874 matches
-
moale și fără piciorușe seamănă cu cel al melcului cu cochilie; ca și acesta, el se ascunde în locuri adăpostite și umede în timpul zilei. Își depune ouăle în locuri umede, iar acestea sunt menținute laolaltă printr-un fel de substanță lipicioasă. Limax Daunele pe care le poate provoca Limaxul și melcul cu cochilie atacă legumele din familia verzei, salata verde, cartofii, florile, fructele mici etc. Iarna, limaxul se hrănește cu rădăcini. Limaxul este activ noaptea; mănâncă frunze, lăsând o dâră vâscoasă
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
de răniți, de muribunzi, de morți. Chirurgi care operează zi și noapte și cad de oboseală. Pământul care, din pricina bombardamentelor, devine sonor sub picioare, ca o lespede mare așezată peste vid. Sosesc garnituri de tren, își descarcă încărcătura de trupuri lipicioase de sânge, de noroi, de păduchi. Brațele sunt amorțite sub greutatea tuturor acelor bărbați ce trebuie transportați, întorși, ridicați. În larma țipetelor, nu se mai deslușește care e gura ce strigă după ajutor. Durerea face ca toate privirile să fie
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
într-o apă stătătoare, astupată de rămășițe omenești și de cadavre. După câteva clipe de șovăială, intra în lichidul brun la culoare, ceilalți îl urmau, se cufundau apoi până la piept și ieșeau din nou la suprafață, acoperiți de o spumă lipicioasă. Și începeau să alerge spre șirurile de sârmă ghimpată, spre miradoare... Înțelegeam acum că în discuția absurdă de după film, ar fi trebuit să vorbesc tocmai despre acel soldat. Să vorbesc doar despre cele câteva minute dintre momentul în care se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
zidul cenușiu al unei curți interioare. Jurnalismul continuă se fascineze pe tineri. Sincer să fiu, nu știu de ce. E foarte posibil ca luminile amețitoare ale studioului de televiziune și promisiunea unei celebrități imediate să producă efecte irezistibile, asemănătoare acelei hârtii lipicioase pe care bunica o atârna de bec, în calea măruntelor insecte zburătoare. Presa oferă slujbașilor ei, mai tineri sau mai bătrâni, o mulțime de iluzii. Ca în filosofia sloganurilor publicitare, redacția unui ziar nu-ți vinde un lucru anume, ci
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
odinioară. Apar figurile neliniștitoare ale unei geografii thanatice: „toate se petrec după scenariul întrevăzut / surpriză e numai intensitatea vârtejului / găuri negre se mișcă rotund / își joacă sfârșitu-nțelesului / atunci când cobor după tine / când pipăi pereții / și-ncerc să mă agăț / de lipicioasa mâzgă verzuie / hrube la succesive niveluri / ca-ntr-o baie comună de aburi / din ce în ce mai fierbinți / insuportabili / pe treptele ultime”. Elegiac, fără relaxări inutile, tensionat, dar fără crispare, Noiembrie inocentul înscria, fără îndoială, o „ajungere” în lirica autoarei. Portret în oglindă
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
o lumină puternică. O vreme, cel puțin. Ce nu arătau știrile externe: o filmare cu vasul de transport AKA al tatălui meu părăsind baza navală Coronado și Îndreptându-se spre vest. La cinematograful Esquire, ținându-și picioarele ridicate de pe podeaua lipicioasă, Tessie Zizmo privea niște săgeți albe arcuindu-se peste Pacific. Flota a 12-a a Statelor Unite Înaintează În atacul asupra Pacificului, spune crainicul. Destinația finală: Japonia. O săgeată Începe din Australia, trecând prin Noua Guinee, până În Filipine. Alta izbucnește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să fiu periuța de dinți a Obiectului. Eram deja bine familiarizată cu splendorile gurii Obiectului. Fumatul e bun la asta. Îți oferă o perspectivă completă a suptului și țuguiatului din buze. Limba se ivește des, lingând de pe buze orice reziduuri lipicioase lăsate de filtru. Uneori pe buza inferioară se lipesc bucățele de hârtie și fumătorul, dezlipindu-le, Își dezvăluie dinții de jos, profilați pe gingia cărnoasă. Iar dacă fumătorul scoate rotocoale de fum, ajungi să vezi până În fundul catifelei Întunecate din interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am lăsat pe pervaz. Numai tu Îl mai folosești. M-am strecurat pe lângă ea și am luat-o pe culoar. ― Uite-l aici, În cadă, am spus. Obiectul Îl luă din mâna mea. Mă simt așa de scârboasă și de lipicioasă, Îmi spuse ea În chip de scuză. Apoi intră În duș, timp În care eu m-am spălat pe dinți. După un minut i-a apărut chipul oval, cu perdeaua de la duș strânsă Împrejur. Părea cheală și, cu ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu Începea. Era acolo exact ca În timpul Întâmplării, cu anumite episoade hiperbolizate, și el se simțea mizerabil și rușinat. Dar mai tare decât rușinea simțea frica rece ca o stafie. Frica era tot acolo Înăuntru, ca o stafie rece și lipicioasă, umplând golul unde altădată se afla Încrederea-n sine, și asta Îi făcea greață. Era Încă acolo, cu el, chiar și acum. Totul a Început cu o noapte Înainte, când se trezise din somn și auzise leul care răgea undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tip grozav. Da’ nu știu ce să zic. Se pare că atunci când oamenii se apucă să facă ceva praf, nu mai lasă nimic În urmă. Capitolul 14 Maera zăcea Împietrit, cu capul pe brațe, cu fața-n nisip. Se simțea Înfierbântat și lipicios din cauza sângerării. Simțea fiecare Împunsătură. Câteodată taurul Îl lovea doar cu capul. O dată cornul trecu cu totul prin el și-l simți cum se Înfige În nisip. Careva prinsese taurul de coadă. Îl Înjurau și-i fluturau capa În fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fel, numai „bucate misterioase“, cum le numea Moff, substanțe gri-verzui, unele lucitoare, altele vâscoase, nici una nu părea comestibilă. Dar, după cum aveau să-și dea curând seama, mâncărurile erau de fapt de-a dreptul delicioase. Printre ele, ierburi de sezon, orez lipicios și frunze de copaci și arbuști din pădure. În boluri mici și frumoase, cioplite În noduri de copac, se mai găseau tuberculi și semințe, muguri și tulpini, diverse vegetale mici, la fel de gustoase ca și fisticul și migdalele, ciuperci de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tăiau semne În vegetația prin care treceau. Își Înfășuraseră partea de jos a cracilor pantalonilor În bucăți de pânză, pentru a nu lăsa gângăniile să intre, dar tot trebuia să folosească un pieptăn de bambus ca să Îndepărteze scaieții și mugurii lipicioși ai frunzelor care li se agățau de haine. Copacii erau Înalți, iar coroanele lor care se uneau serveau drept umbrele de soare. Această parte a pădurii era slab luminată, dând impresia unui amurg nesfârșit. Dar chiar și În această lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o formă de seducție În sine. Îi plăcea că Phil Își făcea griji că ea nu ținea suficient de mult la el - exact opusul situației În care fusese cu Wyatt. De fapt, observase că Phil putea fi de-a dreptul lipicios. Punea mici Întrebări-test, cum ar fi: —Azi m-am gândit la fundulețul tău. Tu te-ai gândit la al meu? Câteodată suna aproape disperat. Ea și-l dorea la fel de Încrezător În pat cum era cu presa. Din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din slujba noastră. Așa cum am menționat și mai înainte, în jurul stâlpului erau ghemotoace de ziare. Okazawa ținea punga de plastic, iar eu stăteam pe vine și băgam ziarele în pungă. Nu știam exact ce lichid era, dar era uleios și lipicios. Curentul care s-a format n-a mișcat ziarele deloc. Trebuie să fi fost destul de grele. Apoi a venit Hishinuma și, împreună, am strâns toate ziarele în pungi de plastic. Prima oară m-am gândit că poate era parafină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori și fluturi care continuau în van să dea din aripi și își depuneau în agonie ouăle în barba lui. Își repeta în gând: Singurul păduche care trăiește în barba
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lase la o parte orice ambiție de martiriu. Ei, cu puțina lor credință; ei, care invadau acea lume a păcii - cucerită printr-o luptă atât de dură - purtând cu ei, printre atâtea alte lucruri sărăcăcioase, ca un invizibil bagaj, balele lipicioase ale păcatelor lor! Totul risca să fie murdărit. Făcând astfel de considerații, abatele însuși se simțea invadat de un sentiment de repulsie. Când ajunse în mijlocul curții, se opri și nu putu să nu se răzvrătească, strigând: vocea lui se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de el fără vlagă, prefectul recunoscu în el pe unul din soldații lui Marcentius. Văzu că avea un obraz sfârtecat adânc de o lovitură de sabie și, pe când îl sprijinea, își simți mâinile umplându-se de un lichid cald și lipicios: în mod evident, sânge. — Ce e? Ce s-a întâmplat? îl întrebă, încercând să-l țină sus. — Alanii, ne-au atacat... Chiar acum deschid poarta. Ajută-mă, prefectule! Instinctiv, Sebastianus căută privirea lui Maliban, ce părea neîncrezător și indignat. în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori și fluturi care continuau în van să dea din aripi și își depuneau în agonie ouăle în barba lui. Își repeta în gând: Singurul păduche care trăiește în barba
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fiind Înlocuit de un alt miros la fel de insuportabil. Mirosea acum a baltă și a chibrituri arse. Între timp, aerul devenise atât de vâscos, Încât Îl puteai tăia cu cuțitul. Ieslele, lopata, furca, ciubărul și alte ustensile scăldate Într-o lumină lipicioasă pluteau clătinându-se Încet În jurul ei, simțeai, privindu-le, că te ia cu amețeală. Probabil că Mașa-ou se mișca rotindu-se Încet În jurul centrului ei de greutate. Mișcarea aceasta imprima, la rându-i, lucrurilor aflate În interiorul Mașei-ou un impuls, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Împuțit de tot...“ Și, spunând aceasta, Extraterestrul Începu să se răsucească În dreapta și În stânga, ieșind Încetul cu Încetul din trupul caprei ca dintr-o vizuină. Cealaltă Mașă, Mașa dezmățată, Îi urmă exemplul, scurgându-se de sub coada caprei ca o pastă lipicioasă pe podea. „Târfa!“ exclamă Mașa, aruncând cu găletușa de lapte În ea. Găletușa luă Însă o traiectorie ciudată și, În loc să aterizeze În capul Mașei-târfă, zbură În zigzag, lovindu-se În ecouri de crusta Mașei-ou, ce se sparse parcă de la sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În avion, că acest zbor nu va mai continua din cauză că lupta Începuse deja În Israel. Blocat la sol! Trebuia să iasă. Căldura grecească era amețită, În aeroport. Muzica publică se Învârtea În mintea potrivnică a domnului Sammler. Cafeaua leșinată, băuturile lipicioase, Îl puneau și ele la grea Încercare. Suspansul, Întârzierea, Îl rodeau intolerabil. Se dusese În oraș și vizitase birourile liniilor aeriene, Îi ceruse unui prieten al lui Elya, cu afaceri În petrol sau benzină, să-l ajute, vizitase consulatul israelian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se-ntâmplă dac-o iau prin stânga ? l-a întrebat Zach. Ellis și-a îndesat mâinile în buzunare. A, a răspuns el. Nu vrei să faci asta. În mijlocul pustietății, un blocaj rutier. O caravană de rulote, autobuze, microbuze cu geamuri lipicioase, copii plângăcioși, bețivi, câini. Bărbații cu ochii căscați, care visau să nu se mai plece niciodată și femei palide care habar n-aveau de ce veniseră până acolo. O autostradă de șaptezeci și patru de kilometri de speranțe și faruri, temeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
unor Îngrășăminte chimice Înmuiate În urina unor animale domestice. Ușa scoase un sunet metalic pătrunzător pe șina deformată. Am crăpat-o doar puțin, cu oarecare reținere, atît cît să mă pot strecura, și imediat o pătură de aer cald și lipicios mi se prinse de față precum o batistă umedă. Chiar Înaintea ochilor mei se găsea un ecran despărțitor Înălțat pînă În tavan. De el era prins cu pioneze un orar de autobuz, tipărit În două culori. Am privit spre stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
unul la celălalt cu o expresie de „Îți vine să crezi?“, și el a spus: —Iubito, ești bine? Da, dar tu? —Mda. Dar vocea lui suna ciudat, parcă înecată. Pe cămașa lui și pe cravată era o pată de sânge lipicios, roșu aprins și am fost necăjită pentru că era o cravată așa de frumoasă, una din preferatele lui. Să nu-ți faci griji pentru cravată, am zis. O să-ți luăm alta. — Te doare ceva? a întrebat. — Nu. În acel moment, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
chiar că am încurcat-o. Ciudățeniile, la fel ca durerile și junghiurile, accesele de plâns și letargia, îl făcea mereu să nu se simtă în largul lui și să se teamă de scursorile mizere și incontrolabile ale vieții, de umanitatea lipicioasă a lucrurilor. Avea de gând să se implice cât mai puțin în astfel de probleme, progresând în schimb vertiginos în direcția curățeniei și ordinii. Se dusese la biblioteca publică să caute cărți despre bebeluși și stătuse la coadă în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]