11,844 matches
-
26 de ani, la mijlocul speranței de viață din România, la începutul lui decembrie, la capătul scării abrupte din Green am incercat sa te sărut & ai dat înapoi și era să cad - Ultima dată m-ai atins la muzeu, ți-ai lipit o secundă, cît să nu te vadă prietena ta, urechea de brațul meu și a fost atît de bine, ca și cum m-ai fi atins prima oara - Ca si cum m-ai fi atins în vară, cînd ratasem ceva și te-ai așezat
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
mă consolezi, fără să știi că te plac, a fost bine, ca și cum m-ai fi atins atunci - Cînd aveam nevoie, la muzeu dar, de fapt, în vară, e greu de explicat, și data viitoare, poate chiar mîine, cînd îți vei lipi urechea de brațul meu o să fie ca si cum ai face-o acum - cînd te caut pe străzi pentru că am nevoie. Îmi lipsește fix o mie de lei ca să intru oriunde la cald, si sînt prea timid să cerșesc și nu șunt
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
trupelor care-ți plac ție, sau o să te țin în brațe cînd o să plîngi - Troleibuzele care nu duc la tine nu-mi folosesc la nimic. Troleibuzele care duc la tine nu-mi folosesc la nimic. Într-o noapte o sa ma lipesc de mașină neagră din fața blocului tău, să-i pornesc alarmă, să te trezești enervata să te ridici din pat de lîngă el - În ultimul timp nu te mai pot vedea decît pe holuri, la o țigară, și tu fumezi trei
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
Teodor Dună în alte seri un alt soare care strălucește mai puternic. nu ca un far ci ca o lumânare ce se stinge. e aici de la început. puțin mai deasupra, lipit de perete. abia se mai ține să nu cadă pe podea. e foarte vlăguit. are oasele ieșite pe-afară și nici o lumină. pare zidit, dar nu e așa. mai alunecă spre podea și atunci în cameră se face foarte frig
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
vitreg, Humbert Humbert, care, în visul său nebunesc de a rămîne toată viața cu ea și a trăi așa, suspendați între rai și iad, o ducea automat spre pieire. Acest sfîrșit, care nu mai ține de parodie, mi se pare lipit în mod artificial la roman, dar m-aș putea înșela. El corespunde într-un fel stilului de viață american, în care accentul este pus pe prezent și ades relevă un optimism inexplicabil. Din păcate, cred că nu e atît de
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
se simțea cu mult mai important. Locul lui de muncă era în sala din spate,la mesele de pocher . Aici gălăgia nu era la fel de intensă,jucătorii,majoritatea bărbați cu trabucuri în mâini ,așteptau cu încordare o mână bună. Stătea nemișcat, lipit aproape de perete , urmărindu-le gesturile ,mimica feței, cacialmalele improvizate. „ Actori profesionști ,nu le citești intențiile adevărate.... ” - Garcon ! Adu-mi 300 de Crown Royal ! Îl cunoștea, Steve Land,era eroul principal în multe filme de societate. Societatea în care pocherul e
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
a șoptit ca viață să nu-mi rog... MAI RĂU DECÂT MINE am stricat cuiburi de stele am surprins nuditatea Lunii poduri surpat-am în cer să se-ntoarcă străbunii am dezertat din hore de iele afișe de circ am lipit pe aripi de cocor și lăstuni de dușcă-am dat timpul - vulcanii din lumi... ...ce mai vreți - oameni buni? mai rău decât mine nu poate fi decât cel ce-a uitat de fulgere - spre-a vădi în temple lumina - sau
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
și țărânăvolbură și florimi-e atâta sete de tine... VIII. MAI SPUNE-MI O DATĂ..., de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. mai spune-mi o dată cum se dezleagă pustiul când sângeră lumina sub pleoape cu tâmpla lipită de noapte mai spune-mi o dată cum încolțește luna clocotul înserării când sufletul intimidat de ani c-un dor intrigant se leagă mai spune-mi o dată cum se transformă apusul când zorii îți tulbură simțirea c-un cuvânt rostit la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cuvinte șlefuiești un colț de veșnicie de la A la Z lângă o icoană și-o întrebare să te reconstruiești vis și prădător de vise Citește mai mult mai spune-mi o datăcum se dezleagă pustiulcând sângeră lumina sub pleoapecu tâmpla lipită de noaptemai spune-mi o datăcum încolțește luna clocotul înserăriicând sufletul intimidat de anic-un dor intrigant se leagămai spune-mi o datăcum se transformă apusulcând zorii îți tulbură simțireac-un cuvânt rostit la tinerețemai spune-mi o datăcum încifrezi ascunsulcând jocul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
-și dilată insomnia lângă o cafea amară și-o țigară cu tălpile boțite de ploaie aleargă pe ziduri haină de iubire am să o așez la geamul unde nu plouă ca să pot trăi ca și cum nu m-aș sufoca cu tâmpla lipită de fiecare năzuire peste care ți-ai întins firele nu ți-aș vedea absența din fiecare cuvânt nu ți-aș simți spinii frământarea de umbră și lumină în care te zbați să-ți construiești plecarea aștept să palești din fiecare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Citește mai mult noaptea-și dilată insomnialângă o cafea amară și-o țigarăcu tălpile boțite de ploaie aleargă pe zidurihaină de iubiream să o așez la geamul unde nu plouăca să pot trăica și cum nu m-aș sufocacu tâmpla lipită de fiecare năzuirepeste care ți-ai întins firelenu ți-aș vedea absențadin fiecare cuvântnu ți-aș simți spinii frământarea de umbră și luminăîn care te zbațisă-ți construiești plecareaaștept să palești din fiecare detaliuca să pot trăiica și cum nu ai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
sorb răsuflarea; pe geam, o stea își întinde gâtul, te acopăr cu privirea, stelei nu-i este îngăduit să-ți prindă visul, e numai al meu. vreau să-ți sărut gândurile negândite încă, să înmugurească pe buzele mele, să-mi lipesc trupul de tine, să-ți simt aroma, să-ți respir tăcerea plină a somnului. ochiul nopții îți mângâie conturul trupului, printre umbrele legănate de prima notă a dimineții se sparge pe genele mele lacrima țesută sub pleoape; umbra zilei îmi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
căușul ochilorsă-ți sorb răsuflarea;pe geam, o stea își întinde gâtul,te acopăr cu privirea,stelei nu-i este îngăduitsă-ți prindă visul,e numai al meu.vreau să-ți sărut gândurile negândite încă,să înmugurească pe buzele mele,să-mi lipesc trupul de tine,să-ți simt aroma,să-ți respir tăcerea plină a somnului.ochiul nopții îți mângâie conturul trupului,printre umbrele legănate de prima notă a diminețiise sparge pe genele melelacrima țesută sub pleoape;umbra zilei îmi fură visul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
are un interior, și oricare interior aduce după sine un contur! Prin noi înșine se manifestă energiile tranzitive. Pastelul desigur împletit imagistic-ideatic o prinde bine pe Silvana Andrada Tcacenco, atunci când declamă: „Cad ploile nedrepte pe necuprinse așteptări,/ Pletele ude se lipesc de tâmpla ce se zbate,/ Se frânge zarea prăbușindu-se-n albastre mări,/ Valul uitării grele este-n totul și în toate,// În toate ce fără tăgadă le-am promis,/ A fi fiind un început de vis, ca o fărâmă
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
ridică și apoi coboară, Ramuri dansate de vânt Ca-ntr-o gimnastică fecundă a naturii. Sunt, poate, singurele Care mai pot cântări vina, Lumina s-o ridice deasupra tâmplelor, Deasupra cuvintelor adunate-n rugăciune. Doar ele mai pot, sincere și lipite de trup Să înțeleagă rostul pământului, Gazdă a celor care mai puteau cânta, Gazdă a celor care mai puteau visa, Gazdă a celor care mai puteau crea. Așa cum sunt ele, Înmugurite, bătrâne, Sper că și acum, dar și mâine ... Citește
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
sensul căldurii.Înmugurite, bătrâneSe ridică și apoi coboară,Ramuri dansate de vântCa-ntr-o gimnastică fecundă a naturii.Sunt, poate, singureleCare mai pot cântări vina,Lumina s-o ridice deasupra tâmplelor,Deasupra cuvintelor adunate-n rugăciune.Doar ele mai pot, sincere și lipite de trupSă înțeleagă rostul pământului,Gazdă a celor care mai puteau cânta,Gazdă a celor care mai puteau visa,Gazdă a celor care mai puteau crea.Așa cum sunt ele,Înmugurite, bătrâne, Sper că și acum, dar și mâine... IV. PANAIT
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Apoi eu am rămas singur Am intrat în lăcașul zilei Cu visele prin buzunare Am obținut o invitație de viață Îngerul care ma apară Nu m-a-ntrebat de ce m-am întristat Amintirile nu se mai vindeau Mă apărau și mi se lipeau Sub reflexele fulgerului VALS Edhe soț dëshirat Më morën për dore U ngjitën pas meje Ashtu și milingonat Rreth tokës së lagur Nëpër erë kërcej vals Me xixëllonja të artă Kur mëngjesi i ndritur Shuan abazhuret blu Të betohem për
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
lagur Nëpër erë kërcej vals Me xixëllonja të artă Kur mëngjesi i ndritur Shuan abazhuret blu Të betohem për dritën U zgjova duke vallëzuar Nga zhurma e daulleve. VALS Și azi dorințele mele M-au luat de mână S-au lipit de mine Precum furnicile În jurul pământului umed Prin vânt fredonez un vals Cu licuricii aurii Când dimineață luminată Stinge abajurul bleu Mă jur pentru lumină M-am trezit dansând În zgomotul tobelor. RIMĂ E TOKËS Dje u shndërrova në mjellmë
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
clară Care a-nceput să descopere Ceea ce este înăuntru Fug după mine azi, mâine Sunt transformat în timp Prin grimase de silabe Vocea o plantez în aer Că vântul brațele peste nisip Mă-nvârtesc în jur să descopăr Frumusețea provizorie Lipită cu bucăți de amurg. NJERI Netët ikin nëpër ëndrra Ditët janë lart mbi çati Je udhëtar i dashurisë njeri... OMULE Nopțile fug prin vise Zilele sunt sus pe acoperiș Ești călătorul iubirii omule... PRUSH I FTOHTË Gjatë ritualit të njohjes
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
OMUL: „Să mă nască și pe mine cineva,/ strig,/ dar asistenta de gardă/ are cazuri mai grave...? („Camera sterilă”, pag. 62), din universul concret al doctoriței-poetă, pierdut într-o perpetuă derivă, eșuată în înfrângeri: „în tâmpla lumii, mereu/ se va lipi gândul/ de sângele cuibărit/ în atâtea naufragii efemere” („Naufragii”, pag. 63). Soluția finală pentru toate dilematicele frământări sufletești vine tot dinspre un optimism nativ și robust, deoarece totul se rezolvă prin iubire, sentiment uman regenerator, prezent ca un adagio sentimental
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
așa de ascuțită”. Profesor Augustin Z.N.Pop, la vârsta când ne-a fost dascăl la Câmpulung Muscel Profesorul dorea să mă fac tehnician dentar, unde se lucrează cu aur și se câștigă mai bine, Însă eu, care aveam șurubelnița lipită de mână, am ales să fiu tehnician de aparatură medicală, radiologie și medicină nucleară, ulterior inginer și profesor În acest domeniu. Cât timp am locuit În București, mergeam des În casa Popescu. Aici, Tanti Olguța, soția profesorului și ea profesoară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
parcă... cânta un refren trist... Afară s-a Înserat, verva copiilor a Început să scadă În intensitate, fiind strigați de către cei ai casei la masă și la porția de povești la gura sobei...Viscolul s-a pornit iarăși și stând lipit de sobă cu ochii Închiși parcă aud marea lovindu-se de faleză... DIN COLECȚIA „STRANGER SECRET FILES” Pentru Revista „Destine literare” trimis de Cătălina Stroe Canada Născut În România, ADRIAN GEORGE SĂHLEAN deține diploma de Master's În filologie engleză
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
rădăcini în cerneală mov. Am vocația libertății de-a vorbi Despre Cocoșii de tablă din foișorul de foc În timp ce Sub pânză din cortul cazon, Eroii se îmbată cu gloria personală Și vinul închegat în febra Altei bătălii Ce ni se lipește de trup Că o cămașă de noapte Ruptă toată în genunchi și în coate. Furia se ridică-n picioare Din statuia aniversara a masacrului. Merem până de la capăt! Neglijenți, cabotini... Trecem pe sub stindarde și însemne sfinte Cu fruntea încruntata și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
într-o familie de lăutari cunoscuți. Tatăl său, Tănase, virtuoz al țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea lui excepțională. Tănase dorea mult să înjghebeze un taraf al familiei: vioară, țambal, chitară; de aceea îi lua cu el pe la nunți și alte petreceri. Prin 1910 moare tatăl. Chiar dacă Marin era cel mai mic - avea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
bruitiste. (Chiar în debutul lucrării, mărturisesc fără rușine, am avut senzația deteriorării difuzoarelor de pe scenă - atât de provocatori și de violenți erau paraziții pe care instalația de sonorizare mă obliga să-i suport!). Bruitism sonor -, iată timbrul ce l-aș lipi pe această misivă componistică, altminteri profesionist și operativ adusă nouă, destinatarilor de la "Atelier répertoire - Centre Pompidou", de către fagotistul Brice Martin, eminent discipol a lui Pascal Gallois. Muzicalizarea zgomotelor (în așa fel încât să nu mai pară, vorba lui Schopenhauer, drept
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]