548 matches
-
La Palatul Cotroceni se desfășoară ceremonia botezării Principelui Mihai. Ceremonia a fost oficiată de mitropolitul primat al României, dr. Elie Miron Cristea, care o va descrie astfel în notele sale. «Am botezat pe prințul Mihai. Trei preoți au citit slujba lepădărilor în altă sală. Un preot, starețul de la Sinaia, Dionisie, a citit o rugăciune tare, ceilalți, altele, în taină. Apoi lepăd, Crezul, etc. au durat 10 min. Până atunci, eu cu alți doi preoți și doi diaconi am făcut sfințirea apei
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și de neocolit, se întindea postata greu de cartografiat a interpretărilor cu caracter politic; acolo înfloreau fitilele și chiar referiri directe considerate "dușmănoase". Cenzorul din provincie nu mai acționa de unul singur, ci solicita avizul forului ideologic de partid local. "Lepădarea" acestuia de cenzură este la fel de greu acceptabilă ca și delimitarea bisericii catolice de inchiziție. Și totuși, nu lipseau "pașii greșiți". Mai întâi, teroarea greșelilor de tipar "cu tâlc". În "Flacăra Iașului" a apărut titlul "Manolis Glezos și popoul său" (în loc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Juif ?, avec dix clichés hors texte, suivi d’un portrait moral du Juif, Nouvelles Éditions Françaises, Paris, 1940. 561. Dimitrie Cantemir, Sistemul sau Întocmirea religiei muhamme dane, ediție Îngrijită de Virgil Cândea, Editura Academiei, București, 1987. 562. Wilhelm Schwarzfeld, „Despre lepădarea vechiului port”, În Analele Societății istorice „Iuliu Barasch”, an III, București, 1889, pp. 159- 160. 563. Alev Lytle Croutier, Harem. The World Behind the Veil, Abbeville Press, New York, 1989. 564. Miracle de Saint Nicolas et du Juif, Wright, Early Mysteries
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
celelalte locuri de cult din lume. Incinte după incinte, terenul ocupat de curțile succesive este uriaș, pe hectare întregi, iar drumul de la prima intrare și pînă la cea a templului propriu zis este nesfîrșit. La aceasta se adaugă faptul că lepădarea încălțărilor nu se face în momentul intrării în edificiu ca în moschei, în templele budiste, în sinagogi sau în bisericile creștine din India și nici măcar la intrarea principală, ci la cîte un comerciant din zonă, care închiriază cîteva rafturi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Căci ordinul lui Sima s-a citit o singură dată, iar apoi au reînceput tiradele împotriva „rebelilor”. A doua zi, anunțând intenția că toți „vinovații” vor fi pedepsiți, speaker[-]ul rostea sentențios: „De la Horia Sima până la ultimul borfaș”. Odată cu această lepădare a măștilor și odată cu confirmarea trădării Legației Germane - care ne ceruse să încetăm rezistența pentru „aplanarea” lucrurilor -, se introdusese și noul termen, întrebuințat apoi multe luni de zile drept sinonim pentru legionar. Firește, infamia n-a fost nici chiar atunci
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
este dascăl cu adevărat. Iar discipolul care nu este tentat de dorința contrazicerii sau distrugerii (simbolice!) a maestrului nu a ajuns la demnitatea de a fi un autentic Învățăcel. Lauda - ca și cârtirea, Înălțarea - ca și căderea, fidelitatea - ca și lepădarea, solidarizarea - ca și lașitatea, adorarea - ca și respingerea sunt secvențe cât se poate de firești ale resurecției umane prin Învățare. Toate fac parte din... legile omenești! În orice operă de discipolat are loc o curioasă contrabalansare dintre iubire și ură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
la locul acela unde obișnuiau să pedepsească pe răufăcători, cel mai în vârstă decât ceilalți a rugat pe călău ca mai întâi să taie capul celui mai tânăr dintre ei toți, ca nu cumva, văzând el masacrul celorlalți, să primească lepădarea de credință. Când tânărul a îngenunchiat, iar călăul și-a scos sabia, a venit cineva care a anunțat iertarea lor și a oprit cu voce tare, de departe, executarea. Atunci cel mai tânăr, fiind nemulțumit că a scăpat de masacru
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
care aparțin unui anumit grup de îndeletni ciri”: agricultori, tâmplari, pielari etc. XII.9. Căsătoria sikh - un singur spirit în două trupuri Există și astăzi în cadrul comunităților sikh un respect special pentru oamenii căsătoriți. „Sikhismul respinge noțiunile de celibat și lepădare de sine.” Opt dintre cei nouă guru au fost bărbați căsătoriți. absolut remarcabil este faptul că actul căsătoriei nu este simplificat în religia sikh la nivelul unui banal contract social sau al unei alianțe de putere între familii. Nici măcar nestăvilitele
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ϑ≅⋅Η ϑ⎝ Ργβ∗γ4, 12 ⊄<∀ 6Δ42™ Φ4< Βς<ϑγΗ ≅⊇ :← Β4ΦϑγβΦ∀<ϑγΗ ϑ± 802γ∴ 88 γ⇔∗≅6ΖΦ∀<ϑγΗ ϑ± ∗46∴. 3Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci [ziua Domnului nu va sosi] până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, 4potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu, sau se cinstește cu închinare [cf. Dn. 11,36], așa încât să se așeze el în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
noaptea” (așa cum spusese apostolul Pavel, reluând cuvintele Mântuitorului; 1Tes. 5,2), ci va fi anunțată prin semne speciale, instaurarea sa reprezentând ultimul act al unei drame care se va consuma în preajma sfârșitului lumii. Semnele premergătoare sunt, în principal, două: apostazia, lepădarea de credință a celor mai mulți dintre creștini, și apariția „omului nelegiuirii” (® <2ΔΤΒ≅Η ϑ↑Η <≅:∴∀ Η), a „fiului pierzării” (® Λ⊇∈Η ϑ↑Η ΒΤ8γ∴∀Η). Cele două expresii (ebraisme) desemnează un personaj a cărui identitate este foarte greu de stabilit. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dați afară pentru că ați luptat, atunci voi ați suferit acestea pe bună dreptate, după cum, de altfel, toate Scripturile stau mărturie. Noi însă fără să facem ceva de felul acesta [...]”* (110). În această epopee a suferinței, „blasfemiatorul”, „omul nelegiuirii” sau „al lepădării de credință” nu joacă nici un rol; el este pur și simplu invocat, fără ca vina sau acțiunile care i se impută să fie precizate. De aici, putem deduce că figura lui este absolut reprezentativă. Personajul a devenit un „operator teologic”, un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
către 406‑407, uneia dintre corespondentele sale, Algasia. Aceasta îi adresase o serie de întrebări legate de credința creștină, din care ultima se referea la un verset din 2Tes.: „Ce înseamnă cele spuse de apostol tesalonicenilor: «Până ce nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării etc.»?”. Răspunsul lui Ieronim este scurt și vizează etapele principale ale eshatologiei creștine, descrise chiar de Isus: înmulțirea falșilor profeți, urâciunea pustiirii, căderea Imperiului Roman, cea de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Gura” însă, adaugă el, „spune enormități”, care nu sunt altceva decât cuvinte deșarte și vanitoase. Fericitul Pavel învață cu înțelepciune: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Mt. 24,14). Pavel, care cunoștea aceste cuvinte, îi învață pe tesaloniceni și prin ei pe toți care iubesc credința: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii” (2Tes. 2,3). Apoi, el arată și pieirea acestuia: „Domnul Isus”, spune el, ,,îl va ucide cu suflarea gurii Sale și‑l va nimici cu strălucirea venirii Sale” (2Tes
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nici un chip” (2Tes. 2,3), respingând, în felul acesta toate formele de amăgire. El dezvăluie apoi [cititorilor săi], și prin aceștia, nouă tuturor semnul cel mare al parusiei Domnului: „Ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, cel care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scrieri, ci și la ceea ce se credea a fi o „previziune profetică”, întrucât a spus: „nici de vreun duh”, adăugând: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându‑se pe sine drept dumnezeu” (2Tes. 2,3‑4). El numește „lepădare de credință” venirea Anticristului. Căci mulți, înșelați de minunile care se vor face, se vor depărta de la adevăr și vor primi minciuna. L‑a numit pe acela „omul nelegiuirii” și „fiul pierzării” (2Tes. 2,3), ca să arate natura sa văzută
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
profetic - deschid atacul. Ei identifică eroarea și impun o terapie. Biserica devine atunci o arenă deschisă surprizelor. Nu este o coincidență faptul că marii Părinți ai Bisericii și-au întețit asprimea vorbind mai ales celor „dinăuntru”. Surparea credinței începe cu lepădarea vigilenței autocritice. „Paznici de far”, teologii care au știut să cuprindă într-o privire istoria și eshatonul n-au ezitat să demaște și cele mai aparent inofensive alianțe dintre potestas și ecclesia. Fraza lor nu era dreasă cu miere. Trezviei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rădăcinilor și contrarierea prejudecăților. Fără să fie aduși la izvoarele sfințeniei, nici românii, nici țiganii nu vor putea recunoaște validitatea certificatelor de botez ortodox. Pentru țigani, trecerea prin apele botezului nu a însemnat întotdeauna, ca și pentru românul de rând, lepădarea tuturor practicilor păgâne ale înaintașilor. Chiromanția și credința în vrăji sau farmece pot exista, în același suflet, împreună cu credința într-un singur Dumnezeu (Devel sau Del) și în puterile diavolului. Această viziune aproape dualistă se împacă ușor cu ideea predestinării
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un act de reconciliere a omului cu sine și de restaurare a trupului Bisericii. Mărturisirea, în tradiția ortodoxă, este condiționată de acceptarea Crezului ortodox, care exprimă iconomia mântuirii noastre în Iisus Hristos. Mărturisirea reînnoiește promisiunile făcute la botez și întărește lepădările de vrăjmaș. Urâciunea păcatului se arată atunci nu ca imperfecțiune morală, ci ca dezertare lașă din lupta duhovnicească la care Biserica s-a angajat pentru întreaga umanitate. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doi domni” (Matei 6, 24). Căci, disprețuind harul, Iuda slujeaidolilor deșerți (Iona 2, 9), pe care nici învierile din morți, ca învierea lui Lazăr, nu-i putea întoarce, și nici unul nu putea gusta din„Cina cea Mare” (Luca 14, 24).„Lepădarea de sine” înseamnă credința ca o ungere a praguluide sus cu sângele mielului (Ieșire 12, 7) și în același timp deschiderea tot mai mult a adâncului inimii înspre Mântuitorul Hristos,ca acel „adânc” de sus, care nu are nevoie să
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
praguluide sus cu sângele mielului (Ieșire 12, 7) și în același timp deschiderea tot mai mult a adâncului inimii înspre Mântuitorul Hristos,ca acel „adânc” de sus, care nu are nevoie să se mai adâncească.Mântuitorul nu avea nevoie de „lepădare de sine”, deoarece nu puteasă se umple de sine, fiind chipul adevărat a lui Dumnezeu: „Ceeace la oameni este înălțat, urâciune este înaintea lui Dumnezeu”(Luca 16, 15). În acest sens, semnul pe care și-l va lua Mântuitorulnu va
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pentru adâncul prin care trecuse poporul Său la ieșirea din Egipt, Dumnezeu a poruncit „să nuse abată nici la dreapta, nici la stânga” (Deuteronom 17, 20; 1 Regi6, 12), pentru ca în drumul său către „pământul făgăduinței” să nupiardă acel „adânc” al lepădării de sine, și să nu ajungă din nou la„suprafața” lumii plină de deșertăciunea ei din cauza neascultăriide Dumnezeu, așa cum era Faraon și oștile lui. Adevărul lui Dum-nezeu ca biruință în Hristos este „arma care încinge” (Ps.90,4) cuputere, la
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
îi voi arătalui mântuirea Mea” (Psalm 49, 24). Șederea de-a dreapta este o ședere cu frică pentru a nu pierde prin „ademenire” sau „violență”adâncul lui Dumnezeu în Hristos cu care oamenii s-au asemănat cuHristos ca un botez al lepădării de sine în urmarea Sa (Ioan 12, 26).Tot sub semnul Sfintei Cruci este adresată chemarea: „Sus să aveminimile!”, prin comori adunate în cer (Matei 6, 20), care duc inimile„sus” la Lumina taborică a Împărăției lui Dumnezeu, ca și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ceilalți, distanțare ce ia forma adecvat-carnavalescă a ascunderii într-o alteritate, în cazul dat, Axios Tracul, prezență poetică atât de interesantă încât, până la urmă, e greu de decis dacă e vorba de disimularea într-o identitate străină sau de o lepădare a măștii. Într-adevăr, aici D. „personalizează tema crizei, dezvăluindu-ne fața necunoscută a realității subminate de propriile ei contradicții” (Marcel Corniș-Pop). Bun cititor al propriei poezii, el și-a scrutat cu severitate creația atunci când a purces la alcătuirea numeroaselor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]