495 matches
-
îi strânsese el cu ușa. — Claire, hai să plecăm, bine? propuse el. Claire zise: — Da, hai. *** La întoarcere Claire, care era foarte agitată, îi povesti precipitată și dintr-o răsuflare ce reușise ea să facă și cu ce organizații - o litanie care suna nevinovat și care probabil că nu conținea nici cea mai măruntă informație utilă pentru Loew și Considine. Danny o lăsă să se descarce, dar fără să-i acorde atenție, căci se gândea la ce îi spusese Leo Bordoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de pe fundal arătau exact ca niște buze și dinți ce păstrau imaginea intactă prin rigor mortis... Danny sări în picioare și alergă în partea din față a casei. Găsi o toaletă și se încuie înăuntru. Își calmă spasmele cu o litanie: FII POLIȚIST, FII POLIȚIST, FII POLIȚIST! Se sili să se gândească la indicii concrete, deschise dulăpiorul cu medicamente și găsi unul imediat: un flacon prescris de medic pentru secobarbital de sodiu, adică biletul spre moarte al lui Wiltsie și Lindenaur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pară aproape indiferentă, ca un spectator aflat Întâmplător Într-un loc unde avea loc ceremonia unui necunoscut. Sicriul fu coborât, În vreme ce preotul cânta un psalm cunoscut de toți sătenii, astfel Încât melodia fu intonată de zeci de voci groase, ca o litanie pentru toți morții Moldovei și pentru cei ce aveau să plece din această lume. Ienicerii asistau tăcuți la această ceremonie, care depășea momemntul Îngropării unui om. Era un om care pierise apărându-și domnitorul, iar asta făcea ca totul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în vara noastră La țărm de valuri ce ascund tăceri Tu crin regal, eu floarea ta albastră Trăind prezent, iar lacrima de ieri Am răstignit-o în amurguri stranii Pe-o cruce de ntuneric sideral, în carul mare am depus litanii Iar stelele ne-au însoțit la bal. în pași de vals, ne-am căutat sărutul Uitat pe buzele-mi ce te-au iubit Și iarba verde ne-a fost așternutul în primăvara-toamnă ce-a venit ... Timiditate Eu, genele îmi plec
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de un ciocan de stupoare și privirile-i devin lăturalnice. E ca și cum ar vorbi popa în biserică, iar enoriașii chiar dacă mai pricep pe ici, pe colo, câte ceva din parascovenia liturgică, totuși nimeni nu îndrăznește să-l întrerupă pe sfinția sa din litanie, și să ceară ca nedumeritul Ion, lămuriri suplimentare. Rar și doar ocazional, românul pare uneori vag interesat de politica fiscală, și parca așa ca prin ceață mijește un ochi spre traseul miliardelor de lei publici, care circulă vioi prin sistemul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
e cu trei luni mai mare decât mine, dar mă simțeam de parcă aș fi fost gardianul sau mama ei. Mă făcea în tot felul: „terminatorul petrecerilor“ sau „curvă mizerabilă“. Iar eu nu eram așa. Atenția mi-a fost distrasă de la litania lui Brigit de foiala pe scaun a lui Luke, care încerca să se așeze mai comod. S-a lăsat pe spate, ajungând într-o poziție aproape orizontală. Coapsele lui lungi și ferme erau foarte depărtate una de cealaltă. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și cu metodele de a-l transforma în ceva care să-i trezească lui însuși respectul. Și ce-i trezea respectul lui Wilt? Bărbatul își încleștă pumnii pe sub pătură. „Hotărârea“, murmură el. „Puterea de a acționa fără ezitare. Curajul.“ O litanie stranie a virtuților strămoșești. Dar acum întrebarea era: cum să le dobândească? Cum reușiseră unii în timpul războiului să transforme bărbați ca el în membri ai unor trupe de comando și în ucigași profesioniști? Prin instrucție. Wilt se întinse în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dincolo! dè plictisit din mânè plutonierul major, cei doi subalterni executându-se prompți, îl apucè de braț pe turbulent că sè-l scoatè afarè, cetèțeanul, temperându-se, a devenit subit extrem de docil, incepand sè mormèie în barbè, ca pentru sine, o litanie de cuvinte neînțelese, Presupun cè prin dincolo se înțelege un fel de celulè, o locuințè provizorie, de o noapte, pentru toți cei ridicați, în împrejurèri similare de scandal și turbulențè, A doua zi, dupè ce li se mai limpezește puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
patimă sau groază, ba chiar Îmi păru, uneori, cu un soi de bucurie interioară. Apoi Împături foile, le strecură În buzunar și se porni să măsoare Încăperea cu pasul. Trecură zece minute de tăcere, Înainte ca el să rostească această litanie stranie: — Mirza Reza, copil pierdut al Persiei! Dacă s-ar putea să fii doar nebun, dacă s-ar putea să fii doar Înțelept! Dacă s-ar putea să te fi mulțumit să mă trădezi sau să-mi fii credincios! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era atunci, pe hârtie termică, așa cum se folosea În anii aceia. Erau, În realitate, două texte, primul cu rânduri dese, ocupând prima jumătate a paginii, iar al doilea Împărțit parcă În mici versete mutilate... Primul text era un fel de litanie demonică, o parodie de limbă semitică: Kuabris Defrabax Rexulon Ukkazaal Ukzaab Urpaefel Taculbain Habrak Hacoruin Maquafel Tebrain Hmcatuin Rokasor Himesor Argaabil Kaquaan Docrabax Reisaz Reisabrax Decaiquan Oiquaquil Zaitabor Qaxaop Dugraq Xaelobran Disaeda Magisuan Raitak Huidal Uscolda Arabaom Zipreus Mecrim Cosmae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trei virtuți teologale ale capitulelor masonice (Credință, Speranță și Caritate). În fapt, floarea simbolică a rozacruceenilor (roza albă din cânturile XXX-XXXI) a fost adoptată de Biserica din Roma ca figură a Mamei Mântuitorului - și iată de unde vine Rosa Mystica din litanii. Iar că rozacruceenii străbătuseră secolele medievale era fapt notoriu nu numai din infiltrarea lor pe lângă templieri, ci și din documente mult mai explicite. Bramanti Îl cita pe un oarecare Kiesewetter care la sfârșitul secolului trecut demonstrase că rozacruceenii din Evul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ușor asudată. Mă surprindeam murmurând nume Îndepărtate, nume pe care, desigur, știam, Filosofii le dăduseră Albului, dar cu care eu, poate, o chemam nerăbdător pe Lorenza, nu știu, sau poate că te repetam doar, În sinea mea, ca pe o litanie propițiatorie: Aramă albă, Miel imaculat, Aibathest, Alborach, Apă binecuvântată, Mercur purificat, Auri Pigmentum, Azoch, Baurach, Cambar, Caspa, Ceruza, Ceară, Chaia, Comerison, Electră, Eufrată, Eva, Fada, Favonius, Fundament al Artei, Piatră prețioasă de Givinis, Diamant, Zibach, Ziva, Văl, Narcis, Crin, Hermafrodit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
renascentist, cu un nas mare, habsburgic, de mielul acela ciudat, cu picioarele atârnând, spânzurat În talie. Cei de acolo erau deci Împodobiți cu o imitație acceptabilă a Lânii de Aur. Bramanti vorbea, cu brațele Înălțate, ca și cum ar fi rostit o litanie, iar asistența Îi răspundea din când În când. Apoi Bramanti ridică spada și toți scoaseră din tunici câte-un stilet, sau un coup-papier, pe care-l ridicară În sus. Dar atunci Agliè lăsă perdeaua În jos. Văzuserăm prea mult. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
del Peril de la Mer, Ensembl'od els sent Gabriel i vint. L'anme del cunte portent en pareïs... " Iar Îngerul, de pe locul de unde se află, cu fruntea coborâtă către copilul mântuit, care fusese odată o primejdie mortală pentru omenire, acompaniind litania și panegiricul Bursucului, începe să recite: La ușa sfântului lăcaș, Stă Belphegor, Sephirahul Tentației, Prințul Iluziei, Înșelătorul! Ispitele-i de-i biruiești, Smerește-te. Amară e victoria, prietene Și are preț: Chiar viața ta! " ASMODEUS I Călcau din nou, împreună
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tehnică, mici melodii bizare pe baza ei. Degetele lui, la început atât de stângace și împleticite, deveniseră agile și suple, tari ca fildeșul la vârfuri. Totuși melodiile păreau cam fără ritm, curgând, doar note întregi sau chiar note duble, în litanii tărăgănate. Lăutarul, adept al pieselor îndrăcite, al glissandourilor și tremolo-urilor țigănești de cabaret, nu prea putea înghiți ceea ce producea Emil Popescu. Reținu însă un fragment care părea mai închegat și mai melodios și i-l cântă, ca o curiozitate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spre un ghișeu prin care o mînă anonimă le bifa cartela pentru hrana raționalizată, pentru supraviețuire. Epoca de Aur la apogeul ei - vocea ei nu era un vuiet polifonic de idei iluministe, așa cum Îți sugerează, poate, numele, ci pițigăielile agramate, litaniile absurde ale unei arătări pe care folclorul o numea, șoptind, Piticul, Ceașcă, Pingelică (din cauza profesiei lui de bază). În momentul În care a fost făcută fotografia (și În care băteai timid cu aripile prin Întuneric), lumea se clătina din temelii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
frământa și ofta, iar ea asculta. Seara porniseră din nou să depene amintiri, într-o manieră mai puțin întâmplătoare, mai deliberată. S-ar fi zis că era necesar să parcurgă toate aceste mărturii ale trecutului ca pe un soi de litanie, înainte de a se angaja unul față de celălalt. Discutaseră, schimbaseră păreri, cu multă precauție, ciocnindu-se chiar din când în când, și declarându-și reciproc că se vor duce devreme la culcare (ceea ce au și făcut), amânând explicațiile finale de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ofere un răspuns pozitiv de convertire. Însăși cercetarea cugetului face parte dintr-un astfel de proces. În realizarea acesteia, adunarea penitenților poate fi ajutată fie de preotul celebrant, fie de un alt slujitor, prin îndrumări sau rugăciuni sub formă de litanie, adaptând acest dialog în funcție de „condiția socială, vârsta fiecăruia” dintre cei prezenți. Există și posibilitatea ca omilia să nu mai fie ținută, fiind însă favorizat un moment mai lung de tăcere, în care fiecare să aibă posibilitatea să aprofundeze mesajul cuvântului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
comunitatea „la mulțumire și (...) la fapte bune, prin care să se arate harul sacramentului penitenței în viața fiecăruia și a întregii comunități”. Recunoștința poate fi exprimată și printr-un cântec, imn, psalm, sau printr-o rugăciune specifică, sub formă de litanie, proclamându-se „puterea și milostivirea lui Dumnezeu”. Celebrarea continuă cu o rugăciune, prin care preotul celebrant îl laudă pe Dumnezeu pentru darul iertării revărsat în inimile tuturor, după care se încheie cu binecuvântarea și trimiterea comunității. În Forma B, cu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
epos, iar, pe de altă parte, la nivel structural, susținând unitatea operei, însă nu este de neglijat nici efectul eufonic, fiindcă, pe ansamblu, imaginarul poetic - amintind de volumul Pașii profetului al lui Lucian Blaga - este coroborat cu o desfășurare de litanie, rostită melopeic: din greu ne mișcam cu o biată căruță de piatră / împingeam la loitră, apoi urcam din fugă. / drumul câteodată era ocupat de sunete / de diferite mărimi (...); Slăvit de firavi discipoli, înconjurat de stupii / cu alfabete. tălpile rămâneau / în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este invocat Transcendentul, pot fi citite ca o confesiune, de-a lungul căreia poetul caută să-și înțeleagă rostul și să înțeleagă totodată lumea prin prisma experienței ontologice acumulate, peste care se așază cea creatoare. Sub formă de enjambament, aceste litanii confesiune, cu accente de psalm, traduc artistic contorsiunile sufletești ale celui care e conștient de statutul de om, dar nu-și poate accepta pur și simplu destinul, pentru că numai piatra stă să aștepte fulgerul, iar o formă de reacțiune la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
armonizarea zvâcnirilor vieții în toate formele ei. În această privință, Smerenie și mântuire, Umbra paradisului, Rugă albă, Marea noapte a Fecioarei sunt doar câteva titluri elocvente, dar, în conținuturi, conexiunile cu sacrul sunt mai numeroase, tămâia, smirna, mirtul, clopotnița, prohodul, litaniile, clopotul, paradisul, ruga, ceara etc. constituind o secvență a lexicului poemelor, antidot în fața efemerului, fiindcă omul a dobândit conștiința viețuirii prin pasul făcut deasupra celorlalte ființe: Noian de clopote la vămi lumină / măncercuie cu zidul ars de-o viață / ieșirea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
simțite chiar și în contiguitatea gesturilor sale largi, maiestuoase, care-i punctează întreaga operă - de exemplu, prin troița cu brațe din lemnul / ieri pentru leagăn, versuri care exprimă, iată, neconsolabila durere a omului în fața scurgerii iremediabile a timpului, sau prin litanii, prin jalea miresei când lunecă giulgiul, prin bronzul de clopot sau cenușa-n tigve pale -, acestea rămân mai mult în planul de suprafață, fără să genereze bulversări viscerale, fiindcă, așa cum arătam mai sus, poetul, indiferent de curentele care îi traversează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]