879 matches
-
ca blocurile de propolis să fie mărunțite pînă la o granulare de 2—4mm ; acestea prezintă o mai mare suprafață de contact cu solventul facilitînd astfel extracția. Mărunțirea propolisului este o operațiune foarte dificilă, având în vedere consistența sa dură lipicioasă, care face ca mașinile obișnuite în tehnica mărunțirii să nu dea rezultate satisfăcătoare în cazul propolisului. Rezultate bune se obțin realizând mărunțirea propolisului în două faze: în prima fază blocurile de propolis sunt tăiate pînă la granule avînd dimensiuni de
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
și m-am gândit: „Trebuie neapărat să i-l arăt și lui Becky...“ Se apleacă și scoate un teanc de reviste cu coperți lucioase. Brides. Modern Bride. Wedding and Home. Toate strălucitoare, suculente și îmbietoare, ca o farfurie cu gogoși lipicioase. — Dumnezeule! zic, sforțându-mă să nu înșfac lacomă una dintre ele. N-am citit încă nici o revistă de-asta cu chestii de nuntă. Nu știu nimic despre ele! Nici eu, zice mami imediat, răsfoind cu gesturi sigure un exemplar din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
determinându-l să o evoce, mai târziu, într-o operă literară - Ion: ”Ei bine, Ion își trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii. Era o zi 16 de început de primăvară. Pământul jilav, lipicios. Ieșisem cu o pușcă la porumbei sălbatici. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului, am zărit un țăran, îmbrăcat în straie de sărbătoare. El nu mă vedea...deodată s-a aplecat și a sărutat pământul. L-a sărutat ca pe o ibovnică
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
și de pământ, coordonate în care se înscrie lupta pentru împlinirea eului”. Pământul semnifică aspirația personajului spre unitatea primordială. Beatitudinea lui Ion dată de sentimentul de stăpân al pământului, este dublată de anumite structuri lingvistice ce sugerează moartea: ”lutul negru lipicios”, ”mănuși de doliu”. Prețul înfrățirii cu pământul ibovnică este propria singurătate și nefericire a eroului. Încă de mic, Ion era harnic, muncitor, deși sărac, iubește pământul, mai ales în calitatea sa de mamă ”pământul îi era drag ca ochii din
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
sub picioare, să i se agațe de opinci, să-i soarbă mirosul, să-și umple ochii de culoarea lui îmbătătoare”...”Acum, stăpân al tuturor pământurilor, râvnea să le vadă și să le mângâie ca pe niște ibovnice credincioase”...”Lutul negru, lipicios, îi țintuia picioarele, îngreuindu-le, atrăgându-l ca brațele unei iubite pătimașe”. Punctul culminant al comuniunii îl reprezintă sărutul, gest simbolic prin care Ion își asumă relația cu obiectul posedat: Își coborî fruntea și-și lipi buzele cu voluptate de
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
Olanda în 1883 însă acum ea este prezentă în mai multe țări europene, S.U.A. și Japonia. Tr. Săvulescu a găsit bacteria în 1936, pe culturile forțate de zambile. Simptome. Bulbii atacați prezintă în secțiune, în zonele centrale, puncte mici galbene, lipicioase. În solul cu exces de umiditate, porțiuni mari ale bulbului sunt transformate într-o masă mucilaginoasă, galbenă, urât mirositoare. Din bulbii bolnavi, frunzele nu mai apar sau apar și apoi se îngălbenesc și se smulg ușor. Dacă atacul se instalează
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
Occident”, pe care-l cunosc prea bine, o altă atitudine, o altă privire. Bocanci de drumeție în picioare, firmă renumită, la 150 de euro perechea, vestă de protecție pentru ploaie, rucsac ergonomic, tot tacâmul. Fără să se ferească de lichidul lipicios și fierbinte ce se găsea risipit peste tot pe pavaj în acea zonă, s-a poziționat între tăvile de ardere, apoi a scos cu un gest rapid și exersat dintr-o geantă de piele tare, pe care o purta pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vând obiecte cu conținut religios, încercând să evite „capcana” formată de amestecul de pământ și apă, adevărată mocirlă, de pe cealaltă parte a drumului, în pădurea din apropiere. Mai multe mașini sunt deja împotmolite, se chinuie să se detașeze de pământul lipicios, dar nimeni dintre cei ce se reped să intre în curtea mănăstirii nu dă o mână de ajutor nefericiților „pelerini de autoturism”. La intrarea în mănăstire se percepe o taxă de un leu pentru cei care doresc să intre pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
asta vreau să aprind câteva lumânări. La Iași, lumânările se aprind într-un fel de construcție improvizată, din termopane maro cu geamuri de sticlă afumate, seamănă cu o mică cabană de grădină, pentru a proteja interiorul bisericii de fumul dens, lipicios. Pe unul dintre geamurile exterioare sunt lipite numeroase afișe cu oferte de „pelerinaje” organizate de centrul local al Mitropoliei. Exemple : „Cu mocănița în Munții Maramureșului” sau „Locuri sfinte și cetăți străbune din Munții Orăștie, Munții Retezat, Munții Apuseni, patru nopți
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
arzând lângă clopotnița lui Brâncoveanu, uneori direct pe caldarâm, ceara se topea, forma un fel de râu aprins ce se scurgea apoi direct în vale, spre Piața Unirii. Urmele acestei mici catastrofe erau persistente, vara trecătorii evitau pasta grea și lipicioasă rămasă de la pelerinaj. Anul acesta s-au introdus mese înalte din tablă, regulamentare, cu ceva cazon în ele chiar. O armată de „lumânărari” se ocupă de aceste mini- altare ad-hoc, situația este sub control, cu prețul pierderii spontaneității gestului aprinderii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să strig de bucurie. „Biznismenii” patrioți și noua etică a suc cesului în afaceri. În interiorul Catedralei Patriarhale. Pelerinajul de la București și specificul său. Ora 17.00. Vreme caldă pentru această perioadă a anului, aproape 20 °C, un aer umed, greu, lipicios. Am coborât din tramvai, stația din „spatele” Dealului Mitropoliei, situată pe bulevardul Regina Maria. Asist la intrarea unei coloane oficiale pe strada Patriarhiei, cea care traversează ca o coloană vertebrală întregul ansamblu de clădiri din zonă. Mașinile poliției fac escortă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dau o mână de ajutor într-o altă distribuție de sarmale condusă de un oarecare Sorin, un colos blond secondat de trei femei, uriașe și ele, cu care vorbea în ucraineană. Îl ajut pe Sorin să toarne suc efervescent și lipicios în pahare de plastic. Mâinile lui mari, cu degete butucănoase, nu sunt prea dibace, varsă mereu lichidul colorat pe jos. Sorin a lucrat ca sudor în anii 1990 pe șantierul de la Krivoi Rog și nu s-a întors singur acasă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
weather looks fine. 'Vremea de mâine arată bine' (c) o lectură "atributivă" (factivă): (59) This music sounds lovely. ' Muzica sună minunat' (60) Peter's face looks lived in. 'Peter arată îmbătrânit' (61) This cloth feels sticky. 'Pânza asta se simte lipicioasă la atingere' (62) This food smells spicy. Mâncarea are un miros înțepător' (63) This food tastes rancid. Mâncarea are gust rânced' Autorul susține că, în utilizările evidențiale, verbele exprimă stări întotdeauna subiective, permițând asocierea opțională cu un obiect prepozițional cu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Mona mai vine și acum pe la noi, la fel de frumoasă, la fel de sperioasă. În noaptea de Sfîntul Vasile S-a întors de la cimitir pe sub un nor cît cerul de mare, cenușiu-negrui, care slobozea fără nici un efort miriade de fulgi grași, puțin cam lipicioși și deloc jucăuși. Cădeau liniștiți și se alăturau semenilor lor pentru a îngroșa stratul de omăt. John nu avea căciulă și fulgii s-au așezat în părul său bogat, reușind să clădească și acolo un strat de cîțiva centimetri. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prin cartierele lor. Las în urmă orașul și mă îndrept spre autoruta care brăzdează centrul Insulei ca un intestin. Mă uit la termometru și acesta afișează 37șC. Umiditatea este de 80% și cînd ieși afară din mașină devii umed, chiar lipicios, iar respirația dificilă. Ce-ar fi să nu am aer condiționat? întreb îngrijorat. De ce această întrebare, de ce tocmai acum? Nu știu, dar cu siguranță că în mintea mea s-a pus în funcție un senzor nemaiîntîlnit la om. Pentru că ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lasă impresia că n-are motiv. În depărtare se aud cîntînd cocoșii. Cucurigul lor mă transportă în vremuri demult apuse, în satul meu unde am făcut ochi. Mă scol și beau puțină apă fără să-mi fie sete. Sînt cam lipicios și mă duc să fac un duș. Dușul este un remediu eficace împotriva insomniei. Apa rece însă mă înviorează și-mi propun atunci să mă scufund un timp pe internet. Dar mai întîi o să stau puțin pe terasa de la etaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pietruită care scotea flăcări din pietrele încinse. Turiștii se mișcau anemic sub un soare în plină forță. Din sticle sorbeau prețiosul lichid, apa, și, cu economie, oamenii se udau pe față, pe cap, pe unde puteau. Umiditatea îți făcea trupul lipicios, dornic de un duș rece. Doi bătrînei, periculos de congestionați la față, s-au așezat la o masă. La umbră, dar fără nici cea mai mică adiere de vînt, au cerut o cafea și apă. Eu le-aș fi recomandat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
forma inegalabilei agheasme de Zăvoaia, care se evapora din pahare cu regularitate metronomică. Plângeau înduioșător. Și, în absența exemplarelor de sex opus, ținându-se strâns unul de gâtul altuia, a început între ei o răpăială de țocăituri dubioase, băloase și lipicioase care l-ar fi entuziasmat pe sir Elton John, primindu-i cu brațele deschise în clubul său elitist, caracterizat printr-o severă și desăvârșită conduită religioasă. Amin. Apoi, dimineața târziu, prin intervenția discretă, insesizabilă, ocrotitoare și plină de gingășie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
m-am descurajat; am continuat să pipăi. Am găsit un colț descoperit. După alte câteva momente, care mi s-au părut nesfârșite, am reușit să desprind cu cele două degete, opozabilul și indexul, o fărâmă din prețiosul material cald și lipicios. Doamne, am reușit! Urma retragerea mâinii. Cu grijă, cu mare grijă, cu corpul înțepenit de teamă, cu ochii ațintiți spre tablă, cu privirea inexpresivă, tâmpă, îndobitocită, nu vedeam și nu auzeam nimic din tot ce se întâmpla în jurul meu. Întreaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a plămânilor sub formă de lătrături seci sau tuse convulsive în cascade niagariene, ca și cum terminații și zdrențăroșii ăștia de la "clasa întâi" ar fi participat la un concurs național organizat de Ministerul Sănătății intitulat foarte sugestiv: "cine moare primul". Iar funinginea lipicioasă rămânea imprimată pe hainele și epiderma nefericiților moldoveni putând fi lesne confundați cu un detașament de hornari sau de mineri ieșiți din șut, întorcându-se acasă după o zi obositoare de roboteală. Nu se mai recunoștea nimeni. Obrazul, gâtul, pieptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Tata a aprins lumânarea din cana spartă; bătrânul s-a apropiat cu lampa ceva mai mult de locul incidentului și au constatat ce se întâmplase. Părul mamei era ud și îi atârna pe față sub formă de lațe scălâmbăiate și lipicioase; urechile îi erau astupate, gâtul, umerii, pieptul erau năclăite de un lichid cu un miros dubios; într-un cuvânt, era udă până la jumătatea corpului. Eram curioși ce se va întâmpla, ce va urma. Oarba care era principalul vinovat de cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de apărare și ascunzându-se înapoia fustelor mamelor ca în spatele unor inexpugnabile metereze fortificate. Șintărul nu era o persoană iubită; dimpotrivă. Cine pronunța numele lui trăia cu impresia că își spurcase și otrăvise cavitatea bucală cu o substanță rău mirositoare, lipicioasă și înecăcioasă, simțind imperios nevoia unei purificări cu anafură și agheasmă. Era complet desconsiderat, prezența lui în comunitate fiind justificată și apreciată strict la ingrata muncă pe care o îndeplinea. Era un paria, un nimeni, un zero social; admiterea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vreun vas și a început s-o izbească-n cap cu cărămida, sistematic, centimetru cu centimetru până când frumosul ei cap a fost completamente zdrobit, nu se mai distingea nimic: ochi, urechi, nas, gură, totul se transformase într-o materie vâscoasă, lipicioasă, amorfă și înfiorătoare. Gata. Se terminase. Stropi de sânge, de carne sfârtecată și de oase zdrobite îi săriseră pe mâini și pe față, pe tot pieptul. A introdus cadavrul mutilat în traista aia mare și jegoasă îndeplinind funcția de car
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de acest fel. bombardată și ne-am întors acasă târziu, aproape noaptea, pe o ploaie din categoria celor foarte urâte dar pline de farmec. Era întuneric, luna abia se presimțea, dar nu mai ploua. Amândoi eram uzi, plini de noroi lipicios, ca două figurine de glod. Începu să plouă din nou, apele se umflau, era greu să ajungem acasă, orbecăiam prin valurile care păreau că ne vor înghiți și chiar ne puteau îneca. Hai, trebuie să ne curățim, nu putem intra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un sac de box rigid, cu iluzia că te bați sportiv, într-un ring. Cum să lovești însă în omul de marmeladă? Pumnul s-ar afunda într-o materie vâscoasă din care nu l-ai putea extrage, cu scârbă, decât lipicios și înmănușat. Dar nu numai fanaticul, ci și oportunistul ingenuu (căruia i se pare firesc să se „întoarcă” după cum bate vântul) e deasupra omului de marmeladă - oportunistul sofisticat, cu pretenții de complexitate și intelectualitate, de obiectivitate și independență de opinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]