516 matches
-
Dumnezeu. Cum totul nu e, la sufiți, decît aspirație, desprinderea sufletului de trup se amînă mereu: muzica este cînd precipitată, cînd lentă, cînd tandră, cînd sfîșietoare, sugerînd această amînare. Și imaginea cuibului din palmă, și dialogul naiului cu toba din litania sufită spun, în definitiv, același lucru: mistica și muzica nu pot fi exprimate în cuvinte.
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
Pentru fiecare carte salvată, altele sînt distruse. Dar mai presus de orice, între presă hidraulică și cămăruța ticsita de cărți niciodată nu se va stabili un echilibru. Fiecare capitol, cu excepția ultimului, începe cu aceeași propoziție, reluată că un fel de litanie, o tînguire din ce in ce mai disperată: Sînt de-acum treizeci și cinci de ani de cînd reciclez hîrtie. Frază trece prin diverse variațiuni pe parcursul poveștii, dar reluarea ei, si astfel transformarea în sumbru laitmotiv, exprimă neputința personajului, victima a ratatelor sale eforturi de a
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
întorc la tine, copilăria mea, precum Anteu se reîntoarce la pământ..." Se poate spune că poeziile lui Ioan Vieru sunt omogene, de fapt, cartea e un singur poem, unitar, dar nu monoton. Tropii sunt aceiași, iar sentimental, cartea îmi evocă litania rară, concentrată, a celui ce meditează cu spatele la lume, uneori blestemând. Iată: "partea fără secrete a lucrurilor a fost distrusă/ uit iedera printre cearșafurile/ comitetului de lectură/ uit drumul atât de lin spre marile tranziții cu arta veche/ nouă artă gâfâie
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
articulare niciodată „simplă”, brută, elementară, ci, dimpotrivă, complicată, rafinată, sofisticată. Pentru a numi un lucru sau un fapt, Mureșan dă ocol întregii arte și pune totul într-un scenariu al scenariului poetic. Narativitatea lui, cînd e, e înșelătoare. Tirada și litania, enumerația și repetiția, comparația evident poeticizată, asocierile curente (la el) între termenii „tari”, contondenți ori tăioși, și concepte obligate la un asemenea menaj dau acestei poezii o studiată artificialitate. Pe toată întinderea creației sale (dacă facem abstracție de intertextualismul din
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
Meluzina, cu taina ei, e amenințată de violenta curiozitate masculină. Poate cea mai recentă și mai interesantă, sub aspectul jocului, rescriere a lui Barbă Albastră o dă Marie Darrieussecq care, în citatul volum colectiv din 2002, scrie un fel de litanie în si condițional, o performanță lingvistică, între altele, demnă de pana unui Queneau. Desfășurînd, într-o amețitoare cascadă, o multitudine de situații și identități, ce sînt in nuce tot atîtea posibile versiuni pentru Barbă-Albastră, un evantai de jocuri anagramatice parcă
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
găsi autorul, lor adăugîndu-li-se împrejurările prin care i-a fost dat să treacă. Rezultatul este un caleidoscop de însemnări al căror singur numitor comun este că toate se referă la același fenomen: ploaia. Sub acest unghi, cartea seamănă cu o litanie monocordă și monocromatică: o singură inimă vorbește pînă la epuizare de aceeași culoare. E ca o psalmodie care, sub efectul netezitor al repetării unui leit-motiv, devine monodie. Numai că, dacă ar fi doar atît, am închide cartea după primele pagini
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
leagă într-o scară ascultînd de regula coerenței narative. De aceea, surpriza lecturii se păstrează, gîndurile autorului nu se repetă, iar libretul psalmodiei nu conține aceleași refrene. Cu alte cuvinte, monodia nu e monotonă, iar monocromia devine policromă. Mai mult, litania e mai degrabă un cîntec de strană pe mai multe voci. Cauza e de căutat nu atît în monofagia autorului - incorigibilă și iremediabilă -, cît în monomania lui. El gustă același fel de mîncare, dar o face în diverse moduri. Și
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
rest, / întregind ceea ce suntem cu de unde venim / și spre Cine ne ducem, fără margini, fără punct, / în traiectorii, în jupuitul de piele volum. / Ca să fim cum ne-a vrut Dumnezeu, trebuia să nu ne fi oprit din a nu fi" (Litanii la diferențele magice). Meditația poetei încearcă a aprofunda diferența dintre gol și plin, dintre vremelnicie și eternitate, "necontenind / a se împuțina prin cele ce se adaugă, necontenind / a se înmulți prin cele care scad" (Tripticul numărării), ca tot atîtea raportări
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
partituri a dirijorului Corneliu Dumbrăveanu. El a ridicat catedrală sonoră grandioasă a lui Olivier Messiaen, a schițat cu tuse fine lumea magică, ușor impresionista, a lui Francis Burt și a construit migălos traseul în înalt al Simfoniei a V-a "Litanii la plinirea vremii" de Ștefan Niculescu. A fost o reușită plenară a Orchestrei Naționale Radio. Vorbeam la început despre formule noi, una a fost și spectacolul coupé cu operele: "Telefonul" de Gian-Carlo Menotti și "Ultimul cuvânt" de Mildred Kayden, bijuterii
Tot despre pluralism by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17850_a_19175]
-
mărturisească. Termen preluat de etapele unei boli tragice. SEMAËS, - îngerul iudaic decăzut având douăsprezece aripi... * Un retor vorbind repede, fără ca vorbirea lui - printr-un fel de exasperare a neputinței de a exprima totul - să se transforme într-un fel de litanie ininteligibilă, într-o radiație fizică, cum emană un corp hiper-încins căldura; sau vorbele își pierdeau substanța, devenind doar o emisie sonoră,... un crepitement de flammes,... un troznet, un pârâit de flăcări... Super-morbidețea lui NIETZSCHE. Tragedii nu va produce decât pesimismul
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
conduce spre o percepție globală a sonorității), apoi - pe parcursul timpului - se va închega în "spectrul plus diatonie" (cum îl numește Ligeti în dialogul menționat mai sus) din Cantos sau agregatele acordice imense, asemenea unor coloane de foc din Deisis și Litanii. Dar dincolo de aceste manifestări sonore ale fiecărui termen al binomului Unu-Multiplu, ceea ce impresionează la Niculescu este modalitatea de alternare a lor. împletirea dintre unison și textură, rarefiere și aglomerare are aici o componentă vizuală, amintind măiestritele efecte de clar-obscur
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
muzici, desigur. însă, în opinia noastră, muzica lui Ștefan Niculescu s-ar putea defini mult mai bine prin termenii de "omofonie" sau "armonie" decât prin cel de "eterofonie". Ceea ce au în comun Ison II, Cantos, Simfonia a II-a, Deisis, Litanii, Undecimum nu este eterofonia, ci gândirea armonică și, de aici, controlul permanent al dimensiunii verticale în orice fel de structură muzicală, fie ea monodică, polifonică sau chiar eterofonică. Nu hybris-ul eterofonic primează în această muzică, ci pathos-ul armonic. Chiar
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
reîntoarcere în matca originară. El adoptă, pe rând funcții de "liman" (Cantata a III-a), de "soclu" (Ison II), de "hierofanie" (Simfonia a II-a, Omagiu lui Enescu și Bartók), de "vox Dei" în chip de coral (în Invocatio, Deisis, Litanii). Modalitate de relaxare după tensionare și de relansare a fluxului muzical, unisonul nu poate fi despărțit de antipodul său, agregatul cromatic, care prezintă la Niculescu un al treilea element specific de vocabular. Rezultate ale unei "chimii" inefabile, agregatele cromatice posedă
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
înfrânge dacă nu ne-ar cunoaște.// În loc să mă opresc/ și să aflu, plec nicăieri și tristă/ mă bucur. Medieval atac noaptea. Caut/ cuvântul trufiei, el e peste tot. Când/ nepricepută mă simt citind din iubire/ textul, reversul deodată de nesuportat." (Litanii la diferențele magice, pag. 19) Acesta e, cu minime fluctuații, tonul întregului ciclu inițial al Netrăitelor (II). Deși poeme cu alură religioasă, asamblate, semnificativ, în triade, ele produc efecte - prin jocul paradoxurilor - în primul rând compoziționale. Calofilia fără sincope le
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
lege sub coerciția unei direcții de gînd. E o revărsare a masei verbale cu formarea unor prelungiri retorice care te duc cu gîndul la acromegalie (extremități mari). Vrînd să surprindă cît mai multe nuanțe, Vladimir Pătulescu înghesuie cuvintele într-o litanie doctă, de curgere anevoioasă, care îl împinge la exasperare pe cititor. Mai mult, autorul face aici teoria unui stil pe care nu ajunge nicicînd să-l practice, rămînînd mereu în preambulul a ce promite să facă. „Scrisul la care visez
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
complexe, autoarea ași demontează, suprarealistic, făptura, spre a obține din sine factorii naturii, deopotrivă cu oniricele năluciri, marcând clar nostalgia: " Apoi ați scoteai singură câte un ochi și al puneai alături./ Pentru zilele an care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase/ și departe de casă./ Păi sigur că da, așa stau lucrurile" (Dihanii azurii și litanii). "Dezastrul" ănsusi iese din trup precum un șarpe veninos, tăindu
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
alături./ Pentru zilele an care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase/ și departe de casă./ Păi sigur că da, așa stau lucrurile" (Dihanii azurii și litanii). "Dezastrul" ănsusi iese din trup precum un șarpe veninos, tăindu-i drumul vieții: "Dar năpârca vineție a dezastrului/ cât de bine mi-o amintesc./ S-a strecurat tiptil anca din copilărie/ pe maidanul din spatele casei noastre,/ și-a făcut cuib
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
păzitori: Cînd sunt cu Tine, / dar cînd sunt cu Tine? Îngerii cărților / sunt și ei împreună - perechi fără nimic / împrejur, priveliștea e înăuntru, și / textul, și starea de grație în întuneric. / Cînd sunt cu Tine cu mine sunt / îngerii textelor" (Litanie la diferențele magice). Nu putea lipsi din acest proces de spiritualizare o verigă importantă a sa care e spovedania. Lirismul este în sine un act de confesiune, mediat de un aparat estetic, indiferent dacă e raportabil sau nu la credință
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
momentul revăd cum, într-o altă încăpere, tot cu ușa deschisă, un alt vorbitor, în posesia unui microfon ca al nostru, citea, interminabil, un poem, chiar atunci compus, dedicat Revoluției. Era un op în afara oricărei valori literare, un fel de litanie, mânia cui n-ai fi gândit. Citind și tot citind, pe trăsăturile insului, ce scotea foaie după foaie, se instala extazul. Și am remarcat cum citea cu ochii închiși. Dacă n-am avut parte să mă adresez postului de radio
Adio, Olga! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8254_a_9579]
-
cronici de neliniște și duioasă pierdere cu firea, strecurînd cîte-o poantă tristă ("A plecat poetul în război/ Peste mări și peste țări de vis./ Omul lui pe care l-a cîntat/ Trebuia acum să-l fi ucis" - Plecarea poetului) printre litanii de împăcare cu soarta: Crească pomul, putrezească mîna;/ Tot risipă le va fi țărîna,/ Crească veacul, putrezească clipa;/ Tot nimicul le va fi risipa." (Rugă pentru fratele căzut). Întîlnirea cu focul - evenimentul care, temut și necesar, dă titlul volumului, e
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
a alcătuirii existențiale care nu reflectă decît spaima biologică de pieire: "e ceva în neregulă pe aici și oamenii sînt în neregulă/ de obicei nu mă vaet. am gura cusută/ de vorbele lor mi-e silă să îngîn meleopeea nașterii/ litania morții/ ce știu ăștia ce este simplitatea?/ lumea mea e un pom de carne sub care visez/ că mă întind și urlu" ( lumea mea e un pom de carne). Poetul se relevă a fi un captiv al biologiei între gratiile
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
scormon ca o motăneasă oarbă,/ falangele mele pricepute să cînte la torsul lui de harpă,/ uitasem de syphalos, de bolile dezmățării și ale pierzaniei,/ trupul era un palat lichefiat, zidit cu poftele gînganiei,/ cea care își decapitează amantul/ murmurîndu-i adierea litaniei" (La Cesarina șIț). Dar și un Caron feminin: "Eu însămi am ales să-mi fiu luntrașă pe Styx,/ după ce m-am întors de pe insula tăcută,/ acolo unde am închinat cu cei morți" (La Malcontenta dansînd nebună în gondolă). Dar și
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
Atena dinspre deșertul Gobi spre Universitatea din Cernăuți... I Deasupra noastră, cer de stele ca într-o pagină manuscris, eminesciană. Văzduh cu pictograme și rune, în alfabet hitit, ebraic, etrusc, biblioteci în templul Soare-Apune De pe pământ răsunau coruri antice ortodoxe litanii oratorii cu schije în sânge cantate ale deținuților din Dachau arii madrigale libații ale amazoanelor vikinge Trei vise avui (Pe Nil? Pe malul Volgăi? Pe sub pod de Bahlui?) Legănat de fregata natală văzui în adâncuri: se înălța, în apele roșii
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
METOPĂ I Domneșten aer liniște și pace. Case Împrejmuite-n spațiul dac Stau risipite-n șes ori pe coline. Știuleții râd la soare din cerdac. Între hambare, morile descântă Litanii monotone În colind, Afară stau În stoguri, prăvălite, Paiele galbene-n căpițe adormind. Pe undeva stau oamenii la umbră Sau poate e o zi de sărbătoare Căci nu se vede nici măcar un câine Care să-i dea stăpânei ascultare. METOPĂ
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
și că a comenta asemenea nimicuri e irosire de timp. Dar, cum spuneam mai sus, speța căreia îi aparține eseistul e variată și, analizîndu-i patologia, nu am în vedere un caz, ci o molimă cu răspîndire universitară. E vorba de litania doctă a acelor autori fără simțul limbii, care își ascund inaptitudinea îndărătul prestidigitației de concepte inepte. Ce e dureros la aceste spirite imitative e că s-au chinuit la propriu din dorința de a se instrui, străbătînd bibliografii dificile, cu
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]