434 matches
-
din mijlocul copiilor lui Israel; și Leviții vor fi ai Mei. 15. După aceea, Leviții să vină să facă slujba în cortul întîlnirii. Astfel să-i curățești și să-i legeni într-o parte și într-alta, ca un dar legănat. 16. Căci ei Îmi sunt dați cu totul din mijlocul copiilor lui Israel: Eu i-am luat pentru Mine în locul întîilor născuți, din toți întîii născuți ai copiilor lui Israel. 17. Căci orice întîi născut al copiilor lui Israel este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
Să iei și pieptul berbecelui care va sluji la închinarea lui Aaron în slujba Domnului, și să-l legeni într-o parte și în alta, ca un dar legănat înaintea Domnului: aceasta va fi partea ta. 27. Să sfințești pieptul legănat și spata ridicată din berbecele care va sluji la închinarea lui Aaron și a fiilor lui în slujba Domnului, pieptul legănîndu-l într-o parte și într-alta, spata înfățișînd-o înaintea Domnului prin ridicare. 28. Ele vor fi ale lui Aaron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
cel mai mult și cel mai sonor. Ei sar într-un picior, îngână cântece specifice și prind în palme tremurânde plăpândele miracole zburătoare. Iar oamenii mari se bucură și ei de bucuria copiilor, în timp ce fulgii plutesc în zboruri planate sau legănate. Pe fondul roșu al așezării, totul capătă valențe picturale. Un tablou pictat, în mișcare, de o mână divină. Collonges la Rouge are valoare de patrimoniu arheologic, istoric, arhitectural și artistic. Dar, mai ales, de perpetuu spectacol terestru, care dovedește că
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92331]
-
pe urmă, odată deprins cu el, odată obținut echilibrul necesar pentru ca nimic din corpolența lui trandafirie să nu se prăbușească sau pur și simplu să nu se Îngrașe prea tare sau să devină efeminat, odată dobîndit umbletul creol și ușor legănat, iese pe stradă În căutarea cafenelei din fața ziarului unde se Întîlnește cu primul grup de prieteni ai zilei; pe urmă se urcă pentru o clipă la redacția ziarului și ceva mai tîrziu, spre amiază Îi caută prin barurile italienești, aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
La Dedham Glen, Weber ceru să rămână singur cu Mark timp de o oră. Prezența ei ar fi putut pune în pericol exactitatea testului de reactivitate a pielii. —Dumneavoastră sunteți șeful. Ea își netezi sprâncenele și se îndepărtă cu pas legănat. Mark era singur în camera lui și studia o revistă de culturism. Își ridică privirea și zâmbi. —Domnu’ psihiatru! Te-ai întors. Mai dă-mi-l o dată p-ăla cu tăiatul cifrelor și literelor. Acum sunt pe fază. Ieri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
luminate ale nopții, pline de acordurile plăcute și molcome ale viorilor, acolo unde cele mai frumoase și mai Îmbietoare femei - preaiubitele fiice ale negustorilor, bancherilor, milionarilor sau văduvele tinere, bogate frumoase, iubitoare și singure - trec cu pas ușor, mîndru și legănat, cu o expresie de duioșie superficială pe chipurile lor frumoase și delicate. Și cea mai frumoasă este a noastră, au strigat ei, a noastră pentru totdeauna, dacă vrem! Căci În oraș, fraților, În orașul fermecat ce strălucește stins, În orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a drumurilor sale - povestea roților În mișcare și a bielelor zgomotoase, a Încăierărilor violente și a drumurilor aspre, a pustiului sălbatic, a Întinderilor dure, pustii și sălbatice ale Americii. Acesta, conducătorul grupului, desigur, mergea Încet, nepăsător, cu pasul apăsat și legănat, fără să se uite la ceilalți. La un moment dat se opri, Își vîrÎ mîna mare În buzunarul lăbărțat al hainei, scoase o țigară pe care o aprinse dintr-un singur gest al mîinii făcute căuș. Apoi fața i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bărbatul se oprise, băiatul ajunse În dreptul lui, se opri și el și-l privi cîteva clipe cam Încurcat, dar cu același aer de Încredere nezdruncinată. Scoțînd fuioare bogate de fum pe nas, vagabondul porni din nou cu pași mari și legănați și, la Început, nu-i spuse nimic băiatului. După puțin timp i se adresă Însă cu glas răgușit și nepăsător, dar cu un fel de bunăvoință aspră: — Unde-ai pornit-o, băiete? spuse el. Către Marele Oraș? Băiatul dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce lega două orașe mari. După ce se oprise să-și tragă sufletul În orașul apropiat, marele tren Își Începea acum mersul lin, dar nu atinsese Încă punctul maxim al vitezei sale formidabile. Își făcea apariția cu precizie, trecea În mersul legănat și puternic al locomotivei, În vuietul gros și monoton al vagoanelor grele, ce striveau șinele și dispăreau În vale. Timp de cîteva clipe se putea urmări Înaintarea locomotivei după norii de fum ce se Înălțau la intervale regulate deasupra ierbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
glumă, nu-i așa?! Da, da! Nu se-ncurcă defel! Și nu zice nici „pîs“, nu-i așa? — Nu, nu! Nu zice decît „Hai Încoace“ și nimic altceva! — Și-o pornește copăcel-copăcel! zice unul Însoțindu-și cuvintele de o mișcare legănată a capului negru plecat spre pămînt. Și-ncepe să-l tragă! spune celălalt legănîndu-și capul ca și cum ar trage ceva. — Și zice „Hei-rup!“, spune unul. — Și zice „Gata, băiete, am pornit-o!“ răspunde celălalt. — Ha, ha, ha, ha! și se Înăbușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care o făcea să zîmbească, și să fie atent să nu rîdă. Ea nu băga de seamă că mîna care o ținea pe-a ei era ca de granit și făcea un efort să nu-i zdrobească degetele. Traversară scîndurile legănate ale podului de peste canal, trecură de niște depozite și urcară un povîrniș plin de iarbă. Thaw mergea înainte, trăgînd-o după el. Ea rîse cînd o împinse în jos și-i frecă trupul și gîtul cu mîinile lui de piatră. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bordei intră și pe capătu-unei laiți Lumină mucos și negru într-un hârb un roș opaiț, 665Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e într-o grindă, celălalt e după ușă, Pin gunoi se primblă iute legănată o rățușcă Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă; Hîrîe-n colț colbăită noduros râșnița veche, 670În cotlon toarce motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Strălucesc așa de vii, Iar de râde, are haz, Cu gropițe în obraz Și la unghiul dulcii guri Și la alte - ncheeturi, Și la degete, la coate, La - ncheeturile toate; Ochii ard întunecoși, Fața albă, buze roși, Iar când merge legănată, Tremur sânii ei de-odată, Tremură frumseța-i toată. Nu-i subțire ci - mplinită, Cum e bună de iubită, Nici prea mică, nici prea mare, Plinuță la - ncingătoare, Plinuță la sâni, la față, Încât ai ce strînge-n brațe. Tot ce-ar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și-l dădu gata din două înghițituri. Mestecatul era ca un masaj pentru capul care-i zvâcnea. După ce îmbucă și ultima firimitură, se simți mult mai calm. Apucând din nou de mâner căruciorul, își croi drum pe Carondelet Street, mergând legănat. Coti din nou la următorul colț de stradă ca să înconjoare cvartalul așa cum își propusese, se opri lângă zidurile ponosite de granit ale Sălii Gallier, ca să mai înfulece încă doi dintre crenvurștii Paradisului, înainte de a străbate ultima etapă a călătoriei. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Pe-un teren cât un ogor Fac deliciul tuturor. Când blestemă, când înjură, Are-o gură cât o șură. Ea, de credincioasă ce-i, Bate toaca-n cuibul ei. Găgăie și-ntr-una saltă Când se-apropie de baltă. Calcă scurt și legănat, Măcăind neîncetat. Este albă și sclipește, Iar la soare se topește. Zăpada Are clopoței, dar nu e oaie. Nu e foc, dar arde. Cuvântul Unii cu foloasele, El trage ponoasele. Acarul Păun Fuge de se prăpădește, Nimenea nu-l fugărește
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
fumului înțepător și puteam cel puțin să respirăm în voie fără să tușim. Ariald a observat jegul unsuros depus pe tot ce era acolo și a strâmbat din nas. A sosit și hangiul, un albinos strabic și molâu, cu mers legănat. - Nobili longobarzi, ce pot să fac pentru voi, căci locuri de dormit nu mai sunt? ne-a întrebat. - Mâncare ai? a întrebat Ariald. Bărbatul a arătat spre vatră, unde se frigeau la proțap o jumătate de duzină de iepuri sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
clipa. Și acum nu ne mai rămâne timp - am pierdut-o. Ieși. Rătăci dezorientat dintr-o parte În alta printr-un coridor alb, Încurcând apoi butonul ascensorului cu cel de la soneria portarului, hăituit de o hoardă de femei Însărcinate - rațe legănate, fantasme grase și inerte. O viziune pe care o considerase Întotdeauna dezgustătoare. Aris avea oroare de urmările raporturilor sexuale: boli congenitale, infecții, plăgi și copii. Prefera să-și fie suficient lui Însuși. Ca de altfel, În toate celelalte privințe. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atât de mare a fost șocul plăcerii. Când m-a pătruns, a fost ca și când aș fi căzut într-un lac limpede, ca și când luna însăși mi-ar fi cântat numele. Era tot ce îmi dorisem. Am dormit în brațele lui mari, legănată ca un copil, pentru prima dată de când mama mă ținuse în brațe, fie numele ei binecuvântat. Pentru acea noapte, l-am iubit pe Iacob. Bilha i-a povestit toate astea Rahelei. N-a fost ușor pentru frumoasa mea mătușă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
părăsi pe Marie, mai strecură o ultimă frază, care se dorea fără importanță. - Prezența polițistului ăstuia alături de tine mă liniștește, am sentimentul că e un om bun. Marie se uită după el cum se Îndepărta cu pasul lui greoi și legănat. Se simți Împăcată, avea darul să-i redea echilibrul. Deocamdată. Noaptea tîrziu, Lucas Încă se mai lupta cu fosta brutăreasă. - Știi ce cred eu, doamnă Le Bihan? Toată viața dumitale i-ai invidiat pe cei din familia Kersaint... Ai reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la bufetul de pe autostradă. Nu izbutea să-și limpezească gândurile; Își dădea totuși seama că alegerea locului putea fi un element decisiv pentru reușita vacanței. În acest moment al reflecțiilor sale, zări o frânghie Întinsă Între doi arbori. Pe ea, legănați ușor de briza serii, se uscau niște chiloței. Ar fi o idee, Își zise el; Într-un camping, vecinii fac cunoștință; nu neapărat ca să și-o pună, dar fac cunoștință, e un Început. Își lăsă cortul jos și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se întrerupea întotdeauna la mijloc, adăugă el, și urma un anunț. Cât era ziua de lungă, muzică și anunțuri. Ceva foarte modern, am remarcat eu. Gutman și-a închis ochii, bâjbâind printre amintiri: — Era un anunț fredonat întotdeauna cu glas legănat ca un vers dintr-o poezie de copii. Se repeta zilnic, de mai multe ori. Era chemarea pentru Sonderkommando. — A!? — Leichenträger zu Wache, fredona el, cu ochii încă închiși. Traducere: „Cărăuși de cadavre, la corpul de gardă!“. Într-o instituție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
prostii. Uite, râd, zâmbesc, chiar n-am nimic. S-a auzit o pisică miorlăind de la Negruțiu. Mama Mare s-a ridicat și a pornit-o prin grădină. Avea un mers suplu, studiat, deși încheieturile ruginite o făceau să pășească puțin legănat. - Fir-ar ele să fie de pisici, șuieră întorcând capul spre mine. Nu le mai suport. Iar fac pipi peste grădină și nu mai vine mierla să cânte dimineața. Negruțiu ăsta e un nesimțit. Un ne-sim-țit. M-am ridicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca-n carnea unei piersici netede. Un fior trecu prin trupul lui Felix, privind numai această delicată anatomie. Când bea, buzele și dinții fetei se vedeau prin cristal, și Felix se putu încredința de sănătatea lor excepțională. Georgeta avea gesturi legănate, accente moi, dulcege, vorbea fără afectare și foarte liber, însă cu o perfectă decență. Lui Felix îi plăcu numaidecât, deși bănuia că meseria ei era foarte suspectă, nu fără să se mire că un exemplar de o frumusețe așa de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Și apropiindu-se de pământ în viraje scurte, frânând sau nu, ajutîndu-se de crestele vegetale. Atingând pietrișul de lângă chioșcul fanfarei, aleile pietruite de la Cetate ori potecile asfaltate dinspre berăria "Gambrinus", la început într-un vălmășag de pași repezi și legănați... Apoi (după ce-și pierdeau suficient din viteză), împlîntîndu- se scurt și dureros (pentru coapse) în hârtoapele de pe sol. Scoțând un sunet leșinat și rușinos, de anvelopă frânată de bicicletă. Îndreptîndu-și spinarea. Și alăturîndu-se, tachinîndu-se, celorlalți... Așa se cărăbăneau teribiliștii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
inițiale ale apropierii de el - o transformă într-o voluptate, care se satisface creșterii ei proprii și slăbiciunilor ei repetate. Căci melancolia este un delir estetic, suficient sieși, steril în mitologie. Nu vei găsi în ea nimic străin unui vis legănat, căci nu generează nici o imagine peste cursul etericei sale destrămări. Melancolia-i o virtute la femei și un păcat la bărbați. Așa se explică de ce aceștia au folosit-o spre cunoaștere... Există în unele surâsuri feminine o aprobare duioasă, care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]