479 matches
-
apoi vor umple galeriile cu hoituri...“. Satul abia se deștepta din somn, Învăluit În liniște ca-n ceață. Ici-colo se auzea lătrând câte un câine, dincolo, pe cealaltă uliță, mugea o vițică, iar undeva, pe-aproape, intona, parcă În dorul lelii, cucurigu, un cocoș. Mașa continua să stea cu găletușa Între genunchi, gândindu-se mereu la ale ei. Când era mică, Mașa Își Închipuia că luna e o carapace de broască țestoasă. Ziua broasca se scufunda În adâncul cerului, iar noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sale nu-și mai găseau ecou În inima ortacilor. Cei doisprezece hăhăiau, dar hăhăiala avea un gust la fel de fad ca berea răsuflată, pe care se străduiau s-o bea amestecând-o cu alcoolul. Un timp șezură așa, sporovăind În dorul lelii. Dar stinghereala ce-i cuprinse era atât de mare, Încât Încetul cu Încetul tovarășii de beție ai lui Ippolit, sub un pretext sau altul, părăsiră adunarea. Rămânând singur În depozit, Își trecu mâna cu degetele răsfirate prin părul năclăit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai Întâi la nas și o mirosi cu luare-aminte, ca să se convingă că Înăuntru nu-i vreo porcărie. Lichidul dinăuntru mirosea a hamei - și atunci, cât ai zice pește, Subotin dă sticla pe gât și o aruncă așa, În dorul lelii, pe podea. La Început, Îl ia cu transpirație, tâmplele i se acoperă cu broboane de sudoare. Dar berea Își face efectul și, după un moment de slăbiciune, Ippolit prinde puteri. Senzația de greață dispare, pe cerul gurii Îi stăruie Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
singur ochi; și tot clipea din acel ochi ca dintr-un jar și-l îndemna mai afund. Unde l-a fi îndemnat? și de ce? Nu pot ca să știu, nană; căci el tulbura istoria asta cu alte închipuiri. Câteodată vorbea cu lelea Ana. —Cu cine? Cu fie-iertată lelea Ana. Cum spui tu asta, băiete? Cum ar fi putut grăi cu dânsa, când ea, sărmana, odihnește în țintirim la ea acasă. Și i se fac rugăciunile de liniștire, și i s-au plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acel ochi ca dintr-un jar și-l îndemna mai afund. Unde l-a fi îndemnat? și de ce? Nu pot ca să știu, nană; căci el tulbura istoria asta cu alte închipuiri. Câteodată vorbea cu lelea Ana. —Cu cine? Cu fie-iertată lelea Ana. Cum spui tu asta, băiete? Cum ar fi putut grăi cu dânsa, când ea, sărmana, odihnește în țintirim la ea acasă. Și i se fac rugăciunile de liniștire, și i s-au plătit vămile, și i-au pus podurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la o parte, pe o râpă. Acuma nu mi-ar mai plăcea acolo; m-am învățat la munte. Da din ce pricină, Culi-baci, mă întrebi dumneata de Laz? Era vorba să mă trimeată într-o zi nana Floarea la una lelea Nastasia, pentru pruncul cel mic. —De asta întrebam și eu. Apoi să știi, Culi-baci, că nimeresc eu, să n-aveți grijă. Dar are să fie mai greu de adus pruncul, nu pentru că răcnește după țâță, căci întăi și întăi îl înțarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
picioarele grele ca plumbul. Capul meu nu voia să gândească, trupul meu era chinuit de dureri, totul părea ca și cum lumea își ieșise din fire. După patruzeci de minute, pe monitorul meu scria: „Tunete și fulgere, ascultați la mine, pui de lele! Chiar de-ați colinda mările în lung și în lat, nu veți găsi un tratament pentru ochi mai avansat ca Eye Eye Captain. Cearcăne? - S-au dus pe apa Sâmbetei. Diminețile cu ochii umflați? - Aruncați-le peste bord. Riduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
eu, aici sufletul tău arde cum îi para după o afurisită de muiere. Bagă de samă, însă, că nu i o treabă la locul ei... Ai s-o ai, numai că... ceva nu-i cum trebuie... Îi cu primejdie, frumosul lelii. ― Adică... cum „îi cu primejdie?” ― Nu se arată prea limpede aici, da’... s-ar putea să fie cu necaz... Așa că să ai grijă mare, zmeule... Da’ tu crezi că tot ce ți se arată ție acolo în cărți îi și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
frică!” Cât a fost noaptea de lungă, hangița a vorbit în van la capul lui. Abia suflând, lotrul mai scotea câte o vorbă, două, fără nici un înțeles. Când s-au ivit zorii, a intrat Petruță. „Ce face...?” „Rău. Rău băiatul, lelei”. „Oare pe cine să chemăm să-l vadă?” „Doamne ferește! Cum să-l vadă cineva? Peste un ceas, ai potera la poartă. Tu du-te și ai grijă de animale. Dacă vine cineva, mă chemi îndată. Nu care cumva să scapi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
uriașe ale irlandezului, cu ele rupea gâturi, smulgea urechi, forța confesiuni. Făcu un mic salt deductiv, trăgând concluzia că lui Ellis îi era frică de Smith, Smith urându-l în linii mari: ca pe un isteț avocat evreu pui de lele. „Ellis, discutăm aici de un posibil caz politic?” Loew își lustrui insigna și zâmbi: „Discutăm despre o investigație de mari proporții a Marelui Juriu vizând influența comuniștilor în Hollywood, tu și cu Dudley investigatorii mei principali. Ancheta se va axa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
abătea pe la noi moș Savastian. Mi-aduc aminte de un bătrîn cu gluga la șold și suman care sărea din căruță, trăgea caii la umbră și le punea în cap traistele vărgate. Din ogradă striga pițigăiat la bunica: - Bună vreme, lele Marie! De la vatră, bunica se uita bucurată: - Bine-ai venit, cumătre!... De tot rar pe la noi! - Mai rar, liță Marghioală, că pînă n-oi închide ochii nu mă lasă pustia de slăbăciune. - Mai este, omule, pînă-i scăpa dumneta lingura. - Ba
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
toată casa. Ca slujbaș, nea Manalache aducea banul de care nu se atingeau decît pentru scumpeturi. Mîncarea și alte marafeturi ieșeau din gospodărie. Un strat în grădină, cartofi pe folosință, vaca, doi rîmători, cinci oi și cîteva găini le mînuia lelea Ghența care, aprigă, dirija fără răgaz pe cei doi copii, un băiat mai răsărit și o fată de opt ani, care o ajutau la treabă. Gospodarului îi plăcea să mănînce bine, ziua dormea iar, cînd înnopta, pleca la slujbă. Primăvara
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cineva pe uliță ca să-l întrebe: - Da’ un’ te’ci? Adică, „unde te duci?” Clădită din chirpic, casa era cam strîmbă și mirosea a baligă. Sub var, pe la încheieturi, se vedeau nodurile de la furci. Era în schimb proaspăt văruită, căci lelei Ghența îi plăceau înfloriturile cu coloare albastră. Găzduiam în odaia mare care avea două paturi. Pe cel cu tăblii din lemn zăcea clituită zestrea. Eu dormeam în cel de alamă. Pe jos, petecarele miroseau a muced. Pe perete gazda se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
strîmb, fotografii de-ale lui nea Manalache: militar, de mînă cu nevasta, în postură de nun mare. În fiecare stă țeapăn și holbat, numai urechile erau blegi. Sub ramă se decolora o ghirlandă de flori din hîrtie creponată. Înainte de măritiș, lelea Ghența avusese o activitate prodigioasă căci peste tot, pe pereți, se vedeau, bătute în cuie, năframe cu trandafiri brodați din ață roșie și texte cusute cu „S”-ul și „N”-ul întoarse de-andoaselea: „Poftim suvenire de la domnu mire și mireasă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
domnișoara Aglăița”. De pe-o năframă de deasupra capului un vrăbioi umflat îmi ura „Somn ușor”. În prima noapte am simțit mișcare în casă. M-am ridicat în capul oaselor. Din bucătăria cu tavanul oblic, la lumina lămpii de pe cuptor, lelea Ghența aburca în odaie, pe trepte, un vițel proaspăt fătat. Era rece și, din grajdul friguros, dînsa aducea la mine vietatea umedă care mirosea grețos. În căldura dospită a bucătăriei lelea Ghența adormise demult cînd, lîngă animalul puturos, eu încă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bucătăria cu tavanul oblic, la lumina lămpii de pe cuptor, lelea Ghența aburca în odaie, pe trepte, un vițel proaspăt fătat. Era rece și, din grajdul friguros, dînsa aducea la mine vietatea umedă care mirosea grețos. În căldura dospită a bucătăriei lelea Ghența adormise demult cînd, lîngă animalul puturos, eu încă mai aveam insomnii. Mă simțeam atras de acești oameni. Stînjenită că într-o zi nu avusese timp să gătească, lelea Ghența m-a poftit să gust din niște turte coapte pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mine vietatea umedă care mirosea grețos. În căldura dospită a bucătăriei lelea Ghența adormise demult cînd, lîngă animalul puturos, eu încă mai aveam insomnii. Mă simțeam atras de acești oameni. Stînjenită că într-o zi nu avusese timp să gătească, lelea Ghența m-a poftit să gust din niște turte coapte pe plită. Erau din aluat negru, proaspete și sărate; și bunica mea făcea turte cu lapte fiert în ceaun. A fost o întîmplare care a stîrnit în mine ecouri nostalgice
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un flăcău cu privirile buimace traversa șoseaua. Bucuros, unul din glasuri îl strigă: - Ce-i, Petrache, ai căzut? - Noah! - Te-ai îmbătat, măi!... Încă nu contenise ploaia cînd s-a lăsat întunericul. După ce a șters cu ziar funinginea de pe steclă, lelea Ghența mi-a adus lamba. Am început să scriu o epistolă. Abia apucasem s-o închei cînd, din ogradă, bubui un glas de bas: - Unde-i profesorul? Mă așteptam să apară un fel de Taras Bulba dar, cu toate că era groasă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Deși privirile elocvente ale celorlalți îl îndemnau pe flăcău să-l imite pe bătrîn, dînsul rămase neclintit. Mi-am imaginat că, într-o conferință mai tîrzie cu domnișoara, cu ton și gesturi exagerate, bătrînii aveau să condamne noua generație. Acasă lelea Ghența mă anunță că avea nevoie de odaia mea pentru o profesoară care mai șezuse în anii trecuți la dînsa. Aceasta sosea din nou, iar gazda spunea că se împăcase tare bine cu ea. Cu domnișoara Cornelia pe post de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu-s la fel, unu-i ca dracul, altul ca tac-su. Deveneam atent. Cu înțelepciune, nea Manalache adăoga: - Copilul la cur se bate iar femeia peste gură. Auzeam cum în șopronul folosit ca bucătărie, băiatul cel mare dădea raportul lelei Ghența. - M-am dus acasă, am muls vaca, i-am scos buruian, am dat drumul la porc, am lăsat vițelul să sugă, de-acolé am muls și vaca lui bădia Neculai... Îmbrăcată în rochiță de sărbătoare, albastră, cu ciorapii roșii, viitoarea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cumpărat de la Irimie lipcanul” - cum spun ei. --Știai că mai era și Târgul Făinii Vechi? --Parcă am mai întâlnit pomenindu-se asemenea nume. --Îl spune clar Ioniță, care, împreună cu nevasta, scriu la 26 iunie 1782: “dat-amu zapisul nostru la... mâna... lelii Marii Oprei... că i-amu vândutu unu loc di casă... cari... esti la Târgul Făini cel Vechi”. “Auzit-ai tu cui a dat zapisul de vânzare?” - m-a luat repede gândul de veghe. “Am auzit”. “Cui?” “Păi... <lelii Marii Oprei
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la... mâna... lelii Marii Oprei... că i-amu vândutu unu loc di casă... cari... esti la Târgul Făini cel Vechi”. “Auzit-ai tu cui a dat zapisul de vânzare?” - m-a luat repede gândul de veghe. “Am auzit”. “Cui?” “Păi... <lelii Marii Oprei>”. “Așa spune, vere. Îi prima oară când întâlnim acest apelativ. Și să nu te ducă gândul spre acel cântecel “Lelea cu fusteica scurtă”, fiindcă aici îi vorba de treabă serioasă!” “Am priceput, gură spartă ce ești!” --Ce te
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tu cui a dat zapisul de vânzare?” - m-a luat repede gândul de veghe. “Am auzit”. “Cui?” “Păi... <lelii Marii Oprei>”. “Așa spune, vere. Îi prima oară când întâlnim acest apelativ. Și să nu te ducă gândul spre acel cântecel “Lelea cu fusteica scurtă”, fiindcă aici îi vorba de treabă serioasă!” “Am priceput, gură spartă ce ești!” --Ce te frământă, fiule? Te văd plecat undeva în lume... --Nu-i nimic, părinte. Mă mai fură și pe mine câte un gând --Dacă nu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la cap să i le cumpere. Când veneam în vacanță, mă trimitea pe mine. Pe piatra cubică sticlele din cărucior zdrăngăneau groaznic. Aveam impresia că tot târgul se uita la mine ca la un boschetar, ca la un fecior de lele. Dacă vreodată am să scriu un tratat despre instrumente de tortură, pe coperta întâi voi avea grijă să apară un căruț de butelii. C XXVII Cum ar fi putut să-l înțeleagă Cosmin pe Leo? Oare nu o visase el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
plat, roșu și bont, de tâmplar; și, culmea! vreo șase-șapte bilete de loto în alb, la discreție, necompletate. Taciturn, Arhanghelul Cunoașterii apucă una dintre bucățile acelea răsfirate de hârtie și se apleacă asupra ei, abstras, mâzgălind lăbărțat ceva, în doru' lelii, alandala, ca sub dicteu automatic, cu vârful tocit din grafit al creionului. Și i-o întinde, apoi, Poetului: " Fatidică, Sathariel Ocultarea dragostei lui Dumnezeu, Peste muritori Și nemuritori, Își desface năvodul! Sephirahul cel neostoit Al patimii, Se pogoară flămând, La
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]