357 matches
-
veche, pomeană, pomană (din vsl, poměnŭ, zice DEX) însemna, în primul rând, amintire 49, conservând un sens etimologic (evoluții s-au petrecut și în limbile slave actuale 50 și aflându-se destul de departe de semnificațiile cu care circulă astăzi acest lexem (după DEX p. 822; pomană 1. dar, danie, ofrandă făcută cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere; 2.[în ritualul creștin] praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
limbă (7); sunet (7); bun (6); dragoste (6); frumos (6); mama (6); onoare (6); vorbire (6); lexic (5); sfînt (5); spus (5); text (4); vocabular (4); caiet (3); cheie (3); dialog (3); glas (3); început (3); înțelepciune (3); lege (3); lexem (3); literatură (3); mare (3); nimic (3); scris (3); silabe (3); simplu (3); spune (3); sunete (3); urît (3); vorba (3); zicere (3); adevăr (2); curaj (2); curiozitate (2); cuvînt (2); da (2); discuție (2); dreptate (2); duios (2); etern
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
expresie nu le mai poate cuprinde. Nu spun mult, în precaritatea lor de conținut, aceste rânduri, dar sunt suficiente că repere de cercetare. Toți operăm, între anumite limite de flexibilitate ce nu ne obstaculizează comunicarea, cu aceeași accepție a bunăoară lexemului, zăpada. Dar cand poetul scrie zăpadă auzului (Nichita Stănescu, Voci de mulți oameni), prezența reprezentării adiacente, care nu aparține expunerii elementului inițial, suprima autonomia acestuia, condiția lui de reprezentare susceptibila de a fi subordonată unui anumit concept: zăpadă nu mai
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
de pagini (p. 111-552), care reprezintă o analiză de-o acribie dezarmantă, exhaustivă, a textului; sunt prezentate diversele lecțiuni din manuscrise, sunt comparate, din punct de vedere filologic, semantic, stilistic și al frecvenței, aproape fiecare termen sau fiecare expresie cu lexeme și construcții lexicale similare din autorii clasici ori târzii - în sfârșit, din punct de vedere istoric, informațiile sunt raportate la date din alte izvoare, apreciindu-li-se valoarea și autenticitatea, depistându-li-se posibilele surse. Bibliografia bogată (p. 555-578) și
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
De altfel, Emil Iordache amintește acest lucru (discret) în postfața: "se aud ușoare scârțâituri de grandilocventa". Cassian Maria Spiridon cere prea mult de la cititorul sau. El nu șochează, dorește să comunice fără să atragă atenția. "Moartea" este, până la urmă, un lexem că oricare altul deși poetul în cauză mizează foarte mult pe simplă lui prezenta. Tot vestind același lucru grav cocosul apocaliptic poate deveni plictisitor. De multe ori versuri excelente își pierd vitalitatea în mișcări desuete: "genunchii tăi / într-un crepuscul
Poeme despre moarte by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17642_a_18967]
-
frecvent - marea istorie. Dacă dorim să păstrăm perspectiva strict științifică asupra istoremului, atunci putem zice că reprezintă unitatea de bază, ultimă, imposibil de diseminat, a istoriei ca disciplină, însă și ca fenomen în desfășurare. Istoremul va fi, prin urmare, echivalentul lexemului din lexicografie, al morfemului din lingvistică și, fără îndoială, al fonemului din fonetică". După această scurtă dizertație academică, cititorul se poate aștepta la orice, inclusiv la revelarea unor detalii minuscule, până acum ignorate, apte să dezlege mari enigme ale istoriei
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
românești și vreun original grec, slavon sau latin își poate reprezenta amploarea și dificultatea unor asemenea operațiuni. Totodată, cititorii sunt preveniți că, în studiul de față, au fost aduse în discuție doar o parte din sutele de "structuri semantico-lexicale (sensuri, lexeme, expresii și sintagme) a căror origine primară este textul biblic." Mai trebuie spus că expunerea d-sale s-a limitat exclusiv "la problemele de semantică lexicală, și anume, mai concret, la structuri lexicale de transfer care se pot include în
Cultura cuvintelor by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7154_a_8479]
-
Strada Mihai Viteazul) sau o memorie culturală și istorică glisând spre biblicul vanitas vanitatum. Prozodic vorbind, poetul pendulează între rime perfecte și asonanțe intraverbale, cuvintele-emblemă, obsedante, recurente, fiind sare, de sare, salmastru sau salin, așa cum la Bacovia cele mai frecvente lexeme sunt amurg și violet. Lexicul versurilor lui N. Stoie este uimitor de felurit, mai ales în privința zăcământului extrem de rar explorat și exploatat. Unele texte poetice sunt țesute din depresie și culori ploioase și plumburii, ca de pildă Ploi de sare
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
însă a se fi făcut vreo lumină în tot acest mister care se încăpățânează să însoțească obiceiurile noastre de Crăciun. Inconsistența hermeneuticii face ca Dicționarul Academiei să se mulțumească cu o cuminte consemnare enumerativă, arătând sub voce la ler că lexemul este „Numele unui personaj mitic ce apare în colinde, basme, ghicitori, zicători, sub formele Ler, Lar, Lei, Ler-împărat (mai rar, în Transilvania), Lar-păcurar, ...Lerui-domn, Leroi, Lar-domnul sau Raliu-domn ș...ț Daleon”. Alte variante ar mai fi: lel- , lăr-, lir- , lin-
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
avem colinzi despre mânăstirea Albă din „al mării negre prund/ Ler, Doamne, Ler”, „mănăstirea cu nouă altare/ Hoi Leronda Lerului Doamne”, construită de mândrul Soare, „Nici de largă nu-i prea largă/ Făr-cuprinde lumeantreagă”... Pentru a ajunge la semantica misteriosului lexem ler din colinde, obiectivul încercării noastre, vom apela la o etimologie inversă, pornind în arheologia semantemului de la remanențele lui moderne. Să cercetăm, așadar, cuvântul lord, cu echivalarea lui latină dominus, ’domn, stăpân’, care acoăeră și sensul de Dumnezeu. Cu etimonul
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
regăsim demonstrată toată această tautologie de adstrat în formule ca: „Domn, domn ș-a nost domn”, sau „Domnule, domn din cer”, etc. Așadar, ler poate fi echivalentul precreștin al lui doamne, anafora de adstrat creștin nefăcând decât să-i sublinieze lexemului remanența sacrală, cea care descinde din miturile despre Llyr, zeul celt al apelor și al furtunii, o divinitate extrem de importantă pentru orice cult agrar. În marginea acestei concluzii, putem opina și că explicația lui Dumitru Dan (în Noua revistă română
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
alt lexic. Semn clar de unitate în diversitate. Ba că Virgil Dumitrescu și-a organizat întreg volumul (inclusiv reluările) să-l reprezinte nu numai pe el, la vârsta creației de azi, ci să fixeze o altă borna de grafeme și lexeme ale limbii române care ne stăpânește pe noi toți. Oricât am insistă în comentarii pentru fiecare creație în parte din volumul Van Gogh, poetul, amprenta absolventului Institutului de Limbi Străine din București rămâne vizibilă că o parafa de legalizare notariala
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
alt lexic. Semn clar de unitate în diversitate. Ba că Virgil Dumitrescu și-a organizat întreg volumul (inclusiv reluările) să-l reprezinte nu numai pe el, la vârsta creației de azi, ci să fixeze o altă borna de grafeme și lexeme ale limbii române care ne stăpânește pe noi toți. Oricât am insistă în comentarii pentru fiecare creație în parte din volumul Van Gogh, poetul, amprenta absolventului Institutului de Limbi Străine din București rămâne vizibilă că o parafa de legalizare notariala
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
alt lexic. Semn clar de unitate în diversitate. Ba că Virgil Dumitrescu și-a organizat întreg volumul (inclusiv reluările) să-l reprezinte nu numai pe el, la vârsta creației de azi, ci să fixeze o altă borna de grafeme și lexeme ale limbii române care ne stăpânește pe noi toți. Oricât am insistă în comentarii pentru fiecare creație în parte din volumul Van Gogh, poetul, amprenta absolventului Institutului de Limbi Străine din București rămâne vizibilă că o parafa de legalizare notariala
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
creează tematica disonantă, oximoronică baudelairiană care suprasolicită demofilicul pe cale intelectuală pentru a accede la idealitate. Moartea ca principiu ultim este idealitatea totală, evaziunea supremă. Toată filozofia morții baudelairiene, dacă am putea-o numi astfel, este intercondiționată de o suită de lexeme oximoronice care invadează volumul până la obsesie.“ ți se face groază citind atâtea considerații despre moarte, dar și mai groază ți se face, mai ales dacă ești singur în cameră în timpul lecturii, străbătând labirinticele și tenebroasele fraze. Ai impresia că la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mulți dintre aceștia cu o formă rară ori modificată ad-hoc, temperează, tinzând chiar spre anulare, emoția, încât catharsisului îi ia locul tendința, firească, de decriptare a mesajului, care pare adeseori ermetic, obscur, însă e un ermetism îndeosebi lexical, fiindcă, dincolo de lexemele pentru care optează poetul, se ascund imagini sau idei-clișeu ale artei literare: Electron erogenic/Capriccio pe orbite/Orb sub degete/ Scriere de mână /A golului de aripă /Reminiscență / Telepatică a / Treimii de zeu / Acest ceva cineva / Care prin poem / Te
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ascensiune. Din secolul al III-lea, a început să se generalizeze și sensul creștin al termenului înger, din latinul angelus, la care au contribuit nu numai concepțiile creștine, ci și influențele orientale și cele greco-romane. Însușirea unor acte, gesturi și lexeme creștine a fost facilitată de realități similare din cultele păgâne din Moesia Inferior și Dacia. O dată cu ascensiunea treptată a cultului Fecioarei Maria, a fost asimilată și vechea terminologie păgână, Născătoarea de Dumnezeu îmbracă aspecte particulare în spiritualitatea românească, iar L.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cutume (obiceiuri) cuprinde numeroase dublete (triplete) lexicale (latino-slave, thraco-latino-slave), ce oferă o imagine specifică despre interferențele și conviețuirile spirituale dintre romanici și slavi. De pildă, terminologia daimonologiei românești: alături de slavonismele duh, diavol, vârcolac, mor, moroi, zmeu, vrajă, vrăjelnițe se află lexemele traco-dace bală, balaur, dulf, zgripțor, zgripțuroaică, dar și latinul drac (draco) alături de care stau "cohorte" întregi de genii, îngeri, existențe divine suprasau sub-mundane de origine greco-romană și orientală ce au "populat" spațiul Daciei și Moesiei Inferior. Apoi, un alt termen
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
răspândirii creștinismului în spațiul românesc cuprinde puncte albe pe lungi perioade istorice! Dar mormintele de incinerație și sacrificiile umane sunt clar atribuite slavilor. Prin urmare, folosirea incinerației de către populația românească creștină este cu desăvârșire exclusă. Ceremoniile funerare sunt asociate cu lexeme românești de origine latină: a priveghea, priveghere, priveghi (lat. pervigilare), a comânda, comând (lat. commendare) sau cu cele slave din adstrat (secolele VII-X): colivă (slv. kolivo), colac (slv. kolaci), coșciug (kosi), molitvă, pomană, praznic, jale (zali), a se prăpădi (slv
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau etapa de tranziție, de început a postmodernismului își propune să desființeze, până la anihilare, orice canon. Nonconformiștii reprezentanți ai acestui curent anticipat într-o oarecare măsură de modernism reușesc, prin frenezia proliferantă a actului creator, să îmbogățească limbajul cu noi lexeme inventate sau reale, dar împrospătate cu noi înțelesuri precum și cu noi imagini, într-un cuvânt, cu o nouă retorică. Generația, marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, A. E. Baconski, Ileana Mălăncioiu, se îndepărtează de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ivit pe lume, fără să aibă dreptul la explicații. Fiecare negație, încărcată de un semantism al compasiunii pentru omenirea forțată să suporte ideologia impusă, este urmată de o propoziție adverstivă, care conține ideea de obligație. Ideologizarea forțată este redată prin lexeme de tipul: condamnat, n-aude, nu vede, nu înțelege, dar înaintează, mame neîntrebate, acesta fiind, cu alte cuvinte, ceea ce Ștefănescu numea un lirism reflexiv. Este o poezie în care deconstrucția funcționează atât la nivelul canonului paradigmatic, cât și la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fost produse opere cu scriituri diferite, de la influențele textualiste specific franceze la cele pop specific americane. Nu-i nimic, toate astea trebuiau să poarte un nume și acesta a fost postmodernism. Fiecare s-a simțit dator să ia atitudine față de lexemul cu pricina și nu oricum, ci una decisă, definitivă, știută fiind foamea de nominare a intelctualului român, mare inventator de concepte pentru o tribună roasă de complexe culturale. Vestea proastă este că dezbaterea internațională asupra postmodernismului - cu variantele lui: postmodernitate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În provincie prin te miri ce silnicie a soartei, constituie miezul romanelor de dragoste ale lui Eric Holder. Erotismul sublimat, parfumat al unor relații În esență platonice este spart pe ici pe colo de scurte intruziuni În forță ale unor lexeme falocentrice niciodată vulgare. Apoi, limbajul devine, pe măsură ce romanele se Înmulțesc, tot mai pîslos, mai subtil, mai refractar la o lectură rapidă. Devine consubstanțial profilului personajelor care, deși simple În aparență, ascund ruguri adînci și mai ales, cît privește protagonistul, Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
această răsturnare de realuri, prin care densitatea de tonuri migrează spre trăiri și cuvinte, face să existe această aventură lirică jubilativă, venită din perspectiva experienței plastice, mereu dornică să smulgă ceva din omonimia și muzicalitatea lucrurilor". Treptat însă, apetența pentru lexemele cromatice raportate la elementele primordiale și regnurile știute ale universului este din ce în ce mai redusă. Ea va face locul unei simbolistici geometrice prin care jocul (altfel foarte serios) de-a cuvintele culori îmbinate pe paleta lirică este parțial substituit de Jocul cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-un manuscris./ Ochii mei: două planete/ în derivă./ Mâinile mele: un altoi/ al umbrei/ pe o limbă de clopot./ Capul meu: un templu/ care-și numără/ nesfârșitele altare". Ca întotdeauna, autorul nu își refuză comunicarea poetică pedantă, încărcată de lexeme de o mare densitate simbolică: cuvintele poartă pe creștet "marama încinsă a/ purificării", ființa "pustie" a femeii adorate este încinsă, "la marginile orei", cu insomnii și "corole de spini magici" și, în general, toate "iubitele sunt turnuri de mănăstiri", poetul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]