e drept, dar nu mai puțin constrîngătoare. Iar preferințele sînt forma noastră maximă de libertate în materie de gust. Al doilea lucru este tot
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]