2,345 matches
-
fapt, doar o pervertire timpurie și vicioasă a sufletului? Numai izolarea și întoarcerea către tine însuți are puterea de a-ți scoate ochelarii întunecați, care deformează realitatea enorm și prin care vezi totul anapoda. Și, odată ce privirea ți se va limpezi complet, te vei mira cum de nu ai văzut toate aceste lucruri dinainte... Întrucât singurătatea este de neprețuit, uneori! Astfel, privindu-se odată în oglindă, strict în intimitatea sa, foarte conștient acum de proaspăta lumină, ce începuse a-i limpezi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
limpezi complet, te vei mira cum de nu ai văzut toate aceste lucruri dinainte... Întrucât singurătatea este de neprețuit, uneori! Astfel, privindu-se odată în oglindă, strict în intimitatea sa, foarte conștient acum de proaspăta lumină, ce începuse a-i limpezi calea, acesta începu a cugeta așa: „Și, mă rog, la ce sunt bune toate aceste nimicuri? Deloc nu mai suport toate aceste mădulare neputincioase, care nu-mi servesc mai mult decât servesc celorlalți oameni și prin care, deși curge sânge
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
radia lumină, ea era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului. La cei zece ani ai ei, simțea că trece prin purgatoriul vieții sale, purgatoriu ce făcea cât un martiriu! Așa că, limpezindu-și, întrun final, mintea și lăsând gărgăunii (precum ajunsese chiar ea săi numească) la o parte, cu inima luată strâns în dinți, iată că îl dădu uitării. Fără ca aceasta să rostească vreun cuvânt, bărbatul își pricepu curând greau sentință, venită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să decurgă, conform planului său dinainte stabilit. Acum, se isprăvise! Ca din senin, ura oarbă și incandescentă a bărbatului se spulberase, iar ceața patimii copleșitoare i se-mprăștiase, de nu mai rămăsese decât luciditatea înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic! Iar gândul acesta îl fulgeră teribil și-l făcu să tresară. „Dumnezeule, oare ce am făcut cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acesta este limanul condamnaților și singura cale, care conduce la o caznă mai ușoară! Pe urmă, după ce, vrând-nevrând, m-am acomodat în întregime cu regimul închis al închisorii și totul a intrat perfect în firea lucrurilor, potolindu-mi inima și limpezindu-mi bine mințile, m-am apucat cu interes să scriu amănunțit întocmai lucrurile pe care... Brusc, însă, m-am oprit din citit, întrerupt fiind de o cerșetoare sărmană, care se apropiase pe nesimțite de mine. Avea hainele numai zdrențe și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sensul vieții lor încă nu s-a deslușit complet. Așa este, Adriana se îndoia până și de gândurile ei, până și de sentimentele ce le încerca, și nimeni nu putea ghici când anume acele ape tulburi din ea se vor limpezi. Iată dovada: „Dar, oare, nu mă văicăresc doar?, își zicea ea. Ce tot sunt cu atâtea mofturi la mine? Poate că gărgăunii aceștia ai mei vor trece! Trebuie să fac cumva să-mi potolesc sufletul și să mi-l liniștesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ele cuminți pe nisipul curat de la fund, tulburând puțin apa, care, mai apoi, devine iarăși limpede și curată. Cel mai grav este atunci, când se pot prăbuși malurile izvorului. Atunci apa se tulbură cel mai mult și pentru a se limpezi, e nevoie de ceva mai mult timp, până se așează toate, dar, oricum, ea iese la suprafață, și mai devreme, sau mai târziu, se va face limpede și curată ca mai înainte. Mama a fost un exemplu de iertare pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spălat și hainele. Apă, lemne, iar apă, iar lemne, hainele grele din pânză de cânepă îi rupeau spatele. Porci, găini, mâncare, curățenie. Opt suflete în casă. La prânz a pornit cu fratele ei să ducă rufele la râu, să le limpezească. Amețea, o durea îngrozitor capul. Se va odihni pe urmă. Fratele ei a prins de rude aproape de ciubăr, să-i fie mai ușor, dar avea chef de joacă. O împingea înainte, o trăgea înapoi. Simțea cum i se urcă mațele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sânge se împrăștia în prundișul văii. A plecat ochii. O clipă a văzut ochii bunicii, triști, dar plini de duioșie. "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea, doamne, doamne ... du-te acasă, limpezesc eu hainele". Clipe nebune, natură molipsitoare, muguri tainici se deschid înăuntrul ei. Cineva îi pune mâna pe umeri. "Vă plac copacii?" Se întoarce brusc, băiatul e frumos, are ochi de culoarea mării. Pașii li se potrivesc în aceiași cadență, noaptea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
va sta în cale nici Comunitatea europeană, nici poporul sărăcit și prostit până peste poate. Miliardarii tranziției au știut să strângă bani, să umfle sentimentul național până a plesnit, dar și să-și asigure o descendență beton. Până se vor limpezi lucrurile și în biata noastră țărișoară, e cale lungă și timp berechet de furat. Dar ne-am pierdut în filosofii de doi bani și am uitat de unde a pornit, zice copilul lui Zinzin, hotărât să o scandalizeze până la capăt. Ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
salvare la spital dar l-a adus repede înapoi, a mormăit ceva nedeslușit strecurându-se afară pe poarta orfelinatului, copilul s-a făcut bine, a crescut binișor, a început să vorbească dintr-odată, deși la început cuvintele nu erau prea limpezi, cu timpul personalul orfelinatului a înțeles că acesta era un prezicător, că le spusese cu mare precizie ce avea să li se întâmple mâine, peste o săptămână, o lună sau un an, la început toată lumea l-a luat în râs
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
singurul drum spre culmile cele mai înalte și că inimile lor unite îi pot duce către limanurile visate. În timp ce pașii lor excaladau muntele înzestrat cu puterea de a le împlini visurile de care erau animați, orizonturile încețoșate începură a se limpezi. Peste înălțimile din zări licărea o stea, asemenea unei candele vii, chemătoare. Seara se lăsa încet, încet, prevestind venirea întunericului ce tindea să încenușeze întinsurile; ei parcurgeau zoriți, cu întreaga lor ființă, spațiile și timpul, voind să ajungă la limanurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că este presat de timp, că făcuse drumul acesta lung fără Încuviințarea șefului său, că putea fi prins și concediat. Au fost nevoiți să plece până la urmă mult mai repede decât crezuseră. E o dimineață frumoasă, cu un aer curat, limpezit de ploaia din zori. Soarele răspândește pretutindeni lumina-i ocrotitoare, iar păsări din Înaltul cerului se opresc din când În când pe umărul meu și răspândesc triluri divine. În adierea vântului blând, lalelele se clatină ușor, mângâiate parcă de o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
drum ai putea să-ți completezi bagajul, adică să ni-l completăm revenea Olga, în spusele ei fiind simulată o doză perceptibilă de ironie. Și cele două colege se despărțeau la finele fiecărei zile de școală, fără ca Ina să aibă limpezit pe deplin orizontul spre care voia să și poarte pașii. Dar lucrurile nu puteau merge așa la infinit. Fetele se aflau pe ultima sută de metri, timpul rupea din calendar mereu câte o filă și zilele, până la terminarea liceului, scădeau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nevoie, tinere, te cred, e foarte bine... Alex nu schiță nici un gest. În alte ocazii, ar fi fost ofuscat, dar depăși momentul cu o indiferență voită. Mai avea vreun rost să se mire? Acum începeau, tot mai mult, să se limpezească apele în legătură cu modul în care domnișoara Olga își împărțea grațiile. Iată, încă o confirmare! Își spuse în sinea sa. Vorbe nechemate care se voiau rostite erau încărcate de mâhnirile naivității sale. Casandrele aveau material din belșug pentru buletinele lor de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
kantiene a coercibilității dreptului, Giorgio Del Vecchio subliniază, constant și pe deplin coerent logic, reafirmând mereu: „acolo unde lipsește constrângerea, lipsește și Dreptul”. 2. Dreptul pozitiv Adept al Teoriei dreptului Natural, filosoful Giorgio del Vecchio a simțit nevoia de a limpezi, de a clarifica noțiunea de Drept pozitiv și, totodată, care Îi sunt „izvoarele” (am spune, mai bine, „temeiurile”). Ideea de Început afirma că: „nu tot Dreptul este În mod necesar pozitiv”. De ex., un proiect de lege nu constituie Încă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
implore să se culce. Fiica ei avea multă nevoie de odihnă. - Uite, ți-am pregătit patul! Culcă-te, fata mea, și alungă toate gândurile rele. Mâine dimineață, fiindcă e duminică, vom merge amândouă la piață, vom face târguieli... Te vei limpezi... Prea le pui la suflet pe toate. Cu ochii închiși, Olga ascultă vorbele mamei sale, dar adormi într-un târziu. Niciodată nu urmase un sfat dat de altcineva, chiar dacă venea de la mama ei, dovadă că și de această dată plănuia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a fost... negru : el era maur - arabi din Spania și sudul Mediteranei. O ușurare pentru actorii care Îi vor da viață, de acum Încolo : nu se vor mai machia timp de o oră... Și-n același timp, constatarea ne mai limpezește un aspect : regizorul acela care l-a făcut, pentru prima oară alb, pe eroul shakespearean, acum realizăm, nici n-a dovedit prea multă Îndrăzneală artistică... Viața teatrală În și după comunism (coordonator, Liviu Malița). Mă gîndeam, Înainte de-a lectura
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
apoi, cu același șervețel spiritul de economie nu o părăsea nici în cele mai dramatice momente își șterse și ochii plini de lacrimi. Lacrimi provocate de reacția la tuse, nu din cine știe ce considerente morale ori emoționale. Își îndreptă privirea astfel limpezită către perete. O nouă însemnare o aștepta: "NU MAI IMPRESIONEZI PE NIMENI, MĂGĂRIȚĂ BĂTRÎNĂ ȘI ȘPERȚARĂ CE EȘTI! LA PENSIE! IEȘI LA PENSIE!". Odată sări în picioare și strigă cuprinsă de furie: "Pe cine faceți voi, mă, măgăriță bătrână? Măgari
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
alături de ea, în apartamentul de jos, în cel de la parter. Locuiseră și ai mei aici, în casă de stat, distribuită de sfatul popular care nu știa la momentul acela că mama era verișoara dulce a lui Karintante, până după ce se limpeziseră apele prin anii cincizeci și ceva, când nenea Epa fusese lăsat, în sfârșit, în pace. Imediat după război, fostul general scăpase ca prin urechile acului, de pușcărie (cel puțin așa zicea el). Stătuse încarcerat, e adevărat, mult timp ca să dea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca să pregătească grădina de acolo, a aceleiași familii, pentru primăvară. Aflat la intrarea în șopron, bazinul, destul de voluminos, colecta apa de ploaie de pe aproape tot acoperișul casei, iar aceasta, acumulată pe parcursul anului, moale, necalcaroasă, era numai bună pentru spălat sau limpezit rufe. Anual, la inițiativa doamnei K., bazinul trebuia făcut bec primăvara devreme, în așa fel ca ploile din aprilie și mai să-l umple cu cea mai curată apă. După ce Valy îmi arătase detaliat ce trebuia să fac: să scot
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui Roji. Da. Iozefina, chiar dacă nu divorțase de Sima, ca să nu-i lezeze credibilitatea în fața superiorilor, nu mai locuia demult cu directorul Casei de Cultură din orașul X. Se mutase la Roji, la bloc, unde urma să locuiască până se limpezea situația căsniciei. Și, cum Roji fusese plecată pe o săptămână într-o excursie în Unagria, Iozefina, rămasă singură și probabil decepționată, fusese găsită moartă, în acel apartament de la etajul patru, după câteva zile, aproape în stare de putrefacție, cu toată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
medicină. Un lucru este cert: gândurile și sentimentele noastre au o contribuție mult mai mare la sănătatea noastră decât au crezut vreme îndelungată oamenii de știință. Psihoneuroimunologia este pasul uriaș pe care l-a făcut medicina, cu care încearcă să limpezească ce se întâmplă când spiritul vindecă trupul, ea studiază felul în care psihicul, sistemul nervos și forțele proprii de autoapărare reacționează asupra organelor, a glandelor și a celulelor întrun mod care poate fi măsurabil, deci pentru oamenii de știință din
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cu vin. Când a simțit că a scăpat de nodul din gât, a pornit să meremetisească luleaua și nu s-a oprit decât în clipa când scotea fum ca hornoaica de la cuptorul Crâșmei din drum. A pufăit până ce și-a limpezit gândurile și a grăit cam în doi peri: Dacă încă mai sunteți treji, am să vă spun, mai departe povestea celor doi prieteni... De nu... La Sfântu’ Așteaptă! La auzul acestor cuvinte, cărăușii au privit către moș Dumitru, cu întrebarea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu oarecare năduf... Același lucru l-a făcut Mitruță și - pe rând - și celilalți cărăuși. La semnul lui Hliboceanu, Costache a umplut din nou ulcelele cărăușilor și s-a retras strategic lângă hornoaică. Încet-încet, privirile cărăușilor au prins a se limpezi, limbile a se dezlega. Din când în când, se auzea câte o vorbă abia șoptită, aruncată de la unul la altul... Apoi era la mine în sat unul - a pornit să vorbească Ion Cotman cel tăcut... Aista parcă nu avea nici un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]