4,644 matches
-
este cu totul altul și de asta vreau să se cunoască bine de la început, pentru a nu se mai vorbi eronat. Atunci cînd Bărzăunul mi-a povestit despre descoperirea făcută de la Piatra Domniței, deci după ce s-au întors de la Peștera Liliecilor, eu nu l-am crezut de prima oară, fapt ce mi-l reproșez cu destulă tărie și l-am rugat să-mi mai povestească o dată. Ei, și pentru că m-am întîlnit cu el a doua oară și am stat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de minciuni. Și pe Vlad, adică, de ce nu l-aș putea suferi? Pentru că nu l-a crezut pe Bărzăun de prima dată și era cît pe ce să-l pocnească atunci cînd a insistat să nu mai meargă la Peștera Liliecilor? La urma urmei fiecare cu felul său de-a fi. Eu nu mă amestec în treburile lor! Ei s-au certat, ei s-au împăcat. Asta-i. Așa că vă dau cuvîntul meu de onoare că nu am nici un gînd rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se supără definitiv. Așa că s-au împăcat cu toții și s-au oprit să judece lucrurile pe îndelete. Dealtfel, din locul unde se opriseră ei, Piatra Domniței se vedea încă foarte bine. Adică de ce nu vrei tu să mergem la Peștera Liliecilor? îl întrebă Vlad pe Bărzăun. Eu nu zic că nu vreau să mai merg la peșteră, răspunse acesta cu un glas încărcat de năduf, ci că am convingerea că Piatra Domniței este mult mai interesantă. Asta am vrut să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că acolo trebuie cercetat cu orice preț. Nu se poate să nu se găsească o intrare în munte pe undeva. Are dreptate Băr-Băr-Bărzăunul! fu de părere Nuțu. Chiar dacă are dreptate, trase concluzia Vlad, eu zic să mergem acum la Peștera Liliecilor, pentru că acolo ne-am pornit și nu în altă parte. O să mergem altă dată și în vîrful Pietrei Domniței, unde zice Bărzăunul. Numai că eu nu cred că se poate ajunge tocmai în vîrf. Voi nu vedeți ce înălțime fantastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i chiar așa de greu, dacă ne urcăm pe altă parte a muntelui. Nu se poate să nu fie vreun loc pe unde să ne urcăm. Dar acum să mergem unde ne-am pornit, cum zice Vlad. Să cercetăm Peștera Liliecilor mai întîi, ca să ne luăm de-o grijă. Așa-i! întări Virgil. Numai haideți mai repede, că am pierdut o groază de timp tot ciondănindu-ne. De data asta porniră hotărîți să nu se mai oprească orice-o fi. Trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
contura un fel de intrare întunecoasă. De aici izbucneau vijelioase apele rîului pe malul căruia veniseră. Se opriră înfiorați și din pieptul fiecăruia izbucni același strigăt: Peștera! Într-adevăr, în fața lor răsărise, ca din basmul celor 1001 de nopți, Peștera Liliecilor. Spaimele întunericului I ntrarea în adîncul peșterii nu prea avu darul să încînte pe nimeni. Dacă pînă acolo totul păruse negrăit de frumos, acum lucrurile căpătară o înfățișare nu prea dorită. Toți se așteptau să găsească un fel de poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să scoată vreo vorbă. Pentru o asemenea chestie să vii atîta drum?... De jur împrejur, numai pustiu și sălbăticie. Stînci, brazi piperniciți, cîte un snop de iarbă cu fire late și ascuțite la vîrf, iar aproape de intrarea în peșteră alt liliac mort. Ptiu, să nu-l mai vezi! Păi eu nu cred să fi putut intra pe-aici nici un om, de cînd îi lumea și pămîntul, zise Ilinca trăgîndu-se mai deoparte. Nu credeți?... Parcă-i o vizuină de monștri. -Ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Tu cu ce crezi c-a aruncat? Bărzăunul se gîndi doar o clipă și răspunse cu o siguranță și un curaj care treziră admirația tuturor: Nu cred c-a aruncat nimeni, cu nimic. A fost ori o pasăre, ori un liliac. Sigur că da! strigă și Virgil convins. Precis a fost un liliac!... Doar nu-i zice de florile mărului Peștera Liliecilor! Și mai rău! scînci Ilinca. Eu nu pot suferi liliecii!... Pe cuvîntul meu că nu-i pot suferi!... De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
clipă și răspunse cu o siguranță și un curaj care treziră admirația tuturor: Nu cred c-a aruncat nimeni, cu nimic. A fost ori o pasăre, ori un liliac. Sigur că da! strigă și Virgil convins. Precis a fost un liliac!... Doar nu-i zice de florile mărului Peștera Liliecilor! Și mai rău! scînci Ilinca. Eu nu pot suferi liliecii!... Pe cuvîntul meu că nu-i pot suferi!... De cînd mi-a povestit mama... eu... Hai să ieșim de-aici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care treziră admirația tuturor: Nu cred c-a aruncat nimeni, cu nimic. A fost ori o pasăre, ori un liliac. Sigur că da! strigă și Virgil convins. Precis a fost un liliac!... Doar nu-i zice de florile mărului Peștera Liliecilor! Și mai rău! scînci Ilinca. Eu nu pot suferi liliecii!... Pe cuvîntul meu că nu-i pot suferi!... De cînd mi-a povestit mama... eu... Hai să ieșim de-aici și să prindem păstrăvi mai bine! Nu vi-i foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu nimic. A fost ori o pasăre, ori un liliac. Sigur că da! strigă și Virgil convins. Precis a fost un liliac!... Doar nu-i zice de florile mărului Peștera Liliecilor! Și mai rău! scînci Ilinca. Eu nu pot suferi liliecii!... Pe cuvîntul meu că nu-i pot suferi!... De cînd mi-a povestit mama... eu... Hai să ieșim de-aici și să prindem păstrăvi mai bine! Nu vi-i foame? Ba da, hai! se arătă numaidecît de acord Nuțu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
face mai mult curaj, cum a fost el odată într-o excursie cu școala și cum un coleg de-al său a căzut într-o băltoacă umplîndu-se de noroi din cap pînă-n picioare. Povestirea lui fu însă întreruptă de alt liliac, care trecu fulgerător pe lîngă grup, făcînd-o pe Ilinca să scoată un țipăt de spaimă. Undeva, nu departe de ei, se auziră căzînd mai multe pietre trezind ecouri bizare. Hai să ieșim de-aici! se rugă din nou Ilinca. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
f-f-fără ca noi să știm de ce. S-s-săraca! Cînd am ieșit din peșteră, eram numai eu, I-I-Ilinca, Vlad și Bărz-z-zăunul. Virgil, ioc. Asta ne mai trebuia!... Uitîndu-ne noi mai bine la Ilinca, ce crezi d-d-dumneata c-c-c-am văzut în părul ei?... Un liliac! Pe c-c-cuvînt! Mă crezi?... Iar ea t-tot timpul au și au, de credeai c-o ta-taie cineva. Păi ce, pu-puțin lucru-i să ai în păr o di-dihanie ca aia? Vlad o pr-pr-prinde-n brațe și-i zice: t-taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tot timpul au și au, de credeai c-o ta-taie cineva. Păi ce, pu-puțin lucru-i să ai în păr o di-dihanie ca aia? Vlad o pr-pr-prinde-n brațe și-i zice: t-taci, tu, că nu te m-mănîncă! E un liliac mic. Dar ea, cînd aude, au și au mai t-tare. Dr-dracul l-a mai pus atunci pe Bărzăun să î-î-înceapă a plînge și să zică c-c-că Virgil a rămas în peșteră?... Și că d-dacă l-au omorît pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rămas în peșteră?... Și că d-dacă l-au omorît pietrele a-alea? Idiotul! Nu putea s-să tacă? Ilincăi atîta i-a t-trebuit s-audă. A-nceput să u-urle și mai ceva și să z-z-zică îngrozită c-că liliacul din părul ei nu-i liliac a-adevărat, ci Virgil prefăcut în li-li-lliac, așa cum auzise ea de la m-mă-sa că pățiseră tătarii. Da, dom'le! Zicea c-o fi băut și el din apa ceea și a devenit liliac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dacă l-au omorît pietrele a-alea? Idiotul! Nu putea s-să tacă? Ilincăi atîta i-a t-trebuit s-audă. A-nceput să u-urle și mai ceva și să z-z-zică îngrozită c-că liliacul din părul ei nu-i liliac a-adevărat, ci Virgil prefăcut în li-li-lliac, așa cum auzise ea de la m-mă-sa că pățiseră tătarii. Da, dom'le! Zicea c-o fi băut și el din apa ceea și a devenit liliac... N-noroc mare însă că-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
liliacul din părul ei nu-i liliac a-adevărat, ci Virgil prefăcut în li-li-lliac, așa cum auzise ea de la m-mă-sa că pățiseră tătarii. Da, dom'le! Zicea c-o fi băut și el din apa ceea și a devenit liliac... N-noroc mare însă că-n aceeași cl-clipă îl vedem și pe Virgil ieșind din peș-peșteră ca o oaie rătăcită, ținîndu-și pan-pantalonii cu o mînă, f-fără să-i poată ridica, iar c-cu cealaltă mînă ținîndu-se de cap, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
casei, întins pe o pătură și încercînd să citească "Legendele Olimpului". Cu greu l-am convins să-mi vorbească. Dar pînă la urmă mi-a povestit, cu destulă tristețe în glas, cît de mult s-au străduit cu toții să scoată liliacul din pletele Ilincăi și cum s-a întors numai el în peșteră să-și caute lanterna, pentru că n-a mai vrut să intre nimeni cu el. Toți erau înfricoșați și extenuați. Pe mine personal m-a îndurerat foarte mult întîmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
convins că nu citise nici măcar un rînd, s-a ridicat oftînd ca un bătrîn împovărat de griji și, ca și cum aceasta ar fi fost concluzia firească după toate cele spuse, declară cu voce joasă: Acum trebuie să mănînc ceva... Parcă am lilieci în stomac! Și intră în casă ca o umbră, lăsîndu-mă singur și trist, fără speranța că voi mai putea continua vreodată povestea întîmplărilor lor. După ce am ieșit în drum și am făcut cotul spre fîntînă, l-am zărit pe Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nici pe departe! Și, la drept vorbind, dacă n-ar fi și situații grele, n-am putea cunoaște întregul gust al binelui. Păi nu? Cîteva zile nu s-a mai putut discuta cu nici unul din participanții la expediția de la Peștera Liliecilor, în afară de Nuțu lui Răstoacă. Numai că el a făcut o treabă nu prea bună. Adică, ce mai, rea de tot. Și cred că la treaba asta se referise Vlad cînd a spus că "Nuțu e tare trăsnit". Dar nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dau vreun semn de viață, a spus doctorului de la dispensar, lui Pompiliu Stănescu, despre care zic unii că-și face injecții cu vin ca să uite total de existența apei, ei bine, i-a spus despre ce-au descoperit în Peștera Liliecilor! Veți zice, poate: ei, și ce?... Doar tot trebuia să se audă odată și-odată. Păi nu-i așa, frate! Hai să judecăm lucrurile cum trebuie. Nu-i așa, zic, pentru că la întoarcerea din pădure s-au sfătuit cu toții, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lucrurile s-ar fi înmormîntat aici. Dar ți-ai găsit! Cîteva zile mai tîrziu, o echipă formată din: arheologul Iancu Răgălie, doctorul Pompiliu Stănescu, Inocențiu Nicanor, secretarul primăriei, condusă de Nuțu lui Răstoacă, porni să exploreze în mod științific Peștera Liliecilor. Dealtfel, o asemenea hotărîre se impunea luată, fără doar și poate, de niște persoane atît de competente cum erau cele menționate anterior. Numai că, dacă ar fi după dreptate, trebuia să fie invitați toți participanții la prima expediție, nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mîinile pentru nimeni. Zis și făcut. Porniră deci cît mai veseli spre marginea pădurii, unde trebuiau să-l aștepte pe Nuțu. Nimeni n-a observat însă că de undeva, din apropierea cantonului părăsit, mai precis din umbra unei uriașe tufe de liliac, doi ochi urmăriseră toate mișcările și două urechi ascultaseră toate vorbele care s-au spus. Ei bine, trebuie să vă spun, pentru că și acest fapt își are însemnătatea lui, că atît ochii cît și urechile erau proprietatea Bărzăunului. Cum însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se înfurie Matei. Mai bine-l aruncai pe foc decît să-mi faci așa ceva! Ce-am făcut, dom'le? se răsuci Bărzăunul. Știi tu, mai bine ca oricine!... sîmbătă în pădure... la mlaștină, cînd am vrut să mergem la Peștera Liliecilor. Și ce-am făcut eu acolo, mă rog?... Și cine vroia să meargă la Peștera Liliecilor? întrebă Bărzăunul făcînd-o pe omul căzut din lună. Nu te mai face că nu-nțelegi, că mă-nfurii mai rău! Și nu mă lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
făcut, dom'le? se răsuci Bărzăunul. Știi tu, mai bine ca oricine!... sîmbătă în pădure... la mlaștină, cînd am vrut să mergem la Peștera Liliecilor. Și ce-am făcut eu acolo, mă rog?... Și cine vroia să meargă la Peștera Liliecilor? întrebă Bărzăunul făcînd-o pe omul căzut din lună. Nu te mai face că nu-nțelegi, că mă-nfurii mai rău! Și nu mă lua pe mine de prost, că nu-ți merge! Află că am ascultat toată caseta ta! Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]