974 matches
-
pe suprafața lor;- reglarea răspunsului imun;- medierea reacțiilor de hipersensibilitate întârziată. Aceste funcții sunt rezultatul heterogenității funcționale și se datorează activării unor subpopulații distincte de limfocite T:- limfocite Tc (Tcl, citotoxice sau citolitice): exprimă pe suprafața lor markerul T8 (CD8);- limfocite Th (helper): au pe suprafață markerul CD4 și sunt cele mai numeroase, reprezentând 60-65% din numărul total de limfocite T ale organismului uman;- limfocite Ts (supresoare), purtătoare ale markerului CD4;- limfocite TD sau TDH (de la delayed hypersensitivity): exprimă markerul CD8
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
datorează activării unor subpopulații distincte de limfocite T:- limfocite Tc (Tcl, citotoxice sau citolitice): exprimă pe suprafața lor markerul T8 (CD8);- limfocite Th (helper): au pe suprafață markerul CD4 și sunt cele mai numeroase, reprezentând 60-65% din numărul total de limfocite T ale organismului uman;- limfocite Ts (supresoare), purtătoare ale markerului CD4;- limfocite TD sau TDH (de la delayed hypersensitivity): exprimă markerul CD8. Funcțiile limfocitelor Th se realizează prin intermediul limfokinelor secretate. In funcție de limfokinele pe care le sintetizează, limfocitele Th se clasifică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
lor de a induce sinteza IgE și de a stimula mastocitele. În esență, limfocitele Th-2 sunt implicate în edificarea răspunsului imun mediat umoral (RIMU). Prin toate aceste efecte, limfocitele Th sunt amplificatoare ale răspunsului imun Limfocitele CD8 (T citotoxice sau limfocite TD) reprezintă 25-35% dintre limfocitele T circulante. Funcția lor constă în efectul litic prin contact celular direct asupra celulelor infectate cu virusuri, malignizate sau alogene. Limfocitele TD sunt mediatoare ale reacțiilor de hipersensibilitate întârziată, de tip tuberculinic. Ele secretă limfokine
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
rol important în inducerea stării de toleranță față de unele antigene exogene, ca și față de moleculele self. Deficiențele funcționale ale limfocitelor Ts creează predispoziții pentru maladiile autoimune. Distincția funcțională între limfocitele TCD4 și TCD8 nu este totdeauna netă. Unele clone de limfocite TCD4 au proprietăți citotoxice, iar unele clone TCD8, după contactul cu antigenul, proliferează și secretă limfokine, ca și limfocitele TCD4. 1.2.1.3. Receptorul de antigen al limfocitelor T (RCT) Molecula cu rol de receptor de antigen a limfocitelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
un mecanism asemănător cu acela al limfocitelor T α/β, adică recunosc epitopii asociați cu moleculele clasice CMH I și II, dar frecvent par să interacționeze cu molecule CMH neclasice, iar specificitatea interacțiunii lor cu epitopii antigenici este limitată. Aceste limfocite pot să recunoască antigene neconvenționale, ca de exemplu, proteinele de șoc termic și antigenele nepeptidice (glucidice). În general, limfocitele cu RCT-1 (γ/δ) sunt negative pentru markerii CD4 și CD8, deși unele exprimă nivele scăzute ale unuia dintre acești markeri
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în organele limfoide centrale (timus și bursa lui Fabricius). La mamifere, din măduva osoasă, limfocitele migrează în ficat și splină. Unele își dobândesc competența imunitară chiar în măduva osoasă. La mamifere, ficatul și splina îndeplinesc funcțiile bursei de la păsări. Alte limfocite migrează în timus. Acesta este circuitul primar al limfocitelor, în care se produce diferențierea independentă de antigen, în cursul căreia limfocitele devin imunocompetente. Această etapă se desfășoară în organele limfoide primare (timus, bursa lui Fabricius și echivalenții acesteia de la mamifere
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
specifică - terminal deoxinucleotidil-transferaza (TdT) - cu localizare nucleară. La intrarea în cortexul timic, limfocitele pre-T exprimă markerii membranari CD2 și CD3, dar nu exprimă molecule caracteristice de suprafață: sunt dublu negative (DN) (CD4-CD8-) și negative RCT (RCT-). În cortexul extern, aceste limfocite proliferează și parcurg stadiile schimbărilor fenotipice ale membranei. Majoritatea limfocitelor T DN încetează să prolifereze și își rearanjează genele pentru RCT beta, pe care îl exprimă pe membrană. Cele care nu rearanjează genele și nu exprimă catena beta a RCT
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
RCT, mor. Catena beta se asociază cu o catenă cunoscută ca pre-alfa T și cu complexul CD3, rezultând precursorul desemnat pre-RCT. Limfocitele B necesită ajutorul limfocitelor T, spre a se dezvolta în celule plasmatice. Limfoblastele sunt celule determinate să devină limfocite și care se pot divide (din Kimball, 1994). Precursorul RCT induce excluderea alelică a genelor catenei β din cromozomul omolog, stimulează rearanjarea genelor pentru RCT-α și determină dezvoltarea stadiului dublu pozitiv (DP) (CD4+, CD8+). Celulele DP își au originea în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sunt neaderente și nefagocitante, ceea ce le face să se asemene cu limfocitele. Din punct de vedere morfologic, celulele NK sunt mari și granulare și sunt desemnate LGL, de la large granular lymphocytes. Aceste celule au o citoplasmă mai bogată decât celelalte limfocite cu granulații azurofile. Celulele NK nu au nici unul dintre receptorii de antigen caracteristici limfocitelor T sau B și de aceea au fost denumite și celule „nule”. Celulele NK au markeri caracteristici limfocitelor T: au receptori de mică afinitate pentru Fc
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
PENTRU IMUNOGLOBULINE 3.1. INTRODUCERE Organizarea informației genetice care controlează sinteza imunoglobulinelor a fost descifrată prin studii complexe efectuate la om și la șoarece. Această informație genetică este unică, prin faptul că ea se prezintă diferit în linia germinală, față de limfocite - celulele somatice relevante pentru realizarea răspunsului imun. Informația genetică pentru sinteza imunoglobulinelor (Ig), ca și aceea care dirijează sinteza receptorilor de antigen din celulele T (desemnați TCR) este deținută nu de gene unice, adică de cistroni - unități funcționale în dirijarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
segmentelor de ADN purtătoare de gene pentru catena L a imunoglobulinei de șoarece, într-un fag al bacteriei Escherichia coli, realizându-se amplificarea acestui ADN cu obținerea unei cantități suficient de mari de gene codificatoare de catene L, atât din limfocite embrionare, cât și din celule de mielom, producătoare de imunoglobulină de un sigur tip (anticorp monoclonal). Existența mecanismului de rearanjament de segmente genice imunoglobulinice a fost dovedită experimental de Hozumi și Tonegawa (1976). Protocolul acestei experiențe este prezentat în figura
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de un sigur tip (anticorp monoclonal). Existența mecanismului de rearanjament de segmente genice imunoglobulinice a fost dovedită experimental de Hozumi și Tonegawa (1976). Protocolul acestei experiențe este prezentat în figura 3.2. În cadrul acestui experiment s-a extras ADN din limfocite embrionare normale de șoarece, în care dispunerea segmentelor genice imunoglobuli-nice este similară aceleia din linia germinală. În același timp, s-a extras ADN din limfocite B malignizate (transformate malign) de la un șoarece cu mielom. Cele două eșantioane de ADN au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
experiențe este prezentat în figura 3.2. În cadrul acestui experiment s-a extras ADN din limfocite embrionare normale de șoarece, în care dispunerea segmentelor genice imunoglobuli-nice este similară aceleia din linia germinală. În același timp, s-a extras ADN din limfocite B malignizate (transformate malign) de la un șoarece cu mielom. Cele două eșantioane de ADN au fost supuse aceluiași tratament cu endonucleaza de restricție BamHI, după care s-a realizat electroforeza lor. După denaturare, fiecare probă eluată de ADN este hibridizată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
denaturare, fiecare probă eluată de ADN este hibridizată cu markeri moleculari cADN, marcați radioactiv, sintetizați pe matriță de ARNm, purtător al mesajului genetic pentru regiunile VK și CK ale catenei ușoare LK, a imunoglobulinei. ARNm a fost extras atât din limfocite embrionare, cât și din celule mielomice (limfocite transformate malign). Marcarea acestui cADN se realizează în însuși procesul de revers transcripție, prin utilizarea deoxiribonucleotidtri-fosfaților marcați cu 32P sau cu timidina tritiată (3H-ti-midina). În revers transcripție s-a folosit ca matriță ARNm
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
hibridizată cu markeri moleculari cADN, marcați radioactiv, sintetizați pe matriță de ARNm, purtător al mesajului genetic pentru regiunile VK și CK ale catenei ușoare LK, a imunoglobulinei. ARNm a fost extras atât din limfocite embrionare, cât și din celule mielomice (limfocite transformate malign). Marcarea acestui cADN se realizează în însuși procesul de revers transcripție, prin utilizarea deoxiribonucleotidtri-fosfaților marcați cu 32P sau cu timidina tritiată (3H-ti-midina). În revers transcripție s-a folosit ca matriță ARNm integral sau doar un fragment de ARNm
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
restricte) distincte (fig. 3.3). Astfel, marcajul pentru regiunea V a apărut într-un fragment ADN cu GM = 3,9 106, pe când marcajul pentru regiunea C apare într-un alt fragment cu GM = 6 106. În cazul ADN extras din limfocite B transformate malign (mielom de șoarece) markerul molecular a hibridizat cu un singur restrict (fragment ADN) cu GM = 2,4 106, ceea ce a fost interpretat ca fiind consecința asocierii cu continuitate covalentă a segmentelor genice pentru regiunile V și C
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
al conceptului lamarckist al transformării organismului sub acțiunea schimbării mediului devine, neoperabil. Este vorba de celebra paradigmă lamarckiană a „eredității caracterelor dobândite”. Rearanjamentul segmentelor genice imunoglobulinice finalizat cu geneza genelor active în sinteza imunoglobulinelor are loc într-o populație de limfocite imature. De regulă, într-un limfocit B are loc un singur rearanjament productiv de segmente genice pentru catena ușoară și un singur rearanjament productiv pentru catena grea, situație întâlnită și în rearanjamentele genice pentru receptorii de antigen din celulele T.
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a activării limfocitelor B, generându-se marea diversitate de molecule Ig sintetizate de unul și același organism. Rearanjamentele segmentelor genice cu asamblarea genelor active în dirijarea sintezei imunoglobulinelor au loc în limfocitele B din măduva hematopoietică a oaselor. În aceste limfocite se asamblează o genă unică pentru o anumită catenă L și o genă unică pentru o anumită catenă H, din rearanjamentul segmentelor genice VL, JL și CL, respectiv VH, D, J H și CH. Edelman și Gall (1969) au identificat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sau prin adiția câtorva perechi de nucleotide la punctul de joncțiune (articulare) VK - JK. Ulterior experimentului clasic al lui Hozumi și Tonegawa (1976), rearanjamentul de segmente genice imunoglobulinice a putut fi studiat prin compararea structurii genelor imunoglobulinice clonate, izolate din limfocite B mature (diferențiate), funcționale în dirijarea sintezei catenelor imunoglobulinice, din celule pre-B sau embrionare, în care genele imunoglobulinice nu sunt încă funcționale, precum și din alte tipuri de celule somatice în care, în condiții normale, asemenea gene nu sunt niciodată funcționale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
600 000. Limfocitele B virgine (care nu au luat încă contact cu vreun antigen) au deja gene funcționale rearanjate pentru catenele L și H, exprimând anticorpi din clasa imunoglobulinelor legate de membrana limfocitului, din clasele IgM și IgD. Unele asemenea limfocite B produc numai IgM, pe când altele produc deopotrivă IgM și IgD. Se estimează un număr de aproximativ 10 molecule IgM per celulă B virgină. Specificitatea antigenică a IgM este diferită la diferitele celule B virgine, datorită diferențierii structurale a regiunilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
virgină. Specificitatea antigenică a IgM este diferită la diferitele celule B virgine, datorită diferențierii structurale a regiunilor VL și VH ale catenelor L și H. De aici, se poate deduce faptul că diversitatea anticorpilor și specificitatea lor sunt determinate în limfocite înainte de realizarea contactului fizic, real și direct, cu un anumit antigen. O situație similară se întâlnește și în cazul TCR din limfocitele T. Așadar, și în acest caz, se poate vorbi de un preformism în natura anticorpilor sintetizați de celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de rearanjamentul V(D)J. Cele două gene sunt separate de o secvență spațiatoare de aproximativ 10 kb. Șoarecii lipsiți fie de RAG1, fie de RAG2, nu pot realiza asamblarea genelor pentru imunoglobuline sau pentru receptorii celulelor T, producând doar limfocite B și limfocite T imature. RAG1 recunoaște semnalele heptamer/nonamer cu spațiatorii corespunzători 12/23 și recrutează molecule RAG2, la nivelul complexului de rearanjament. Nonamerul oferă situsul pentru recunoașterea inițială, iar heptamerul direcționează situsul de clivaj. Complexul realizează apoi crestarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mare probabilitate un răspuns consistent, spre deosebire de o proteină mare ale cărei diferite părți pot provoca producerea de anticorpi diferiți. O haptenă este conjugată cu o proteină nonreactivă spre a constitui un antigen. Prin imunizarea șoarecilor cu antigenul realizat, se generează limfocite reactive. Uneori se produce fuziunea unor asemenea limfocite cu mieloame (celule tumorale) rezultând hibridoma care continuă să sintetizeze indefinit anticorpul dorit. Într-o experiență de acest fel, dintre cele 19 linii celulare diferite producătoare de anticorpi direcționați împotriva hapten-fosforilcolinei, zece
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mare ale cărei diferite părți pot provoca producerea de anticorpi diferiți. O haptenă este conjugată cu o proteină nonreactivă spre a constitui un antigen. Prin imunizarea șoarecilor cu antigenul realizat, se generează limfocite reactive. Uneori se produce fuziunea unor asemenea limfocite cu mieloame (celule tumorale) rezultând hibridoma care continuă să sintetizeze indefinit anticorpul dorit. Într-o experiență de acest fel, dintre cele 19 linii celulare diferite producătoare de anticorpi direcționați împotriva hapten-fosforilcolinei, zece au avut aceeași secvență VH. Această secvență era
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
secvențiale. Unul dintre acestea este reprezentat de motivele EK și a fost identificat prin protecție față de metilare in vivo . Alt tip reprezentat de motivul B (5’-GGAAAGTCCCC-3’) a fost identificat ca un situs de legare pentru o proteină nucleară din limfocite B, desemnată NF-kB. Activitatea de enhancer pare a depinde în cea mai mare măsură de motivul B, deși la aceasta contribuie și secvența EK2. Intronii genelor pentru catenele H și LK sunt redați punctat. Diferite subelemente ale enhancer- ului genei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]