4,107 matches
-
ajunge la turbăria ce ne încinge ca o cunună de spini? ce universuri lichide va încarcă de mătăsoase atingeri, de sonuri halucinate, cu trup de pești săgetând labirintic și-n gurile mute ecoul adânc ascunzând? ce gușă de pasăre vă leagănă expert, înainte de-a vă vărsa ca pe un foc ce topește zăpezi și geruri învârtoșate? peste toate, soare sunând înfundat, în căderi neverosimile de cascadă, neclintire de albastru, cum luciul de apă virgină, și liniștea, explodând, ca un munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ai locului ,turism, obiceiuri și tradiții, etc. Moldova-Nouă este oglinda sufletului meu, este leagănul meu din copilărie și pot să spun cu drag și dor că vântul coșava m-a dojenit atunci când am mai făcut greșeli, apele Dunării m-au legănat, frumusețea apusului de soare de peste Dunăre ma mângâiat pe creștet. Totul este minunat și vei înțelege doar atunci când privești din adâncul sufletului tău. Cu drag, autoarea. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ ȘI LIMITE TERITORIALE Moldova-Nouă ( maghiara Ujmoldova, cehă Nova Moldova, germană Neumoldowsa) este
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
de beatitudine, de fericire intensă, ca sub efectul unor narcotice. De altfel, un splendid poem dedicat bătrâneții se numește chiar drogul: "mulțumescu-ți ție/ Doamne/ că mi-ai dat șansa/ de a fi// bătrână/ picioarele mi se împleticesc/ capul mi se leagănă ușor/ Bucuria mă cuprinde/ amețită/ cu nesaț/ sorb drogul bătrâneții" (p. 46). Într-o vreme a urii generalizate și a trivialității agresive, Irina Mavrodin pledează pentru frumusețile simple ale vieții (un fir de păpădie, prin care se înțelege o variantă
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
de steaua lui, făcuse niște fălci ca genunchii de capră și mai erau și bivolițele alea cu uitături de diavolițe vădane, întristate și lacome, bărbătoase și cu bărbile încleiate de bale și nămol, și tot într-o sâsâială neîndurătoare își legănau capetele romboidale pe sub ușa lui Bajnorică și pe la ferestre, iar de-acum nimic nu-i mai cădea bine și doar un pahar cu lapte de bivoliță era mâncarea lui pe o zi întreagă și se trezea în puterea nopții vomând
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
subordonarea intereselor partidului intereselor de grup și a perpetuării pe termen nelimitat a puterii. Darul nesperat primit de PD ar trebui să însemne, pentru acest partid, un moment al clarificărilor decisive. Nici vorbă de așa ceva. Boc și ai săi se leagănă cu iluzia că vor reuși să-și păstreze popularitatea fără să dea ceva în schimb. Ceea ce așteaptă românii de la ei e clarificarea ideologică. Nu se poate merge la nesfârșit ținând în mână sfoara bicoloră a dreptei-stângii. Deși, în practică, mulți
Politica lui Struțulescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9559_a_10884]
-
doi nu se petrece pe stradă, ci într-o cârciumă unde liliacul invocat de Sachs se află doar în vaze, iar straja de noapte a orașului (Friedemann Röhlig) e omul de serviciu venit după gunoaie. Ucenicii laudă ziua de Sânziene legănând ritmic sticle de bere, iar pomul din stradă e înlocuit de statuia unei mâini cu arătătorul ridicat dăscălitor, pe care Stolzing o dărâmă furios. În timpul serenadei lui Beckmesser, Stolzing pictează rochia Evei, după ce încă din actul I îi dăruise acesteia
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
predilecție în zona caldă a spectrului. Pacea este un nordic în ceea ce privește rigoarea și soliditatea compoziției. în ciuda naturii sale solare, a voluptății de a pune tușa ori de a așeza un ton, el nu se risipește în atmosferă și nu se leagănă în reverii pînă cînd forma își pierde coeziunea. Peisajele, naturile statice și compozițiile sale fără eroisme de paradă sînt măsura unei civilizații a privirii care și-a redobîndit locul ei firesc. Continuator al tradiției noastre interbelice, pictor al unei lumi
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
clătiri, Pe ale melancoliei liniștitele uimiri" (Melancolia). Melancolia cuprinde un întreg program de viață, după cum versurile care deschid prăfuitul poem epic Aprodul Purice îl caracterizează deplin pe Negruzzi și ne dispensează de orice comentariu: "Ciocîrlia cea voioasă în văzduh se legăna Ș-înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba. Plugarul cu hărnicie s-apucase de arat. Pămîntul ce era încă d-al său sînge rourat; Uitat-acum moldovanul trecutele lui nevoi, Și cu fluierul la gură, păstorul pe lîngă oi Cîntă dragostele sale
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
trece prin mai multe faze, una dintre ele potrivindu-se rimbaldianului "Je est un autre", cînd chestia extraterestră venită cu un meteorit coboară la prima stație, adică exact în Central Park, lîngă pînza-hamac pe care cu ochii la stele se leagănă cei doi îndrăgostiți. Apoi negreala care are propria sa autonomie i se lipește de motocicletă, ajunge acasă și se adăpostește cînd sub pat, cînd printre cărțile înșirate pe jos și într-o noapte zbuciumată se lipește de Peter, iar acesta
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
Dionis strigând și-l văzui repezindu-se din pragul ușii pe care o deschisese spre Nicolae care a doua oară mă lovi. Era ciudat cum ningea imperturbabil afară și cum luna ce răsărise rotundă făcea să se vadă fiecare fulg legănându-se în aer și stingându-se în nisip. Auzii la fereastră nechezând calul jumătate alb și jumătate negru al lui Ucsnit Sedescu și anotimpurile începură să se încurce în mine ca într-o joacă, probabil datorită frigului ce intra pe
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
ostentativ, ci conturat cu delicatețea unei stampe japoneze: "fiecare femeie/ are ceva de ascuns/ lacrima unui logodnic abandonat/ umbra unui bărbat/ un ideal/ o urnă de pământ/ un ficus/ din care cad frunze și ea le adună/ și căruia-i leagănă crengile cu mâna/ în zilele fără vânt" (fiecare femeie). Mersul poeziei urmează un protocol suav, bemolilor emoționali adăugîndu-li-se o tristețe biologică sub semnul osmozei, atît de cutremurător naturale, între trup și spirit: "nici nu vreau să știu/ la ce se
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
avut impresia că fata a ridicat intenționat marginea capotului prea sus și că a Închis un ochi. Niciunul nu putea adormi și timp de o oră fiecare se gândea la celălalt. Liniștea nopții puse stăpânire pe Întreaga clădire și somnul legăna visele celor din dormitoarele școlii. Dormi?, Întrebă Tuți cu o voce care-și pierduse siguranța de mai Înainte. Nu pot! De ce? Poate din același motiv ca al tău? Știu că vezi pe sub capot dar citești și În suflet? Poate că
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nimeni din jurul tău nu le respectă. În afara prosperității personale, e ridicol să lupți aiurea într-o Românie fără repere și viitor. S-au săturat să li se spună Don Quijote. Acriți și tot mai cinici, după crunte dezamăgiri politice, și-au legănat conștiința cu explicații parțial valabile: nu mai avem unde fugi, presa a încăput, cu mici și insignifiante excepții, pe mâna lor - a lui Vântu, Voiculescu și Patriciu. și așa au început să le facă, tot mai conștient, jocurile, dar cu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
o căzut cloșcă? Ei! Așa parcă mai vii de acasă, Dumitre. Moș Dumitru Carpen a zâmbit și, cu o mână obosită, și-a tras pălăria mai pe-o ureche, privind lung în zare pe sub zagara. Sirul de care, hodorogind și legănându-se sub greutate, șerpuia alene pe șleaul ce părea nesfârșit. Semăna cu o omidă...Moș Pâcu - cu un gest obișnuit - și-a scos luleaua și punga cu tutun, alături de care avea și sculele trebuitoare. După ce a îndesat tutunul în găoacea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca la cine știe ce arătare. Până la urmă, și-o dus mâinile la ochi, să n-o mai vadă. „Asta nu-i Liuba” - o scâncit el. Doctorița o ridicat din umeri a neputință. Liuba - rusoaica - o ieșit așa cum o intrat, gâfâind și legănându-se pe picioarele groase și crăcănate. „Asta-i Liuba pe care o am. Alta nu-i” - a spus șefa spitalului, cu părere de rău. Nenea Jănel s-o ridicat să plece, dar doctorița l-o oprit. „Stai, să mai întreb
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aprinși, care te spărgeau cu lumina lor și se mișcau mereu! Uite-așa! Uite-așa! M-am frecat la ochi. „Poate mi se năzare. Cine știe?” Da’ de unde...Când i-am deschis, luminițele erau tot acolo și tot așa se legănau... „Măi, să știi că acela îi dracul! Numai dracu’ are ochii de foc.” La un asemenea gând, am uitat de ciubote cu totul. Si unde au început să-mi tremure întâi genunchii, apoi mâinile, și până la urmă și dinții...Norocul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tălpășița” mi-am zis eu...Am prins curaj și am urcat în pod. Un pas...doi...și când să-l fac pe al treilea...deodată îl văd!!!...Era mititel-mititel și ședea agățat cu capul în jos de o stinghie...Se legăna uite-așa: haitea-haitea...haitea haitea...Avea niște urechi mari de tot, iar capul ca de șoarece. Si cu ochii mă spărgea nu alta!... Avea niște gheare, ferească-mă Dumnezeu! ...„Inseamnă că ucigă-l toaca numai noaptea îi mare, da’ ziua
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să vorbești așa, dar să te văd ce faci când îl ai în față pe ducă-se pe pustii... Am uitat să vă spun că nu era singur...Erau vreo trei... „Mama, tata și feciorul” - am gândit eu. Toți se legănau și mă sfredeleau cu ochii cât bobul de mei...Ei, ce zici, Dumitre? Ai fi sta așa fără să tremuri? Ba puneam chiar mâna pe ei! s-a vitejit moș Dumitru. Odată cu aceste cuvinte ale lui moș Dumitru, în rândul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe ucigă-i toaca.” am gândit eu. Si n-au mai venit înapoi? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Ba bine că nu. In fiecare zi, până noaptea, ședeau agățați cu capul în jos de stinghia din pod și se legănau uite-așa: haitea haitea haiteahaitea...Cum se întuneca, plecau. Adică zburau fâl-fâl și gata...auzeai doar un chițcăit de îți spărgea urechea. Bătu-i-ar focul! In zori, îi vedeai iar agățați de stinghie... Da’ la vânătoare te ai mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi dau eu lui baltă!” Si iar începea să măture, cu așa o ciudă de nu se mai vedea din colbărie. Pe la o chindie, apărea și bunicul la colțul hudiței. Călca arar...azi-mâine, purtând undița pe umăr, iar în mână legăna ciorpacul cu câțiva chitici. Pălăria, răsturnată pe-o ureche, de parcă venea de la nuntă. Când bunica auzea scârțâitul portiței, ieșea de oriunde s-ar fi aflat și se repezea la el. Ii smulgea ciorpacul cu chitici din mână și începea să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
râzând cu chef, în timp ce le așeza în față rachiul fierbinte. De acasă sau mai degrabă de la drum ne-am adus poftă de mâncare. Si încă ce poftă! a răspuns Pâcu, uitându-se galeș după crâșmărița care tocmai trecea spre cuhne, legănându-și ademenitor șoldurile... Cărăușii erau atât de înfrigurați încât rachiul fierbinte li s-a părut un adevărat balsam...Au mâncat cu poftă de lup, dar așezat, gospodărește... Acum, după ce ne-am îndestulat, nu ar strica un fum de lulea - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de acord să devin grădina ta, shangdi di liwu prin care să adulmeci parfum de caprifoi pe unde cuvintele tale să poată fi șoptite pe îndelete unde să poți să te ascunzi și să zburzi când vrei să te poți legăna în balansoarul sculptat al îmbrățișărilor mele. eu am îmbrăcat rochia de petunii mov am încălțat pantofii împletiți din trifoi cu patru foi și aștept să fiu luată de mână. șase în primul loc: mergi pe un îngheț teribil, auzi gheața
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
acum cu bine de cercul șopârlelor-tegu-negre. șase în al patrulea loc: înveți să fii elegantă de la cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalți, care orga nizează constelații cu o geometrie ezoterică, de la tigrul qilin, tigrul alb care pășește în urma ta legănându-și alura de val suplu, înalt, de la ritmul perfect al cadenței furnicilor albe vindecătoare, de la opturile de fericire desenate în aer de săndăluțele tale zburătoare, de la petuniile magice, ale căror clopote dansează în adierea khamsinului, vântul cald care durează cincizeci
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cel tei bătut de vânt / Pătișorul la pământ. Câtu-s rămurelele / Tot or bate stelele, / Iară luna va străbate / Dulcea ta singurătate. // MAMA: Și când vântul va șopti / Mândru mi te-a adormi, / Și când vântul va sufla / Teiul se va legăna, / Florile-și va scutura, / Lin că mi te-o deștepta / Sub rotirea norilor, / În căderea florilor. / Sub lucirea stelelor, / Către locul ielelor. / Sub frunza stejarilor / La glasul izvoarelor, / Și al ursitoarelor...// CORUL (șoaptă repetată, ca o reverberare): Ursitoarele! Vin ursitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
începe testamentul... * B2: Ții minte, tu, iubirea mea, o noapte de argint, în care mi-ai arătat pe cer o stea din Carul Mare? Cu fața-s sus, spre Dumnezeu, lăsându-ți capul să se culce pe brațul meu, te legănam, povară dulce... Și nu mi-ai spus atunci nimic. Dar, când mi-am coborât privirea, un deget mic mi-a arătat nemărginirea. F1: Un strop de-argint a lunecat și, cu paloarea-i siderală, pe cerul negru a-nsemnat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]