971 matches
-
urmăriți de cronicari cu un ochi veghetor) pălea, firește, în fața violenței sexuale practicate în vremea „răzmerițelor”, adică în timpul campaniilor militare. Văduvele se numărau atunci printre victimele din prima linie ale violenței sexuale. Turcii erau primii între excesivi și autorii de letopisețe le consemnează faptele. Anonimul Brâncovenesc îi urmărește pe „nemții” care prădau în Ardeal, constatând că luau „muierile de să culca cu dânsele”. De la Miron Costin aflăm că ucrainenii comandați de Timuș Hmelnițki, năvălind în Mănăstirea Dragomirna, s-au dedat la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în diata Saftei Cantacuzino: „Văzându slăbiciunea bătrânéților”), deși - chiar dacă se știe că speranța de viață a femeilor era pe atunci mult mai redusă - o ușoară „adiere” retorică nu-i poate fi refuzată. Căci Elina se născuse în 1611, în pribegie (Letopisețul Cantacuzinesc: „Atuncea Șărban vodă [Radu Șerban] de-abia au scăpat cu o seamă de oameni păn’ la Suciava, că acolo era și doamnă-sa și acolo au născut și o cocoană botezând-o părintele Vlădica Crimca, numind-o Elina”535
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și se va stinge în casa ei de pe Podul Cilibiului, la 2 martie 1687 - „După aceasta [pelerinajul la Locurile Sfinte, - n.m., D.H.M.] nu multă vréme trecând, când au fost leatul 7195, mart 2 dni, prestavitu-sau și doamna Elena cătră Dumnezeu” (Letopisețul Cantacuzinesc 536) -, înconjurată de rude și avându-i alături pe Ștefan ieromonahul (duhovnic și martor la redactarea diatelor; muribunda a cerut cu limbă de moarte ca testamentul din 1682 să nu sufere modificări) și pe patriarhul Dosithei Nottaras. „Neputința”, odată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
petrecut”. Lăsând să le scape uneori erori (care erau, poate, ale izvoarelor: „Iar doamna lui Neagoe vodă și Theodosie, fie său” - se spune în Cronica Bălenilor -, „ducându-se la țarigrad, acolo au murit și ea și feciorii ei” 538), autorii letopisețelor se mulțumesc cu minimum de informație când vine vorba de femei: „într-aceaia vréme și mama lui Costandin vodă, jupâneasa Stanca, au murit și cu cinste i-au făcut pogribaniea în București” 539. Victime ale bolilor necruțătoare Radu Greceanu nu putea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
morți, ce făcuse, au trimis și ciumă de murea foarte rău”- Cronica Bălenilor; „întâi robiia, a doua ciuma 3 ani, a treia foamete mare în 2 ani, a patra multe boale și nevoi gréle și cu tot chipul de bube” - Letopisețul Cantacuzinesc) epidemiilor (de durată, uneori), „pedeapsă” de care oamenii nu se puteau apăra decât în chip precar, nu scăpau nici casele domnitoare. Chiar dacă se fereau de reședințele obișnuite (la 7 septembrie 1588, Giovanni de Marini Poli îl afla pe Petru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dupre cum le ieste obiceiul lor, al păgânilol” (Cronica Bălenilor) -, aflându-și asemănări doar într-un Fiziolog al răpitoarelor: „Că ei [turcii] ca niște lei căsca gurile să-i înghită pre toți, fiind țara plină de nevoi și de sărăcie” (Letopisețul Catacuzinesc); „să stea și să păzească de stricăciunile tătarilor să nu facă, mai ales să nu robească pre cineva, și să nu răpească ca niște lupi de oameni” (Radu Greceanu). Intrând în Moldova în 1574, tătarii („cu chip de fiară
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
victime), comițând sacrilegii („A treia, călcară și sfintele biserici ale lui Dumnezeu, încă, slujind preoții sfânta liturghie. Iar ei intrară în bisérici de-i scotea de păr afară și-i dezbrăca de veșminte. Și au jefuit sfintele bisérici și préstoalele...” - Letopisețul Cantacuzinesc), „cucerindu-și” un fel de teritoriu al lor (o „zonă” în care ceilalți nu aveau acces ori, aflându-se acolo, erau nevoiți s-o părăsească), vandalizând și provocând pustiirea (Cantacuzinii vor fugi în Transilvania) și spaima (logofeteasa Elena, soția
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vinovatul nu să poate ascunde nicăirea, ci vădindu-se păcatul, plată în den vina lui. Așa și ei au umblat cât au umblat grăind pre dracul, păn l-a și aflat, cu spânzurare, cu înțepare, cu tot feliul de morți” (Letopisețul Cantacuzinesc). Ucisă de tâlhari? Ajungând Domn („Și așea, fără zăbavă, au ieșitǔ la domnie Ștefăniță-vodă, mutând veziriul pre Ghica-vodă în țara Muntenească, ca pre un om bătrân, pentru aședzarea aceii țări, după mare răscoale ce făcuse Mihnea-vodă în țara Muntenească
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
maica lor, rădicatu-i-au sfintele moaște și o au petrecut păn în marginea orașului împreună cu părintele Vlădica Theodosie și cu mulțime de părinți călugări și popi și toată boierimea și cu toate gloatele curții, cu cântări dumnezeești și cu mare cinste” - Letopisețul Cantacuzinesc) și cea de-a doua, de la București la Mărgineni, când ideea de „mulțime îndurerată” dispare și lasă locul doar rudelor apropiate, întovărășite de o jale autentică: „învârtejindu-se Șărban vodă iar la scaunul lui, iar pre maică-sa o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
G. Sion, vol. V, București, 1878, pp. 27-28. 90. Nicolae Iorga, op. cit., p. 423. 91. în Arhiva Românească, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu, vol. II, Iași, 1845, p. 5. 92. Axinte Uricariul, „A doua domnie a lui Nicolae Mavrocordat”, în Letopisețele Moldaviei și Valahiei, publicate de Mihail Kogălniceanu, ed. 2, vol. II, București, 1872.p. 163. 93. Vezi Anton Maria del Chiaro, op. cit., pp. 125-126; Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 28. 94. Ștefan D. Grecianu, în „Anexe” la Viața lui Constantin Vodă-Brâncoveanu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spun că ar fi putut fi un diabet ereditar (Maria Magdalena Székely, „Viața de toate zilele la curtea lui Petru Rareș”, în Magazin Istoric, XXXII, 1998, nr. 3, p. 32; Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, p. 585. 110. Grigore Ureche, Letopisețul țării Moldovei, ediție de Constantin Giurescu, Socec, București, 1916, p. 162. 111. Vezi Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 589. 112. Ibidem, pp. 270 și urm. 113. Corina Nicolescu, Case, conace și palate vechi românești, Editura Meridiane, București, 1979, p.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mihail Kogălniceanu, București 1872, p. 27). 226. Ibidem, p. 355. 227. în Arhivele Olteniei, 1938, p. 83; Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 48. 228. D.R.H. B. țara Românească, vol. XXII, p. 668. 229. Maria Magdalena Székely, op. cit., pp. 50-51. 230. Ion Neculce, Letopisețul..., ediție de Iorgu Iordan, Editura Minerva, București, 1980, p. 75. 231. Despre pierderea „în hiclenie” vezi și DRH. A. Moldova, vol. III, doc nr. 129. 232. Nicolae Stoicescu, Dicționar..., p. 171. 233. Nicolae Stoicescu, op. cit., pp. 172-173 (vezi și notele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
469-491. Vezi și tabelele genealogice anexate de Constantin Rezachevici la vol. I al Cronologiei. 286. Vezi Nicolae Stoicescu, Dicționar..., p. 158. 287. Vezi Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzinilor, Editura Minerva, București, 1902, p. 79, doc. nr. XXXIII. 288. Letopisețul Cantacuzinesc, în Cronicari munteni, ed. cit., p. 206. 289. Nicolae Iorga, op. cit., p. 81. 290. Ibidem. 291. Către jumătatea secolului al XVII-lea, în Moldova: „Dabija vel dvornic vișnea zemli [mare vornic în țara de Sus] scriem și dăm știre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și fărădelege în lumea românească veche, pp. 420-421) de la Ștefan Lemny, op. cit., pp. 96-97. 403. Ștefan Lemny trimite la V.A. Urechiă, Istoria Românilor, vol. V, București, 1895, pp. 210-213. 404. Ștefan Meteș, Contribuții nouă..., p. 293. 405. Ion Neculce, Letopisețul țării Moldovei, ediție de Iorgu Iordan, p. 74. 406. Care nu se sfia să intervină singură spre a-și salva iubitul sau, împreună cu maică-sa (deci văduva lui Istratie Dabija o urmase la București), pentru a-i scăpa pe Cantacuzini
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în Cronicari munteni, ed cit., p. 221. 536. în Mort et pouvoir, Payot, Paris, 1999, pp. 16-20. 537. în Cronicari munteni, ed. cit., p. 269. 538. în antologia citată supra, p. 768. 539. Antologia citată, p. 503 540. Grigore Ureche, Letopisețul țării Moldovei până la Aron Vodă, (1359-1595), ediție de Const. Giurescu, București, Socec, 1916, p. 215. 541. Vezi Ștefan Ionescu, Epoca brâncovenească. Dimensiuni politice. Finalitate culturală, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, pp. 129 și urm.; Dan Horia Mazilu, Voievodul dincolo de sala tronului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca tot el să fi fost o vreme preceptorul copiilor boierului Gavril Costache din Lungani, unde locuia și una din fiicele lui Grigore Ureche, care i-ar fi putut încredința manuscrisele tatălui. Contribuția lui S.D. la constituirea formei cunoscute a Letopisețului Țării Moldovei este foarte controversată. Deși o mărturie contemporană îl apreciază ca pe un om cu „neștiință și minte puțină”, iar cărturarii și cronicarii deceniilor următoare au criticat vehement imixtiunile sale în textul lui Ureche, unii editori și cercetători din
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
prima jumătate a secolului al XX-lea l-au considerat coautor sau chiar adevăratul autor al variantei păstrate. Opiniile acestora au fost susținute mult mai târziu de concluziile analizei lingvistico-stilistice întreprinse de N. A. Ursu, care stabilește ca unic autor al letopisețului consacrat pe S.D.: el și-ar fi redactat lucrarea pe scheletul unei cronici alcătuite de Ureche în limba slavonă, dar a folosit și alte izvoare, fiind, astfel, întemeietorul istoriografiei în limba română; lui i-ar reveni toate meritele atribuite de
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
infirma în totalitate tradiția istorică, nici concluziile unor cercetători care au încercat să definească personalitatea lui S.D. (fragilă din punct de vedere intelectual-moral) și contribuția (superfluă, inexactă), așa cum reies din cronică. Oricum, trista celebritate i-a adus-o inserarea în letopiseț a unei legende despre originea moldovenilor din tâlharii romani așezați de unguri în Maramureș, ca stavilă împotriva tătarilor. Șocant de falsă și gratuit denigratoare, „basna” aceasta a provocat indignarea nestăpânită a cărturarilor moldoveni și munteni (Miron Costin, stolnicul Constantin Cantacuzino
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
deoarece și manuscrisul dascălului s-a pierdut), vina de a fi alterat textul original cu informații nesemnificative sau neadevărate și de a fi provocat mistificări grave a făcut ca faima lui să fie preponderent negativă. SCRIERI: [Interpolări], în Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, ed. îngr. și introd. P. P. Panaitescu, București, 1958, 64-65, 68-71, 175-185, 187-188, 195-224; [Interpolări], în Liviu Onu, Critica textuală și editarea literaturii române vechi, București, 1973, 405-407, 413-425. Repere bibliografice: Constantin Giurescu, Introducere la Simion Dascălul, Letopisețul
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
Letopisețul Țării Moldovei, ed. îngr. și introd. P. P. Panaitescu, București, 1958, 64-65, 68-71, 175-185, 187-188, 195-224; [Interpolări], în Liviu Onu, Critica textuală și editarea literaturii române vechi, București, 1973, 405-407, 413-425. Repere bibliografice: Constantin Giurescu, Introducere la Simion Dascălul, Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă (1359-1595), București, 1916; Șiadbei, Cercetări, I, passim; Cartojan, Ist. lit., II (1942), 148-153; Ist. lit., I, 353-364; Chițimia, Probleme, 197-271; Liviu Onu, Critica textuală și editarea literaturii române vechi, București, 1973, 151-174, 317-321; Dumitru Velciu
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
Constantin Cantacuzino sau lucrările erudite ale lui Dimitrie Cantemir (din care se vor nutri mai târziu învățații Școlii Ardelene), ca și în lucrările apăsate cumva de o asimilare nu prea sistematică a izvoarelor și de presiunea cronografiei bizantine, cum e Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 de Nicolae Costin. Fluxul de informații și sensibilitate umanistă, participant decisiv la desăvârșirea procesului de naționalizare a actului cultural început în epoca anterioară, îndemnător și inițiator al dificilului demers de laicizare a lucrărilor
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
de-a doua traducere integrală a Vechiului Testament efectuată în secolul al XVII-lea și alte traduceri românești de pe la 1650; a argumentat că Istoria Țării Rumânești, atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino, aparține în realitate mitropolitului Teodosie Veștemeanul; a susținut ideea că Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă (1359-1595) în forma în care s-a transmis a fost întocmit de Simion Dascălul, nu de Grigore Ureche; a soluționat problema paternității unor cronici și povestiri versificate din a doua jumătate a secolului al XVIII
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
format al identității naționale se adresează posterității, U. își justifică demersul prin necesitatea de a lăsa mărturie despre vremurile trecute și prezente, de a face cunoscut adevărul istoric pe care s-a străduit să îl stabilească prin compararea și combinarea „letopisețului moldovenesc”, prea sărac în date, cu „scrisorile striinilor”, mult mai bogate în informații și relatări referitoare la Moldova. În general, s-a convenit că izvoarele interne folosite au fost cronicile de Curte, analele slavone, precum și relatările orale ale unor martori
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
Polonorum ș.a.) sau privitoare la configurația statală, etnică și geografică a Europei (alcătuite de Martin Kromer, Matei Miechowita, Gerhard Mercator, Ioannis Pistorius ș.a.). Sinteza lui U. s-a păstrat, mai mult sau mai puțin modificată, în Cartea ce să chiamă letopiseț, ce într-însa spune cursul anilor și descălecarea Țărei Moldovei și viiața domnilor, publicată pentru prima oară de Mihail Kogălniceanu în 1852, sub titlul Domnii Țării Moldovei și vieața lor. Ediția de bază este însă cea realizată de P. P.
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
toate purtătoare intrinseci de valențe artistice. Aceste elemente asigură fluiditatea și savoarea limbii, dau o cadență poematică expunerii, creând o atmosferă arhaică, specială, capabilă să restituie o lume revolută, prefăcând-o într-o prezență animată și colorată, perceptibilă senzorial. Astfel, Letopisețul Țării Moldovei rămâne nu numai scrierea care marchează începutul istoriografiei în limba română, dar și cea dintâi operă originală cu caracter literar. Textul are valoarea lucrului vechi, originar, care crește cu vremea, și a devenit un tezaur de limbă, istorie
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]