243,069 matches
-
și benefic recuperat, în timp, de la niște vânzători mai mult sau mai puțin ocazionali). Pentru a-mi susține afirmația privitoare la sentimentele Marthei Bibescu, reproduc însemnarea, datată 4 august, despre granița de la Predeal: "O piatră mare albă. Piatra de hotar. Limita țarinei, a proprietății. Înțelegem asta. Piatra din care se face altarul, căminul și hotarul. Uneori și mormântul pentru cei care pot." După cum se va vedea, reconstituirea "jurnalului" și publicarea sa într-un tot bine închegat și pus la punct se
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
înregistraseră și niște pierderi în afaceri din cauza liniei telefonice prea des și îndelung ocupate, să pună capăt cu primul prilej acestor muguri ai unei pasionate prietenii. Fiecare pasiune înseamnă de fapt un fel de nebunie, o neaccceptare, o depășire a limitelor, o exagerare, fie că e vorba de pasiune erotică, de pasiunea pentru o idee, pentru o cauză, o misiune, un adevăr propriu. Întrebat de un ziarist de ce a ținut să pună în scenă "Mobby Dick", opera lui Mellvile, Vittorio Gassman
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
care nu cunosc, sau mai bine zis nu acceptă decît un unic adevăr hipertrofiat și exclusiv al lor înșiși. Și ce este fundamentalismul religios decît întruchiparea ideii de absolut ce nu comportă și nu admite nici un fel de restricții, rezerve, limite, contraziceri? Absolutul există "în sine", neraportat la nimic altceva, el înseamnă totalitate, integralitate, ( de unde și denumirea de integrism), el exclude interdependența fenomenelor și faptelor de viață, exclude comparația și opoziția, și înainte de toate, dubiul, dușmanul de moarte al vocației integriste
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
el exclude interdependența fenomenelor și faptelor de viață, exclude comparația și opoziția, și înainte de toate, dubiul, dușmanul de moarte al vocației integriste. Ca orice pasiune devoratoare, absorbantă, obsesivă, el reprezintă o exagerare monstruoasă repliată asupra ei înseși, o depășire a limitelor, o ieșire din "normalitate". Asasinii fanatici precum teroriștii sinucigași palestinieni întruchipează ideea unei asemenea anormalități monstruoase, a cărei misiune funestă se reclamă de la Dumnezeu.
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
poate cere, unui om, mai mult, pentru luxul de a rămîne el însuși?)... Asta a fost "lupta cea mare" a lui Mircea Săucan, pe care a cîștigat-o, intrînd, într-un fel, în istorie. Cu prețul unei supraviețuiri chinuite, contorsionate, la limita nebuniei și uneori dincolo de ea. Citești, în carte, ce spune un prieten de-o viață, Radu Cosașu: "Mircea e un om care a crezut din convingere profundă în comunism ( ...) Cum a ajuns Mircea să fie interzis ca artist după ce a
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
aluziilor și descifrării". Resortul de căpetenie îl reprezintă "voluptatea estetă a inteligenței", care prefiră, alege, combină, ordonează: "ruptura este, prin urmare, și continuitate, chiar dacă atitudinea este parodică și pare neserioasă. Seriozitatea nu mai e, de altfel, cu putință decît în limitele ludicului". O "continuitate" nu doar față de modernismul de care postmodernismul nu s-a separat de facto niciodată, lucrînd în interiorul acestuia, decantîndu-l, "perfecționîndu-l", ci și, cutezăm a zice, față de clasicismul al cărui calapod intemporal reapare, mutatis mutandis, în materia "totalității recuperatoare
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
sunete. Nimeni. Am trecut strada ca plutind, ca împinsă de la spate de o mână nevăzută, știind însă că nu mai aveam nimic prin buzunare. Oprindu-mă din mestecat, i-am întins restul de pâine, contemplând și conștientizând disperarea ajunsă la limită a acelui învinețit de soartă sărac la poarta bisericii. Când a luat pâinea, mâna i s-a desprins cu greu de pe cârja rece, de care parcă era lipită ca de când lumea. "Muream de foame, eram gata să cad aici, pe
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
și buni critici literari - cu condiția să nu reducă multiplul liric, polifonia poeziei pe care o comentează, la propria formulă simbolică și stilistică. A cunoaște din interior mecanismele și proiecțiile imaginare specifice genului, a te fi confruntat cu obstacolele și limitele lui reprezintă o treaptă superioară în înțelegerea fenomenului. Detașat și deopotrivă implicat, comentatorul acesta provenit din confreria artiștilor trebuie să găsească linia subțire, dar ferm trasată, între subiectivitatea practicantului și obiectivitatea analistului, între "hipnoză" lirică și diagnostic critic. Esențial este
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
care talentul și erudiția sunt asociate tot mai vehement cu obtuzitatea, a spune despre Mircea Ivănescu cel de astăzi că are perfect conservate instinctele poetului mistic ar putea surprinde pe mulți. Lucru care nu ne deranjează." (p. 75). Sau deplânge "limitele" unor creatori, opaci la revelație, "stupizi", ca Arghezi în versul "Vreau să te pipăi și să urlu: ŤEsteť". Limitele sunt însă ale criticului, nu ale autorilor analizați. Arta nu trăiește sub deviza Nihil sine Deo și deci nu trebuie să
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
că are perfect conservate instinctele poetului mistic ar putea surprinde pe mulți. Lucru care nu ne deranjează." (p. 75). Sau deplânge "limitele" unor creatori, opaci la revelație, "stupizi", ca Arghezi în versul "Vreau să te pipăi și să urlu: ŤEsteť". Limitele sunt însă ale criticului, nu ale autorilor analizați. Arta nu trăiește sub deviza Nihil sine Deo și deci nu trebuie să apelăm la aceasta pentru a o caracteriza. Stoarsă de mizeria umanului, de ticăloșia noastră, de viciile îngrozitoare sau doar
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
aceste interminabile paranteze este aceea că spiritualitatea ortodoxă, bazată pe accentuarea asemănărilor și a coincidențelor, a făcut posibile compromisurile unor intelectuali cu comunismul și cu fascismul. Spiritualitatea catolică, clădită pe o rațiune care impune precizarea clară a diferențelor și a limitelor, nu ar fi putut permite asemenea aranjamente. Activitatea lui Mircea Eliade apare o mostră de spiritualitate ortodoxă pusă în practică, savantul fiind suspectat că ar fi fost dispus să facă compromisuri atât cu legionarii, cât și cu comuniștii. E greu
Somnul rațiunii by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10388_a_11713]
-
sfârșitul, sau foarte rar, iar alții niciodată. Moment de reculegere. Desigur, în acest sens, avem datoria sacră și morală, credința și înțelegerea privitoare la posibilitățile și vrerea lui Dumnezeu, fiindcă are și el simpatiile, antipatiile și, cine știe ?, poate chiar limite ale nemărginitei sale bunătăți... Astfel că, din rațiuni care depășesc puterea de pricepere a telespectatorului obișnuit, acești ,experți în te-miri-ce" au fost zămisliți, probabil dintr-o gravă neatenție, dintr-un Adam rahitic și o Evă bolnavă de sifilis... Iar acest
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
cu un soi de resemnare cvasi-depresivă. Exhibiționismul fiziologic și moral, afișat patetic la multe dintre poetele și prozatoarele generației 2000 (vezi și primul capitol al romanului Ioanei Baetica, Fișă de înregistrare) trădează în chip evident intenția de forțare a propriilor limite, voluntarismul teribilist de a-și etala precaritatea (proprie sau inventată, dar asumată) atunci când nici un imbold lăuntric nu le îndeamnă să facă un asemenea gest. Exhibiționismul lor literar este un act pur de voință, cu tentă masochistă. Sound-ul adesea declamator, biruitor
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
W.: Dispun de anumite premize de natură mentală datorită experiențelor și cunoștințelor acumulate în România și în Banat. Mult din ceea ce am cunoscut și învățat din cultura română, în măsura în care elementele nu sunt provinciale - și există chiar foarte multe care transgresează limitele provincialului - se datorează unor scriitori. Cît timp am trăit în România nu am fost conștient de acest fapt datorită rutinei de zi cu zi. Dar de toate acestea mi-am dat seama abia aici, tocmai prin caracterul diferit al opiniilor
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
limbajului muzical. Aceasta înseamnă în primul rând talent pedagogic, dar și intuiție managerială. Un talent și o intuiție care te împiedică să simplifici o gândire dincolo de expresia ei originară (pentru că altminteri ar deveni banală), dar și să o amplifici peste limita ei de permeabilitate (în acest caz gândirea devenind deopotrivă difuză și confuză). Am discutat îndelung cu Claudy Malherbe despre originalitate în componistica muzicală, despre primatul ideilor insolite ori despre prioritatea de a face să intre în vibrație coarda care ești
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
mecanică a unor suporturi-forme-obiect, un fel de homunculi supuși simultan triumfului și degradării, Ciprian Paleologu invocă același spațiu expresiv, în care accentele cad pe arhitectura imaginii, și articulează același discurs, în care interesul este focalizat asupra unei umanități disjuncte, la limita diafanității celeste cu diformitatea și grotescul de origine infernală. Privirea îcruntată a moralistului, a unui observator atent și responsabil, privire ce identifică explicit surparea umanului prin exacerbarea dimensiunii lui tenebroase, este permanent și una jubilatorie, ascensională, iremediabil sedusă de potențialul
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
și abandonul într-un senzorialism frust, legat de însăși natura tactilă a substanței cromatice, Gili Mocanu se manifestă cu o exemplară libertate și cu o evidentă bucurie a jocului, însă totul se petrece într-o perspectivă afiramativă, una care extinde limitele limbajului fără a atenta la însăși existența acestuia, așa cum se întîmplă de multe ori în experiențe similare. Cu alte cuvinte, pictorul testează în mai multe direcții capacitatea picturii de a acoperi zone diferite ale expresiei, dar prețul acestor investigații nu
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
prenume? "Tu nici numele nu-ți știi!" - exclamă cineva la un moment dat (p. 298). E și întrebarea stăruitoare a personajului despre sine însuși, de-a lungul întregului roman. El nu e cine credea că e. Aflat în comă, la limita dintre viață și moarte, într-o stare de semi-conștiență, el imploră destinul să-i mai dea trei zile și trei nopți pentru a dobândi suficiente deslușiri despre sine. Fusese victima unui accident sau, cel mai probabil, al unor agresiuni, în urma
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
gîndul de a-l înfricoșa pe cititor, ci de a-l face să înțeleagă un lucru pe care îl intuia cu siguranță de mult: că oricît ar părea de mari și de îngrijorătoare aceste date, ele se încadrează totuși în limite normale, și asta grație unei singure științe: medicina. Fără ea, statisticile privind mortalitatea umană ar atinge cifrele unui veritabil progrom. Am dispărea căsăpiți fără milă de niște adversari cărora nu ne-am putea în nici un fel împotrivi: virusuri, bacterii, ciuperci
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
Dacă vă mulțumiți cu un hamburger, vă invit... Don Aristóbulo era tatăl lui Jaime, al altor trei băieți și a încă patru fete, cărora nici gând să le plătească o școală la Madrid. Cu băieții era mai generos, dar la limită: Jaime n-avea niciodată un chior, deși era cel mai mic dintre ei. Asta nu părea să-l deranjeze prea mult, știa să se descurce, singura soluție era pesemne să studieze, era al șaselea din opt frați și, la nici o
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
unei priviri ample și atotcuprinzătoare, Max Dumitraș are un parcurs personal și o succesiune a secvențelor în propriul său discurs cu totul spectaculoase și de o logică interioară infailibilă. Itinerariul său este unul al simplificării, al purificării treptate pînă la limita disoluției în eter. În acest sens, el reface cumva, la alt nivel expresiv și pe un alt vector moral, parcursul brâncușian al degravitaționalizării sculpturii, al deposedării materiei de masă pînă la atingerea imponderabilității. Cel mai recent ciclu al lui Dumitraș
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
nici chiar în partituri îngălbenite, și nici nu-și clocesc gesturile și sunetele ca o pasăre pe ouă, ci le inventează și le aplică îndrăzneț, inspirat, ca o ștampilă pe viață. "Duelul" lor este mai curând o confruntare cu propriile limite, pe care regizoarea Agnes Boury pare să le fi încălcat în ordinea posibilului. Dar chiar și așa, cu hotarele normalului violate din interior, cei doi instrumentiști, actori, mimi, improvizatori, saltimbanci (spuneți-le cum vreți) duc în spate un spectacol total
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
pragul unor înlănțuiri sintactice bine închegate le împrumută o parcimonie expresivă a dozelor concentrate. Poeții scriu îndesat, metaforic, în înghesuiri punctuale de cuvinte sonore, de aici senzația că, atunci cînd trec la registrul prozei, ușurința lor verbală nu poate depăși limita insulelor semantice. Iată motivul pentru care poeții se mișcă bine pe întinderi mici, asemenea unor alergători de curse scurte a căror principală însușire e viteza mare atinsă într-un interval scurt de timp. Poeții scriu proză prin scurtcircuitări și prescurtări
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
unde explorate de asemeni de Gérard Zinstag, și în alaiul cărora Grisey jubilează, declanșând procese complexe de transfigurare a lor în aliaje timbrale, formule ritmice ori solo-uri instrumentale, cum este, de pildă, cel al pianului, instrument împins aici către limitele virtuozității tehnice. Limite ce sunt greu de apreciat atunci când e vorba de interpreții ansamblului "Intercontemporaine": Dmitri Vassilakis (pian), Samuel Favre (percuție), Emmanuelle Ophčle (flaut), Alain Billard (clarinet), Jeanne-Marie Conquer (vioară), Christophe Desjardins (violă) și Eric-Maria Couturier (violoncel). Alături de ei orice
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
asemeni de Gérard Zinstag, și în alaiul cărora Grisey jubilează, declanșând procese complexe de transfigurare a lor în aliaje timbrale, formule ritmice ori solo-uri instrumentale, cum este, de pildă, cel al pianului, instrument împins aici către limitele virtuozității tehnice. Limite ce sunt greu de apreciat atunci când e vorba de interpreții ansamblului "Intercontemporaine": Dmitri Vassilakis (pian), Samuel Favre (percuție), Emmanuelle Ophčle (flaut), Alain Billard (clarinet), Jeanne-Marie Conquer (vioară), Christophe Desjardins (violă) și Eric-Maria Couturier (violoncel). Alături de ei orice compozitor nu poate
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]