738 matches
-
postură nici că mi s-ar fi potrivit. E un mare mister să descoperi frumusețea unei profesii și să te instalezi În ea „din mers”, pe măsură ce i te dedici, ademenindu-te și transformându-te În așa fel Încât o simplă licărire să devină o vâlvătaie, o chemare profundă, În ultimă instanță, un sens al existenței tale. Nu tot ce e mare se anunță așa de la Început, ținta ți-o descoperi, câteodată, printr-un tainic mers către ea. Situația e și mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
de la ei. Am avut multe de Învățat de la fiecare: un anumit mod de a gândi, o atitudine față de ceva, o credință, o Îndoială, un anumit simțământ strecurat printre idei, un gest plin de Înțelesuri, o chemare către un țel, o licărire de Încredere și o Înălțare spirituală. A fost odată ca niciodată, căci dacă n-ar fi fost, nu aș fi povestit ( În aceste modeste cuvinte), un dascăl emerit (din punctul meu de vedere, căci, formal, nu a avut parte de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
din capitala Moldovei. Își începe activitatea jurnalistică în 1990, colaborând cu Revista Moldova literară, Curierul de Iași, Independentul, Pe-aicea nu se trece - Focșani, Monitorul de Iași, Ziua de Iași, Ziarul de Iași, Revista Actualitatea Muzicală, Bucuresti, etc. Volume publicate: Licăriri (Viața artistică - efemeră?), 2002; Amintiri vesele și glumițe lirice (inspirate din culisele Operei), 2003; Panoramic artistic, 2005; Cultura ieșeană printre schele, 2012; Constelația elitelor muzicii mondiale la București, 2013. Veteran de război, este membru al Ligii Scriitorilor Români și președintele
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
mai mare. Este legătura dintre starea noastră prezentă de singurătate Și starea noastră viitoare de slavă. Teologia ne permite să vedem suferința ca o fereastră spre prezența lui Dumnezeu, în care vedem prin ea Și dincolo de ea Și surprindem o licărire a slavei Și a prezenței lui Dumnezeu care ne așteaptă la poarta ei. Nu poate fi evitată - dar nu trebuie nici temută. Noul Testament este străbătut de ideea că a deveni creștin înseamnă a pătrunde în experiența poporului suferind al lui
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
un ecran, acoperit cu sulfură de zinc, iar la capătul superior o lupă - 3. 4 - un preparat radioactiv pe un suport aflat la 2 - 3 cm de ecranul fluorescent. Când se privește prin lupă, în condiții de întuneric, se văd licăriri slabe numite și scintilații, ce se desprind de pe suprafața stratului de sulfură de zinc, datorate interacțiilor radiațiilor emise de preparat cu substanța fluorescentă. Dacă se îndepărtează preparatul radioactiv, scintilațiile dispar. Cu ajutorul spintariscopului se pun în evidență existența radiațiilor radioactive emise
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
Fecior de om sărac, București, 1966; Vincent Van Gogh, Scrisori, I-II, București, 1970; Étienne de Sénancour, Oberman, pref. Al. Dumitriu-Păușești, București, 1971; Louis Aragon, Aurélien, București, 1973. Repere bibliografice: M., „Poeme”, „Năzuința”, 1923, 3; gr. v. [Gr. Vêja], „Poeme”, „Licăriri”, 1923, 10-11; Sandu Teleajen, „Poeme”, „Gândul nostru”, 1924, 1; Ion Diaconescu, „ Poeme”, „Foaia tinerimii”, 1924, 10; Al. O. Teodoreanu, Emil Serghie, „Opinia”, 1931, 7343; Emil Samoilă, Ziaristica, București, f.a., 319; Alexandru Pogonat, Noul director al Teatrului Național din Iași, „Ziua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
Am un șarpe în os) și totuși, oricât de multe spasme muribunde-ar încorseta ființa-ți plăpândă, nu dispera! Fruntea să-ți fie către Sfântul Soare! Nu vei ști ce rază salvatoare îți poate înnobila ființa. Oricând se poate ivi licărirea de chihlimbar. Menită a ți înflori ființa, sperând. Să-ncătușăm suferința și să-mbrățLșăm amintirea gândului senin. Dorul, sete neostoită, își va așterne covor mângâios peste toată firea. în timp, așterne-se-va tăcerea - „umbra unor strigăte ucise” (Octavian Paler) și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
unde chiar te poți bucura de Viața interioară. Fiecare are propria lui viață interioară - pe care nici un ochi străin nu o poate vedea, și ale cărei mari secrete nu sunt niciodată dezvăluite, deși ocazional, atunci când creăm ceva frumos, trădăm o licărire slabă de-a ei" ("To H. E. Krehbiel [1878]" 196). Hearn își recunoște neputința de a ajunge la desăvârșire: doar o licărire slabă a "vieții interioare" este disponibilă și nu întreaga imagine. În plus, scopul lumii exterioare este să realizeze
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vedea, și ale cărei mari secrete nu sunt niciodată dezvăluite, deși ocazional, atunci când creăm ceva frumos, trădăm o licărire slabă de-a ei" ("To H. E. Krehbiel [1878]" 196). Hearn își recunoște neputința de a ajunge la desăvârșire: doar o licărire slabă a "vieții interioare" este disponibilă și nu întreaga imagine. În plus, scopul lumii exterioare este să realizeze trecerea spre viața interioară pe care nici o altă existență nu o poate cunoaște. Hearn este aproape de finalul călătoriei de pe spectrul dintre obiectivare
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ca varul. Pare că din clipă în clipă o să-l podidească plânsul. O, Doamne. Acum îmi vine mie să plâng. Apoi Michael deschide ochii și simt un val de ușurare. Ochii, cel puțin, i-au rămas neschimbați. Aceeași căldură. Aceeași licărire de umor. — Ei, nu trebuia să bateți atâta drum, zice. Glasul îi sună mai sec și chiar mai aspru decât de obicei. — Michael, spune Luke, făcând un pas în față. Cum te simți? — Mai bine. Mi-a fost mai rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din situația asta! — Domnișoară Bloomwood, vă rog să mă credeți. Am examinat problema din toate unghiurile posibile și nu există nici o soluție genială. Nici o portiță. Garson Low oftează. — Îmi permiteți să vă dau trei sfaturi? Ce anume? zic, cu o licărire de speranță. — În primul rând, să nu mai semnați niciodată nici un document înainte de a-l citi cu mare grijă în prealabil. Știu asta! strig, fără să mă mai pot controla. Toată lumea îmi spune chestia asta. — În al doilea rând - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mușcă din ea. Și zi, ce face pacientul? — Foarte amuzant. — Serios acuma. Preț de o clipă, Danny pare sincer preocupat și simt că mă mai înmoi. A ieșit din starea aia? Nu prea, recunosc, și văd în ochii lui o licărire de interes. — Mai are haine de dat? — Nu! zic indignată. Nu mai are nimic de dat. Și nu cred că pantofii ăia trebuie să rămână la tine! — Prada nou-nouți? Glumești! Sunt ai mei acum. Luke mi i-a dat. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să... Mă întorc - dar Alicia a dispărut. Unde a plecat? Cobor în fugă scările, fără să mă mai obosesc să aștept liftul. În clipa în care intru în magazinul de la parter mă uit disperată în jur, căutând cu privirea o licărire roz. Dar întregul etaj e ticsit până la refuz cu o revărsare de turiști entuziasmați, care vociferează veseli. Hainele lor colorate modifică vizibil peisajul. Îmi croiesc loc printre ei, cu respirația întretăiată, încercând să mă conving în gând că Alicia nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
asupra mișcării naționale. în urma atmosferei creată de presa evreiască sau filosemită, guvernul a găsit în opinia publică justificarea de a lua măsuri serioase împotriva studențimii. Mișcarea naționalistă a dispărut în mare măsură din rândurile studențești. Nu se mai arăta nici o licărire de nădejde nicăieri. Chiar băieții cei mai curați sufletește și bine intenționați se rușinau de întâmplările de la Oradea Mare. Lumea spectatoare, care arăta mișcării în general multă simpatie, combătea procedeele, care au dus la așa întâmplări combătând totodată și mișcarea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
credință și frăție de arme. Cu ocazia evacuării dezastruoase din Basarabia și Bucovina de nord, s-a petrecut un fapt atât de zguduitor încât ar fi dat de gândit oricărui om cu un pic de bun simț și cu ooarecare licărire de conștiință națională românească. Evreii din teritoriile evacuate au atacat pe românii, care se retrăgeau în grabă, ba chiar au recurs la acte de a tăia retragerea și a trage în unități de trupă fugărite de rușii care veneau din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Balcanică și care a avut o soartă aspră împărțită în statele Balcanice fără drepturi. Suntem in pragul disperării contopirii și asimilării în poporul dominant care nu vede cu ochi buni menținerea noastră ca minoritate culturală ... în care se vede o licărire vie și sperăm să obținem și noi drepturi.... După părerea mea să ajutăm toți pe Aromânii din Albania care se găsesc în mare pericol de grecizare prin biserici și școli grecești, Mica noastră Societate Aromână din Atena face și ea
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
prea sus”, are revelația dureroasă a trădării spiritului prin limbaj. În Simfonia roșie, o mulțime de personaje generice monologhează în jurul unui iminent cataclism. Spaime atavice, reminiscențe ale pogromurilor și viziuni sumbre, premonitorii compun o atmosferă fantomatică, terorizantă, irizată intermitent de licăririle nădejdii. Drama În cimitir exploatează un alt motiv expresionist, epifania sacrului în realități umile, derizorii. Expresionismul pieselor este uneori prea acuzat și insuficient încorporat limbajului dramatic. Nuvelele, înscrise în aceeași paradigmă estetică, se situează într-o continuitate directă cu teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
cel care a luat o/ înghițitură din bucatele iadului?" Cum ar putea ființa să-și redobândească propriul chip, să restaureze în sine asemănarea cu Cel fără de seamăn? "Tăria vrednică a împuternici magnetul ce/ te-a scăpat din strânsoare-lipsă. De nicăieri/ licărirea Firului de plumb în stare să-ți/ destăinuie ce temelii trebuie să afli spre a te/ zidi la loc în urma cutremurelor ființei". Dincolo de sugestia platoniciană a anamnesis-ului, zidirea la loc este cu putință. Stă în puterea ființei pentru că este chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poate imagina viața omenească fără emoții? Emoțiile fac parte din însăși definiția omului, dacă această definiție îl consideră ființă care trăiește emoțional. În absența emoțiilor, ar domni pustiul psihologic. Emoțiile sunt procesele psihice cu cea mai mare expresivitate, sunt pri-mele licăriri ale eului, sunt atitudinile anticipatoare prin care conșiința omenească a înlocuit instinctele. Emoția este reacția de "a simți", instinctul este reacția de a acționa; uneori, cele două tipuri de reacție se diferențiază cu dificultate. Emoția este oglindirea sub formă de
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
furnizau suficiente tonalități cu veleități armonioase capabile să rivalizeze în orice moment cu celebra operă "Spărgătorul de nuci"... E pace deplină în cer și pe pământ. Însă eu nu puteam dormi. Am ieșit în noaptea atotcuprinzătoare, sub cerul pâlpâind de licăriri fosforescente. În urma căzăturii violente capul mă durea, nasul jupuit mă ustura, iar dinții aveam impresia că s-au lungit ieșind din alveole, mărindu-și dimensiunea în mod alarmant. M-am așezat pe băncuța de lemn fixată de Mircea lângă geamul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în pace și sănătate până la adânci bătrânețe deoarece cât ești în treabă toți te întreabă. Ce bine e să trăiești, chiar la bătrânețe, dar să trăiești bine și sănătos, e și mai bine. Fiecare din noi primim la naștere o licărire, o scânteie dăruită de părinți, iar la sfârșitul vieții trebuie să o restituim copiilor urmașilor noștri la fel de luminoasă și strălucitoare. Cei optzeci și opt de ani pot să recunosc că i am avut frumoși, iam petrecut în bucurii, satisfacții, dar
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
albise la tâmple, îi dispăruseră acea furie, acea cruzime de animal, acum în ochii lui mai puteai zări câte ceva, ceva ce uneori semăna cu îndoiala, cu golul fără margini, acum pe obrazul lui mai răsărea câte un zâmbet cu o licărire de omenie în el. Vlad se înfățișa periodic la chemarea lui Cameniță, scria disciplinat declarațiile, dar Cameniță nu mai avea ferocitatea, înverșunarea de odinioară; acum părea cu gândul în altă parte, adeseori era plictisit și neatent. De fiecare dată își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
al zădărniciei. Iar aceste modificări pe dinăuntru, desigur, produceau modificări de comportament, de atitudine ori chiar de înfățișare: a început să slăbească, parcă și oasele i s-au subțiat, părul i-a albit ca neaua, ochii săi au căpătat o licărire caldă, pe obrazul întins i-au apărut riduri, fizionomia i s-a spiritualizat. Într-una din nopțile albe, care nu mai erau ceva neobișnuit în viața lui, tovarășul Cameniță a hotărât că trebuie s-o rupă definitiv cu trecutul. Până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fi existat pe fața pământului. *** Când s-a luminat de ziuă, nimic nu mai rămăsese din oraș, nimic nu scăpase de prăpăd. Doar o întindere nemăsurată de apă indiferentă, fără memorie. Apoi, s-a zărit în depărtare ceva ca o licărire, un punct care a prins să crească. Curând, s-a putut desluși că era un om care stătea agățat pe un soi de plută improvizată din acoperișul unei case. Omul acela era tovarășul Cameniță. Atunci, Truman, m-am trezit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o fostă bucătărie. Avea pe lângă el un om de serviciu, poate era și secretar... Cum în timpul războiului avansările se fac foarte repede, m-am trezit promovat ca "președinte" al societății literar-artistice Gh. Ghica care reușise să publice și o revistă, "Licăriri". Adevărul este că nu sunt absolut sigur de numele societății; dar de revistă îmi amintesc foarte bine, mai ales că eram un colaborator harnic, deși îmi redactam rubrica într-un proces de creație foarte dureros, zile întregi scriam și rescriam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]