2,625 matches
-
în general a citatelor biblice, care nu își are corespondentul nu numai în traducerile românești oficializate, dar în nici o altă versiune a Bibliei, fie ea ortodoxă, catolică sau protestantă..." (Influența manierismului greco-latin..., loc. cit., p. 31). Stilizarea citatului biblic, arăta lingvistul ieșean, echivala cu o desacralizare a textului. Firește - aș adăuga -, Cantemir nu era conștient de aceasta, dimpotrivă, el credea, probabil, că înfrumusețarea mărea puterea de convingere a textului. Dragoș Moldovanu acordă, se înțelege, întreaga atenție temei anunțate în chiar titlul
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
sclifoseala snoabă a fanilor romglezei sau cu pauperizarea lexicală consecutivă inculturii de masă. Pentru o importantă revistă de cultură e astfel o datorie de onoare să semnaleze importanța unei asemenea apariții. Așadar, e vorba de data aceasta de studiul eminentului lingvist, clasicist și profesor la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, dl Eugen Munteanu, Lexicologie biblică românească. Lucrarea impune nu doar prin dimensiuni (peste 500 de pagini text, fără "aparat"!), ci, în primul rând, prin amploarea ariei de investigație, ca și
Cultura cuvintelor by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7154_a_8479]
-
Rodica Zafiu Dicționarul limbii române de lemn (Paralela 45, 2008) al lui Aurel Sasu este, în primul rând - așa cum precizează și autorul, în Prefață -, o antologie de citate grupate în jurul unor cuvinte-cheie. Utilitatea cărții este certă, în primul rând pentru lingviști și pentru cercetătorii limbajului politic, cărora le oferă un material bogat, potrivit pentru analize semantice diferențiate. Cartea propune însă și o posibilă lectură istorică sau estetică, cu trasee tematice care permit intrarea, prin discurs, în atmosfera epocii; această utilizare pune
Cuvintele limbii de lemn by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7157_a_8482]
-
și ulterior sentință, operațiunea pe care o pregătește tânărul polițist se lovește de cuvinte și conținuturile lor. În schema lui Ferdinand de Saussure, dincolo de semnificant și semnificat exista o a treia dimensiune, o dimensiune pe care cu o intuiție remarcabilă lingvistul o sesiza ca zonă a indecidabilelor: arbitrariul semnului lingvistic. Lumea lui Cristi (Dragoș Bucur) și a șefului său Anghelache (Vlad Ivanov) este guvernată de o ordine prestabilită, de o disciplină care-l recomandă pe profesionist față în față cu litera
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
de curățenie și întreținere în birouri, hoteluri și alte instituții“ la codul 515109. Se mută ocupația „interpret în limbaj mimico-gestual“ din grupa de bază 2352 „Instructori-formatori pentru elevi cu nevoi speciale“ în grupa de bază 2643 „Traducători, interpreți și alți lingviști“ la codul 264316 și se redenumește ca „interpret al limbajului mimico-gestual“. Se mută ocupația „auditor în domeniul siguranței alimentare“ din grupa de bază 3257 „Inspectori în domeniul protecției mediului și sănătății ocupaționale, asimilați“ în grupa de bază 2263 „Specialiști în
ORDIN nr. 1.364/1.383/2022 () [Corola-llms4eu/Law/259678]
-
lor năuce despre inevitabila și dezirabila prăbușire a democrațiilor europene. „Kampucia va învinge!”, prorocea Badiou chiar și când vietnamezii puneau capăt regimului de la Phnom Penh, acuzându-i pe aceștia din urmă de a aplica poporului frate și vecin „soluția finală”. Lingvistul american Noam Chomski, despre ale cărui delirante opinii politice am mai scris la rubrica noastră, îi acuza de a fi provocat genocidul pe... imperialiștii americani. Cu una sau două excepții, intelectualii cu pricina nu și-au recunoscut niciodată eroarea, nu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4923_a_6248]
-
particularitățile unei culegeri de folclor - vom vedea - ceva mai speciale. Mai întâi, pentru că Hubert Pernot, cel care o realizează, nu este folclorist și nu cunoaște mai nimic despre cultura română, atunci când se decide să vină la București pentru compilarea sa. Lingvist, elenist și amic al lui Iorga, savantul era director al Muzeului Cuvântului și Gestului, instituție căreia încerca să îi dea un caracter enciclopedic, prin arhivarea tuturor limbilor vorbite în Europa. În 1925 (aflăm din studiul lui Constantin Eretescu, p. XII
O pagină inedită în relațiile literare româno-franceze by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5959_a_7284]
-
nu la televiziune. Clasa noastră de sus? Înseamnă că, vorba mayașilor, ar trebui să existe și una mai jos. Exclus. Scuze. Subiectul era o carte frumoasă, scrisă pe înțelesul profanilor, despre câteva dintre problemele pe care încearcă să le deslușească lingviștii. N-am fost însă în stare să-mi scot din minte sumbrele revelații despre limba vorbită de români influenți de astăzi și temerile insuflate de înfiorătoarea degradare pe care această limbă o reflectă.
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
e ca cea dintîi a mea lucrare originală să fie și concepută cu iuțeala fulgerului”, nota el în Jurnalul său, în octombrie 1866, după ce lucrarea fusese terminată. Admirabilă în acest voluminos studiu nu este atît armătura erudită, la care nici un lingvist român din epocă n-ar fi avut acces (de la egiptologie, epigrafie, istoria scrierii, la ultima monografie a lui Max Müller), cît remarcabila capacitate de a extrage, din imensa cantitate de informație, exact ceea ce era atunci necesar pentru limba noastră literară
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
Inamicii săi nu puteau fi decît liberalismul extrem (mai ales sub forma demagogiei rosettiene), naționalismul obtuz (mai ales cel ardelean), republicanismul, socialismul și comunismul. Ceea ce dă forță argumentării sale este tocmai posibila interpretare politică a textului. Partidul liberal, naționaliștii ardeleni, lingviștii puriști din școala Cipariu, așa-numita „fracțiune liberală și independentă” din Iași - spre aceștia s-au îndreptat săgețile criticului. Ei nu erau aproape niciodată numiți, iar distrugerea poziției lor a fost mereu întreprinsă în numele aderării la adevăruri universale. Un studiu
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
că am descoperit eu însumi toate acestea. Le-am citit într-o carte pe care o recomand tuturor celor care iubesc limba și sunt interesați de viața ei: „101 cuvinte moștenite, împrumutate și create.” A fost scrisă de Marius Sala, lingvist prea binecunoscut ca să mai fie nevoie să-l prezint, și a apărut la Editura Humanitas în 2010, inaugurând o serie consacrată lexicului românesc, privit din mai multe perspective. Acest dintâi volum este și cel mai general, discutând problemele de bază
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
organizare și materialele deja cuprinse sunt foarte promițătoare. Cărțile și periodicele scanate integral și permițând descărcarea și căutarea automată, grupate pe domenii și categorii, reprezintă o bibliotecă modernă, alcătuită cu profesionalism, similară colecțiilor digitale actuale din alte culturi. Din perspectiva lingvistului și a filologului, avantajele sunt uriașe: nu e vorba doar de comoditate, de avantajul de a avea la îndemână instrumente și surse esențiale, ci și de posibilitatea de a găsi în ele, cu ușurință și rapiditate, cuvintele căutate. Desigur, pentru
Dacoromanica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5741_a_7066]
-
rînd, de către cei trei academicieni, Iorgu Iordan, Al. Rosetti și Tudor Vianu. Indicația pe care o primise profesorul Iorgu Iordan, conducătorul „delegației", obliga pe academicieni să ia un „cadru tînăr" alături de ei. În acea vreme, sincronizîndu-se cu lingvistica sovietică, unii lingviști români — B. Cazacu, Al. Rosetti, J. Byck și mai ales Tudor Vianu — se ocupau de „limba română literară". Printre aceștia, și eu! Scrisesem, atunci, recent, un amplu studiu despre Barbu Delavrancea (Părerile lui Barbu Delavrancea despre limbă și stil, publicat
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
în 2003, conține ambele volume și acoperă o perioadă de două milenii, de la greci la iluminismul francez (Condillac, Diderot și Rousseau). Punctul culminant al expunerilor e atins în două locuri: filosofia lui Aristotel și cea a lui Vico, pe care lingvistul român îi cunoștea foarte bine. Dincolo de amănuntele de doctrină ale lui Coșeriu (unul din ele, privitor la esența poeziei, fiind atins de Nicolae Manolescu în nr. 1 al României literare), sunt trei trăsături care sar în ochi la volum. Mai
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
mort la Theresienstadt în 1945: „Nimeni altul decât tine nu va vedea marea în zori...” Uitați-vă, așadar, pe Arte, vineri 23 martie la ora 20,30, la „Marea în zori”. „Engleza ne distruge gândirea“ Cel puțin aceasta este părerea lingvistului francez Claude Hagège în cartea, recent apărută, intitulată Contra gândirii unice. „Orice limbă este purtătoarea unei gândiri”, scrie autorul. A admite cvasi supremația englezei înseamnă a renunța la conținuturile culturale vehiculate de celelalte limbi. Situația ar fi aceeași în cazul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4906_a_6231]
-
de secol XIX și început de secol XX, pe care Radu Rosetti o întrebuințează în aceste memorii. Regulile actuale ale limbii literare au fost conciliate cu formele vechi de limbă, de o manieră care s-ar putea să suscite comentariile lingviștilor și editologilor, dar care, la lectură, dă rezultate mai mult decât acceptabile. Avem în fața ochilor un text care, renunțând la toate elementele învechite din limba lui Radu Rosetti - cum ar fi „u” mut final, reminiscență a latinismului cipariano-bărnuțian -, a păstrat
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
derulată pe parcursul unei jumătăți de deceniu (1978- 1983), corespondență „presărată” și cu trei interviuri. Cele 24 de scrisori și cele 3 interviuri sunt reunite în ediția de față, în încercarea, pe de-o parte, de a completa profilul interior al lingvistului (deja schițat, în linii generale, de volumele sale de Memorii, publicate între 1976 și 1979, și de cartea lui Valeriu Mangu, De vorbă cu Iorgu Iordan, din 1982), iar pe de alta, în tentativa de a scoate personalitatea acestuia din
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
românești, de pildă, dincolo de interpretările politizate din epocă, e o carte deloc infailibilă științific, ba dimpotrivă). Prefața și nota asupra ediției refac împrejurările în care absolventul de Filologie clujeană ajunge să corespondeze, nu neapărat susținut, dar substanțial, cu un mare lingvist originar din Iași, de multe decenii bucureștean. La fel de minuțios sunt editate și interviurile, realizate la începutul intervalului de corespondență. Ilie Rad a păstrat dovezile materiale ale convorbirilor - dactilograma sau banda de magnetofon - și reconstituie pasajele tăiate de cenzură la apariția
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
ce țin de poziționarea politică a savantului - și, în cele din urmă, de caracter - au rămas nedezvăluite până acum. Din acest punct de vedere, ediția lui Ilie Rad aduce elemente noi, care ne fac să înțelegem, de pildă, că opoziția lingvistului față de dictatura ceaușistă nu se poartă numai de pe pozițiile stalinismului, pe care Ceaușescu a pretins că l-a înlăturat, ci ale unui ideal comunist înțeles într-un mod personal. Și anume, printr-un amestec de „stângă intelectuală” și admirație față de
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
în fragmentul citat - l-au neutralizat destul de ușor. Însă portretul său capătă, în urma lecturii acestor epistole, o anume complexitate, ieșind din zona caricatural-folclorică în care îl plasează amintirile universitare sau șarja călinesciană. Un element ce adaugă complexitate figurii interioare a lingvistului este reprezentat de reala sa preocupare pentru lumea țărănească românească și pentru destinul ei în anii ’80, de totală și definitivă proletarizare a satului nostru: „În ultimii 15 ani, agricultura noastră a fost nu numai neglijată, ci persecutată pur și
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
05.2011). Or, dacă hârțogărie era deja înregistrat în Dicționarul limbii române (F-I, 1934) și apare în dicționarele curente (DEX, DEXI 2007), hârțogăraie e absent de pretutindeni. Dacă dicționarele s-au arătat prudente și rezervate față de formațiile în -ăraie, lingviștii au fost interesați de sufixul pitoresc. Au scris despre el Al. Graur și Iorgu Iordan; ultimul, în Stilistica limbii române (1944), enumeră forme populare ca apăraie, colbăraie, fleșcăraie, focăraie, fumăraie, glodăraie etc. și constată echivalența relativă cu celălalt sufix colectiv
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
repetate și îndelungate ale lui Gheorghe Asachi, iar o primă ediție cât de cât utilizabilă a Țiganiadei va apărea tocmai în 1925, sub îngrijirea lui Gheorghe Cardaș. Și mai târziu, în 1953 - într-o epocă nefastă pentru recuperarea trecutului -, marele lingvist J. Byck va propune o primă ediție critică. Nici tentativele din anii ’70, susținute în principal de Florea Fugariu, competent clasicist și istoric al Școlii Ardelene, nu vor reuși să provoace mai mult decât interesul unor specialiști. Ion Budai-Deleanu și
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
Byck și Fugariu - și, nu în ultimul rând, o preocupare explicită pentru recuperarea acestei personalități excepționale a începutului de secol al XIX-lea românesc, destul de sărac la acest capitol. Realizarea este cu atât mai remarcabilă, cu cât ea aparține unor lingviști. Cărora, însă, putem spune că nu le-a scăpat nimic din ceea ce formează contextul cultural și literar în care are loc geneza operei lui Budai-Deleanu, de la enciclopedismul iluminist, la atmosfera spirituală blăjeană. O primă dificultate pe care ediția Chivu-Pavel a
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
impune ideea că ne aflăm în fața unei personalități multilaterale, de o cultură enciclopedică, cu un orizont de idei cu-adevărat european. Unele din lucrările editate aici, în special cele lingvistice, dovedesc și modernitatea gândirii științifice a cărturarului. Budai-Deleanu este primul lingvist român care afirmă proveniența limbilor romanice din latina vulgară, nu din cea cultă, ca și primul care afirmă explicit conștiința existenței, pe lângă variile graiuri ale limbii noastre, și a unei norme literare unitare, care rămânea încă de formalizat, de către lingviști
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
lingvist român care afirmă proveniența limbilor romanice din latina vulgară, nu din cea cultă, ca și primul care afirmă explicit conștiința existenței, pe lângă variile graiuri ale limbii noastre, și a unei norme literare unitare, care rămânea încă de formalizat, de către lingviști și scriitori. Recuperarea acestor texte și redarea lor acurată, într-o formă (sau într- o traducere) accesibilă cititorului contemporan, este o contribuție valoroasă la redeschiderea discuției despre poziția acestui cărturar în istoria culturii noastre moderne. Reperele critice, fără să fie
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]