546 matches
-
după ce morții fuseseră aruncați din vagoane, se pusese din nou în mișcare și plecase din gară. Unde?... Poate tot înainte, în altă direcție, sau înapoi, ca să-i deruteze pe cei cărora, încă în agonie, le mai pâlpâia în inimi un licăr de speranță. * Pe peron, sub comanda unui gradat, a apărut o grupă de soldați mergând în pas cadențat. Zgomotul strident al potcoavelor și țintelor de la bocancii loviți de caldarâm i-a declanșat o spaimă, precum cea de acasă, atunci când au
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
câmpia din suflet Și zboară din floare în floare - mici fluturi Ce-mpart tuturor colorate săruturi; Vigoare îmi pun în nevolnicul umblet. Aduceri-aminte, veniți către mine, Croiți-mi o punte spre cerul albastru, Să-mi vindec o rană cu-n licăr de astru, Ca negrul cel hulpav să nu mă domine! Pseudonim literar - Bonnie Mihali ... Citește mai mult Aduceri-aminte se zbat arzătoareîn roua de lacrimi, în suflet, în minte;Din neguri apare copilul cuminteCu sufletul plin de lumini zâmbitoare.Cu tălpile
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
-apoi, pe câmpia din sufletși zboară din floare în floare - mici fluturiCe-mpart tuturor colorate săruturi;Vigoare îmi pun în nevolnicul umblet.Aduceri-aminte, veniți către mine,Croiți-mi o punte spre cerul albastru,Să-mi vindec o rană cu-n licăr de astru,Ca negrul cel hulpav să nu mă domine!Pseudonim literar - Bonnie Mihali... VI. CĂRĂRILE INIMII, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. Cărările inimii sunt necosite Și-n umbră se-aștern, până-n magica
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
trebuia, cu Sfântul Ardealului. În altă ordine de idei, sunt oameni hărăziți de Dumnezeu care indiferent unde s-ar afla pe globul pământesc și în constelația stelară aceștia poartă cu ei o lacrimă a suferinței, un strop de iubire, un licăr de lumină, o scânteie a divinității, o speranță a mântuirii, un model cristic! Un astfel de om se poate regăsi în Preacuviosul Părinte Arsenie Boca. Călugărul Arsenie a fost un aprig susținător al trăirii creștine ortodoxe autentice, un mare duhovnic
LECŢIA PĂRINTELUI ARSENIE BOCA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371669_a_372998]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DILEME ( FRAGMENT 25) Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului - Vrei să intru în pat, lângă tine? întrebă Maria cu un licăr de speranță, observând mirată, cum Lea o trăgea insistent de mână. Fă-mi și mie loc! Fata se trase mai deoparte, fremătând de nerăbdare. Nu rosti nici un cuvânt; doar se cuibări la pieptul mamei, lăsând să-i scape un suspin
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > TAXI Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Arare licărele de lumină aurii de pe ramuri se desprind legănând clipele-n vălul de întuneric și taxiul sfredelește noaptea străbătând prin fulgurațiile-n negru și alb lumea paralelă necunoscuta ce se dezgolește-n dans rotit ca o bacantă pe asfaltul de oglindă
TAXI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375780_a_377109]
-
Ziua ta te poartă Cioclii,-n straie noi, curate, Ca pe o măicuță moartă; Dar speranța mai răzbate: Să-ți croiești o altă soartă! Azi îți sunt în doliu zorii Sub lințoliul ca o zdreanță: Te-nmormântă trădătorii; Dar mai licăre-o speranță: Să-ți întorci colindătorii! Azi te poartă la paradă Toți groparii, ca pe moaște, Prădătorii ce te pradă; Dar speranța se renaște: Să îți chemi românii-n stradă! Azi lingăii te-osanează, Patrioții de revistă Ce cu tine defilează
GRUPAJ LIRIC PENTRU ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379222_a_380551]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Se schimbă nopțile în zile, Cu fiecare vis pierdut. Mă'njugă, temător și mut, Zorii'n genunchi și rugi umile Cerșind din tainice tenebre Nu raza, licărul ei orb, Sunetul aripii de corb, Bocete, simfonii funebre, Orice himere rătăcind, Peste nesomnu-mi năvălind Ca semn al meu de apă vie. *** Referință Bibliografică: Semnul meu de apă vie / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul
SEMNUL MEU DE APĂ VIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378794_a_380123]
-
roua frumuseții dalbe. Se aruncă-n calea vântului ce-adie... Florile în rugă stând în zori de zi. În sărut de soare se pierd în neștire, Veșnicind secunda-n care vei veni. Număr azi petale dintr-o margaretă. Și un licăr dulce îmi zâmbește lin... Strălucind gingaș în pas de operetă În clipele-nserării ce trena lui o țin. Stau s-ascult șoptirea plină de fiori. Versu-i așezat pe umărul de floare, Orchestrând suspinul unei dulci viori... Care cântă-n cinstea
MARGARETE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378804_a_380133]
-
întâmplă nimic. În pătimirile ei, declanșate de farsa crudă a unor răutăcioși, se ivește, în contraefect, o nuanță de ridicol. Între lacrimă și surâs, B. are un mod al său de a ironiza, cu o seriozitate întretăiată de câte un licăr de amuzament (Horațiu Baltă, La conferință). Birocratismul abuziv, inept generează comicul absurd. În forme ilare, acest absurd poate avea un conținut tragic (O protestare postumă). În Intrarea câinilor în Anglia este strict oprită, schiță mereu antologată, nostimada este rezultanta disproporției
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
de fluier”, B. cântă în versurile sale, din toată inima, „frumusețea, visul și seninul”. Cu unele înnegurări trecătoare, lirica lui se scaldă, voios, în „lumină”, sugerând o mișcare ascendentă. Un simț muzical relevă, fără doar și poate, aceste stanțe de licăr folcloric și „zvon patriarhal”, instrumentând acorduri, și triste și jucăușe, dintr-o „rapsodie vâlceană”. SCRIERI: [Poezii], în Gheorghe Bobei, rapsod și poet, îngr. și introd. Constantin Apostol, Râmnicu Vâlcea, 1973; Din licărul străbunelor izvoare, îngr. și postfață Dumitru D. Tița
BOBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
relevă, fără doar și poate, aceste stanțe de licăr folcloric și „zvon patriarhal”, instrumentând acorduri, și triste și jucăușe, dintr-o „rapsodie vâlceană”. SCRIERI: [Poezii], în Gheorghe Bobei, rapsod și poet, îngr. și introd. Constantin Apostol, Râmnicu Vâlcea, 1973; Din licărul străbunelor izvoare, îngr. și postfață Dumitru D. Tița, București, 1986. Repere bibliografice: Nicolae Docsănescu, Valea Voievozilor, București, 1981, 92-96; Ion Cruceană, Monumente și figuri argeșene, Pitești, 1980, 33-34; Florin Faifer, Rapsodul, CL, 1999, 8. F.F.
BOBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
A compus, numai în franceză, și versuri (iscălind cu distincție căutată Alexandre Bogdan-Pitești, Alex de Pitești), publicate în „Literatorul”, „Țara”, „Revista orientală”, „Revista modernă”, „Vieața nouă”, „Ileana”, „La Roumanie”. E o poezie muzicală, cu tentă simbolistă. Sclipiri de aur și licăr de ametiste, satin, brocart, velur și parfum de roze dau o nuanță de răsfăț melancoliilor livrești ale acestui „charmeur” dintr-o speță bizară. Repere bibliografice: Cornel, Figuri, 340-351; Alexandru Macedonski, Opere, II, îngr. și introd. Adrian Marino, București, 1966, 353-355
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
întreg sistem de gândire îl făcea să se simtă bine. Fără vorbă, puse o mână pe umărul Făurarului și simți atingerea familiară a mantiei. Abia târziu, în noapte, în singurătatea chiliei sale, își permise să-și îndrepte ochiul minții spre licărul timid care-i arăta că Alaana așteaptă să-i vorbească. - Mulțumesc. N-ai pentru ce. Ai învățat astăzi ce e politica. - Cum adică? Arta de a-i conduce pe oameni. E o îndeletnicire simplă, dacă știi câteva reguli. Poți să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cutreiere Kyrallul. Era ca și cum s-ar fi plimbat noaptea printr-o pajiște plină cu licurici, fiecare luminiță fiind o conștiință. Cea a lui Xtyn strălucea de departe cel mai tare și Alaana se hotărî să caute în jurul ei. Deosebi și licărul stins, de un verde delicat, al arborilor aceia ciudați cu care se hrăneau băștinașii și care păreau să aibă și ei un câmp mental rudimentar și inexplicabil, luminile identice ale tovarășilor lui Xtyn, strălucirea celor doi quinți... Ah, da, asta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vă dați seama? E chiar atât de greu să vedeți că nu poate exista decât un singur model fundamental deosebit de cel al vieții pămîntene? Xtyn privi cu disperare spre cei care-l înconjurau, dar spre disperarea lui nu întîlni nici un licăr de înțelegere. - Vezi? Te-ai grăbit, zise Zuul. - Imaginați-vă un cristal! strigă Xtyn. Un cristal imens care crește, atom după atom, într-o lume bântuită de furtuni magnetice. La un moment dar, e atât de mare încît structurile devin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dar, e atât de mare încît structurile devin suprastructuri și brusc licărește conștiința. V-ați întrebat vreodată cum ar gândi o asemenea ființă? Xtyn nu obținu nici un răspuns, și de aceea continuă. - Imaginați-vă atunci care a fost primul nostru licăr de viață, scânteia aceea a fost urmată imediat de competiția pentru resurse. O celulă mică este mâncată de una mai mare, apoi celulele mici se organizează în organisme mai puternice... La sfârșitul evoluției apare o rasă care duce principiul conflictului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
literară din La Dépêche de Toulouse cu numele "cititorul", căruia îi urmează Blum, criticul literar de la Revue blanche. Marx își compară munca cu un tub digestiv: absoarbe hîrtia și scoate manuscrisul. Tradiția socialistă face același lucru. Maraton olimpic în care licărul unei litere scînteie mai degrabă decît flacară se transmite de la un alergător la altul și face din revoluționar un mesager, un curier al literelor, ca și cum esențialul mesajului ar consta în trimiterea lui din întuneric, din mormînt, dincolo de el, de la strămoș
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Scotocesc prin sertarul măsuței de toaletă și scot o panglică veche, cu care era legat un pachet de la Christian Dior. — Ajunge? Cred că da. Suze bagă panglica prin verighetă. Acum, Becky, ești sigură că vrei să știi? Mă străbate un licăr de Îndoială. Poate că Luke are dreptate. Poate ar trebui să așteptăm clipa cea magică, surpriza. Păi și eu de unde am să știu ce culoare de cărucior să cumpăr? Vreau să știu, zic hotărîtă. Hai s-o facem. Atunci așază
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mic birou cu jaluzelele trase și masă de mahon. Un raft Întreg e Înțesat de volume cu aspect de cărți de drept, și bibliorafturi cu nume pe ele. Observ unul pe care scrie „Brandon“ deschis pe birou și simt un licăr de alarmă. Asta numește el discret? Dacă avea Luke o Întîlnire de afaceri În West Ruislip și trecea pe lîngă fereastră și-l vedea? — Deci, doamnă Brandon. Dave Sharpness s-a strecurat cumva În spatele biroului și mi se adresează cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
iubita lui Luke, pe vremuri. — O-o, se strîmbă Danny. Fosta iubită. Auci. Și cum e tipa? Îmi vine fără să vreau În minte ziua În care Venetia m-a făcut să-mi pun ciorapii ăia oribili medicinali, cu un licăr de triumf În ochi. — E o oafă roșcată și o urăsc, zic, mai vehement decît am vrut. Am poreclit-o Cruella de Venetia. — Și cu ea o să naști? Danny Începe să rîdă. Pe bune? Nu-i deloc amuzant! Însă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
tu ce mai faci, Venetia? Îmi tremură glasul și m-am făcut roșie la față - dar, În afară de asta, cred că mă port destul de firesc. — El e prietenul meu, Danny Kovitz. — Danny Kovitz, repetă, iar În ochii ei se aprinde un licăr, semn că știe cine e. SÎnt onorată. Am cumpărat o jachetă semnată de tine de curînd, de la Milano. Din Corso Como. O jachetă cu strasuri? — O știu! sare Danny imediat. Pun pariu că arăți de milioane În ea. De ce e
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În buzunar. Hai s-o luăm. Repede. Unde e? Și foile tale de observație. — SÎnt... nu mai pot continua. SÎnt toate acasă. La noi acasă. — Îhm... sînt În dormitor. LÎngă masa de toaletă. Îl privesc cu un aer disperat. În licărul din ochii lui citesc că a Înțeles. — Sigur că da, spune. Păi... sînt sigur că ne putem Întoarce pe urmă s-o luăm. — Urc eu repede s-o aduc, zice Martha săritoare. În ce parte a mesei de toaletă e
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e că a trebuit s-o fac. Vreau să zic, o să fiu mult prea ocupată după ce se naște copilul ca să mai am timp de cumpărături. Probabil că vreun an n-o să ajung pe la nici un magazin. — Deci! reia Suze, cu un licăr În ochi. Jess a propus să facem noi niște lucruri. Și asta am și făcut. Au făcut lucruri? O, Doamne, sper că nu mi-au făcut cu toții fașe de șters copilul la fund! — O să Începem cu al meu. Suze Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ce tensiune stau. — Poftim, Îmi Întinde Louisa un borcănel cu ulei, pe care să-l miros. SÎnziene, pentru stres. — Auzi, Paula, se poate ca travaliul să... o ia invers? o Întreb cît pot de firesc, străduindu-mă să-mi camuflez licărul de speranță. — Nu, rîde Paula. Deși uneori așa pare! — Ha ha! rîd și eu cu ea și mă trîntesc Înapoi pe perne, inhalînd aroma de sînziene, pentru stres. Mi-ar trebui un ulei esențial care să te ajute să spui
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]