370 matches
-
știu ei? Nimic, zero, mă fut În toți. Suma totală: un zero baban de rahat. — Am auzit că În Amsterdam există o grămadă de probleme cu drogurile, spune Toal, privindu-mă provocator. — Da, ăsta-i dezavantajul orașului ăsta. E prea libertin și rezultatul e că atrage toate gunoaiele. Oricum gata cu glumițele fără sens despre vacanțe, cum e cu cazul? zic eu ager și cu răceală În voce, făcându-i pe Toal și pe Drummond să arate ca niște flușturatici ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
rău că fusesem atât de pur, de răvășit, de speriat de întâmplările „amoroase“. Acum... Era evident că doar lectura mă putea salva din marasmul de după 2006... Lectura și scrisul în carnete, încercatul mereu, mereu, mereu a unui început de „roman libertin“. Ibricul de jumătate de kilogram, plin cu cafea fiartă în pripă pe-un ochi holbat zădarnic de aragazul străvechi, nu-ți mai descleie mințile, sufletul atârnă greoi ca o bucată de carne în cârligul ascuțit al măcelarului, trupul zace descompus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
tendențioasă, cu ignorarea, voluntară sau nu, a complexității ideatice din versurile și proza lui Eminescu. Luările de poziție „în apărarea” scriitorului au fost (cu câteva excepții) la fel de penibile. Semnalăm și un fenomen recent: o încercare de „recuperare” a unui Eminescu libertin, autor de versuri licențioase, precursor al exhibărilor pansexualiste din scrierile „postmoderne” ale unor autori care țin să-și ia revanșa, se pare, după ce au suportat pudibonderia afișată ostentativ de un regim politic (comunist) remarcabil prin vulgaritate și urât social. Și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
tendențioasă, cu ignorarea, voluntară sau nu, a complexității ideatice din versurile și proza lui Eminescu. Luările de poziție „în apărarea” scriitorului au fost (cu câteva excepții) la fel de penibile. Semnalăm și un fenomen recent: o încercare de „recuperare” a unui Eminescu libertin, autor de versuri licențioase, precursor al exhibărilor pansexualiste din scrierile „postmoderne” ale unor autori care țin să-și ia revanșa, se pare, după ce au suportat pudibonderia afișată ostentativ de un regim politic (comunist) remarcabil prin vulgaritate și urât social. Și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
văzut-o Într-o seară la Philadelphia omenind o mulțime de bărbați, când el știa că ea nu avea servitori, cu excepția unei negrese micuțe ce Îngrijea de copii În camerele de la etaj. Îl descoperise printre musafiri pe unul dintre marii libertini ai orașului - un individ care umbla mereu beat și avea o faimă proastă atât acasă, cât și printre străini, care a stat În fața gazdei o seară Întreagă și a discutat cu un fel de animație inocentă despre internatele pentru domnișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prostituție din Europa este cea din Veneția. Se povestesc lucruri minunate despre curtezana venețiană, pe care vocile vremii o descriu ca având o deosebită frumusețe, stil, rafinament, eleganță. Apăruseră chiar și unele noutăți În materie de morală sexuală, ceea ce unii libertini numesc „camaraderia amoroasă”, un fel de schimb amical de parteneri/partenere, total străin de noțiunea de dragoste, dar având drept consecință imediată diminuarea geloziilor și a crimelor generate de aceasta. În Italia prostituția era tolerată și, În genere, controlată de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
care mamă-sa o iubea deopotrivă, dar pe el, fiind băiat, îl vedea cu alți ochi, considerându-l deja un fel de sprijin al casei. Cât a fost mic, a mers cum a mers, când a crescut, a devenit un libertin fără remediu. Mereu se necăjea mama sa, Tatiana Busuioc, directoarea fabricii de pâine din localitate. Fiind cunoscută, dirigintele anului I de la liceul agricol în care intrase fiul ei, o ținea la curent cu toate abaterile lui Gelu. —Doamna Busuioc, Gelu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de pudoare ca el. — Ai dreptate. Citind „Memoriile” lui, ce pot fi considerate o capodoperă a literaturii universale, te vei delecta cu aventurile galante, consemnate fără pudoare și descrise în cele mai mici amănunte. Pentru că scopul în viață al acestui libertin a fost acela de a-și cultiva plăcerile simțurilor, completează Cecilia. —Trebuie să recunoaștem însă pe lângă acestea, meritul lui Giacomo Casanova că dincolo de ipostazele necuviincioase, zugrăvește cu savoare lumea în care a trăit, motiv pentru care însemnările sale au fost
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
CU UȘURINȚĂ CEEA CE LE DESPARTE. DAR ÎN SÂNUL RĂULUI, GREUTATEA DE A-L EXPLICA ABIA ÎNCEPEA. EXISTĂ DE EXEMPLU RĂUL APARENT NECESAR, ȘI RĂUL APARENT INUTIL. EXISTĂ DON JUAN ÎN INFERN ȘI MOARTEA UNUI COPIL. CĂCI DACĂ E DREPT CA LIBERTINUL SĂ FIE FULGERAT, ESTE DE NEÎNȚELES SUFERINȚA COPILULUI. ȘI, ÎNTR-ADEVĂR, NU E NIMIC MAI IMPORTANT PE PĂMÂNT DECÂT SUFERINȚA UNUI COPIL ȘI OROAREA PE CARE ACEASTĂ SUFERINȚĂ O ADUCE CU EA ȘI RAȚIUNILE PE CARE TREBUIE SĂ I LE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
jumătăți de măsură, că nu exista decât Paradisul și Infernul și că nu puteai fi decât mântuit sau osândit după cum ai făcut alegerea. Asta era, după părerea lui Paneloux, o erezie care nu se putea naște decât în sufletul unui libertin. Căci există un Purgatoriu, dar existau, fără îndoială, vremuri când nu prea trebuia sperat în acest Purgatoriu, vremuri când nu se putea vorbi de păcate ușoare. Orice păcat era mortal și orice indiferență criminală. Era totul sau nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
club de noapte celebru pentru barul închis într-o „cușcă“. Acesta era cocoțat pe un piedestal de beton, astfel încât să le permită bărbaților și femeilor care îl frecventau să atingă niveluri superioare de intoxicare cu alcool și să se comporte libertin fără a vandaliza, strica sau afecta în vreun fel locul. Înspre dimineață, șase bărbați solizi îmbrăcați în smoching i-au dat pe ușă afară. Pe drum, în mașina lui Barry, era clar că Dan e tulburat și mai tăcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tu ai creat-o: Lex Julia de pudicitia“. Augustus - profitând de impasibila lipsă de atenție a Mașterei - avusese toată viața legături cu femeile, cum a fost relația lungă și scandaloasă cu soția prietenului său Maecenas. Când a îmbătrânit, asemenea multor libertini faimoși care sublimează înaintarea în vârstă în căință și austeritate, a hotărât să însănătoșească obiceiurile romanilor și să apere unitatea economică și socială a familiilor aristocratice, prețioase pepiniere de generali și senatori. S-a gândit la o lege extrem de dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la acuzația de încălcare a legii De majestate să se adauge o a doua acuzație scandaloasă: abuzul de putere, adulterul, magia neagră. Dacă s-ar vorbi doar de conspirație, Roma s-ar răzvrăti. Dar dacă acuzatul este și hoț, sau libertin, sau ucigaș prin otrăvire, nimeni nu se mai emoționează. Asta e teorema lui Tiberius.“ Scriind acestea, Drusus nu prevedea că, de-a lungul secolelor, Teorema avea să găsească mulți imitatori lipsiți de scrupule, chiar dacă nu întotdeauna foarte abili. Senatorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
catalitică a lui Bogdan-Pitești cu cea exercitată asupra tinerei generații din anii ’30 de către Nae Ionescu, și el un „geniu oral”, produs controversat al culturii Decadenței, risipit în gazetărie și rutinat în combinații oculte. Figură de boier cabotin și cinic, libertin prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorească și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A. Boicescu), „estet al viciului și vicios al artelor”, prin sprijinirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
O istorie, Editura Polirom, Colecția „Plural M”, Iași, 2004). Printre puținii cercetători care i-au acordat un rol semnificativ în ecloziunea modernității literare autohtone s-a numărat Rodica Zafiu, în deja menționatul dosar-antologie despre simbolismul românesc (1996). Recent, personalitatea acestui „libertin anarhic în jurul căruia se strîng artiștii avangardei române”, un adevărat „Lorenzo de Medici al României” (!), a fost reconsiderată și de o tînără cercetătoare din Italia, Maria-Luiza Lombardo (Erotica magna. O istorie a literaturii române dincolo de tabuurile ei, Editura Universității de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
evoluționistul raționalist Ferdinand Brunetière, Georg Brandes și sociologul Charles Letourneau, criminalistul Cesare Lombroso, eseistul Thomas Carlyle (tradus în franceză), Nietzsche, pragmatistul american William James și polimorful Rémy de Gourmont, autorii ruși (Tolstoi, Dostoievski, Gorki, traduși și ei în franțuzește) și libertinul bulevardier Catule Mendes, La Bible amusante a „călugărului iconoclast” Leo Taxil, compozitorii Wagner și César Frank, presa de mare reportaj și fapte diverse... Iar „Mercure de France, această Révue des deux mondes a generației noastre (...) adăpostul ultimelor ecouri ale mișcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de coloniale. Și că, după 9 Thermidor 1794, muscadinii și „la jeunesse dorée de Fréron” aveau să simbolizeze pentru francezi Contrarevoluția. Numai că În două moduri ușor diferite. Recrutați mai ales din rândul funcționărimii sau al micilor negustori, acești „tineri libertini, copii pierduți ai nobilimii” se aliniază sub stindardul de luptă al lui Louis Stanislas Fréron, ziarul Oratorul poporului. Membru al Ordinului Cordelierilor, publicist și politician, Fréron e omul „Terorii albe” declanșate de regaliști În timpul Restaurației, radical și crud, dar, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Condamnați la nemișcare de către suveranii lumii, lăsați la cheremul tuturor pedanților, al trândăvelii și plictisului, tinerii vedeau cum le pier puterile. Toți acești gladiatori Îmbibați În uleiuri purtau În adâncul sufletului o suferință de neîndurat. Cei mai bogați au devenit libertini; cei cu o avere modestă au ales fie roba, fie spada; iar cei săraci s-au aruncat cu entuziasm În marile cuvinte și-n acțiuni fără de scop”. Dar dacă refuzai aceste căi? Dacă alegeai să fii altfel? Iată de ce disidența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dandysm se află În declin pe malurile Senei, dandy-i continuă să Împânzească saloanele, cafenelele, cluburile. Doar că nu sunt priviți cu mare simpatie. Ei se mai numesc spre 1830 și les Roués de la Régence. Les Roués... ar fi vicioșii, libertinii, corupții, cei care n-au nici un scrupul și, În plus, nici o snagă, semn că dandysmul e Încă defavorabil perceput. Cât despre le gandin, alt sinonim pentru dandy, tradus În dicționarele românești cu același depreciativ „filfizon”, el apare În 1854 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de libertinaj cu neantul”2. Numai că, făcând bilanțul numelor invocate de savanta franceză și urmărindu-i atent argumentele, am simțit tot mai acut nevoia unui punct de vedere propriu, nu Întotdeauna În consens cu al său. Să Începem cu „libertinii de la marginea prăpastiei”, deoarece ei par mai apropiați de spiritul a ceea ce am convenit că este dandysmul „istoric”. Libertinilor dandy ai secolului XX le e tot mai greu să iasă În evidență, din simplul motiv că gesturile lor de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
am simțit tot mai acut nevoia unui punct de vedere propriu, nu Întotdeauna În consens cu al său. Să Începem cu „libertinii de la marginea prăpastiei”, deoarece ei par mai apropiați de spiritul a ceea ce am convenit că este dandysmul „istoric”. Libertinilor dandy ai secolului XX le e tot mai greu să iasă În evidență, din simplul motiv că gesturile lor de o gratuitate absurdă nu mai au motivație și ecou Într-o lume intrată În degringoladă, pentru care valorile tradiționale s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trâmbița gloriei sale. Dar au rămas doar trâmbițe, căci aici s-a dovedit originalitatea lui Brummell, aici s-a deosebit el În mod esențial de Richelieu și de aproape toți bărbații pregătiți să seducă. El nu era ceea ce lumea numea libertin. În vreme ce Richelieu Îi imita cam prea mult pe acei cuceritori tătari care-și făceau pat din femei Încolăcite, Brummell n-a avut niciodată asemenea prăzi și trofee ale triumfului. Vanitatea nu i se Îmbiba niciodată cu un sânge arzător. Sirenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
atât trebuie să sporești respectul și să te faci de nepătruns, Învelindu-te cu el. Niciodată Lauzun nu a uitat această lege În tête à tête-urile cele mai Îmbătătoare pentru un bărbat vanitos ca el, ambițios, Îndrăgostit (poate că era...; libertinii sunt capabili de orice, chiar să iubească fete de 43 de ani). De altfel, există În vanitatea prea ațâțată o inflamare ce seamănă diavolește de mult cu iubirea. Diavolește e cuvântul potrivit! Trebuie citit În Memoriile Marii Domnișoare despre aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de la Pignerol și a mers la Bourbon, apoi la Amboise și, În fine, a revenit la curte. A revenit fără mască. Nu mai spera În nici un mariaj, iar seducția era Încheiată. S-a arătat atunci așa cum era: un cartofor, un libertin, cu o credință ipocrită, lacom, fără mândrie și fără recunoștință pentru Domnișoara. Totul era hidos. Dar ce forță! Domnișoara vedea și știa totul; „dar făcusem deja prea multe - spune ea - pentru a nu duce la capăt ceea ce Începusem”. Aceasta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
abia un pic mai mică decât procurarea unei carafe cu vin, iar vânzătorii de flori nu făceau, în ochii lor, mai multe parale decât cârciumarii, cu atât mai mult cu cât și unii, și alții erau adesea andaluzi, prosperi și libertini. Salma însăși nu uita să-și modifice mersul când trecea prin locul de formă pătrată unde se afla piața de flori, nu atât din cucernicie cât dintr-o legitimă grijă de respectabilitate. Băgasem de seamă în cele din urmă purtarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]