327 matches
-
acea memorabilă dată, a început o viață nouă în partid și în țară; cei condamnați cândva au fost reabilitați post-mortem, iar cei rămași aruncați peste bordul corăbiei purtând însemnele noii dinastii Ceaușescu și dați la mestecat amatorilor de răzbunări și lingușiri; așa s-a născut în cultură numitul obsedantul deceniu, care avea să fie înlocuit cu și mai obsedantele două decenii de guvernare a dogmatismului cel nou. A existat și un congres al demnității, este adevărat, întârziate, în care Constantin Pârvulescu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să renunți la cozile de la benzinării. Să mănânci pâinea de alaltăieri, băgând-o în cuptor, până trece congresul. Al cui congres? Al rușinii naționale, al umilinței fără margini. Al terorii și venalității unor oameni bolnavi al căror singur medicament sunt lingușirea continuă, minciuna fără perdea, supunerea oarbă, dezumanizarea. Păcat de așa țară. Păcat de un asemenea popor. Un mai mare dușman nu poate veni nici din afară. El este cu atât mai primejdios și odios, cu cât trăiește pe același pământ
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se pare că sunt ignorați de cei din jur. Își subordonează nevoile personale celor ale persoanei de care se simte dependent, cu supunerea necondiționată la dorințele acesteia. Comportamental afișează un stil dedicat unei cât mai agreabile și eficiente autoprezentări, cu lingușiri și rugăminți, dar evitând manifestări prea zgomotoase. Dar cu toate că evită contrazicerile, uneori dependentul se descătușează vociferând. Deși nu are inițiative personale, această structură personologică poate să se impună în profesii și colective medicale și de cercetare. Stilul dependent se accentuează
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pe care dreapta judecată ne-ar îndemna să le mustrăm: căci mai cu rost fi-va pentru patria noastră să li se pună locuitorilor ei sub ochi, cu nevinovăție, viciile care colcăie pe la ei, decât să fie înșelați, ci blândă lingușire și îndemânatică dezvinovățire, astfel încât să credă că bine le fac pe toate cele pe care întregul întins al lumii, cel crescut în moravuri mai alese, le mustră cu asprime"89 (s.m.). Nu ceea ce urmează ne interesează aici, ci atitudinea autorului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ceva într-o țară, numai prin faptul că s-au vârât în sufletul unuia și altuia și s-au poftit cu loc ori fără loc, cu vreme ori fără vreme. Ceia ce azi e considerat de omul onest ca o lingușire, ca un semn de lacheism - și slavă domnului mulți lachei avem azi! - în trecut era introdus în deprinderile țării următorul fapt: un boerănaș mititel de la Fălciu - Cogălniceanu de pildă, care era căpitan de județ, ori Alexandru Miron, tatăl lui M.
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
gura unei gazde atât de cumsecade. Cedai deci, sau în tot cazul nu rezistai în fața lui. Văzând felul cum îl menajam cineva ar fi crezut că sunt fals. Dar s-ar fi înșelat; nu eram decât cinstit, asta e sigur. Lingușirea sau mai bine zis îngăduința nu e totdeauna un păcat, ea e de cele mai multe ori o virtute, îndeosebi la tineri. Bunătatea cu care un om ne tratează ne leagă de el; nu-i cedezi ca să profiți de el, ci ca să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și profeți” cap.3, Ellen White spune că, după ce omul a fost creat, Adam și Eva au fost avertizați despre: • istoria căderii lui Satana • complotul existent pentru nimicirea lor • natura Legii divine. Ispita prezentată Evei a fost: • în formă - o lingușire și o stârnire a curiozității • în conținut - insinuări negative la adresa iubirii și înțelepciunii lui Dumnezeu. „Hotărât nu veți muri”, deci Dumnezeu vă minte. „Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el, veți fi ca Dumnezeu”, deci El
ALERGATI LA DOMNUL! de RODICA STOICA în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349728_a_351057]
-
a avut o valoare incontestabilă (ne amintim cu toții extraordinarele gesturi din jurul suferinței lui Mircea Nedelciu), a luat nu de puține ori chipuri oribile. Pînă acolo încît aproape nu mai credem în prietenie pur și simplu, în locul ei putînd încăpea orice: lingușire, interese, grupuri și coterii, suspiciune continuă, exagerarea meritelor sau invers, imposibilitatea obiectivității. Cartea aceasta ne vindecă de scepticism. Mircea Iorgulescu și cei doi editori, Adina Kenereș și Petru Romoșan, au fost prietenii lui Florin Mugur. Ei au alcătuit împreună acest
"De cînd mă știu am trăit într-o paranteză" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15585_a_16910]
-
de nume. <poem> "(...)Que dy-je ? non pas reculer," "Chose dont on ne doibt parler..." "Ung rien, jusque au Lyon d’Angiers." "Je ne craignoye que les dangiers,(...)" (Poezii atribuite lui Villon, 153) </poem> Ca un gest de recunoștință (sau de lingușire, pentru a-și redobândi simpatia și protecția dezamâgitului său tutore și binefăcător după o omucidere și un jaf) poetul a renunțat în 1456 la numele său de familie pentru a-l împrumuta pe cel al protectorului său, devenind "François Villon
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
Alexandru a avut capacitatea de a face acest lucru. În timpul ultimilor săi ani, mai ales după moartea lui Hephaestion, Alexandru a început să prezinte semne de megalomanie și paranoia. Realizările sale extraordinare, împreună cu propriul său sentiment inefabil al destinului și lingușirea tovarășilor săi, pot fi combinate cu iluziile sale de grandoare care sunt ușor vizibile în testamentul său, precum și dorința sa de a cuceri lumea. El pare să fi crezut ca el însuși este un zeu, sau cel puțin a încercat
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
cu pielea, carnea și oasele turmei lui. 51. Creștinii trebuie să fie învățați că papa ar dori, așa cum îi este datoria, să le dea din banii lui acelor nenumărați oameni cărora anumiți vânzători ambulanți de iertări le iau banii prin lingușire, chiar dacă pentru acest lucru ar fi nevoie să se vândă biserica Sfântului Petru. 52. Asigurarea mântuirii prin scrisori de iertare nu este posibilă, nici chiar dacă împuternicitul episcopului, nici chiar dacă papa însuși și-ar pune sufletul în joc pentru aceasta. 53
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
celălalt în fața televizorului. Jurnalistă de scandal Fanny Tarrant este tocmai de aceea atât de bună în ceea ce face pentru că își urmărește țelul fără nici un fel de scrupule. Pentru a realiza interviuri incitante, jurnalista decurge la tot felul de tertipuri: întrebări-capcană, lingușirea subiectului, dezvăluri picante din viața personală, ba chiar folosirea geloziei că unealtă pentru a sapă în cotloanele întunecate ale trecutului subiecților. Atitudinea jurnalistei față de Șam Sharp este una de dispreț profund și ironic: Sharp este pentru ea un scriitor mediocru
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
un nas drept și cam ridicat în sus, ce-i indica ambiția și mândria grosolană”. Acest june se numește Dinu Păturică și ajunge ciubucciu la curtea bogatului fanariot, Andronache Tuzluc, care sosise în țară împreună cu domniile fanariote. Prin necinste și lingușiri ajunge mare postelnic la curtea domnitorului Ioan Gheorghe Caragea. Singura nemulțumire a boierului fanariot era aceea că boierii pământeni nu-i dădeau atenție și de aceea hotărăște să o ceară de soție pe fiica boierului C, român de națiune. Boierul
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
școală ca pe un fiu, astfel i se subțiază mintea, își însușește arta ipocriziei și a perfidiei, aducându-l pe Tuzluc la sapă de lemn. Andronache Tuzluc este tipul parvenitului. Reprezintă pe ciocoiul vechi care s-a ridicat tot prin lingușiri și intrigi, însă din cauza pasiunii pentru Chera Duduca nu mai vede realitatea. Tuzluc este capabil de o pasiune puternică, ceea ce îi dă o normă de realitate. Tuzluc este un bogat parvenit, iar Păturică s-a ridicat pe ruina casei lui
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
referitor la principele Carol și mediul educațional de la curte, filosoful Constantin Rădulescu-Motru consemna că „"în sufletul lui nu era îndeajuns de bine plămădită voința de a domni peste țara strămoșilor lui. De vină era mediul de la curte, de plăceri ușoare, lingușire și intrigi, adică acel sistem de a se izola între acei câțiva intimi care formează camarila. Rugina a fost mai tare decât oțelul. Avem în sfârșit pe primul Hohenzollern om ca toți oamenii."” În legătură cu educația principelui Nicolae, Sabina Cantacuzino spunea
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
fost excluși din conducerea partidului cu ocazia Plenarei din 28 iunie - 3 iulie 1957. În 1960 nu a mai fost ales în CC al PCR. Așa-numitul „Raport Tismăneanu” îl descrie ca pe "„un intrigant desăvârșit și oportunist, servil până la lingușire în relațiile cu superiorii”", iar pe de cealaltă parte "„răzbunător și despotic față de subordonați”". Același raport afirmă despre el că "„reprezenta stalinismul perfect”" și că era "„devotat necondiționat URSS”". Din 1944 și până în 1957 a fost ideolog și propagandist șef
Iosif Chișinevschi () [Corola-website/Science/304540_a_305869]
-
Pretențiile împăratului, de altfel îndreptățite, au fost întâmpinate de cruciați cu vii proteste căci fiecare, pornind în cruciadă, sperase să devină propriul său suzeran, un senior independent în posesia unei adevărate feude a soarelui. Cu mijloacele proprii diplomații bizantine (flatarea, lingușirea, corupția), împăratul a reușit să smulgă rând pe rând nobililor feudali jurământul de vasalitate, nu fără a provoca discuții și certuri printre aceștia. Cel mai îndârjit a fost Boemund de Tarent, care a rezistat ultimul presiunii de a se închina
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Transcendentaliste. Reacția contemporanilor la operele lui Hawthorne a fost de apreciere a sentimentalității și a purității morale pe când evaluările moderne se concentreză asupra complexității psihologice sumbre. Unul dintre acești contemporani, Edgar Allan Poe, scris revizii importante, deși lipsite complet de lingușire asupra "Povestirilor spuse de două ori" ("Twice-Told Tales") și asupra lucrării "Mosses from an Old Manse". Aprecierea negativă emisă de Poe s-a datorat parțial propriului său dispreț pentru alegorie, povestiri moralizatoare și acuzațiile sale cronice de plagiat, deși, recunoștea
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
anului 69, după ce a fost încoronat) l-a chemat la Roma (71) unde i-a acordat favoruri, cetățenia romană, o indemnizație, o casă într-un cartier rezidențial și l-a folosit ca sfetnic în anturajul imperial. Ca recunoștință, sau ca lingușire, Iosef Ben Matityahu Hacohen și-a preluat numele ocrotitorului: Titus Iosephus Flavius. Sub protecția flavienilor Iosephus și-a scris operele cunoscute, principalele scrieri istorice necreștine despre cel de al II-lea Templu din Ierusalim și despre asediul și cucerirea Masadei
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
căsătorit la Boulogne-sur-Mer la 25 ianuarie 1308. În momentul căsătoriei, Isabela în vârstă de doisprezece ani a fost descrisă de Geoffrey din Paris drept ""frumusețea frumuseților...în regat dacă nu în întreaga Europă."" Aceste cuvinte nu reprezentau doar politețe și lingușire din partea unui cronicar devreme ce tatăl și fratele Isabelei erau considerați bărbați frumoși în istoria literaturii iar Isabela semăna cu tatăl său și nu cu mama sa Ioana de Navara, o femeie grăsuță cu complexe. Eduard și Isabela au avut
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
tudoriene. Piesele-măști erau spectacole elaborate în care era muzică, dans, cântece și teatru, adesea folosind costume scumpe și o configurare a scenei complexă, uneori făcută de un arhitect cunoscut cum este Inigo Jones, care a prezentat o alegorie respectuoasă cuprinzând lingușiri aduse unui patron nobil sau regal. Ben Jonson a scris multe piese-măști, adesea în colaborare cu Jones. Shakespeare a inclus secțiuni de piese-măști în multe dintre piesele sale. Secțiunile muzicale a pieselor-măști au devenit piese cântate care sunt recunoscute ca
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
un dialog în versuri compus de Dapontes, în care personificările Valahiei și Moldovei își dispută între ele dreptul de a-l avea ca domn pe Constantin Mavrocordat. Principele nu a apreciat, însă, acest gest și s-a arătat nemulțumit de lingușirile exagerate ale secretarului său. În ultimul an al domniei lui Constantin Mavrocordat din Moldova (1743), relațiile dintre cei doi au devenit din ce în ce mai încordate. După finalizarea "Efemeridelor dace", Dapontes se aștepta să fie promovat la funcția de șef al Cancelariei Domnești
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
Carol cel Mare legați de Bonaparte prin același eveniment: trecerea Alpilor, pictorul prezentându-l pe Primul Consul ca un succesor al iluștrilor săi predecesori. După numele lui Charlemagne, David a adăugat Imp. ceea ce înseamnă Imperator, adică împărat, interpretat ca o lingușire sau ca o premoniție. Mai mulți factori l-au determinat pe Primul Consul să vrea să controleze modul în care era reprezentată figura sa. Motivul principal este banal: lui Bonaparte nu-i plăcea să pozeze pentru artiști ca urmare a
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
de nume. <poem> "(...)Que dy-je ? non pas reculer," "Chose dont on ne doibt parler..." "Ung rien, jusque au Lyon d’Angiers." "Je ne craignoye que les dangiers,(...)" (Poezii atribuite lui Villon, 153) </poem> Ca un gest de recunoștință (sau de lingușire, pentru a-și redobândi simpatia și protecția dezamâgitului său tutore și binefăcător după o omucidere și un jaf) poetul a renunțat în 1456 la numele său de familie pentru a-l împrumuta pe cel al protectorului său, devenind "François Villon
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
înțeles că Sunderland era un om care nu ierta niciodată și l-a apreciat pentru sinceritatea sa și dorința de a exprima chiar adevăruri nedorite. Kenyon sugerează că grosolănia notorie a lui Sunderland l-a atras pe William, care detesta lingușirile și era el însuși deseori nepoliticos. În timp ce viața sa privată a fost fără prihană, în iarna 1687-1688, Sunderland a fost implicat într-un scandal când soțul fiicei sale Elizabeth, Lord Clancarty, a fugit din Turnul Londrei. El a găsit-o
Robert Spencer, al II-lea Conte de Sunderland () [Corola-website/Science/331720_a_333049]