713 matches
-
Ohrida, Macedonia - 27.II.1982, București), romancier și dramaturg. Este fiul sârboaicei Despina (n. Gero) și al meseriașului macedonean Vasile Dimitrie (devenit Dumitrescu după ce s-a stabilit în România). Era elev la liceul din Balș când scotea o revistă școlară, „Licăriri” (1915-1916), în care publica versuri și proză semnate Mihai V. Demetrescu. După război, își continuă studiile la Craiova (liceul) și București (Facultatea de Filosofie și Litere, absolvită în 1928), colaborând cu articole despre teatru și cu proză la „Știrea”, „Flamura
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
naștere era Gheorghe) face cursul primar la Școala „Regina Margherita” și la Școala nr. 28, apoi studii secundare la Liceul „Marele Voievod Mihai” din București (1930-1939). În clasa a VI-a, împreună cu Marin Sârbulescu și cu alți colegi, editează revista „Licăriri”, unde publică primele versuri. Facultatea de Filosofie și Litere din București, începută în 1939, o va absolvi în 1944, fără licență. Debutează în 1939, în „Cadran”, cu poemul Cântec, semnat Vladimir Ierunca. În 1939-1940, colaborează la revistele „Prepoem”, „Tribuna tineretului
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
începe să publice în „Universul copiilor”, al cărui redactor era în 1936 N. Batzaria. Compunerile trimise sunt însoțite adesea de desene - o altă pasiune, ce se va materializa mai târziu în ilustrațiile propriilor cărți de versuri. Continuă să publice în „Licăriri” (revista liceului), „Epigrama” „Gluma”, „Bufonul” ș.a., concomitent cu creația originală interesându-l traducerile din poeți latini, francezi sau germani. În revista „Fapta” a lui Mircea Damian, e titularul cronicii plastice, iar în „Sportul” - al celei sportive, îndeosebi de rugbi, joc
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
HONDRILĂ, Vasile (29.I.1902, Lunca, j. Galați - 12.IV.1974, Galați), poet și publicist. În 1923 a absolvit Școala Normală „C. Negri” din Galați. Primele versuri le-a publicat în „Licăriri”, revista liceenilor gălățeni, editată de Cercul literar „V. Alecsandri”. Colaborează și la revista „Luminișuri”. Își începe activitatea pedagogică și culturală în localitățile transilvănene Filea, Năsăud, Târgu Mureș, unde redactează revista „Astra”, în care publică versuri, articole, folclor. În 1934 se
HONDRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287445_a_288774]
-
LICĂRIRI, revistă literară apărută la București, bilunar, între 30 martie 1930 și februarie 1931. Inaugurată „sub conducerea unui comitet” devenit de la numărul 2 un „grup de studenți”, publicația menționează abia la începutul anului al doilea pe Doru Belimace ca „director prim
LICARIRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
Al. Dumitrescu-Redea și Aurel Iancu. Nesemnat, un scurt Prolog cu asperități și exprimări confuze anunță insolit asocierea prin „impetuozitate” a unor coechipieri „uniți sufletește, deși cu laturi diferite și oarecum adverși în atitudini”, dar „având cu toții același ideal” și „expunând licăririle unor suflete care se înțeleg destul de bine”. Sub argumentația precară, se vede ambiția de a nu intra pe drumuri bătute, de a oferi opinii diverse și de a rezista întâmpinărilor sceptice. Pe parcursul primului an de existență, revista (corelată și cu
LICARIRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
LICĂRIRI, revistă literară apărută la Galați, bilunar, între 15 octombrie 1921 și iunie 1922, editată de Cercul cultural al Liceului „Vasile Alecsandri”, iar între ianuarie și decembrie 1923, lunar, cu o scurtă mutare la București unde, după numărul 1/1923 rămâne
LICARIRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]
-
lui Prâslea, București, 1936; Din țara lui Alb-Împărat. Basme pentru toate vârstele, București, 1936; Făpturi și năstimiri. Mituri și legende, București, [1936]; Zmei și zâne, București, 1937; Atotputernicul pe lume, București, 1938; Bucoavne și izvoade, București, 1939; Răncurele, București, 1939; Licăriri în beznă, București, 1940; Pădurarul Stoichiță, București, 1957; Basme, București, 1961; Vremuri apuse, pref. Teodor Vârgolici, București, 1962; Legende și basme, București, 1965; Basme noi, București, 1967. Traduceri: Henry Bordeaux, Teama de viață, București, 1922. Repere bibliografice: Lovinescu, Opere, IV
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
mâna de fier” a unui ins care deschide aici o „academie de pungășie” și, în calitate de rector și profesor, începe să le predea „academicienilor” „arta de a fura”. Descrierea abjecției și promiscuității include, în spirit umanitarist, situații învederând în sufletele declasaților licăriri de generozitate, de omenie: Creața, „femeie stricată”, duce, în fiecare zi, hrană, la închisoare, celor ce o frecventaseră; audiind întâmplător un concert al unei cântărețe pe care o prădase, Lixandru, mișcat de arta acesteia, se autodenunță. SCRIERI: Hotel Maidan, cu
STOIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
Curierul liceului” din Ploiești (1909, continuând până în 1912) și redactează, împreună cu fratele său Cezar T. Stoika, revista „Tinerimea literară și artistică” (Pitești, 1909-1910), unde publică poezii, proză, articole literare, semnând cu pseudonimul Delaziliște, folosit și în cazul plachetei de debut, Licăriri, apărut în 1910, dar și cu altele, ca o măsură de precauție față de conducerea școlii. Devenit student al Facultății de Litere și Filosofie din București (1912-1916), colaborează la „Vieața nouă”, „Simbolul”, „Noua revistă română”, „Săptămâna politică și culturală”, „Ramuri”, „Versuri
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
Horațiu, Vergiliu, Pindar, Baudelaire, Verlaine, Iulia Hasdeu, rămase în periodice. Tragedia în versuri Oedip și sfinxul de Joséphin Sâr Péladan, a fost editată în 1914, fiind apreciată de Ovid Densusianu pentru „stilul nuanțat, bogăția de expresii și versul armonios”. SCRIERI: Licăriri, Buzău, 1910; Un profil feminin: Carmen Sylva, Pitești, 1912; Însemnări din zilele de luptă, îngr. Titus T. Stoika, pref. Ovid Densusianu, cu desene de Victor Ion Popa, București, 1921; ed. îngr. și pref. Gheorghe Preda, București, 1977; Poezii, pref. Ovid
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
Stoika, București, 1973. Traduceri: Joséphin Sâr Péladan, Oedip și sfinxul, București, 1914. Repere bibliografice: [Ovid Densusianu], Péladan, „Oedip și sfinxul”, VAN, 1914, 8; I.M.R. [I. M. Rașcu], Péladan, „Oedip și sfinxul”, VRP, 1914, 19-20; Densusianu, Opere, VI, 548-549; D. Karnabatt, „Licăriri”, „Renașterea”, 1918, 105; M.I. [Mihai Iorgulescu], „Însemnări din zilele de luptă”, SBR, 1921, 13; Pompiliu Păltănea, „Însemnări din zilele de luptă”, „Mercure de France”, 1922, 578; Paul I. Papadopol, Un mare reprezentant al eroismului românesc: Const. Titus Stoika, „Foaia tinerimii
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
greoaie a poverilor sufletești. Alături, înariparea îngerească a speranței. Zăbovesc pe străzi ca-ntr-o rugăciune. În jur, doar pândele cerșetorilor îmbrățișați părintește de ger, în uimirea trecătorilor indiferenți. Oriunde privesc, abatere, risipă, pierzanie de la drumurile moștenite de la facere, în licărirea luceafărului de seară. MĂ CHEAMĂ SINGURĂTATEA Șoapte meschine îmi șuieră în urechi, tocmai când bat clopotele împărtășaniei. Robe atârnate peste capetele rugânde, ochi înecați în lacrimi de căință, mustrări sfidând timid lumina, toate cheamă singurătea. Se dă semnalul ridicării privirii
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
dar și despre literatura deceniului al patrulea al secolului al XX-lea, Poteci albastre (1940), îi completează profilul. SCRIERI: Din timpuri de urgie, Iași, 1930; Spre viitor, Bălti, 1932; Icoane de lumină, Iași, 1936; Strofe pentru veac nou, Iași, 1937; Licăriri de stele, Iași, 1938; Cartea dorurilor mele, Iași, 1939; Arcade peste veac, Iași, 1940; La poarta visului, Iași, 1940; Poteci albastre, Iași, 1940; Talaz spre veac nou, București, 1940; Chemarea soarelui, [Iași], 1943. Antologii: Cartea cantului albastru, Bălti, 1936 (în
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
SÂRBULESCU, Marin (15.I.1921, București - 18.IV.1971, București), traducător, prozator și poet. Elev al Liceului „Marele Voievod Mihai”, va fi și unul din redactorii revistei școlare „Licăriri”, în ale cărei pagini și debutează, în 1937, cu epigrame, versuri și proză. Este licențiat al Facultății de Litere și Filosofie din București (1943). Colaborează cu poezie și însemnări literare în 1941 la „Albatros”, publicație a unui grup de tineri
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
Fecior de om sărac, București, 1966; Vincent Van Gogh, Scrisori, I-II, București, 1970; Étienne de Sénancour, Oberman, pref. Al. Dumitriu-Păușești, București, 1971; Louis Aragon, Aurélien, București, 1973. Repere bibliografice: M., „Poeme”, „Năzuința”, 1923, 3; gr. v. [Gr. Vêja], „Poeme”, „Licăriri”, 1923, 10-11; Sandu Teleajen, „Poeme”, „Gândul nostru”, 1924, 1; Ion Diaconescu, „ Poeme”, „Foaia tinerimii”, 1924, 10; Al. O. Teodoreanu, Emil Serghie, „Opinia”, 1931, 7343; Emil Samoilă, Ziaristica, București, f.a., 319; Alexandru Pogonat, Noul director al Teatrului Național din Iași, „Ziua
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
funcționează și la Liceul „Sf. Andrei”. În 1924 își susține doctoratul cu o lucrare despre comicul lui I. L. Caragiale. În 1918 și 1919 figurează ca prim-redactor la revista „Letopiseți”, condusă de Dragoș Protopopescu, iar în 1936 îndrumă publicația școlară „Licăriri” a Liceului „Mihai Viteazul”. La „Săgetătorul”, „Omul liber” și „Viitorul” deține rubrici de cronică literară sau dramatică. Comentarii critice, diverse articole, intervenții polemice vor apărea și în „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Excelsior”, „Flacăra”, „Mișcarea literară”, „Mugurul”, „Preocupări literare
STRUŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
care făgăduia tuturor / căsătorii fericite, averi și viață eternă, / iar la cortul circului piticul cățărat pe butoi / chema să admiri minunea minunilor: femeia cu barbă”. Preferința pentru simpla juxtapunere a imaginilor, histrionismul latent, denotația sub care se strecoară perfid o licărire miraculoasă, senzația ireparabilului și inevitabilul regret care decurge de aici sunt notele care definesc prima etapă a poeziei lui S. O schimbare radicală se constată însă odată cu Melancolii inocente (1969), care probează frecventarea intensă a expresionismului german. Imaginea se desfășoară
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
al lui Atanase Alexandrescu; 7.XII.1909, București - 17.XI.1998, București), publicist, traducător și istoric literar. Este absolvent al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1935). Debutează cu note critice în februarie 1931, la revista studențească „Licăriri”. Articole, alte note critice și recenzii mai tipărește în „Păreri studențești”, „Vremea”, „Seara”, „Brazda literară”, „Răboj”, „Pegas”, „Viața intelectuală”, „Timpul nostru”, „Politica”, „Lumea românească”, „Jurnalul”. La „Adevărul”, „Dimineața”, „Cruciada românismului” (unde e redactor-șef în 1934-1936) și „Acțiunea” (1941-1943) face
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
pedepsire au avut loc ca urmare a unei scrisori anonime. De-abia pe această bază organismele de partid au fost atenționate asupra faptului că „Institutului de Pedagogie și Psihologie se ocupă de practici magico-mistice”. În februarie-martie 1983 a apărut o licărire de speranță. Persoanele care au fost trimise la fabrici ca muncitori necalificați au primit posturi de secretari, documentariști, bibliotecari. Au fost oferite chiar două posturi de sociologi. Nimeni nu a primit un loc în cercetare și învățământ. Lefurile lor erau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de colaborarea lui Simion Mehedinți, George Lesnea, Mihai Cruceanu, Octavian Goga. A colaborat la „Duminica”, „Cetatea”, „Convorbiri critice”, „Căminul nostru”, „Cosinzeana”, „Ramuri”, „Chemarea”, „Curierul Bacăului”, „Florile dalbe”, „Lectura pentru toți”, „Gândirea”, „Adevărul literar și artistic”, Convorbiri literare”, „Năzuința”, „Universul literar”, „Licăriri”, „Graiul nostru”, „Gândul nostru”, „Viața literară”, „Neamul românesc literar”, „Politica”, „Miorița”, „Pământul”, „Lumea literară și artistică”, „Țara de Jos”, „Teatrul” (Iași), „România literară (1939-1940), „Semnalul”, „Capitala”, „Rampa” ș.a. A mai semnat O.B., Odo Basca, George Vlad, G.M. Vl., g.m.
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
o trilogie romanescă. Revenit în țară, publică proză în „Renașterea română” (Sibiu), „Izbânda” și scoate altă serie de volume, iar în 1926-1927 este director la „Gazeta Prahovei” (Ploiești), pe care o scrie aproape singur, semnând diverse rubrici - „Vorbe de clacă”, „Licăriri”, „Lucruri simple” - și cu inițiale sau cu pseudonime (Aladin, Gh. Bradul, Gh. Scytul, ultimul folosit mult și în „Lumina”). Concomitent, era și prim-redactor al ziarului „Săgeata”. Încercările de a aborda și alte genuri s-au soldat cu eșecuri: volumul
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
scrisului său, impregnat de suculente regionalisme, un aer de naturalețe. Prozele documentând asupra existenței din spațiul țărănesc au - mărturisit - substanță autobiografică. Cu timpul, mai cu seamă spre sfârșitul vieții scriitorului, invenția se tot restrânge, sub condeiul nostalgic făcându-și loc licăririle aducerilor-aminte. Amintiri din timpul războiului, cu un drum de coșmar până la Bârnova (Din vremea războiului), suveniruri, consemnate ca într-un jurnal, din școală și din timpul stagiului petrecut în minister. Un amestec de bucurie și de nesățioasă curiozitate îi stârnește
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
1920, Brăila - 3. V. 1973, București), prozator și autor de versuri pentru copii. După ce urmează școala primară și o parte a ciclului secundar în orașul natal, M. se transferă la Liceul „Sf. Iosif” din București. În revista elevilor de aici, „Licăriri”, scoasă sub îndrumarea profesorului și criticului Pompiliu Constantinescu, debutează în 1935 cu povestiri și recenzii iscălite Renaldino (sau Rinaldin) Moor. În anul următor își începe colaborarea la „Dimineața copiilor”, continuată, din 1939, la „Curentul pentru copii și tineret” și la
MOROIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288254_a_289583]
-
perioadă „Universul literar” și revistele școlare „Drum” (1931) și „Mugurul” (1933-1940). Colaborează la „Universul”, „Universul literar”, „Drum drept”, „Cuget clar”, „Neamul românesc”, „Provincia literară” (Sibiu), „Munca literară și artistică”, „Credința”, „Năzuința” (Craiova), „România viitoare”, „Orizonturi”, „Revista vremii”, „Cele trei Crișuri”, „Licăriri”, „Zburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Preocupări literare” ș.a. Și-a semnat cronicile, recenziile și, mai ales, intervențiile polemice cu pseudonimele Alf. A. Grama, Pip, Rică Venturiano ș.a. Figură predominant culturală, P. a elaborat studii de istorie literară, monografii privitoare la
PAPADOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288670_a_289999]