1,260 matches
-
glas de înger, cântece despre iubiri vinovate și doruri rătăcite. Consulul era... neconsolat mai ales pentru această pierdere, întrebându-se adeseori pe ce mâini încăpuse acel prince charmant. ― Daaa! oftă Ledoulx, revenind cu greu din trecut și clătinând restul de lichior din paharul său. Am fost de multe ori în casele boierului Filipescu și m-am bucurat de distinsa lui prietenie. Era un om fin, un om de lume, un rafinat cunoscător de oameni și de istorie. Un adevărat senior, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
intenționase. ― Așa a fost colaboratorul nostru, madame! zise și imediat realiză că, prin folosirea neinspirată a trecutului, își îngropase deja prietenul. Sigur, reluă el cu o mare amărăciune pe limbă, provenind, într-o oarecare măsură, și din ultimele picături de lichior, distinsul meu prieten mai trăiește, dar este ca și mort. Păstră un moment de reculegere, cu paharul gol pe inimă. Pe deplin mulțumit de coincidență, consulul reveni la ideea inițială privind în jos, la femeia care îl asculta cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din preajma sobelor svelte, cu teracota albă modelată în ghirlande și scene pastorale. Fete și flăcăi, îmbrăcați în costume naționale sau în veșminte de eunuci, de baiadere sau brizeide, aveau grijă de dorințele tuturor, aducând mereu fel de fel de tării, lichioruri, pișcoturi, dulcețuri sau ceaiuri fierbinți, în buna tradiție a casei, de pe vremea Luminăției Sale, Poetul. În jurul prințului se discuta despre înaintarea lui Kutuzov către Constantinopol. Tocmai aflaseră că acesta trecuse podul de gheață de pe Dunăre și încă nu întâmpinase nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu țineam să fim neapărat văzuți în toate cele... Și tânărul boier, un fel de prinț al cărui nume l-am uitat de asemenea, m-a îndopat cu pastrama și ghiudem, cu mititei și fleici udate cu rachiuri, vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă sau încheietură, tot atâtea prilejuri fermecătoare și delicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
uite că nu-i dădea mâna să se supere, și până la urmă n-o costa nimic să le ia în serios. E o doamnă, păi, cum dracu’, când se-ncingea tărâța-n ele punea la bătaie câte trei-patru sticle de lichior și le dădea drumul acasă la două noaptea, sătule și cherchelite și cu sacoșele pline de provizii de la cantină, Roșioaro, Vasilico, Getuțo și câte-or mai fi fost. Ah, ce dor mi-a fost de tine, salamule și cu pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prăjind niște fleici în tigaie. Mirela avea frigiderul plin de carne adusă de la cantină și avea puse bine pentru prietenele ei sau pentru cine s-o nimeri pe la ea și două sticle de vin Sarica Niculițel, și două sticle de lichior de nuci verzi. Trai pe vătrai, Mirelo, așa o duceai pe vremea lui Ceaușescu, măcar că pentru alții o fi fost altfel, și-acuma depinde și de ce așteaptă fiecare și cu ce se alege; păi, de bună seamă că ți-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de el. Numai bine că, peste câteva zile, s-a înființat la ușa ei Vandam. Acum îl vedea mai bine - un puști în blugi și cămașă-n carouri, negricios, țânțăros și vânos. Nu doar pentru că a băut câteva pahare de lichior în plus se înfierbântase Mirela, ceva ca un tremur îi fremăta în piept. Îi era cam frică. În prima clipă crezu că o caută ca să se răzbune că din cauza ei se făcuse de baftă tăvălindu-se prin trufe. Uite însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Înțelege de atîta cîntat, așa că am cerut un gin cu Angostura, pe care l-am dat peste cap ca să-mi scot frigul din oase. Chiar că era aglomerație și toată lumea era veselă - poate că oamenii erau puțin prea veseli de la lichiorul catalan pe care-l beau cu toții. CÎțiva oameni cu care nu mă cunoșteam m-au bătut pe spate, și cînd fata de la masa noastră mi-a spus ceva ce n-am Înțeles, i-am răspuns : — Sigur. Arăta destul de rău, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu urechea la ușa cabinetului lui Agliè. M-am apropiat de bufet. Erau acolo carafe cu lichide colorate, dar nu reușeam să le identific. Mi-am turnat o băutură galbenă ce părea a fi vin; nu era rea, mirosea a lichior slab vechi, dar era cu siguranță alcoolică. Probabil conținea ceva: Începu să mi se Învârtă capul. În jurul meu se Înghesuiau facies hermeticae alături de chipuri severe de prefecți la pensie; surprindeam crâmpeie de conversație... „În primul stadiu ar trebui să reușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ani. Dacă tanti Mizi se spălase pe cap și nu putea ieși când lui tanti Clemanza îi veneau poftele, fosta învățătoare ieșea pe holul vilei și striga: - Madam Istrate! Rogu-te, trimite-o pe aia mică să-mi aducă niște lichior de caise, că mă arde de la pastilele astea. Umenea ijóghi vjelútke, spasiba! - Babetă nemuritoare! Auzi cum se rățoiește, zici că noi am fi caprele pe care le învăța rusește la Chichirești! Dar dacă voia ca măcar „aia mică” să pupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dată pe ceafă, marele șef, Iolescu, profețea. Cu boticul pe genunchiul său, domnișoara Clito îl sorbea din priviri. Obraznic, un Motorola 369B făcea cu ochiul de pe singurul scaun rămas liber. Aici se trânti plin de hotărâre Leo și ceru un lichior cu votcă de ananas. Șeful râse, iar pulpele lui Clito puțin se desfăcură nervos. Se discutară apoi cu aprindere profețiile cu pupăza cu veverița și cea despre taifunul de la Brăila. Făptura lui Iolescu își întindea încet și perfid mrejele-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Măreț, dar rău! Rău, rău, rău, cât încape. Omul s-a fript! A-nnebunit! Salut! Arunci un sofism, un pietroi, o piatră, o pietricică și ... Doamne, cum aș mai bea acum ceva! Bere, vin, gin, votcă. Sau țuică, vermut, rom, lichior, orice! A, uitasem de whisky... Am o sete gongorică-n mine, Frate! Mi s-a zvântat gâtul! Sunt patetic. Halal! M-am ramolit. Vorbesc cu patul. Mă repet, mă repet, mă repet. Da, da, dar Cantor era un ins profund
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
împrăștiat prin toate odăile să strice și să ia ce le poftea inima. Melentie a mirosit până ce a nimerit în cămara plină cu de toate. A încărcat în două coșuri, găsite acolo, borcane de dulceață, sticle de vin și de lichioruri, brânză, o pâine albă, mezeluri, un mușchi și o șuncă, măsline și ce i-a căzut în mână. Când a sosit cu coșurile acasă, era seară. Nici nu le-a mai arătat, ci le-a ascuns în tindă cu gândul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sporturi facem noi? Box, la colțul blocului. Tare, bravo! Seara, ajungi cu ei În Ring și, oricît ar fi de proastă muzica, distracția e maximă. Te Întorci de la bar, ținîndu-te de o tavă plină cu pahare cu vermut și cu lichioruri colorate sintetic și cu niște ginuri cu tonic chioare, fentînd viermuiala generală de pe terasă. Și dai peste trei nemțoaice care Încă n-au pățit un agațament. How are you, girls? țipi la ele ca să acoperi balamucul. Fine, thank you. We
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și sunt sigură că ți-i foame. Spunând acestea, a ridicat marginea șervetului cu broderie nouă, dezvelind strachina cu tochitură, străjuită de o mămăliguță încă aburindă. Pe colțul mesei adăsta un păhăruț pe care îl bănuiam a fi plin cu lichior făcut de bătrân, alături de ulcica cu vin roșu. În timp ce eu admiram cele pregătite pentru mine, Zâna m-a îmbrățișat și, sărutându-mă, s-a depărtat pe nesimțite. ― Poftă bună, scumpule - mi-a urat ea, gata să iasă pe ușă. ― Mulțumesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
priveam cu admirație sinceră. Până la urmă, s-a așezat pe un scăunel. De fapt era o buturugă. Scărpinându-se apoi în barbă - cam încurcat - cum mi s-a părut mie - cu un zâmbet pișicher, a grăit: Îți aduci aminte de lichiorul pe care l-ai băut mai ieri? Da, părinte. Și ce bunătate! Păi de unde crezi tu că pot lua eu rachiul pentru lichior, vișinată sau afinată sau...? De aici... Zicând acestea, a pus mâna pe un căzănel alături de care se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
încurcat - cum mi s-a părut mie - cu un zâmbet pișicher, a grăit: Îți aduci aminte de lichiorul pe care l-ai băut mai ieri? Da, părinte. Și ce bunătate! Păi de unde crezi tu că pot lua eu rachiul pentru lichior, vișinată sau afinată sau...? De aici... Zicând acestea, a pus mâna pe un căzănel alături de care se găseau tot felul de mărunțișuri. Apoi a continuat: Îi dau foc pe afară, ca să nu aprind cumva șopronul, și cât rachiu îmi trebuie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cînd nu venea tava la arhitect, venea arhitectul la tavă. Și se Întorcea În fugă cu paharul plin ca să nu piardă nici o clipă stînd departe de Susan, pasiunea vieții lui. Și se serviră apoi vinuri roșii franțuzești și deserturi și lichioruri și strălucitul tînăr bea cîte un pahar din fiecare și o sorbea din ochi pe Susan, nu-l mai lăsa pe Lastarria să plaseze nici un cuvînt. Și mai voia să și danseze și cerea să dea muzica puțin mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mămica lui să fie mulțumită, fiindcă don Juan Lucas era cam acru În seara asta, mai bine să aprindem pur și simplu și să ne retragem cînd totul e gata. Și pregăteau amîndoi clătitele, tăvălindu-le În Grand Marnier și lichior de portocale, transmițîndu-le gustul de portocală și de lămîie cu zahăr, băgînd mîna În foc doar doar or izbuti să stîrnească entuziasmul băiatului, dar degeaba. Băiatul căsca să i se rupă fălcile nu altceva. Acvariumul se Întuneca În jurul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-ți aperi țara cu brațele, cu inima și la nevoie, cu viața. Ni s-au distribuit apoi niște molari imenși, galbeni,cu plombe învechite, așezați frumos pe o farfurioară. Monnard a spart unul și ca dintr-o bomboană umplută cu lichior, din el a început să curgă un lichid incolor cu miros de migdale amare, usturător. Erau pilulele cu otravă care se dădeau spionilor pentru eventualitatea în care ajungeau la interogatoriu. -Pilule cu otravă? am întrebat contrariat. -Da. Acid cianhidric. Vrei
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
apetit pentru un tip mai penetrant de cercetare -, chestiile alea sexy cu imagistică de proporții, care despicau creierul în bucăți. El era doar un popularizator. Și încă un popularizator exploatator. După o săptămână de anhedonie, își descoperi o slăbiciune-surpriză pentru lichiorurile italienești cu etichete exotice de secol nouăsprezece, de parcă ar fi fost un bețiv nostalgic din generația a doua care se întoarce la patria-mamă. Nu se putea concentra la clădirile vechi, nici măcar la dragile lui clădiri romanice. Sylvie îl simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
micuț. — O să-i spun asta mamei lui, dar ea nu e o ființă religioasă, spuse Lanark îndreptîndu-se spre ușă. — Ești sigur? Oricum, n-are importanță. întoarce-te cînd poți, și o să bem în sănătatea lor. Cred că mai avem niște lichior prin cămară. Se părea că dormitorul se umpluse de femei. Rima alăpta copilul, Frankie turna apă dintr-un ceainic într-un lighean, sora puse mîna pe farfurii și zise: — Minunat. Acum poți să pleci. — Dar... — Abia putem încăpea noi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a strigat Jack, spuse Lanark încurcat. — Te-ai îmbătat? îl întrebă Rima. — Bineînțeles că nu. Nu m-ai văzut niciodată beat. — Poate, dar de multe ori te porți de parcă ai fi. Și Ritchie-Smollet zice că a dispărut o sticlă de lichior din bucătărie. — Plec, zise Sludden chicotind. Cei de pe margine nu trebuie să se amestece în certurile dintre îndrăgostiți. Pe curînd. — Mulțumesc, spuse Lanark. O să ne descurcăm singuri. Sludden dădu din umeri și plecă. Alexander adormi încetul cu încetul. Rima stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
relaxat și prietenește. Lanark nu făcea distincție între ele, dar avea un sentiment liniștitor, pentru că era singurul bărbat de-acolo. — Trebuie să-l convingem pe Lanark că-i celebru, zise Libby. Rîseră toate și cealaltă Joy, care măsura picături de lichior într-o cutie argintie, spuse: — Dar el știe. Nu poate să nu știe. — Și pentru ce sînt celebru? întrebă Lanark. — Ești omul care face întotdeauna cele mai ciudate, absolut ciudate gesturi fără nici un motiv, zise Martha. Ai făcut zob ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
va convinge că o și meriți!" Înghiți în sec și lăsă paltonul să-i alunece de pe umeri. Inginerul umplu șapte pahare cu rom cubanez. Dascălu îl mirosi și-l dădu peste cap. ― Nu știu cum dracu' vă place chestia asta! Eu prefer lichiorul de portocale. ― Văd aici ananas, vrei? Șerbănică Miga se uita pe furiș la ceilalți. Întinse mâna nesigur spre paharul oferit de inginer și zâmbi jalnic, scuzîndu-se. ― Mi-e frig. Oboseala... Nevastă-sa îl privi uscat: "Poate face o apoplexie. N-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]