542 matches
-
poporul. Știa că, pentru a-și atrage bunăvoința Romei întrecându-i în fantezie pe cei ce locuiseră în Palatul Cezarilor înaintea lui, trebuia să distreze mulțimea organizând mereu serbări, s-o uimească cu invenții mereu noi, s-o lase să lenevească. Distribuirea gratuită de grâu nu era de-ajuns ca să-și atragă bunăvoința plebei; trebuia să-i îndrepte atenția asupra faptelor falșilor eroi ai spectacolului, ca s-o țină cât mai departe de treburile politice. Pentru că un popor care se plictisește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am aruncat ochii trudiți peste câteva din poveștile alea, în căutarea neobișnuitei forțe erotice. Am citit-o pe cea intitulată „înaltul stil ironic“. Era vorba de un vagabond care folosea exclusiv citate din Shakespeare. Nu făcea decât să cerșească, să lenevească și să mai ciupească și el câte ceva, dar în tot acest timp vorbea din Shakespeare. Mi-e greu să vă explic ce pacoste mai era și vagabondul ăsta. Oricum, până și eu am reușit să-mi dau seama că dialogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Se pare că bărbații au obiceiul să plece de la mine în felul ăsta. Pun asta pe seama farmecului meu de învingătoare. Ei bine, eram trează acum. Era și cazul: era trei după-amiază. M-am dat jos din pat fără să mai lenevesc sub așternuturi. Doar câteva luni ale anului erau destul de călduroase ca să mă pot plimba goală prin atelierul meu - o anexă a unui depozit din Holloway, chiar mai puțin fermecătoare decât sună -, așa că profitam pe cât posibil. Dând la o parte paravanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care ați ajutorat și ajutorați pe sfinți. 11. Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași rîvnă, ca să păstreze pînă la sfîrșit o deplină nădejde, 12. așa încît să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele. 13. Dumnezeu, cînd a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decît El, s-a jurat pe Sine însuși 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
Ferice de tine țară, al cărei împărat este de neam mare, și ai cărei voievozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beție! 18. Cînd mîinile sunt leneșe, se lasă grinda, și cînd se lenevesc mîinile, plouă în casă. 19. Ospețele se fac pentru petrecere, vinul înveselește viața, iar argintul le dă pe toate. 20. Nu blestema pe împărat nici chiar în gînd, și nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
dar să îmi pară bine! Pot să-mi înfig temeinic picioarele-n pământ, Pot să pășesc alături de mari și de mai mici; Pot să îți fiu prieten când ceilalți nu îți sunt, Pot fi dușmanul aprig, ... indiferent ce zici! Pot lenevi întruna, simțind că-s ostenit, Pot alerga continuu fără un țel precis; Pot să adorm o clipă de visuri stăpânit, Pot să fiu treaz o viață, dar să trăiesc în vis! Iarăși prin sat... După mulți ani mă întorc iar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
De soldați nu se sinchisea nimeni, În afară de bucătăreasă, care asuda deasupra oalei de ciorbă și a crătițoiului cu orez, În care azvârlise și câteva felii de slănină ce Începuse să râncezească. După câteva zile, pe Înserat, soldații sătui de somn - leneviseră toată ziua - văzură cum, pe furiș, din magazie În bucătărie erau cărate coșuri de nuiele acoperite cu ștergare. Locul bucătăresei care gătea trupeților fu luat de nevestele lui Tatapopii - despre care pe vremea aia nu se știe dacă Își căpătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care Îl numea - cum auzise la nașii săi cei avuți - „bucătărie de vară”, un coteț de păsări ca vai de mama lui și cocina pe care porcul n-o dărâma pentru că nu voia să iasă - Îi plăcea și lui să lenevească În nămol. Florea Cucu știa pe unul dintr-un sat vecin care avea rasa asta de porci puturoși. Le era lene să grohăie după mâncare ori apă, se Îngrășau, parcă, doar din răsuflare. Erau cuminți și-l așteptau cu drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
asta, că am fost și anul trecut: va trebui să fac o coadă imensă la biroul de Medicina Muncii, să alerg după timbre fiscale care nu se găsesc, să stau la o coadă uriașă la Inspectorat, ore Întregi, În timp ce el lenevește la umbruliță și vorbește de-ale vieții și de-ale filozofiei cu te miri cine găsit pe acolo. Mă duc. Nu știu Încă dacă o să pun ori nu scrisoarea asta la poștă. S-ar putea s-o păstrez (de lene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să plec în provincia mea natală, Mino, iar de-acolo, să mă duc la Azuchi pentru a-l vizita pe Seniorul Nobunaga. Întrucât îi voi spune Domniei Sale povestea voastră, vă propun să mergeți direct în Harima. Desigur, nu vreau să lenevesc nici o zi, spuse Kanbei, dar apoi privi, cu îndoială, chipul lui Hanbei. Ești încă bolnav și mă întreb cum îți va afecta sănătatea o călătorie neașteptată. — Oricum plănuiam ca azi să mă scol. Dacă mă las învins de boală, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fiecare fir de iarbă. — Uite și Muntele Bodai, murmură Hideyoshi. Ridicând privirea spre munte, și-l aminti pe stăpânul acestuia, Takenaka Hanbei, călugărul de pe Muntele Kurihara. Când își amintea acum la acele vremuri, era recunoscător că nu petrecuse nici o zi lenevind, în acea scurtă primăvară a vieții. Răsturnările din tinerețe și luptele acelor vremuri făcuseră din el ceea ce era acum și simțea că fusese, într-adevăr, binecuvântat de acea lume întunecată și de curentele tulburi de pe străzile ei. Hanbei, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Visele mi-l aduceau mereu pe bătrân în preajmă. Dar nici unul din acele vise nu a fost statornic. În zori de zi, vrăbiile gureșe m-au vestit că a sosit vremea să cobor din pat, ca să nu mă prindă soarele lenevind... Și aveau dreptate neastâmpăratele, fiindcă odată cu primele raze de soare furișate în cămăruță vine parcă și roua dimineții să te răcorească. În scurtă vreme s-a arătat și bătrânul, cu cele trebuitoare unei gustări: Bună dimineața, dragule! Cum ai dormit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fericire, nu era genul de abordare care să-i convină. S-a dovedit ulterior că unchiul lui Tomas, Paco, avusese o recoltă monstruoasă, dar Paza de Coastă Americană îl descoperise pe un yacht bucșit cu droguri. în momentul ăla, Paco lenevea într-o închisoare din Miami, iar Tomas era scos din sărite de investigația mea de rutină. —N-am spus că ești un infractor, am protestat eu. M-am gândit că merită să întreb, de vreme ce Wayne încă n-a venit. Tomas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care nimeni nu mai avea dreptul să fie absolvit. Mai ascultă, o clipă, înainte de a pleca. Nimic, neant, nici o mișcare. Ieși, sleit, din nacela de reanimare. Se opri, lipit de ușă. Zori cenușii, vineții. Lumina abia se ridica, noaptea mai lenevea, sarcastică, peste orașul avariat. Scările abia se distingeau. Aprinse un chibrit, să coboare. Dar se întoarse să citească numele de pe ușă. Numele era gravat pe o plăcuță de bronz. „Francisca Pop“, scria pe ușa alcovului. Chibritul se stinse, aprinse altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
baie - și o dată, foarte repede, când l‑am trimis pe Luke pe hol, zicându‑i că parcă am auzit o pisică mieunând.) Și tot n‑a ajuns. Am ciuciu haine. Nada. Ceea ce nu prea a contat până acum, pentru că am lenevit în pat. Dar nu pot să continuu să mănânc croissante sau să mai beau cafea, nu mai pot nici să fac încă un duș, iar Luke a aproape îmbrăcat. O, Doamne, n‑am ce face - o să trebuiască să‑mi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
răscumpere pământul. A economisit cu grijă și a desfășurat o mică afacere de negoț. Era zgârcit. M-a trimis la școala primară când aveam opt ani, dar voia să lucrez la fermă dis-de-dimineață și seara. Nu suporta să mă vadă lenevind. Țipa adesea: „Fă-te folositor!” Și azi îi mai aud vocea. Era un bărbat cu temperament aprig și ne bătea adesea pe mine și pe frații mei. În acest punct al povestirii, fata își inserează comentariile. Îl descrie pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se mai simțise atât de umilit ca bărbat și cu totul înfrânt ca general. Nici măcar la Austerlitz. Încercă să se scoale din pat, dar nu reuși. Avea membrele înțepenite. Trupul lui suporta din ce în ce mai greu iernile. Îmbătrânise. Nu, nicidecum! Doar se lenevise. Avea nevoie de o bătălie zdravănă. Acolo, printre soldați, dormind și mâncând pe apucate, va fi iar în formă. ― Ivan! țipă el. Era conștient că evita să recunoască evidența. Îmbătrânise desigur, nu se mai putea amăgi. Dănțuitoarea îl făcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dar uitate rapid. Înainte de accident, lui Nick nici nu i-ar fi trecut prin minte ca el să fie cel care, sâmbăta, să se scoale mai devreme și să pregătească micul dejun, iar ea să fie cea care să mai lenevească în pat. Dar, din fericire, urme din vechiul Nick mai existau încă - destule pentru ca Susan să se simtă confortabil. Nick continua să-și arunce ciorapii murdari pe podeaua din baie, își păstrase obiceiul ăla revoltător de a-și lăsa resturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Mi-am pus deja la punct un sistem propriu - nu folosesc multe aparate, ci, mai ales, ori de câte ori este posibil, gantere, pentru că acestea solicită un grad de echilibru și de concentrare mult mai mare. Dacă nu ești foarte atent sau te lenevești la unul dintre aparate, acesta te va proteja Într-o oarecare măsură, În timp ce o bară Încărcată cu greutăți care-ți cade pe umeri nu va mai fi atât de gentilă. În plus, te ajută mai mult la ținuta generală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
usum significativas, sed per rationis nostrae summam admirationem in assiduam intelligibilium pervestigationem, deinde in illorum ipsorum venerationem et amorem inductivas. (Johannes Reuchlin, De arte cabalistica, Hagenhau, 1517, III) Se Întâmplase cu două zile În urmă. În ziua aceea de joi leneveam În pat fără să mă hotărăsc să mă scol. Sosisem În după-amiaza zilei precedente și telefonasem la editură. Diotallevi era tot la spital, iar Gudrun era pesimistă: tot la fel, deci tot mai rău. Nu Îndrăzneam să mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mi recită o piesă de teatru istorică, în versuri. Am nevoie de zece ore de somn. O să mă trezesc la prânz. Sper să nu se sperie Sabina că o să ajung prea târziu. - Neața boierule! Da’ văd că îți place să lenevești, nu te-ncurci! - Da, da, domnul face une grosse matinée. Ce să mai zici de tinerii din ziua de azi: sfrijiți, puturoși, scrofuloși. Deschid un ochi. Afară e beznă. Nea Miluță a adormit citind. Mă uit la ceas - e 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
amândoi. După acea plimbare benefică, s-au întors la vilă, întretându-se fiecare spre camera lui. — Săru’ mâna, Teofana. Te aștept mâine pe plajă. — Noapte bună! Ne vedem mâine. A doua zi, știind că protectorul ei ocupă loc, Teofana a mai lenevit. S-a aranjat minuțios, dichisindu-se, deși era în șort și a cumpărat gustări și două sticle cu limonadă rece, cum era atunci. Când a văzut-o Alexandru venind agale, i-a făcut semn cu mâna, că ea, cu ochelarii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu s-au agitat, ci și-au văzut de necazuri, au răbdat și au suferit ca și noi! Acuma, slavă Domnului, am avut un an oarecum normal. Cine a fost cumpănit a agonisit și are cât îi trebuie, cine a lenevit și a fost bețiv n-are. Așa e ordinea lucrurilor de când lumea și pământul. Pot să admit eu la Amara o nemulțumire serioasă unde țăranii umblă forfota să cumpere moșia Nadinei, să facă concurență altora?... Buba e alta, dragii mei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și aptitudini". Adesea, familia, cercul de prieteni sau chiar pro-fesorii dumneavoastră vă pot ajuta să vă descoperiți talentul și vă pot netezi drumul pe care trebuie să-l urmați pentru a ajunge la destinația dorită. Dacă in-tuiția dumneavoastră s-a lenevit, nu ezitați să aveți încredere și în părerea celorlalți, cu condiția să o considerați avizată. S-a spus deja că "talentele se dezvoltă în relație directă cu ceilalți" și nici nu poate fi altfel, din moment ce suntem ființe comunicative, integrate în
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
ușor. În fond, acești oameni pot să fie pur și simplu generoși și drăguți cu un străin. Almanahurile ar trebui să-mi fie de folos În infirmerie, unde ajung cu o răceală urîtă În urma partidei de fotbal și cîteva zile lenevesc, Încercînd să-mi repar moralul cu povestiri umoristice de vacanță. Dar În anul lui Dumnezeu 1989 umorul abia dacă mai e de găsit În astfel de tipărituri controlate de Partid. Obosesc săpînd după ceva ce ar putea să-mi țină
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]