543 matches
-
dați afară pentru că ați luptat, atunci voi ați suferit acestea pe bună dreptate, după cum, de altfel, toate Scripturile stau mărturie. Noi însă fără să facem ceva de felul acesta [...]”* (110). În această epopee a suferinței, „blasfemiatorul”, „omul nelegiuirii” sau „al lepădării de credință” nu joacă nici un rol; el este pur și simplu invocat, fără ca vina sau acțiunile care i se impută să fie precizate. De aici, putem deduce că figura lui este absolut reprezentativă. Personajul a devenit un „operator teologic”, un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
către 406‑407, uneia dintre corespondentele sale, Algasia. Aceasta îi adresase o serie de întrebări legate de credința creștină, din care ultima se referea la un verset din 2Tes.: „Ce înseamnă cele spuse de apostol tesalonicenilor: «Până ce nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării etc.»?”. Răspunsul lui Ieronim este scurt și vizează etapele principale ale eshatologiei creștine, descrise chiar de Isus: înmulțirea falșilor profeți, urâciunea pustiirii, căderea Imperiului Roman, cea de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Gura” însă, adaugă el, „spune enormități”, care nu sunt altceva decât cuvinte deșarte și vanitoase. Fericitul Pavel învață cu înțelepciune: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Mt. 24,14). Pavel, care cunoștea aceste cuvinte, îi învață pe tesaloniceni și prin ei pe toți care iubesc credința: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii” (2Tes. 2,3). Apoi, el arată și pieirea acestuia: „Domnul Isus”, spune el, ,,îl va ucide cu suflarea gurii Sale și‑l va nimici cu strălucirea venirii Sale” (2Tes
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nici un chip” (2Tes. 2,3), respingând, în felul acesta toate formele de amăgire. El dezvăluie apoi [cititorilor săi], și prin aceștia, nouă tuturor semnul cel mare al parusiei Domnului: „Ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, cel care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scrieri, ci și la ceea ce se credea a fi o „previziune profetică”, întrucât a spus: „nici de vreun duh”, adăugând: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându‑se pe sine drept dumnezeu” (2Tes. 2,3‑4). El numește „lepădare de credință” venirea Anticristului. Căci mulți, înșelați de minunile care se vor face, se vor depărta de la adevăr și vor primi minciuna. L‑a numit pe acela „omul nelegiuirii” și „fiul pierzării” (2Tes. 2,3), ca să arate natura sa văzută
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ale unor tineri premiați la concursuri regionale ori naționale (rubrica „Anii de ucenicie”). Ceva mai sărace, paginile de proză cuprind totuși texte notabile, cum sunt fragmentele de roman ale lui Dumitru Țepeneag (Europa! Europa!), autoanalizele textualist-eseistice ale lui Gheorghe Crăciun (Lepădarea de piele, Biografie și text), un fragment de roman al lui Gheorghe Izbășescu (Salonul de vară), povestirile lui Radu Macrinici și Dan Perșa, notele de călătorie ale lui Dorin Speranția. Variată și dinamică este secțiunea critică. Publicația lansează anchete ample
ZBURATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290721_a_292050]
-
își consolidează în timp profilul unui poet modic distinct. Lirica sa, unitară ca tonalitate, întâlnește zone tematico-prozodice foarte diverse, cu trimitere concomitentă la modelul câtorva poeți: Lucian Blaga, Ion Pillat, V. Voiculescu, dar și Al. Macedonski și Ion Minulescu. Dorința lepădării de materie, a desprinderii de lut, a înălțării spre azurul spiritului constituie matca întregii sale poezii, ceea ce este sugerat, între altele, și de utilizarea insistentă a simbolurilor și metaforei zborului. Versul relevă însă, nu o dată, discursivități și o exaltare imagistică
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
neliterare”). „Literară” devine P. în poemele mai scurte și fără pretenții filosofarde, atunci când asprimea, duritatea unor imagini aproape că explodează dintr-un aparent cotidian evocator. Al doilea volum, Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade (2003), exprimă intens dorința lepădării de trup, starea de vinovăție, în care laitmotivul e uciderea îngerului și a tatălui. Sentimentul tragic al lui „a-fi-în-lume”, perceptibil și anterior, conduce acum la retragerea în sine și în meandrele memoriei. Tărâmul poetic este unul nordic, întunecat, materia este
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
toate felurile; de exemplu, între vocile de contestare a modernității în numele întoarcerii într-o lume tradițională de mult pierdută, cele de conservare a modernității cu tradițiile proprii, cele de reconstrucție a modernității viciate de propriul hubris sau cele care cer lepădarea de modernitate pentru a plonja într-un fel de utopie a postmodernității. Să lăsăm deocamdată de-o parte astfel de dispute, pentru a ne întoarce la paradigma dominantă clasică a analizei sociologice a tranziției și la relevanța ei pentru lumea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
profetic - deschid atacul. Ei identifică eroarea și impun o terapie. Biserica devine atunci o arenă deschisă surprizelor. Nu este o coincidență faptul că marii Părinți ai Bisericii și-au întețit asprimea vorbind mai ales celor „dinăuntru”. Surparea credinței începe cu lepădarea vigilenței autocritice. „Paznici de far”, teologii care au știut să cuprindă într-o privire istoria și eshatonul n-au ezitat să demaște și cele mai aparent inofensive alianțe dintre potestas și ecclesia. Fraza lor nu era dreasă cu miere. Trezviei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rădăcinilor și contrarierea prejudecăților. Fără să fie aduși la izvoarele sfințeniei, nici românii, nici țiganii nu vor putea recunoaște validitatea certificatelor de botez ortodox. Pentru țigani, trecerea prin apele botezului nu a însemnat întotdeauna, ca și pentru românul de rând, lepădarea tuturor practicilor păgâne ale înaintașilor. Chiromanția și credința în vrăji sau farmece pot exista, în același suflet, împreună cu credința într-un singur Dumnezeu (Devel sau Del) și în puterile diavolului. Această viziune aproape dualistă se împacă ușor cu ideea predestinării
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un act de reconciliere a omului cu sine și de restaurare a trupului Bisericii. Mărturisirea, în tradiția ortodoxă, este condiționată de acceptarea Crezului ortodox, care exprimă iconomia mântuirii noastre în Iisus Hristos. Mărturisirea reînnoiește promisiunile făcute la botez și întărește lepădările de vrăjmaș. Urâciunea păcatului se arată atunci nu ca imperfecțiune morală, ci ca dezertare lașă din lupta duhovnicească la care Biserica s-a angajat pentru întreaga umanitate. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care sunt conștienți. Sunt chinuiți deoarece nu-și pot modifica inocența funciară. Mișu Gerescu (Scrisorile lui Mișu Gerescu) susține că bunătatea este o însușire a vieții înseși, omul fiind doar una dintre formele ei, variate, trecătoare și superioare, prin posibilitatea „lepădării de sine”. Creduli și indeciși, când iau o hotărâre, acești oameni o fac cu adâncă disperare, pornită din austeritatea propriei izolări. Căci, printre ceilalți, Scarlat Delureanu (Rătăcire) este „un urs”, iar alte personaje consideră lumea „o sindrofie de streini nepăsători
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
a hotărât să se despartă de Isus, din proprie voință, prin liberul său arbitru, astfel spus, printr-un proces deliberativ strict rațional, neinfluențat de nimeni. Diavolul, crede Origen, n-a reușit să-l pervertească total și irevocabil: dovadă - remușcarea și lepădarea de banii murdari. Natura sa păstrase acel „rest de bunătate”, care-i permite să constate și să cântărească efectul faptei sale. Dar abia retrezit la realitate, Iuda ia din nou o hotărâre greșită, Împins tot de către diavol. Pentru a explica
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
în noua situație în care se afla. El, continuând să zâmbească, mă luă de braț, și mergând alături îmi spuse: - Nu mi-a fost ușor. Principalul este detașarea... Dar asta se învață cu trecerea vremii. Eu am avut timp... Odată cu lepădarea robei, a încetat pentru mine o lume, nu în care am trăit, ci în care am gândit. Nu înțeleg nici acum de ce n-a mai fost nevoie de oamenii acelei gândiri. Am fi fost fără îndoială de folos pentru că totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care au fost și sunt tăinuite de făptași. Ascuns ca într-un adânc de fântâni sau afund de păduri, pătimirea legionarului înstelează cerul cu sclipiri de diamante, far călăuzitor pentru cei care râvnesc doar cerul, slujind sufletului și aproapelui prin lepădarea de sine. Românul trebuie să redevină român și creștin, să și recâștige dreptul la înviere. Pătimirea e mai tare decât moartea, ea răpune și iartă păcatele noastre: „Așadar, fiindcă și Hristos a pătimit cu trupul, înarmați vă și voi cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar. 3. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință, și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, 4. potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește "Dumnezeu", sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dînduse drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85051_a_85838]
-
al patimilor lui Hristos, și părtaș al slavei care va fi descoperită: 2. păstoriți turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un cîștig mîrșav, ci cu lepădare de sine. 3. Nu ca și cum ați stăpîni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcîndu-vă pilde turmei. 4. Și cînd Se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa, care nu se poate veșteji, a slavei. 5. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
vremea ei, și strîngerea pietrelor își are vremea ei; îmbrățișarea își are vremea ei, și depărtarea de îmbrățișări își are vremea ei; 6. căutarea își are vremea ei, și pierderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei; 7. ruptul își are vremea lui, și cusutul își are vremea lui; tăcerea își are vremea ei, și vorbirea își are vremea ei; 8. iubitul își are vremea lui, și urîtul își are vremea lui; războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
nord: Drumul crucii, cu Iisus și cei doi tâlhari ducându-și crucile, apoi Răstignirea lui Iisus între cei doi tâlhari, o mare desfășurare de personaje care iau parte. Pictura este deteriorată. În registrul următor sunt scene din Pătimirile Mântuitorului: Întreita lepădare a lui Petru, apostolul este redat de trei ori cu diferite personaje; de remarcat este ultima lepădare când stă lângă foc și se leapădă de Iisus ridicând mâinile, Iisus în fața lui Pilat, care stă sub baldachin, iar un ostaș îi
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cei doi tâlhari, o mare desfășurare de personaje care iau parte. Pictura este deteriorată. În registrul următor sunt scene din Pătimirile Mântuitorului: Întreita lepădare a lui Petru, apostolul este redat de trei ori cu diferite personaje; de remarcat este ultima lepădare când stă lângă foc și se leapădă de Iisus ridicând mâinile, Iisus în fața lui Pilat, care stă sub baldachin, iar un ostaș îi toarnă apă să-și spele mâinile în semn de nevinovăție față de hotărârea luată față de Iisus, Batjocorirea lui
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
supremației zădărniciei: trece totul în contul meu Doamne / cine știe dacă vei deschide această singurătate / ca o cutie neagră ticsită de rugă / (oare a face lumea nu e mai puțin decât a o înțelege?) / lasă-mă cu același gust al lepădării de sine / în gură / și pe cât am așteptat încă mai aștept să cazi / din carul mare între spinii întrebărilor mele... Izolarea în lumea cărților, devreme resimțită de mamă (Fericirea ta de om singur rătăcind prin biblioteci mă sperie!), creează premisele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tine Însuți, să crezi În el cu atîta fervoare Încît, În jurul tău, pe o distanță de cîțiva kilometri, să reușești a tăia maioneza oricărei liturghii, să-ți Înscenezi un botez ca și cum ai da pe goarnă un cîntec de lepădare, să-ți arvonești noapte de noapte capcanele. ...Despică-i limba, fă-o să semene leit cu cele două testamente! Ceea ce se știe nu poate fi deranjat În următoarele stări: cînd se-mpreunează cu martirii neamului, dîndu-le din sămînța sîngelui său
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]