586 matches
-
Târgu Jiu și la Vicovu de Sus, județul Suceava. Din 1994 este student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași (secția patrimoniu cultural - restaurare - conservare carte), absolvită în 1998. Din 1990 publică articole, însemnări critice și mai ales versuri în „Literatorul”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Symposion”, „Viața românească”, „Hyperion”, „Calende”, „Scrisul românesc”, „Est”, cât și în „Gorjul de azi”, „Tribuna învățătorului”, „Gazeta de Gorj” (unde din 2001 e redactor-șef). Organizează câteva festivaluri de poezie (Agigea, Putna) și coordonează antologia Ultima generație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
cu un volum scris în dialectul aroman, Cântițe și-ndoauă isturii aleapte, apărut în 1912. Este corespondent al ziarului atenian „Elephteron Vima”, redactor la „Viitorul” din București și director împreună cu Romulus P. Voinescu, la „Propilee literare” (1926-1929). Colaborează la „Sămănătorul”, „Luceafărul”, „Literatorul”, „Convorbiri critice”, „Flacăra”, „Universul” ș.a. Pentru volumul Spre necunoscut (1924) este distins cu Premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Români. Temele versurilor lui F. sunt istorice și mitologice (Orientul, lumea creștină), în prelungirea poemului monumental romantic și parnasian, cu descripții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
Pârlea, Grigore Ancu, Gh. Manea Manolache) vor să asigure, prin A., o strângere a rândurilor și o solidarizare - spirituală, dar și financiară - a „adonisiacilor”. Dincolo de lipsa de sonoritate a numelor (cu excepția celui al lui Mircea Streinul), e impresionant entuziasmul acestor „literatori” care nu pregetă să contribuie material pentru editarea unor plachete de versuri sub egida „adonismului”. Mircea Streinul traduce versuri de Georg Trakl. Este consemnată întâlnirea celor de la „Adonis” cu T. Arghezi, eveniment petrecut în 1940. D.C.-E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285192_a_286521]
-
editorial cu placheta Evenimentul zilei - un poem văzut de Lucian Vasilescu, apărută în 1995 și distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. A mai publicat în „Luceafărul”, „Suplimentul literar-artistic al «Tineretului liber»”, „Dreptatea literară”, „Contrapunct”, „Arc”, „Nouăzeci”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Literatorul”, „Poesis”, „artPanorama”, „Vatra”, „Playboy”. În Evenimentul zilei, carte care parazitează și recontextualizează poetic materia „trivială” din ziarul cu același nume, poate fi văzut un gest de marketing și frondă tipic pentru generația ’90, dar și o formă de dezafectare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290453_a_291782]
-
Moraru, Ștefan Molna, V. Cotnariu) la publicații ca „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Dacia literară”, „Bucovina”, „Zimbrul”, „Steaua Dunării”, „Concordia”, „Ilustrațiunea”, „Revista română”, „Convorbiri literare” (începând din 1867), „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”, „Literatorul” ș.a. Poezia populară îl impresionează, smulgându-i exclamația, luată de mulți în serios, că „românul e născut poet”. În folclor, el vede o sursă a regenerării literaturii naționale. Față de exaltările romantice din comentariile sale la culegerea Poezii poporale. Balade (Cântece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
1905-1916). Compune piese istorice și polițiste, jucându-le împreună cu alți copii. Din 1917 elev al Școlii de Ofițeri de Rezervă din Botoșani, ia parte la campania militară din 1918. Întors de pe front, frecventează cenaclul lui Al. Macedonski și debutează la „Literatorul” în august 1918 cu poezia Versurilor mele, semnată Gemi Zam. Întemeiază în 1920 Societatea Tinerilor Scriitori Români, ce își propunea promovarea dramaturgiei autohtone. În același an inițiază gazeta „Eroii patriei”, scrie la „România nouă” și la „Universul literar”. Se va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
din București (1991-1992), referent de specialitate și consilier la Direcția Muzee și Colecții, resortul Case Memoriale-Memorialistică din Ministerul Culturii (1993-1998). A colaborat la „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Academica”, „Jurnalul literar”, „Literatorul” ș.a. C. este un pasionat scotocitor de arhive, dând la iveală documente pe baza cărora se pot reconstitui laboratorul și metoda unui scriitor. Este cazul ineditelor lui Ion Barbu (publicate în „Manuscriptum”), autor despre care C. a întocmit și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286334_a_287663]
-
sociale, cercul literar al lui William Dean Howells confundau realitatea cu fenomenele externe, "care, credeau ei, erau obiectul legilor fizicii și cauzalităților așa cum erau ele descoperite de științele naturale și așa cum puteau să le releveze cele sociale" (74). Acești jurnaliști, literatori și savanți ai structurilor sociale își subliniază credința într-o cunoaștere determinabilă, care a fost fondată pe credința criptoteologică a pozitivismului. Totuși într-un anume moment al acestei perioade au început să apară dubii asupra a ceea ce putea să aducă
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
la Craiova. Debutează în „Noua revistă olteană” (1903), unde susține cronica literară și publică versuri. Prima carte, Viorele, îi apare în 1904. Colaborează la „Viitorul”, „Apărarea națională”, „Noua revistă română”, „România jună”, „Ramuri”, „Românul literar”, „Sămănătorul”, „Revista modernă”, „Carmen”, „Cronicarul”, „Literatorul”, „ Revista idealistă”, „Convorbiri critice”, „Luceafărul”, „Presa Olteniei”, „Gorjanul”, „Situația”, „Jurnalul”, „Condeiul” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele Alexandru Amar, Polyclet, I. Polyclet, I.C.P. Polyclet. Prin versurile din Viorele și din Zări albastre (1913) P.-P. ilustrează în registru minor orientările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288952_a_290281]
-
presă cu versuri, în revista „Tribuna” (1965), iar editorial în 1976, cu volumul de poeme Elegie pentru ultimul crâng. A colaborat cu versuri, proză și desene la „Echinox”, „Napoca universitară”, „Tribuna”, „Steaua”, „Luceafărul”, „România literară”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Vatra”, „Poesis”, „Apostrof”, „Literatorul” ș.a. A participat cu pictură, acuarele, desene la numeroase expoziții județene și naționale și a avut șaptesprezece expoziții personale în țară (Cluj-Napoca, Dej, București) și în străinătate (Paris, Reno, Washington, Roma). B. a debutat cu un volum propriu ceva mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
, publicație apărută la București în 1904 (două numere). „Revistă de poezie de orientare modernistă”, P. se află sub o conducere al cărei delegat este Donar Munteanu. Se anunță reapariția „Literatorului”, marcându-se astfel și apartenența celor prezenți în paginile P. la grupul din jurul lui Al. Macedonski. Colaborează N. Țincu, Mircea Demetriade, Cincinat Pavelescu, Al. Macedonski (Epigraf, Inscripție pe un orologiu, Oh, suflete orb), Al. T. Stamatiad (sub pseudonimul Alexandru Adrian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288848_a_290177]
-
în artificiozitatea ei, un simț artistic deficitar. Maniera e bombastică și prețioasă, exprimarea firească fiind mai degrabă întâmplătoare. Tot o piesă istorică, mizând pe o anume pedanterie a reconstituirii, este Congiurațiunea lui Catilina („Columna lui Traian”, 1872). Apreciată entuziast în „Literatorul”, drama Proscrisul (1880) indispune prin stilul sentențios și grandilocvent. Unele pasaje, de aridă dezbatere pe teme politice, sunt curat gazetărești. M. a tradus piese de Angeli și Szigligeti Ede. SCRIERI: Amelia sau Victima amorului, București, 1849; Disertațiune istorico-critică și literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
Academică Română îi încredințează în 1876 traducerea Istoriei romane a lui Dion Cassius, tipărită „sub privegherea domnului G. Sion” în 1878, lucrare pe care instituția academică o va și premia. După 1880, articole i-au mai apărut în „Revista literară”, „Literatorul”, „Epoca”. Printre ele, un studiu amplu, neterminat, despre D. Bolintineanu (1885) și o critică a piesei Ovidiu de V. Alecsandri. În „Literatură și artă română” tipărește, din 1897 până în 1903, mai multe lucrări de teorie literară, articole despre Eminescu, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
se naște unicul fiu al poetului, Gabriel (decedat, la Bacău, la 24 ianuarie 1999). În 1933, familia B. se mută la București, în 1934, B. primește, alături de Tudor Arghezi, Premiul Național de Poezie. B. debutează, la 20 martie 1899, în „Literatorul” cu poezia Și toate, sub numele de V. George; în decembrie 1903 publică în „Viața nouă” (revistă al cărei redactor literar era Aristide Cantilli) Amurg, Lacustră și Nevroză, apoi în „Arta” (Iași), în același an, îi apar poemele Toamnă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
scumpul său Bacău, petec de rai pe care băcăuanii nu-l prețuiesc destul sau deloc. Ca și Iuliu Cezar Săvescu, ca și Ștefan Petică, ca și Alexandru Petroff și alții, el a izvorât din mișcarea culturală și de simțiri a «Literatorului» și este un premergător, iar nicidecum o coadă oarecare desprinsă din ea și întrebuințând fără nici un rost sonoritatea împerecherii literelor și culoarea imaginilor. Venit în literatură după Ion Theo, azi Tudor Arghezi, cel care a îndrăznit pe această cale mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
ANALELE LITERARE, POLITICE, ȘTIINȚIFICE, revistă lunară apărută la București din ianuarie 1904 până în aprilie 1905, sub redacția unui comitet. Publicația se află în descendența „Literatorului”, dar e apropiată, prin program, și de mișcarea sămănătoristă. De la numărul 3-4/1904, se află sub direcția lui Th. D. Speranția (partea literară), N. Cosăcescu (partea politică) și G. T. Buzoianu (partea științifică). Conform articolului-program Prima vorbă, „numai o literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285336_a_286665]
-
săptămânalul „Fulgerul Doljului”. Împreună cu Marcel Romanescu înființează la Craiova, în 1914, revista „Viața literară”, care însă nu va rezista mai mult de doi ani. Între 1920 și 1927 este secretar de redacție la „Ramuri”. Colaborează la foarte multe publicații: „Flacăra”, „Literatorul”, „Drepturile femeii”, „Capitala”, „Cosinzeana”, „România viitoare”, „Lectura”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Cele trei Crișuri”, „Datina”, „Năzuința”, „Clipa” ș.a. Cea mai intensă activitate o desfășoară, din 1914 până în 1943, la revista „Ramuri”, unde publică poezie, proză, numeroase articole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
uneori satirică, este evidentă în aceste scrieri care iau în discuție, nu o dată oțios, aspecte ale vieții sociale și familiale, moravurile politice ale vremii, chestiunea națională. Dar rezolvarea artistică e de multe ori facilă, de duioasă melodramă. Așa sunt Cămătarul („Literatorul”, 1881), adaptare după Émile Augier - cu varianta mai veche O căsătorie în lumea mare (1871) -, Copila din flori („Revista literară”, 1885), Prejudecăți („Revista idealistă”, 1905), unde autorul ia apărarea unor victime ale prejudecăților obștești, incriminând pe un ton retoric societatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
scrie la „Steaua Dunării”, „Bondarul”, „Din Moldova”, „Românul”, „Albina Pindului”, „Familia”, scoate în 1861 la Iași, cu G. Petrescu, gazeta „Dacia”, este director al periodicelor „Adunarea națională” (1869), „Informațiunile bucureștene”, redactor la „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, publică în „Literatorul”, „Revista literară”, „Convorbiri literare”, „Revista nouă”, „Vieața”, „Universul”, „Universul literar”, „Apărarea națională”, „Secolul XX” ș.a. Integrat la începuturile sale literare în orientarea animată de spiritul pașoptist, U. crede în menirea civică, educativă a literaturii. Va păstra perseverent această idee și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
sau Dreptatea domnească după Lope de Vega, Fata de bancher după Jean-Louis Laya, Soare de toamnă după Marivaux ș.a. Oarecum mai pretențioase, Alecsandri la Mircești (1894) și drama Marțial nu sunt departe de Fidanțata imperatorului (1870) sau de Răpirea Bucovinei („Literatorul”, 1883, în colaborare cu Nicolae Țincu și Th. A. Myller), piese ocazionale. Notabile în evoluția dramei istorice românești rămân piesele Vornicul Bucioc (jucată în 1867), Banul Mărăcine (reprezentată în 1872) și Curtea lui Neagoe Vodă (pusă în scenă în 1875
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
Muzeul Literaturii Române. A debutat în revista „Limbă și literatură” în 1973 iar editorial în 1997, cu Planeta Moft (Premiul Asociației Scriitorilor din București). A colaborat la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Calende”, „Adevărul literar și artistic”, „Literatorul”, „Convorbiri literare” ș.a. Volumul de debut, Planeta Moft, subintitulat „o utopie critică despre rolul celei de-a patra puteri constituționale (Sfinte Sisoie!) în opera lui I.L. Caragiale”, constituie o insolită sinteză critică scrisă cu nerv, într-un stil degajat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]
-
ca ginere, în clanul său. La Roma, centrul vieții școlare a rămas Forul lui Traian, pe care îl celebra în secolul al V-lea poetul Fortunatus 27. Dar Biblioteca Ulpia 28, din apropiere, devenise centru de documentare și cercetare pentru literatori și retori 29. Dar existau și altele. De exemplu, retorul Felix și discipolii săi aveau școala la poalele lui Mons Carpend, aproape de Porta Capena 30. În secolul al VI-lea însă, școlile Romei au dispărut rând pe rând31. Și tot
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se spunea adesea în latină, pe artes liberales, al căror program ș...ț dublează artele literare cu disciplinele matematice” (op. cit., p. 84). Marrou observă totuși că Cicero (Despre orator, I, 72-84) insista asupra importanței disciplinelor matematice tocmai pentru că în școala literatorului erau adesea neglijate. 7. Despre învățarea retoricii, cf. Marrou: Sfântul Augustin..., ed. cit., pp. 47 sqq., Istoria educației..., pp. 380 sqq. Vezi și J. Fontaine, „Isidore de Séville et l’Astrologie”, Revue des Études latines, XXXI/1953, pp. 271-300, și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Beșir) și al lui Vichentie Chichere, agricultori. A absolvit Liceul teoretic din Gătaia (1969-1973), urmând apoi un curs postliceal de telecomunicații la Reșița. Înainte de a se pensiona medical, lucrează treisprezece ani în domeniul telecomunicațiilor. Colaborează la revistele „Orizont”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Calende”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Ramuri”, „Arca”, „Anabasis”, „Orient latin”, „Poesis”, „Semenicul”. A mai semnat Sorin Roianu, Ion Chirescu. Debutează în 1971, cu versuri, în „Orizont”, iar editorial, în 1986, în placheta colectivă Argonauții. Poeziei spectaculare a primului volum personal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
Debutează ca elev, în 1892, cu versuri în revista „Doina”. În continuare, până la primul război mondial, colaborează cu poezii, proză, lucrări dramatice și traduceri la „Curierul român”, „Revista nouă”, „Lumea ilustrată”, „Vatra”, „Țara”, „Universul ilustrat”, „Revista literară”, „Familia”, „Liga literară”, „Literatorul”, „Literatura și arta română”, „Epoca”, „Cronica”, „Sămănătorul”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Luceafărul”, „Minerva”, „Seara”, „Flacăra”, „Capitala” ș.a. În același interval, în afara unor broșuri iscălite Adina G., tipărește volumele de nuvele Spre moarte (1897) și Satana (1912), romanele Străbunii (1900), Dușmani ai neamului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]