1,592 matches
-
realității: „Știu din teatru că, uneori, tocmai aspectele inventate dau poveștii un iz de adevăr”(p.8). Dar nimeni nu caută documentul În genul acesta de literatură specializată, nu? În copilărie, a făcut teatru și a regizat, chiar, spectacole cu liceeni ( avea o viziune interesantă asupra lui Caragiale, dramaturg pe care, ulterior, l-a uitat). Deatunci, se pare, datează prima sa observație...teoretică : ”Paradoxal, o păpușă poate avea mai mult suflet decît un actor, care uneori e prea vanitos”(p.21
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ori, dimpotrivă, Învăluite În parfumul aspru al femeii care Își câștigă singură existența, trăitoare În de mult trecuta epocă de piatră ori poate Încă nenăscute. Nu voi uita niciodată ziua În care a sosit kitul de instalare. Nerăbdător ca un licean, am Îmbrăcat costumul de latex Împănat cu senzori tactili pentru toate zonele trupului (Într-un buzunăraș fusese strecurat și un prezervativ cu sigla Windows, pentru orice eventualitate), am tras pe cap casca prin care creierul urma să primească impulsuri din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
desuuri și am încălecat-o până să iasă Maimuța din baie. Dacă tot e s-o fac, mi-am zis, apăi, hai s-o fac! Până la capăt! Ca lumea! Și fără să vomit! Doar nu mai ești un puțoi de licean! Doar nu mai ești țâncul din New Jersey! Când a ieșit din baie și a văzut că hora se-ncinsese deja, Maimuța n-a dat pe-afară de bucurie. S-a așezat pe marginea patului, cu trăsăturile ei mici mai micșorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
News în mână, deschis la pagina de decese. — Ce s-a mai în tâmplat, dom’le? Ea scoate un țipăt ascuțit (ăsta-i răspunsul ei) și arată cu degetul sub scaunul meu. — Ce-i asta, musiu, vreun banc tâmpit, de licean? mă ia tata la trei păzește - ce caută chestia aia neagră, de plastic, pe dușumeaua din bucătărie? Nu-i din plastic, zic eu izbucnind în hohote de plâns. E chiar a mea. M-am umplut de sifilis, de la o italiancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tare dor de ei, și nu-mi sunt indiferenți) putrezesc cine știe pe unde, în straturile adânci ale unei gropi de gunoi, pe vreun maidan desfundat, pe fundul unui lac (de-ar fi Cișmigiul!), la rădăcinile unui tei plantat de liceeni, în podul sau prin șopronul uneia din fostele femei de servici(u) ale blocului. Nu vă e milă? Mie îmi e. Mi-i cumpărase tata de pe Lipscani într-o duminică dimineața, atunci când magazinele păreau a fi deschise anume pentru șantieriști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de când el și fratele lui, unul de cincisprezece ani, celălalt de paisprezece, se jucaseră cu un briceag în aceeași încăpere strâmtă, poate după ce mâncaseră o altă ciorbă de fasole. Ei bine, eu cu acel puști umblam pe munți, cu micul licean care tocmai își încrustase numele pe masa unei cabane și care, întâmplător, își înlocuise fratele (ca partener alpin) cu primul lui nepot. Serile erau altfel. Stingeam veioza, ușa de la balcon rămânea întredeschisă (oricât de frig ar fi fost afară), foșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Nu vezi că-i verde? Dormi? Asta e, mă apucase reflecția în mijlocul drumului. O femeie se apără cu plasa de cartofi de o creatură zburlită. Nu sunt cavaler, nu intervin. Nici alții, cartofii se rostogolesc pe trotuar și în stradă. Liceenii din stație exersează pase cu tuberculii. - Dacă ăsta-i oraș... tre’ să ieși cu bâta după tine... și stau toți și cască gura... Chiar asta fac toți, pentru că doamnei i-a sărit un nasture de la bluză, iar unul dintre sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
așa... Ai spus? Ce-ai spus? Noi vrem învățătura, cum e cu noua ontologie? Cum e cu criza reprezentării? Hai, dragă Lenin... Face o reverență ipocrită: - Nu ne lăsa așa să suferim în neștiința noastră, deschide-ne ochii... Până și liceenii care se pupau prin tufișuri au apărut, încheindu-și curelele, zburliți, îmbujorați, atrași de spectacol. - Eu nu mai discut! N-am ce discuta! ridică vocea și criticul. Aici e casă de nebuni! se înroșește. Casă de nebuni, niște descreierați! Maxențiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și, dacă n-au găsit, inventează. Dar nu în pagină, ci în realitate. Tot ce este scris în pagină este adevărat. Ce se întîmplă în lume, în realitate este de cele mai multe ori o înșelătorie, o invenție, o născocire." Ca un licean și-a dat atunci cu palma peste frunte, asta era, asta voia să descopere Mihail, dacă nu cumva "afacerea Cocoș" e o măsluire. Un fals, un joc, o păcăleală. Orice păcăleală se trage cuiva pentru ceva. În acest moment lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Întâmple mai târziu, nici vreo izbucnire aprigă de dorință trupească, ci ceva mult mai lucid și mai chibzuit. Margaret hotărâse să se Îndrăgostească, nici mai mult, nici mai puțin. Nu s-a simțit pierdută fără scăpare În cine știe ce isterii de liceană, nu i s-a tăiat respirația, n-a avut palpitații și nici vreun altul dintre simptomele mai lumești asociate adesea cu Îndrăgostirea. La cincisprezece ani, era deja capa bilă să ia asemenea decizii. Se cunoscuseră la un dans Barong. Își
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Fiind numai voi două, în intimitate, poate va renunța să mai pozeze. Ei, ce zici? Îi zâmbea și o privea cu fruntea aplecată spre un umăr, surâdea victorioasă, oare ce izbândă a ei, neștiută de nimeni, repurtase? Parcă era o liceană care încearcă să cocheteze cu maistrul în fața strungului. Sidoniei îi plăcea să întrebuințeze un limbaj cât mai natural, uneori frazele ei erau pline de expresii populare, de formulări ciudate dar așa cum le folosea, rostite de ea păreau a fi firești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ritmul întrebărilor, se întețea, era clar, începea din nou tangajul. Vâltoarea indignării îi luă din nou suflul. Cu ce drept o chestiona? El o privea intens, cu nările dilatate. Cu degetele bătea darabana pe marginea fotoliului. Cred că fuseseră doi liceeni la o masă, spre mijloc, da. Imposibil, la ora patru, când ieși tu de la birou nu aveau ce căuta liceenii acolo, nu-i văd eu purtând uniformele încă două ore după terminarea cursurilor. Eu unul știu că abia așteptam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o chestiona? El o privea intens, cu nările dilatate. Cu degetele bătea darabana pe marginea fotoliului. Cred că fuseseră doi liceeni la o masă, spre mijloc, da. Imposibil, la ora patru, când ieși tu de la birou nu aveau ce căuta liceenii acolo, nu-i văd eu purtând uniformele încă două ore după terminarea cursurilor. Eu unul știu că abia așteptam să ajung acasă ca să-mi lepăd costumul de elev. N-am spus că erau în uniformă. Nu știu cum erau îmbrăcați. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ore după terminarea cursurilor. Eu unul știu că abia așteptam să ajung acasă ca să-mi lepăd costumul de elev. N-am spus că erau în uniformă. Nu știu cum erau îmbrăcați. Nu am reținut. Erau adolescenți ca vârstă, am presupus că sunt liceeni, ce altceva să fi fost? Altcineva? Altcineva? Nu înțeleg. Cine mai era? Acolo în cofetărie? Doamne, Dumnezeule, ai un fix. Parcă mai fusese o femeie, nu mai știu bine. Ea pleca când am intrat eu sau a plecat când eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când am intrat eu sau a plecat când eu eram deja la masă. Avea în mână niște pungi de chit. Cineva a întrebat-o cât costă punga. Ea a spus cât costă. Cine a întrebat-o? Unul din cei doi liceeni? Nu, nu ei, un om. Deci dintr-odată cofetăria nu mai era pustie. Măi, să fie! Omul nu este lângă tine sigur de nimic. Iată, nu numai că nu era pustie cofetăria, sunt cel puțin patru persoane, poate mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sub o umbrelă de soare. Cain Îți spunea oricând ora Londrei. Și a Europei centrale. Ca și Werner Filcz pe vremuri, Dumnezeu să-l odihnească. Contează doar ceasul istoriei naționale, șopti un bărbat, În vârstă și el. Rahat, șuieră un licean albinos În trecere pe acolo. Cum vorbești așa? Se stropși doamna cu ora Londrei. Shit, merde, atunci, se corectă liceanul plin de bun simț. Așa mai merge, consimți o voce pioasă. Căci pe cadranul acestui ceas strălucesc zi și noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vremuri, Dumnezeu să-l odihnească. Contează doar ceasul istoriei naționale, șopti un bărbat, În vârstă și el. Rahat, șuieră un licean albinos În trecere pe acolo. Cum vorbești așa? Se stropși doamna cu ora Londrei. Shit, merde, atunci, se corectă liceanul plin de bun simț. Așa mai merge, consimți o voce pioasă. Căci pe cadranul acestui ceas strălucesc zi și noapte două manoșe: Trăian și Decebal, reluă Înflăcărat domnul În cămașă cadrilată și cu pălărie de paie pe cap. Măciuci, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plin de bun simț. Așa mai merge, consimți o voce pioasă. Căci pe cadranul acestui ceas strălucesc zi și noapte două manoșe: Trăian și Decebal, reluă Înflăcărat domnul În cămașă cadrilată și cu pălărie de paie pe cap. Măciuci, zise liceanul zâmbind unei năluci. Domnul Moduna Își dădu revoltat pălăria pe ceafă. Vru să spună ceva dar nu găsi cuvântul potrivit. Îi trebuia unul anume, percutant, eficient ca o pastilă de nitroglicerină pusă sub limbă În momente de criză, ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cum își ridica un dirijor, inspirat genial, orchestra spre ceruri pure. Tata mi-a povestit, despre George Enescu: "Se întîmpla, cînd dirija el, ca orchestra să se înalțe de la pămînt. O lua în sus, Iordana, nu știu cum". Era vremea ceaiurilor de liceeni, vremea reuniunilor de liceeni, superb-îndrăgostiți, necondiționat-îndrăgostiți. Ochii lărgiți de mirajul vieții de student și nodul dintre glotă și epiglotă, la gîndul despărțirii de prietena cea mai bună, pusă pe științe politehnice tocmai la București. Jurăminte: juram c-o să știm mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dirijor, inspirat genial, orchestra spre ceruri pure. Tata mi-a povestit, despre George Enescu: "Se întîmpla, cînd dirija el, ca orchestra să se înalțe de la pămînt. O lua în sus, Iordana, nu știu cum". Era vremea ceaiurilor de liceeni, vremea reuniunilor de liceeni, superb-îndrăgostiți, necondiționat-îndrăgostiți. Ochii lărgiți de mirajul vieții de student și nodul dintre glotă și epiglotă, la gîndul despărțirii de prietena cea mai bună, pusă pe științe politehnice tocmai la București. Jurăminte: juram c-o să știm mereu unii de alții, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
acolo. Începuse lungul drum al căderii lui eu (burghez) în noi (proletar). În formularea lui Noica (închis): "căderea lui eu în noi". Pe Liselle o zăpăcea lumea urîtă, dezolantă, cum o face cu mine cea de-acuma. Am auzit o liceană spunîndu-i partenerului, despre o bătrînă care nu se dădea deoparte să-i facă loc în magazin: "Trage-i, bă, un picior în cur, dacă nu se mișcă mai repede!" Iordan se detașa de dificultățile cotidiene, de tot ce nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lipsi și aceasta, mă agăț de unda tractoare a iubirii, de forțele magnetice ale Planetei Iubirii, Mitică Petrache. Nu știu dacă tu mă mai știi, dar află despre mine că sunt bine, sănătoasă și te iubesc. Cu această frază de liceană în călduri, îmi încep scrisoarea către tine. Nopțile și zilele vor fi numărate de la zero în clipa în care îți voi expune mostrele existenței mele închinate dragostei pe care ți-o port. În jur, încălzirea globală va crea Oceanul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
n-ar fi atât de aproape, nu s-ar vedea dureros trecutul. Actorii de la începutul de secol trec cu pelerinele pe umeri, cu pas încet, gândindu-se la spectacolul pe care-l vor juca în seara aceasta. Mai apar și liceeni timizi, urmărind grupuri de liceene, cărora le auzi ciripitul de privighetoare. Sau un bătrân îmbufnat, desprins din cărțile lui Dickens, cu un nepot lăcrimos, tras cu forța spre casă. Pentru că în aerul cu pixeli al Brăilei s-a imprimat viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aproape, nu s-ar vedea dureros trecutul. Actorii de la începutul de secol trec cu pelerinele pe umeri, cu pas încet, gândindu-se la spectacolul pe care-l vor juca în seara aceasta. Mai apar și liceeni timizi, urmărind grupuri de liceene, cărora le auzi ciripitul de privighetoare. Sau un bătrân îmbufnat, desprins din cărțile lui Dickens, cu un nepot lăcrimos, tras cu forța spre casă. Pentru că în aerul cu pixeli al Brăilei s-a imprimat viața ce poate fi văzută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
promis, neînțelegînd de ce tatii nu-i plăceau inși ca Negoro și ca Ben Jois. În lumea lui Însă, cuvîntul „bandit“ avea, pare-se, un cu totul alt Înțeles. L-am descifrat și eu În ultima mea vacanță de vară ca licean, În 1973. De cîțiva ani buni, ai mei cumpăraseră, cum am mai spus, o casă În Satu Mare, Încăpătoare pentru noi, dar și pentru părinții tatii, moșu’ Ștefan și mama Maria. Se umplea numai În vacanțe și la sfîrșitul săptămînii cînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]