1,578 matches
-
și chiar de ostilitate. Discuțiile începute încă din iarna anului 1927 tărăgănează până în primăvara anului 1928. Reprezentanții vechilor partide - generalul Sa Cardoso, maiorii Vitorino Guimaraens și Helder Ribeiro și alții - aceeași oameni care-și marcaseră opoziția față de dictatură în feluritele legații, trimit un agent de-al lor la Geneva ca să zădărnicească, cu orice preț, împrumutul. Și izbutesc; dacă nu să-1 zădărnicească, cel puțin să-l amâne. Socoteau, ca mai toți oamenii de partid din Portugalia, că dictatura militară se va prăbuși
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vinovat m-aș fi simțit, deși fără vină reală! Dar viața m-a îndepărtat de unica mea prietenă. Vacanța următoare n-am mai petrecut-o la țară. Devenisem un personaj oficial. Toamna trebuia să plec în străinătate, atașaț la o legație pentru vagi studii comparative - sinecură aproape suficient justificată. Înainte de plecare m-am dus la Iași. Domnul M... murise de câteva luni. Am găsit pe Adela în doliu, mai înaltă, mai puțin expansivă și mai frumoasă. Frumusețea ei creștea cu fatalitatea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a Germaniei, cu Canada, relațiile consulare și diplomatice cu Spania, fiind urmată, apoi, de către acestea pe drumul deschis de ea; România a menținut relațiile cu grupul statelor arabe, dar, în același timp, și cu Israelul, ridicând nivelul de reprezentare de la legație la ambasadă și a desfășurat o amplă activitate de detensionare și apropiere între aceste două grupări (contribuția României la realizarea întâlnirii de la Sinai a președintelui Sadat cu premierul Begin); nu a participat la invazia de la Praga din 1968 a unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și persistentă, fiind resimțită inclusiv pe plan politic. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a dus la întreruperea relațiilor diplomatice între România și Brazilia, la 5 martie 1942, acestea fiind reluate abia la 22 martie 1961, la nivel de Legație, când lumea era deja divizată între Est și Vest, și ridicate apoi la nivel de ambasadă la 9 mai 1974. Afinitățile bazate pe latinitatea comună a celor două popoare, apropierea, cooperarea și prietenia dintre cele două țări, realizate între cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
noul stat independent România. În octombrie 1911, este menționat un consulat chilian la București, iar în iulie 1921, un consulat românesc la Santiago. La 5 februarie 1925, cele două țări aveau să decidă stabilirea de relații diplomatice la nivel de legații. Legația chiliană, deschisă în vara lui 1925 la București, avea să fie prima reprezentanță diplomatică a unei țări latino-americane în România. Începuturile relațiilor diplomatice au permis și antamarea unor discuții pe teme comerciale, înregistrându-se propuneri pentru încheierea unor acorduri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
stat independent România. În octombrie 1911, este menționat un consulat chilian la București, iar în iulie 1921, un consulat românesc la Santiago. La 5 februarie 1925, cele două țări aveau să decidă stabilirea de relații diplomatice la nivel de legații. Legația chiliană, deschisă în vara lui 1925 la București, avea să fie prima reprezentanță diplomatică a unei țări latino-americane în România. Începuturile relațiilor diplomatice au permis și antamarea unor discuții pe teme comerciale, înregistrându-se propuneri pentru încheierea unor acorduri în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ianuarie, legiunile din Germania Inferior, în loc să-i jure credință lui Galba, l-au ales imperator pe Vitellius. Consternat, Mucrus lăsă să cadă mâna pe care o dusese la barbă. — Imperator? Vitellius, imperator? mârâi. Dar avem deja un împărat, pe Galba! — Legații Flavius Valens, Caecina Alienus și alții au trecut de partea lui Vitellius, care probabil va trimite ambasadori să ne ceară sau să ne impună o alianță. E hotărât să pornească război împotriva lui Galba și să-l învingă. E hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
internațional. Trombă era dintre aceștia. Încerca să mă facă să înțeleg că el avusese roluri hotărâtoare în momente-cheie, zicea el, în acei ani. Cum evitase el un atac românesc asupra Bulgariei, în vara lui 1939, când unui curier diplomatic de la legația noastră din Sofia i s-a furat valiza cu documente pe care urma să le ducă la Belgrad. Curierul, speriat, s-a sinucis și Trombă a făcut în așa fel încât afacerea s-a mușamalizat, spunându-se că valiza aceluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nicolae și Elena, născut la 1 noiembrie 1917 În Calafat, domiciliat În București, strada Caragiale nr. 18, sectorul 2, declar prin prezenta următoarele: Am cunoscut pe MANU prin anul 1944. El Își făcea un doctorat la Sorbona, eu lucram la legația României. Nu am avut nici un fel de relații cu el. Nu cunosc nimic despre activitatea sa politică. Nu cunosc persoanele cu care ar fi avut legături În țară sau În străinătate În afară de colegul Stan Alexandru cu care venea prin legație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
legația României. Nu am avut nici un fel de relații cu el. Nu cunosc nimic despre activitatea sa politică. Nu cunosc persoanele cu care ar fi avut legături În țară sau În străinătate În afară de colegul Stan Alexandru cu care venea prin legație să prelungească viza. Spunea că vrea să plece În America. Prin aceasta se vede că ducea o activitate dușmănoasă guvernului nostru de democrație populară. Era potrivit de Înalt, părul blond, Începuse să albească devreme, ochi verzi-albaștri, cunoștea bine limbile franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
propria lor limbă. Nu nesocoteam faptul că În Persia, ca și În Turcia, numeroși oameni cu știință de carte, negustori sau Înalți funcționari, vorbesc franceza. Unii cunosc chiar și engleza. Dar, dacă dorești să depășești cercul restrâns al seraiurilor și legațiilor, dacă vrei să călătorești În afara marilor orașe sau În subteranele lor, trebuie să te pui la punct cu persana. Provocarea mă stimula și mă amuza, mă delectam cu afinitățile pe care le descopeream cu propria mea limbă, ca și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sa politică, și Încă și mai puțin În aceea a Maestrului său. M-am instalat, așadar, la Hotel Prévost, ținut de un genevez. Dimineața, am Închiriat o iapă bătrână ca să mă duc, Într-o vizită de curtoazie foarte utilă, la legația americană, În Bulevardul Ambasadorilor. Apoi am mers la discipolul preferat al lui Djamaledin. Mustață fină, tunică lungă, albă, ținută maiestuoasă a capului, o umbră de răceală - Fazel corespundea, În totalitate, imaginii pe care mi-o alcătuise despre el exilatul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nebunul de Mirza Reza l-a ucis pe șah. Asupra lui s-a găsit scrisoarea din partea lui Djamaledin. Numele tău e amintit acolo. Păstrează-ți straiele persane, ia-ți banii și pașaportul. Nimic altceva. Și fugi să te refugiezi la legația americană. Primul meu gând a fost la Manuscris. Îl recuperase oare Mirza Reza În acea dimineață? E drept că nu ralizam Încă gravitatea situației mele: complicitate la asasinarea unui șef de stat, din partea mea, care pornisem spre Orientul poeților! Neîndoielnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am adoptat din nou un umblet demn, mai puțin suspect. Un ofițer cu barbă blondă, cu chipul tras mult pe frunte, cu ochii măturând ungherele Încăperii, tocmai intra pe ușă. Fazel n-a avut timp decât să-mi șoptească: „La legație!”. Apoi s-a despărțit de mine, s-a Îndreptat spre ofițer, l-am auzit rostind Polcovnic! - Colonele! - și i-am văzut pe cei doi strângându-și ceremonios mâna, schimbând câteva fraze de condoleanțe. Kassakovski cinase adesea În casa tatălui prietenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am făcut griji. Cum veneam dinăuntru, puteau presupune că șeful lor era acela care mă lăsase să ies. Am trecut, așadar, de grilaj, Îndreptându-mă spre străduța care, cotind la dreapta, ducea către Bulevardul Ambasadorilor și, În zece minute, la legația mea. La intrarea pe străduță erau postați trei soldați. Aveam să trec prin fața lor? La stânga, am observat o altă străduță. Am crezut că era mai bine s-o apuc pe acolo, chit că aveam s-o iau mai târziu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a mă ascunde privirilor. Onoarea era salvată, așadar, dar, În ceea ce privea viitorul, era limpede că trebuia să plec. Mi se ofereau două căi. Cea mai vădită era aceea de a ieși, travestit În femeie, și de a merge la legația americană, pe scurt, de a continua drumul Întrerupt cu câteva săptămâni Înainte. Dar „mama” mea insistă să-mi schimb hotărârea. După ce făcu un tur de recunoaștere, Își dădu seama că toate străduțele care duceau la legație erau păzite. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de a merge la legația americană, pe scurt, de a continua drumul Întrerupt cu câteva săptămâni Înainte. Dar „mama” mea insistă să-mi schimb hotărârea. După ce făcu un tur de recunoaștere, Își dădu seama că toate străduțele care duceau la legație erau păzite. În plus, eu fiind destul de Înalt, un metru optzeci și trei, travestirea mea Într-o femeie persană n-ar fi Înșelat nici un soldat, oricât de prost observator ar fi fost. Cealaltă soluție era aceea de a-i trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu un zâmbet În colțul buzelor. Dintr-odată, Îmi spuse: — Mâine, În zori, vizitiul meu va veni să vă caute, fiți gata, acoperiți-vă cu un văl și mergeți cu capul plecat! Eram convins că avea să mă conducă la legația mea. În momentul În care caleașca ei trecea de poarta orașului, am constatat eroarea. Ea Îmi explică: — Aș fi putut, Într-adevăr, să vă conduc la ambasadorul american, ați fi fost la adăpost, dar n-ar fi fost deloc greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
familia kadjară, nu pot, totuși, să mă folosesc de ea pentru a-l proteja pe presupusul complice al asasinului șahului. Aș fi fost pusă În Încurcătură, de la mine s-ar fi ajuns la curajoasele femei care v-au primit. Iar legația dumneavoastră n-ar fi fost deloc Încântată să trebuiască să protejeze un om acuzat de o asemenea nelegiuire. Credeți-mă, e mai bine pentru toată lumea să părăsiți Persia. Am să vă conduc la un unchi din partea mamei, unul dintre conducătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iulie 1906, o delegație de comercianți și de marchitani care făceau schimb de mărfuri a mers la Însărcinatul cu afaceri britanic, Într-o chestiune urgentă: dacă persoanele aflate În pericol să fie arestate ar fi venit să se refugieze la legație, aveau să fie oare protejate? Răspunsul a fost afirmativ. Vizitatorii s-au retras cu mulțumiri și demne temenele. În aceeași seară, prietenul meu Fazel se prezenta la legație Împreună cu un grup de prieteni, fiind grabnic primit. Deși Împlinise abia treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În pericol să fie arestate ar fi venit să se refugieze la legație, aveau să fie oare protejate? Răspunsul a fost afirmativ. Vizitatorii s-au retras cu mulțumiri și demne temenele. În aceeași seară, prietenul meu Fazel se prezenta la legație Împreună cu un grup de prieteni, fiind grabnic primit. Deși Împlinise abia treizeci de ani, el era deja, ca moștenitor al tatălui său, unul dintre cei mai bogați neguțători din bazar. Dar vasta sa cultură Îi sporea Încă și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de condiția sa, diplomații britanici nu puteau să-i propună decât una din Încăperile rezervate oaspeților de seamă. Cu toate acestea, el a refuzat oferta și, invocând căldura, și-a exprimat dorința de a se instala În vastele grădini ale legației. Își adusese, a spus el, În acest scop, un cort, un covoraș, câteva cărți. Cu buzele strânse, cu sprâncenele fremătând, gazdele i-au urmărit despachetatul. A doua zi, alți treizeci de negustori au venit, În același mod, ca să beneficieze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fugar se agăța de el, forțele de ordine nu mai aveau dreptul să-l atingă. Numai că experiența lui Djamaledin dovedise că puterea nu tolera multă vreme respectiva formă de protest. Unica imunitate pe care o recunoștea era aceea a legațiilor străine. Pe teritoriul englez, fiecare refugiat Își adusese kalyan-ul și visurile sale. Între un cort și altul, o mare de deosebiri. În jurul lui Fazel, elita modernistă; nu erau doar o mână, ci sute, tineri sau cărunți, organizați În anjuman, societăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca să obțină bast, le plăcea să-și asemuiască fapta cu pribegia la Medina a Profetului, iar suferințele poporului - cu acelea ale lui Husein, fiul Imamului Ali, a cărui pătimire reprezintă echivalentul musulman cel mai apropiat Patimilor lui Christos. În grădinile legației, bocitoare profesioniste, roze-khwan, povesteau auditoriului despre suferințele lui Hussein. Oamenii plângeau, se flagelau, se lamentau fără reținere În legătură cu Hussein, cu ei Înșiși, cu Persia, pierdută Într-o lume ostilă, azvârlită, secol după secol, Într-o decădere fără sfârșit. Prietenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care va obține vindecarea. Dacă această revoluție triumfă, mullahii vor trebui să se transforme În democrați; dacă eșuează, democrații vor trebui să se preschimbe În mullahi”. Pentru moment, se găseau cu toții În aceeași tranșee, În aceeași grădină. Pe 7 august, legația număra șaisprezece mii de basti, străzile orașului erau pustii, orice negustor de oarecare notorietate „emigrase”. șahul n-avea altă posibilitate decât să cedeze. Pe 15 august, la mai puțin de o lună de la Începutul bast-ului, el anunță că vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]