440 matches
-
esențială pentru exercitarea funcției acestora de a supresa activitatea limfocitelor T citotoxice și răspunsurile autoimune (Malek et al., 2004; Viglietta et al., 2004). Limfocitele T reglatorii CD4+CD25+ au originea în timus și proliferează în periferie unde realizează o populație limfocitară cu acțiune marcată imunosupresoare asupra limfocitelor T citotoxice (Shevach 2002). Limfocitele CD4+CD25+ pot fi detectate în sângele periferic la om și pot supresa proliferarea limfocitelor CD4+ și CD8+ precum și producția de citokine a acestora (Jonuleit et al., 2001). Interesant
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
atât în măduvă și organele limfatice cât și în restul sistemului reticulohistiocitar. 1.5. Seria limfocito-plasmocitară Definiție, istoric Limfocitele și plasmocitele sunt elemente celulare, care intervin în mod direct și specific în reacții imune de apărare. În hematologia tradițională, seria „limfocitară” și seria „plasmocitară” erau considerate linii celulare separate. În prezent se acceptă că elementele limfoplasmocitare sunt înrudite în ceea ce privește originea și funcția. Ele constituie substratul material al plasmocitele își au originea în celulele stem pluripotente din măduva osoasă; diferențierea
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
linii celulare separate. În prezent se acceptă că elementele limfoplasmocitare sunt înrudite în ceea ce privește originea și funcția. Ele constituie substratul material al plasmocitele își au originea în celulele stem pluripotente din măduva osoasă; diferențierea celulelor stem pluripotente spre linia limfocitară se realizează sub acțiunea unei „limfopoietine”; astfel că, o parte a celulelor stem limfopoietice migrează în circulația generală și ajung în timus, unde, sub influența factorilor locali, proliferează și se diferențiază. Un alt grup de celule stem limfopoietice se diferențiază
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
nucleolii acestuia să fie invizibili. CELULA MOOT este un plasmocit ce prezintă o vacuolizare extremă a citoplasmei. CELULA TURK este plasmocitul găsit în sângele periferic, celulă rotundă cu citoplasma intens bazofilă cu nucleu mare așezat excentric. Componentele sistemului limfoid - grupele limfocitare Ca și pentru macrofage, celulele limfoide își au originea în măduva osoasă, unde, o celulă mamă multipotentă poate evolua și diferenția către limfocit; diferențiere care începe în măduva osoasă, dar se continuă și se sfârșește extramedular, în alte organe ca
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
poate evolua și diferenția către limfocit; diferențiere care începe în măduva osoasă, dar se continuă și se sfârșește extramedular, în alte organe ca: timus, splină, ganglioni limfatici. Diferențierea celulei - mamă, se va face spre una din cele două linii principale limfocitare: • Limfocitele „T” - maturate în timus; • Limfocitele „B” - maturate direct în măduva osoasă sau în alte organe netimice. Un model elocvent privind dinamica acestor diferențieri a fost stabilită pe baza dezvoltării embrionare, studiată la șoareci în special de către Moore și colaboratori
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
se vor diferenția în leucocite sau eritrocite. Câteva zile mai târziu, în timusul embrionar, celula mamă începe diferențierea limfoidă, transferându-se pe culturi, vor da naștere la limfocite. Originea medular-osoasă a celulelor „T” se datorează faptului că, la organismele depopulate limfocitar, refacerea limfocitului „T” nu se obține prin grevare de sinus, ci prin transplantare de măduvă osoasă de la animale singeneice normale. Rezultatele studiilor din ultimii ani asupra sistemului linfoid, au demonstrat existența a trei grupe de limfocite: 1) Limfocitele „T” - formate
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
Atât în populațiile „T” cât și în cele „B” celulele individuale sunt eterogene, în ceea ce privește specificitatea serologică a receptorilor de suprafață. 3) Limfocitele „null” sau non B, non T - constituie un grup heterogen ce cuprinde: progenitari hematopieici cu morfologie limfocitară, limfocite „T” imature, preplasmocite, limfocite citotoxice cu activitate Killer sau nonkiller. În ceea ce privesc clonele limfocitare, pe parcursul limfopoiezei se diferențiază zeci de milioane de familii limfocitare numite clone; fiecare clonă este specializată pentru recunoașterea unui singur antigen, corespunzător, realizându-se
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
specificitatea serologică a receptorilor de suprafață. 3) Limfocitele „null” sau non B, non T - constituie un grup heterogen ce cuprinde: progenitari hematopieici cu morfologie limfocitară, limfocite „T” imature, preplasmocite, limfocite citotoxice cu activitate Killer sau nonkiller. În ceea ce privesc clonele limfocitare, pe parcursul limfopoiezei se diferențiază zeci de milioane de familii limfocitare numite clone; fiecare clonă este specializată pentru recunoașterea unui singur antigen, corespunzător, realizându-se tot atâtea tipuri de limfocite „T” sau „B”; astfel că, la un anumit antigen, reacționează și
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
non B, non T - constituie un grup heterogen ce cuprinde: progenitari hematopieici cu morfologie limfocitară, limfocite „T” imature, preplasmocite, limfocite citotoxice cu activitate Killer sau nonkiller. În ceea ce privesc clonele limfocitare, pe parcursul limfopoiezei se diferențiază zeci de milioane de familii limfocitare numite clone; fiecare clonă este specializată pentru recunoașterea unui singur antigen, corespunzător, realizându-se tot atâtea tipuri de limfocite „T” sau „B”; astfel că, la un anumit antigen, reacționează și se multiplică numai grupul limfocitelor care recunosc antigenul și îl
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
astfel că, la un anumit antigen, reacționează și se multiplică numai grupul limfocitelor care recunosc antigenul și îl atacă direct (limfocitele „T”) sau fabrică împotriva lui anticorpi specifici (limfocitele „B”). Diferența dintre un limfocit „T” sau „B”, precum și dintre clonele limfocitare, se află la nivelul membranelor acestora. Celula „T” prezintă markeri de suprafață ce funcționează ca receptori, permițând diferențierea subclaselor de limfocite „T” și receptori: celulele „T” au ca receptor un antigen specific care funcționează ca situs pentru recunoașterea antigenelor. Celula
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
situs pentru recunoașterea antigenelor. Celula „B” prezintă markeri de suprafață - un tip special de imunoglobulină (imunoglobulină M monomerică), ce funcționează ca situs pentru recunoașterea antigenelor. Datorită acestor caracteristici, limfocitele reacționează numai cu antigenele corespunzătoare. Markerii care există pe diferitele subgrupuri limfocitare se pot clasifica astfel: a) markeri panantigenici comuni tuturor subtipurilor limfocitare din cele 2 grupe „B” și „T”, indiferent de etapa de maturare; b)markeri de maturare care se sintetizează și represează succesiv în timpul ontogeniei limfocitare; c)markeri de activare
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
tip special de imunoglobulină (imunoglobulină M monomerică), ce funcționează ca situs pentru recunoașterea antigenelor. Datorită acestor caracteristici, limfocitele reacționează numai cu antigenele corespunzătoare. Markerii care există pe diferitele subgrupuri limfocitare se pot clasifica astfel: a) markeri panantigenici comuni tuturor subtipurilor limfocitare din cele 2 grupe „B” și „T”, indiferent de etapa de maturare; b)markeri de maturare care se sintetizează și represează succesiv în timpul ontogeniei limfocitare; c)markeri de activare, care se exprimă în cursul răspunsului imun. Circulația și durata de
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
există pe diferitele subgrupuri limfocitare se pot clasifica astfel: a) markeri panantigenici comuni tuturor subtipurilor limfocitare din cele 2 grupe „B” și „T”, indiferent de etapa de maturare; b)markeri de maturare care se sintetizează și represează succesiv în timpul ontogeniei limfocitare; c)markeri de activare, care se exprimă în cursul răspunsului imun. Circulația și durata de viață a limfocitelor Spre deosebire de celelalte celule hematopoietice, limfocitele au capacitatea de recirculare; ele părăsesc vasele sanguine, se distribuie la nivel tisular, de unde reintră în circulație
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
care le părăsesc după scurt timp, intră în circulație unde repetă circuitul prin organule limfatice, țesuturi, în perioade de 5-10 ani și când întâlnesc cu antigen specific se activează. Funcțiile limfocitelor Împreună cu macrofagele, limfocitele și plasmocitele formează sistemul imunitar. Seria limfocitară are un rol important în producerea răspunsului imun, prin funcțiile sale de reglare și efectorii strict specifici. Funcțiile efectorii cuprind două aspecte: secreția de anticorpi, realizând imunitatea umorală - în care celulele efectoare sau imunocitele sunt plasmocitele, limfocitele și formele intremediare
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
limfokine secretate: LTh1: IL2, γIf, TNF LTh2: IL4, IL5, IL10. Limfocitele Th recunosc antigenele asociate cu moleculele MHC II și activează macrofagele. Prin intermediul citokinelor secretate, LTh sunt considerate adevărați “dirijori ai orchestrei imunologice”, care influențează activitatea LB, LTc, LTs. Citokinele limfocitare stimulează și răspunsul inflamator, exprimat prin febră, producerea de proteine de fază acută și proliferarea leucocitară. Limfocitele Ts prezintă pe suprafață receptori CD8 și au rol reglator în răspunsul imun. Limfocitele Tc, au pe suprafață receptori CD8, ca și LTs
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
fi hipotrofia, adenopatiile, hepatosplenomegalia, icterul, pneumonia, miocardita, meningita, trombocitopenia, anemia hemolitică, leucopenia. Decesul afectează 1/ 5 cazuri. Diagnostic Diagnosticul rubeolei se bazează pe criteriile: Epidemiologic: contact infectant și receptivitate Clinic: adenopatii +/erupție + semne generale ușoare Hematologic nespecific: leucopenie, plasmocitoză, atipii limfocitare Virusologic: o izolarea virusului din exudat faringian, urină sau alte secreții, prin culturi celulare sau imunofluorescență directă o identificarea virusului prin metoda polymerase chain reaction o evidențierea anticorpilor IgM sau creșterea de 4 ori a titrului din 2 probe de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pentru întreaga viață în celulele ganglionilor senzitivi ai nervilor cranieni și spinali, fără ca pacientul să fie contagios. În anumite condiții, încă insuficient cunoscute, VVZ rămas latent în ganglionii nervilor senzitivi își reia multiplicarea, producând leziuni histologice (hemoragii, edem și infiltrat limfocitar). Consecutiv replicării, VVZ se propagă centrifug a virusului pe calea filetelor nervoase senzitive în teritoriul cutanat inervat și determină leziuni nervoase și cutanate de tip zoster. În condiții de imunodepresie,VVZ se poate replica și în alte organe interne, atât
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
titrului anticorpilor. Tabloul biologic este nespecific, dar leucopenia și hiperamilazemia, au valoare orientativă pentru diagnosticul oreionului. Diagnosticul diferențial se poate face cu următoarele cauze de tumefiere a parotidei: alte parotidite virale cu virusuri Coxackie A, ECHO, v. parainfluenzae, v. coriomeningitei limfocitare parotidite bacteriene (septice) cu stafilococ, streptococ, bacili gram negativi, care sunt de obicei unilaterale parotidite toxice medicamentoase, după administrare de fenilbutazonă, tiouracil parotidite toxice cu substanțe anorganice, după expunere la iod, plumb, mercur litiaza salivară tumorile parotidiene adenitele, adenoflegmoanele tumefierea
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
nu permit diferențierea între diferitele tipuri de enterovirusuri și nici față de alte infecții virale. Astfel de manifestări nespecifice sunt infecții acute de căi respiratorii superioare, sindrom pseudogripal (“gripa de vară”), diaree, exanteme febrile asociate sau nu cu adenopatii, meningite acute limfocitare benigne, paralizii de tip polio. Unele manifestări clinice sunt relativ specifice pentru anumite tipuri virale și pot sugera etiologia. Diagnostic Diagnosticul enterovirozelor se bazează pe manifestările clinice compatibile, pe datele epidemiologice (atunci când pot fi identificate) și pe datele virusologice. Diagnosticul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cu leziuni demielinizante, constituite la câteva săptămâni după o infecție sau după administrarea unui vaccin. a. Encefalite infecțioase: Virale: herpesvirusuri (HS 1 sau 2, VVZ, CMV, VEB), enterovirusuri, v. rujeolic, v. rubeolic, v. urlian, v. gripal, v. rabic, v. coriomeningitei limfocitare, v. West-Nile, V. febrelor hemoragice (Marburg, Ebola), HIV Bacteriene: mycobacterii, listerii, brucelle, borrelii, leptospire, mycoplasme, chlamidii, rickettii Fungice: Cryptococcus neoformans Parazitare: Plasmodium falciparum, Toxoplasma, Toxocara b. Encefalite postinfecțioase și postvaccinale: post-rujeolă, rubeolă, varicelă, tuse convulsivă, post-vaccin anti pertusis, antirabic . Tablou
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
VEB, mai rar cu HSV, CMV și enterovirusuri. Prezența celulelor polimorfonucleare poate fi întâlnită în encefalita cu virus West-Nile, virusul encefalitei equine de Est, echovirusul 9, mai rar cu alte enterovirusuri. Glicorahia scăzută, este rar întâlnită în encefalita urliană, coriomeningita limfocitară sau tardiv în encefalita herpetică. Scăderea glicorahiei este caracteristică meningitelor bacteriene, fungice, tuberculoase, parazitice, leptospirotice, sifilitice, sarcoidozice sau neoplazice. Orientarea etiologică a encefalitelor poate fi sugerată de elemente epidemiologice, clinice sau imagistice. Diagnosticul etiologic este determinat de evidențele microbiologice, prin
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Obiectiv se constată hiperemie conjunctivală, exantem morbiliform, hepato-splenomegalie sau adenopatii. Semnele clinice se pot remite spontan. Uneori, după 5-6 zile, febra poate reapare, însoțită de semne meningeene. Lichidul cefalorahidian se caracterizează prin pleiocitoza ușoară (câteva zeci de celule), cu formulă limfocitară sau mixtă, proteinorahie moderat crescută și glicorahie normală. Meningita leptospirotică are evoluție benignă. Complicațiile imunalergice tardive sunt uveita, iridociclita, nevrita, mielita, encefalita. b. Forma icterică pluriviscerală, denumită și sindromul Weil, asociază manifestări viscerale diverse, de intensitate variabilă: hepatice: icter colestatic
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
meningită, encefalită, mielită, nevrite de nervi cranieni (mai ales „paralizia Bell” bilaterală a nervului facial), radiculoneuropatie senzitivă sau motorie, neuropatie periferică, ataxie cerebeloasă. Meningita boreliozică poate fi singura manifestare a infecției și se caracterizează prin modificări ale LCR cu pleiocitoză limfocitară (~100 cel/mm3), proteinorahie crescută și glicorahie normală sau ușor scăzută. Mai ales în Europa este descrisă meningopolinevrita sau sindromul Bannwarth , definit prin dureri radiculare și pleiocitoză a LCR, în absența semnelor de meningită și encefalită. Tulburările cardiace se manifestă
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
virusul rămâne “tăcut” (latent), dar în anumite condiții se poate reactiva, regenerând infecția sistemică. Ineficiența răspunsului imun este explicată de variabilitatea genetică deosebit de crescută, latența virusului prin integrare în LT și alte celule cu receptori CD4, distrugerea LT CD4, disfuncția limfocitară cu secreție aberantă de cytokine și superantigene, disfuncția LB cu hiperγglobulinemie și deficit al răspunsului umoral. Anumite grupe genetice populaționale pot avea răspunsuri particulare față de infecția cu HIV. Deleții ale genei CCR5 (deletii 32 bp) se asociază cu rezistența față de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
limfokine secretate: LTh1: IL2, γIf, TNF LTh2: IL4, IL5, IL10 Limfocitele Th recunosc antigenele asociate cu moleculele MHC II și activează macrofagele. Prin intermediul citokinelor secretate, LTh sunt considerate adevărați “dirijori ai orchestrei imunologice”, care influențează activitatea LB, LTc, LTs. Citokinele limfocitare stimulează și răspunsul inflamator, exprimat prin febră, producerea de proteine de fază acută și proliferarea leucocitară. Limfocitele Ts prezintă pe suprafață receptori CD8 și au rol reglator în răspunsul imun. Limfocitele Tc, au pe suprafață receptori CD8, ca și LTs
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]