2,891 matches
-
1931, Iași - 18. VIII. 2005, Iași), poet și eseist. Este fiul Elenei (n. Nora) și al lui Ioan Saizu, zidar. În Iași face cursuri primare la Școala „Spiru Haret” și liceale la Școala Medie Tehnică de Comerț (1942-1951), fiind apoi licențiat al Facultății de Filologie-Istorie, secția istorie, a Universității „Al. I. Cuza” (1957). Din 1958 lucrează în calitate de cercetător la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din Iași, iar după 1989 la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană. Publică numeroase studii
SAIZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289437_a_290766]
-
secundar în Piatra Neamț, Cahul și Sibiu. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie și concomitent la cea de Drept din cadrul Universității din București, pe care le-ar fi absolvit cu succes; numele nu i se regăsește totuși în listele licențiaților din anuarele instituției. După câteva articole publicate în 1928-1929 în gazetele nemțene „Avântul” și „Năzuința”, dă scurte proze în „Bilete de papagal” și „Radical”. Mai colaborează la „Omul liber”, „Excelsior”, „Viața literară”, „Viața românească” și „România literară” (la ultimele trei
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
1890; Frunze verzi, Iași, 1892; Ciceron, Iași, 1892; Traian și Dochia, Iași, 1892; Izvorul lui Dan, Iași, 1892; Abraam, Iași, 1892; Povești și anecdote din popor, Iași, 1892; Și nouă, și vechi, Iași, 1893; Pe câmpul de onoare, Iași, 1893; Licențiații, Iași, 1894; 15 comedii, Iași, 1894; Bursucul, Iași 1896; Arta de a vorbi, recita și declama în societate, în public, pe scenă & ct., Iași, 1899; Să jubilăm!, Iași, 1901; Să râdem!, Iași, 1902; Orașul Iași, Iași, 1904; De scârba boilor
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
Valentin (20.X.1924, Vaslui - 25.XI.1996, București), teatrolog, prozator și dramaturg. Este fiul Surei și al lui Isac Moscovici, constructor. După absolvirea Liceului Național din Iași în 1942, urmează la București Facultatea de Litere și Filosofie, al cărei licențiat devine în 1949. Debutul în presă are loc în 1943, cu un articol despre Henrik Ibsen, publicat în ziarul „Ecoul”, iar cel editorial în 1949, cu nuvela Trenul regal. Reporter la cotidienele „Victoria” (1944-1946) și „România liberă” (1946-1947), colaborează la
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
I.1921, București - 18.IV.1971, București), traducător, prozator și poet. Elev al Liceului „Marele Voievod Mihai”, va fi și unul din redactorii revistei școlare „Licăriri”, în ale cărei pagini și debutează, în 1937, cu epigrame, versuri și proză. Este licențiat al Facultății de Litere și Filosofie din București (1943). Colaborează cu poezie și însemnări literare în 1941 la „Albatros”, publicație a unui grup de tineri avându-l în frunte pe Geo Dumitrescu, alături de care participă la înființarea cenaclului omonim. Este
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
Premergătorul” (1932-1933) și „Tribuna” (1934), probabil că, sub pseudonim, se află între redactorii revistei „Stilet” (1933). Student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, secția estetică filosofică (1934-1938), urmează, în paralel, cursurile Facultății de Drept, al cărei licențiat devine în 1939. Activează în grupul studenților de stânga, sub conducerea Uniunii Tineretului Comunist. Va absolvi și Seminarul Pedagogic (1939), fiind profesor la liceele bucureștene „Matei Basarab” și „Gh. Lazăr”. Între 1948 și 1951 funcționează ca director la Biblioteca Academiei
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
a avut, printre alții, ca profesori pe Calistrat Hogaș, G. Ibrăileanu și Vasile Bogrea (1909-1916). Mobilizat în 1916-1917, promovează în 1919 toate examenele pentru anii de studii ai Facultății de Drept la Universitatea ieșeană, iar în 1920 obține diploma de licențiat. Se va dedica avocaturii, ajungând unul din maeștrii barei, mai întâi la Baroul de Iași, iar după 1938, când se stabilește la București, la acela de Ilfov. Este unul din fondatorii Asociației Literare și Științifice „Viața românească” (1920), cu prilejul
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
Donosă) și al lui Gheorghe Țugui, țărani. Urmează școala elementară în comuna natală (1946-1955), Școala Medie nr. 1 din Bacău, absolvită în 1959, și Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității ,,Al. I. Cuza” din Iași, devenind licențiat în 1964. Își susține doctoratul în 1981. Va fi cadru didactic la Catedra de literatură română a Universității ieșene, cu excepția perioadei 1978-1981, când funcționează ca lector la Institut National de Langues et Civilisations Orientales din Paris. Debutează în 1966 la
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
, Lucian (23.VII.1950, Petroșani), poet, prozator și critic literar. Este fiul Alexandrinei Strochi (n. Litvinov), telefonistă, și al lui Boris Strochi, tehnician. Urmează cursul elementar și liceul la Petroșani. În 1974 devine licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București, absolvind ulterior și un curs postuniversitar de biblioteconomie. În 2003 își susține doctoratul la Universitatea „Al. I. Cuza “din Iași. Lucrează ca profesor la Tazlău, Piatra Neamț și Luminiș (1974-1979), bibliotecar la Biblioteca
STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
rămas fără auz în perioada sa de glorie, când a compus cele mai valoroase opusuri), americanca Helen Keller (nevăzătoare și surdă), rusoaica Olga Scorohodova (nevăzătoare, surdă și cu sensibilitatea tactilă parțial abolită), românul Vasile Adamescu (nevăzător și surd, renumit profesor, licențiat al secției de psihopedagogie specială la Universitatea din Cluj‑Napoca), italianul Andrea Boccelli, americanul Ray Charles și exemplele ar mai putea continua cu mulți alții. 2. Când deficiența senzorială nu se grefează pe afecțiuni difuze ale sistemului nervos central, există
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
calculatoarelor îl poate constitui alegerea unui nume edificator pentru produsul lansat. Un nume ușor de reținut și remarcabil poate fi mai mult decât o simplă receptare a produsului. El poate identifica programul cu un comerciant și poate asigura cumpărătorul sau licențiatul că i se oferă programul care să-i satisfacă cerințele așteptate. Din acest motiv, un nume poate determina obținerea unei imense valori comerciale, iar cel care-l distribuie va căuta să-și protejeze good-will-ul asociat acestui nume. Cea mai eficientă
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
loc (site licence) pentru programele care vor fi instalate în toată rețeaua prin achiziție sau prin închiriere. În aceste cazuri, termenii de încheiere a contractului de licență trebuie să se bazeze pe un anumit grad de încredere între licențiator și licențiat; • un alt tip de rețea poate fi definit ca un sistem bazat pe subscrieri sau abonamente. Un exemplu tipic îl constituie bazele de date comerciale, ce conțin informații și programe protejate prin patente, informații despre o serie de decizii legale
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
țărani. Învață la Bârgăuani și la Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț (1965-1970). După absolvire lucrează câțiva ani ca muncitor agricol, apoi ca operator meteo. Între 1975 și 1979 urmează Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, devenind licențiat în psihologie. Este angajat psiholog la Penitenciarul din Iași, iar din 1989 la Societatea Electrica din același oraș. Are o susținută activitate de cercetare psihologică aplicată, cu rezultate incluse în volume colective de studii și în reviste de specialitate sau
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
prozator, poet și eseist. Este fiul Elenei Aurica Popescu, mic meseriaș. Urmează școala primară, gimnaziul și Liceul Comercial în orașul natal, înscriindu-se apoi la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București, pe care o va absolvi ca licențiat în științe economice în 1951. Este, de asemenea, absolvent al Școlii Superioare de Partid „A.A. Jdanov” din Leningrad (1956). Activează în presă ca redactor, apoi secretar general adjunct la „Contemporanul” (1950-1955), redactor-șef la „Scânteia tineretului” (1956-1960), este director
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
și al lui Gheorghe Ionescu, tipograf. P., al cărui nume literar provine din prenumele său, Nicu Porsenna, își face studiile la Liceul „Matei Basarab” (1902-1910), apoi la Universitatea bucureșteană, unde urmează Facultatea de Drept și Facultatea de Filosofie, al căror licențiat devine în 1914. Până în 1948 va practica avocatura, funcționând și ca jurisconsult sau cu alte însărcinări în diferite consilii de administrație. Concomitent, are o susținută activitate literară și publicistică, începută cu versuri la „Viața socială” (1910) și continuată cu alte
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
XII.1912, București - 3.VI.1972, București), prozator. Este fiul Ecaterinei Rădulescu, balerină, și al lui Radu Rădulescu, funcționar. Urmează la București cursurile primare (la „Sf. Iosif”) și secundare (Liceul „Sf. Sava”), apoi Facultatea de Litere și Filosofie, al cărei licențiat devine în 1936. Talent precoce și fire activă, încă elev fiind debutează în 1927 la „Revista literară a Liceului «Sf. Sava»”. În 1931 (martie-decembrie) editează „XY. Literatură și artă”, „revistă a noii generații”, la care scriu, între alții, Eugen Ionescu
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
, Dan Ion (7.VII.1951, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Paulei Gabriela Nasta (n. Popescu), monteza de film, și al lui Atanasie Nasta, jurist. Este absolvent al Liceului „Nicolae Bălcescu” din orașul natal (1970), licențiat al Facultății de Litere a Universității Paris IV - Sorbona (1974) și doctor în literatura franceză la aceeasi universitate (1979) cu o lucrare ce stă la baza volumului Saint-John Perșe ou La Découverte de l’être, publicat în 1980. Este profesor
NASTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288356_a_289685]
-
neliniște în legătură cu copiii săi: ea nu revine. Yehuda, 1998. ∗ Philippe Fontaine Psihiatru, psihoterapeut la CHU a spitalului Charleroi-Hôpital Vincent-Van-Gogh și, în activitatea privată, președinte al AEMTC (Asociația pentru studiul, modificarea și terapia comportamentului). Maryse Fontaine-Buffe Psiholog, psihoterapeut în activitatea privată, licențiat al Universității din Louvain-la Neuve și Lyon-I. American Psychiatric Association, 2003. Stahl, 2002; Debray și Azais, 2001. Cottraux, 2004. Rush și al., 1977; Beck și al., 1979; Dobson, 1989. Blackburn și Cottraux, 2001. Beck și al., 1979. Ele selecționează
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și al lui Grigore Netea, țărani. Urmează școala primară în Deda (1918-1923), studiile secundare la Târgu Mureș (1923-1931) și la Blaj (1932-1933), Școala Normală Superioară din Cluj (absolvită în 1939) și, în același oraș, Academia Pedagogică (absolvită în 1940). Este licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1946). În 1948 obține la București titlul de doctor în istorie cu monografia George Barițiu. Martor al apărării în procesul lui Iuliu Maniu (1947), este deținut politic în 1952-1955 și
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
, Paul I. (23.I.1892, Galați - 26.I.1953, București), istoric literar și publicist. Urmează cursurile secundare în localitatea natală, fiind absolvent al Liceului „Vasile Alecsandri” (1912), apoi devine licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1916). Din 1920 predă, ca profesor definitiv, româna și latina la Liceul „Mihai Viteazul” din București (până în 1928), ținând aici și cursuri de italiană (1922-1923), apoi la liceul din Câmpina
PAPADOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288670_a_289999]
-
clasicist. Este fiul Theophanei-Flora Papacostea (n. Tonu) și al lui Gușu Papacostea, institutori; comparatistul Victor Papacostea este fratele său. Urmează cursurile primare în comuna Viziru din județul Brăila, iar pe cele secundare la Brăila, luându-și bacalaureatul în 1905. Este licențiat al Facultății de Drept (1908) și al Facultății de Litere și Filosofie (1909) din cadrul Universității din București. Lucrează ca profesor de limbile latină și greacă la liceul din Alexandria (1912) și la Seminarul Central din București (1913), iar din 1922
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
școala primară în satul natal, localitate de munte cu o străveche civilizație pastorală, care i-a modelat de timpuriu personalitatea. Învață la gimnaziul din Sebeș (1928-1931), la liceul din Orăștie (1931-1936) și face studii universitare la Cluj și București, devenind licențiat în filosofie, specialitatea sociologie rurală, filosofie și estetică literară, la Universitatea din Cluj (1940). Este doctor în sociologie al Universității din București (1942), doctor în filosofia culturii al Universității din Cluj - Sibiu (1942) și doctor în etnografie și folclor al
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]
-
MIHĂILESCU, Dan C. (l2.XII.1953, București), eseist, critic și istoric literar, editor. Este fiul Petruței Mihăilescu (n. Cristea), dactilografă, și al lui Constantin Mihăilescu, funcționar. Urmează la București liceul și Facultatea de Limba și Literatura Română, al cărei licențiat este în 1976. Lucrează ca referent de specialitate la întreprinderea Mecanoexportimport din capitală (1976-l980), apoi în calitate de cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, de unde demisionează în anul 2003. Debutează în revista școlară „Pe un picior
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
, Alexandru (10.VII.1903, București - 20.I.1973, București), prozator și publicist. Este fiul (înregistrat oficial cu prenumele Alexandru Constantin, dar numit de familie și de cunoscuți Codin) al Elenei (n. Budișteanu) și al lui Victor Mironescu, ofițer. Licențiat al Facultății de Științe și al celei de Filosofofie din București (1926), obține doctoratul în științe fizice la Sorbona (1929), iar după venirea în țară și pe cel în filosofie. Este profesor de chimie la Facultatea de Științe din capitală
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
iulie 1859, cu teza Das Verhältnis. În toamna lui 1859 pleacă la Paris, continuându-și studiile cu o bursă a Eforiei Școalelor. În 1860 scrie lucrarea Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form, cu care dobândește, la 17 decembrie, și titlul de licențiat în litere la Sorbona. Conferențiază despre vechea tragedie franceză și muzica wagneriană (Die alte französische Tragödie und die Wagnersche Musik) la 10 martie 1861, în cadrul Societății Filosofice din Berlin, al cărei membru corespondent era și la a cărei revistă, „Der
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]