4,922 matches
-
în Seară pogorînd, Eglogă, Stonehenge, cu explicite mărci autobiografice E nevoie mereu, vestind apocalipsa unei lumi care încă mai este, surpată într-o lume viitoare care nu va mai fi, pe linia subțire unde sînt în balans universul și inima, lirica lui Cassian Maria Spiridon poartă mereu nostalgia orizonturilor îndepărtate, capăt de lume, Gibraltar sau Thule, amintind de Ultima Thule a Constanței Buzea: un poem precum aduc/ dar atît/ paharul cu apă trimite la un topos vechi, uitat într-o (post
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
să aducă aminte: acolo, la Thule, vor fi ajuns cu imaginația oamenii de altădată). Thule e, așadar, marginea, un topos și o temă care conferă, în bună măsură, structura de profunzime a poeziei lui Cassian Maria Spiridon, marcă înregistrată în lirica noastră contemporană.
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
dramaturgul Mircea Demetriade. Născut în 1861, a fost un discipol al lui Alexandru Macedonski, participând la ședințele cenaclului acestuia. A debutat cu versuri și o nuvelă în 1880. A exersat aproape toate formele fixe ale poeziei, a realizat traduceri din lirica franceză, a scris articole critice, un basm versificat, o melopee și un poem dramatic fantastic, colaborând la numeroase reviste literare. A făcut parte din prima serie a simbolismului românesc, constituită în jurul revistei „Literatorul“. DUMINICĂ, 12 SEPTEMBRIE CONVENȚIE DE ARMISTIȚIU În
Agenda2004-37-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282876_a_284205]
-
a lui Marcel Proust. În afară de poemele care în totalitatea lor se ordonează plenar, rămâne pasionant de a pune în valoare simfonismul preocupărilor literare ale lui Ion Pillat corespunzând unui nesaț al cunoașterii și firii sale niciodată astâmpărate. A tradus din lirica universală pe tot parcursul vieții sale, începând din anul 1919 până în 1944 - un an înaintea morții sale. Liste rămase de la Ion Pillat și care cuprind pe simboliștii francezi și poeții germani, clasici și moderni și de asemenea pe reprezentanții poeziei
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
a se pierde în bucuria de a pătrunde în Sufletul altora, titlu sub care ar fi vrut să-și strângă toate tălmăcirile, echivalentele lirice date acestor poeme în limbi străine și nu a ajuns să o mai facă. Traducerile din lirica europeană și americană au fost publicate, în zilele noastre, sub titlul Tălmăciri (Ion Pillat, Opere, vol. IV, Ediție îngrijita de Cornelia Pillat, Ed. Eminescu). Scria cu încântare eseurile publicate în vol. Portrete lirice (1936) pentru a populariza la noi scriitori
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
particularitatea să, ca și a ființei umane ce-o regizează, în afară căreia ea nu s-ar putea compune că semnificație. "Căci numai în sfera genetică a formelor omul devine recognoscibil", afirma Gottfried Benn, în celebra sa conferință, Probleme ale liricii, din 1951. Avem a face, așadar, cu două zone angajate într-o subtilă, complicată relație de confruntare-cooperare, existențialul și Formă, cea din urmă, în cazul poeziei, ca o constructie-lectură de semne verbale, care însă, în mecanismul sau intrinsec, îngîna mecanismul
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
și vina" (Iubiri postume) Aceste influențe țin, într-un fel, tot de exuberanta lui Cristian Bădilită, care, în treacăt, parodiază, ca și cum ar îmbrățișa tandru, diferite ipostaze ale poeziei românești. La un moment dat el parodiază însăși parodierea de către optzeciști a liricii autohtone din secolul nouăsprezece: "Sibiel născut din gândul unui om fără pereche/ Dormi între livezi și smârcuri (fii mai incisiv, poete!)/ Cu troițe la răspântii (am văzut vreo cinci sau șase)/ și cu semnul sfânt al crucii pus că sfraghisul
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
sau mecanică), știe să aleagă citate expresive, în genere accepta ideile autorilor discutați, dar nu se ferește nici de obiecția critică. Astfel, nu subscrie opiniei lui Ovid Densusianu, potrivit căreia balada ar fi mai puțin specifică folclorului românesc decât poezia lirica, opinie împărtășită și de Ț. Maiorescu și N. Iorga. Nu e de acord nici cu Moses Gaster, care vedea circulația într-un singur sens: dinspre cărțile populare spre plăsmuirile folclorice, nu și invers. Cunoscând până la exhaustiv bibliografia și datele biografice
Dictionarul etnologilor români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17697_a_19022]
-
mort". Aventură receptării Priveliștilor nu se oprește, însă, aici: poemele ostentativ descriptive vor genera aprecieri dintre cele mai contradictorii (Lovinescu afirmă în 1937 că este tradiționalist!). Cert este că acest volum a fost experimental la vremea lui - siropoasele pasteluri din lirica tradiționalista sînt "modificate", "refăcute" ironic. Peisajele lui Fundoianu sînt "contaminate" de animale - sînt peste tot: ele muncesc pămîntul (țăranii sînt niște umbre), pînă și idilele se înfiripa tot între ele ("Un taur stă cu-o vacă-n cîmp/ pe pată
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
si sentimentalismul asumat în actul de a face apel la experiențe personale, introspecția epurata pînă la a ajunge o simplă imagine poetica suava, meditația asertiva și micile nuclee evocatoare apropie stilul lui Dorin Popa - un "optzecist" prin vîrstă - de patetismul liricii hispane. Un patetism suportabil și tulburător tocmai pentru că nu este altceva decît rezultatul unei pasionalități sublimate artistic. Cu Federico Garcia Lorca, Pedro Salinas ori un Cèsar Vallejo cel ce spune "eu" în aceste pagini are în comun o întreagă trena
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
îngîna cu explozii expresioniste și cu obstinata grijă pentru detaliu a unui caligraf. Coexista, în aceste imagini, și forța unui figurativism fără vîrstă și retorica unui eroism circumstanțiat, si aerul grav, arhetipal, ușor de recunoscut în pictură lui Vlasiu, si lirica unui simbolism întîrziat, si încrîncenarea cromatică a lui Teodor Moraru, si figurația statică a lui Gh. Saru, si pensulația amplă a lui Sălisteanu, si rafinamentul lui Octav Grigorescu și lumea văzută cu lupă a Getei Năpărus. Toate aceste incizii stilistico-formale
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
Ioan Holban Între cărțile de poezie ale lui Adrian Ălui Gheorghe, șapte la număr, Complicitate (Editură Libra, 1998) ocupă o poziție specială, este poate chiar placă turnanta a liricii sale pentru că, iată, el părăsește - fără păreri de rău, cum se vede - registrul "textualist", specific generației din care face parte, recuperînd - și aici, Laurențiu Ulici are încă o dată dreptate - "vitalitatea de odinioară": de la citirea ironică a lumii, de la textuarea realului
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
alt suport, probleme de angajament moral și de atitudine artistică oarecum similare. De la introspecția sinelui, în accepțiunea să medicală, de tomografie (Alexandru Antik) - trecînd prin contemplația peisagistica nemijlocita, prin ,,peisajul venețian,, ambalat electronic (Alexandru Patatics), prin reveria secvențiala, estetizanta și lirica (Nicolae Onucsan), prin stocul video de băuturi distilate în regim de unicat, un fel de ,,haute couture" a producției (publicitare) de alcool (Dan Mihăltianu) - și pînă la denunțul războiului ca posibil furnizor de mesaje estetice și de stimulente pentru firească
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
Gheorghe Grigurcu 1. Figură lirica a lui Mircea Măluț e una a retragerii: "să ai reflexul retragerii/ să iubești marginea/ să nu mai aștepți" (ecouri fierbinți). Cele trei versuri, aparent disparate, prezintă o coerentă speculativa, care dezvoltă conceptul de noi indicat drept factor generator al
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
ori alburile unor pereți care reflectă cu tărie lumină, servind totodată drept așternut unor grafitti-uri negre, scuturate de nerv, trezesc privitorului o stare de satisfacție greu traductibila în cuvinte, pentru că specificul plastic, limbajul sau vizual, nu se lasă conceptualizat. Bucurie lirica? N-aș spune, desi suntem undeva pe-aproape. E mai mult o afirmare constatativa, un atestat că azurul există, ca roșul solar cu palori incendiare face parte din izbucnirile universului și că Bogdan Lascăr știe să fie atent la ele
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
nu spre lumină./ Lăstuni cu zori în ghiare să/ mai aștepte încă/ un răsărit mai nou că asfințitul/ goarna uscată de sudorile spaimei/ trosnetul de adio al ferestrelor" - Un răsărit aleargă) sunt clape pe claviatură, cu mult mai largă, a liricii Doinei Ispirescu, clar modelata în cel de al doilea volum al său, fără trădarea dominantelor de mai înainte: notația naturalista a unor imagini dure, dezignând condiția omului modern, dimpreună cu chemările unui eu neliniștit: Când am intrat în lume/ peste
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
solzii de smoala./ Zărind urma pantofului/ incrustata în straturi de sânge/ zeul m-a întrebat ce număr port" - Pași. Sunt mistere ale destinului pe care poezia le încercuiește, desenându-le hartă și, în momente faste, forându-le solul. Febrila notație lirica a Doinei Ispirescu ne adresează apelul de farmec al unei personalități cristalizate lucid, cercetând, nu fără voluptate, semnele zilei și ale nopții: Înmugurește o mare sălbăticita,/ ridică din spume boboci de fier/ sub soare fără de soare să/ străjuiască sub cer
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
Gheorghe Grigurcu (Urmare din nr. trecut) Olimpiu Nusfelean e un solitar care transformă proza cotidianului într-o lirica neoromantica, ce nu ocolește procedeele antipoeziei: "Carte tristă de versuri/ în vitrina economiei de piață -/ în frigul lumii conținutul tău/ devine o simplă coperta.// Suflîndu-si nasul, vînzătoarea te îmbie/ alături de o cutie cu praline./ Absența se cuibărește otrăvita/ în palmă
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
circulă vedenii...). Pînă la urmă, e degajata civilizația obscură a materiei însăși, imanenta ei enigmatic organizată, înflorita într-o grație umbroasa: "uite/ pămîntul că un melc/ cum își scoate coarnele//prin țarina reavăna/ i-o sănătate-n univers numai noi/ lirici bîjbîim// apele cresc repede/ frunză decade/ copacul adună cercuri lumești/ norii deasupra încuviințează/ trecerea toamnei// ți-ai lăsat privirea-n jos/ părul mătăsos și moale/ ispitele// totul în univers știe ce are de făcut" (Călătorie). De sub condeiul lui Luca Onul
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
puține cuvinte, în puține fraze, căci ceea ce este simțit adânc se spune simplu de tot." Între expresia simplă, pătrunsa de umor și de (auto)ironie, care incinta la tot pasul în aceste pagini întru totul prietenoase și imaginile desuete ale liricii sale populate de frumoase îngerele, flori dalbe sau steluțe este o discrepanță copleșitoare pentru cititor. Alecsandri era conștient de distanță dintre convenția culturală și literară și expresia firească, iar ironia fină la adresa artificializării, prezența în scrierile sale în proza mai
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
lecturii, a trecut pe rând de la lacrimi la râs și de la râs la lacrimi", lacrimi de identificare simpatetica cu "eroina" în care avea toate motivele să se recunoască, dar și râs kathartic, eliberator, de denunțare a incongruentelor topite în aură lirica. Însuși actul "indiscret" de a citi acest jurnal, nedestinat de către autor publicării, este un mod de deconvenționalizare a receptării scrierilor lui Alecsandri. Prin forță împrejurărilor, jurnalul devine și un "memorial de călătorie", impresiile fiind culese cu o privire atentă și
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
comun al literelor românești. Nici macar Uniunea Scriitorilor - act de recunoaștere și de politețe elementară - nu a găsit cu cale a-i înscrie în rîndul membrilor săi. În ce ne privește, avem simțămîntul presant (de vreo trei decenii încoace!) că sensibilitatea lirica a veacului viitor va urma a fi modelata mai cu seamă de cei ce compun încă un "salon al refuzaților". E foarte posibil ca unii din actualii mari beneficiari ai așa-zisei generații saizeciste să ajungă a rîma, în clamoarea
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
unele și altele recuperate total în postmodernism, ca un fel de minorități substanțiale) șunt, precum a bărbaților, distrugătoare. Doar că primele șunt autodistructive și ultimele șunt distructive, pur și simplu. Dacă domnul Al. Cistelecan afirmă, la un moment dat că lirica feminină excelează printr-un climat de o "deceptivitate existențiala agravat de o luciditate inclementa adesea cinica și profesînd confesiunea nu numai fără sfieli și fără limite, dar și fără scrupule" atunci ce să mai spunem de alte climate ale unor
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
de versuri (vol. Ansamblul de manevre, ÎI. Melodrama realului, cărora li se adaugă inedite din Gură mea e un oraș viitor). Dincolo de negarea oricărui optimism, luate în simultaneitate, căile organicității (împlinirile și dezamăgirile trupului), palparea spirituală, educarea textului evoluează - în lirica lui G.I. - ca niște sfredeliri dostoievskiene. Mitologia întâmplărilor întâmplate contrazice mitologia și viziunea socială a zilei ce va veni. Victime? Persoanele fizice ale poetului. Adevărul filosofilor e bombardat/ ironizat prin sentințe "freudiene", printr-un empirism metafizic, de fiecare data cand
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
putrefacție" - din vol. Cântece negre. Peisaje de cangrena, le caracteriza Emil Manu, exegetul sau cel mai autorizat. Inspirație contradictorie, între eden și infern, cu mari căderi în vid, bruște schimbări de regisitru, de umoare, în genere cosmarescă. Înseninarea târzie, din lirica, a diminuat vocea. A pune pe seama războiului o inspirație damnata nu convinge. Este chemată la tribunal condiția umană însăși. Un filon de răutate funciară, de asemenea, împletit pe un fir de bunătate solară, comunicativa, indică cert o fire scindata, măi
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]