450 matches
-
nu doar foloseau limba rusă ca o a doua limbă, dar adoptau rusa ca limbă de comunicare în familie, în ciuda faptului că încă pastrau sentimentul apartenenței la o anumită etnie, alta decât cea rusă. Această include atât comunitățile naționale tradiționale (lituanienii din nord-vestul Belarusului sau din Regiunea Kaliningrad) și comunitățile care au apărut în perioada sovietică, (muncitorii ucraineni sau belaruși din Kazahstan sau Letonia, ai căror copii au învățat în limbi cu predare în limba rusă, generațiile următoare ajungând să vorbească
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
Minsk, în familia unor latifundiari, oameni cultivați, posesori de educație muzicală, aflată în relații de rudenie cu dinastia de nobili Lubicz. Tatăl, Czeslaw Moniuszko, s-a stabilit în regiune după ce a servit drept comandant al unei unități de călăreți polonezi - lituanieni pe langă statul major al mareșalului francez Murat în timpul campaniei lui Napoleon în Rusia. Stanislaw a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Varșovia și la Minsk. Primele lecții de pian și de muzică le-a luat de la mama
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
Țarist, astăzi aparține de Belarus. Regiunea se afla la marginea provinciei Lithuania Propria care a făcut parte din Marele Ducat al Lituaniei pânâ în 1795, când s-a produs A TREIA PARTIȚIE a Commonwealth-ului polono-lituanian. Zona era locuită de etnici lituanieni, deși atunci când s-a născut poetul aparținea în mare parte de Bielorus. Membrii clasei superioare, precum familia lui Mickiewicz, erau fie polonezi, fie polonizați.Tatăll poetului,Mikołaj Mickiewicz, era avocat și membru al micii burghezii poloneze(szlachta). Mama sa se
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
de „elemente ostile” și membrii ai familiilor lor.. În primul al de ocupație sovietică, (iunie 1940 - iunie 1941), numărul execuțiilor confirmate, a deportaților și arestaților a fost de cel puțin 124.467, (59.732 estoni, 34.250letoni și 30.485 lituanieni). Printre aceste victime s-au numărat 8 foști șefi de stat și 38 de foști miniștri estoni, 3 foști șefi de stat și 15 foști miniștri letoni și președintele în funcție, 5 foști prim-miniștri și alți 24 foști miniștri
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
Estimările pierderilor de populație merg până la 25% în Estonia, 30% în Letonia și 15% în Lituania. Pierderile provocate de război și de ocupație au fost apreciate la aproximativ 90.000 de estoni, 180.000 de letoni și 250.000 de lituanieni. În aceste cifre sunt incluse și persoanele deportate de autoritățile sovietice în 1941 și victimele Holocaustului. La Conferința de la Ialta, SUA și Regatul Unit, aliații URSS în războiul împotriva Germaniei Naziste, au recunoscut ocuparea de facto a celor trei state
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
trei state baltice de către sovietici, dar, în perioada postbelică, atât americanii și britanicii cât și celelalte democrații occidentale nu au recunoscut de jure ocupația URSS a Estoniei, Lituaniei și Letoniei. Ca urmare, democrațiile occidentale au recunoscut diplomații estoni, letoni și lituanieni care continuau să funcționeze în numeroase state în numele fostelor lor guverne. Acești diplomați îmbătrâniți au continuat să-și reprezinte statele lor până la recâștigarea independenței patriilor lor. Churchill recunoașterea "de jure" a graniței sovietice vestice. Churchill nu a dat niciun răspuns
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
sau frăția pădurii (în limbile estonă: "metsavennad", letonă: "meža brăļi", lituaniană: "miško broliai") au fost partizani estoni, letoni și lituanieni, care s-au angajat în lupte de guerilă cu autoritățile sovietice în timpul ocupației sovietice în timpul celui de-al doilea război mondial și în perioada postbelică. Mișcări de rezistență antisovietice similare au luptat împotriva dominației străine și în alte țări din
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
mai activi în regiunile de frontieră. Regiunile în care activitatea lor a fost mai importantă au fost Dundaga, Taurkalne, Lubăna, Aloja și Līvăni. În regiunile estice ale țării, ei aveau legături cu partizanii estoni, iar în cele vestice cu cei lituanieni. La fel ca și în Estonia și Lituania, mișcarea de rezistență letonă a fost inflitrată cu agenți NKVD și mai apoi distrusă. Sprijinul occidental a fost definitiv compromis de contraspionajul sovietic și de agenții dubli letoni precum Augusts Bergmanis și
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
Partizanii lituanieni capturați au fost de multe ori torturați sau executați fără judecată, iar rudele lor au fost deportate în Gulag. Represaliile împotriva fermierilor care colaborau cu partizanii erau dure. Unitățile NKVD, numite „Plutoanele de apărare ale poporului”, (numite de lituanieni ca "stribai", din rusescul: "изстребители" -"distrugătorii") au folosit tactici de șoc pentru descurajarea rezistenței, așa cum a fost expunerea în milocul satelor a cadavrelor parizanilor executați. Pranas Končius (nume de cod "Adomas"), a fost ultimul partizan antisovietic ucis în luptă de
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
abordau subiectul erau respinse de sovietici ca „agitație naționalistă”. Cercetările lui Mart Laar începute la sfârșitul deceniului al nouălea sunt considerate primele abordări sistematice și științifice ale fenomenului „fraților pădurii”, fiind deschizătoare de drumuri în acest domeniu. În 1999, parlamentul lituanian - Seimas - a adopata în mod oficial declarația de independență care fusese făcută pe 16 februarie 1949 (la a 31-a aniversare proclamației de independență din 1918) de elementele unificate ale rezistenței antisovietice. „Frații pădurii” letoni și lituanieni care au supraviețuit
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
În 1999, parlamentul lituanian - Seimas - a adopata în mod oficial declarația de independență care fusese făcută pe 16 februarie 1949 (la a 31-a aniversare proclamației de independență din 1918) de elementele unificate ale rezistenței antisovietice. „Frații pădurii” letoni și lituanieni care au supraviețuit până la proclamarea independenței au primit mici pensii din partea statului. În Lituania, a treia duminică din mai este sărbătoarea „Zilei partizanilor”. În anul 2005 mai trăiau cam 350 de veterani lituanieni ai „frăției pădurii”. În anul 2001, senatorul
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
Centrale au devenit teatre de confruntare dintre guvernele-marionetă create de puterea de ocupație, noile autorități naționale și bolșevicii care doreau să reîncorporeze aceste teritorii în Rusia. Nu doar polonezii și bolșevicii ruși se luptau între ei, dar și ucrainienii, belarușii, lituanienii și cazacii se străduiau să pună mâna pe putere și să obțină controlul unui cât mai mare teritoriu. Luptele interne pentru putere au împiedicat diferitele facțiuni din Belarus să câștige suficientă putere pentru a controla țara. Situația în Ucraina era
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
Regatul României era în conflict cu Ungaria pentru Transilvania, Regatul Iugoslaviei era în conflict cu Italia pentru Rijeka, Polonia era în conflict cu Cehoslovacia pentru Cieszyn/Těšín, cu Germania pentru Poznań și cu Ucraina pentru Galiția Răsăriteană. Ucrainienii, belarușii, estonii, lituanienii și letonii se luptau între ei și împotriva rușilor pentru independență și teritorii. Influența comunistă, care se manifesta crescând, a dus la revoluții comuniste în München, Berlin, Budapesta și Prešov. Winston Churchill comenta: "Războiul giganților s-a încheiat, războaiele pigmeilor
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
trăgeau hoarna, iar pasagerii din trenuri le dădeau din mâini arătându-și solidaritatea. Deținuții au scris același slogan pe acoperișuri, ca să se observe din avion, împreună cu cuvintele ""90 de naționalități: ruși, uzbeci, americani, englezi, suedezi, polonezi, unguri, români, letoni, estoni, lituanieni..."" Greviștii nu au cedat la amenințări și, la 26 iulie 1953, a venit de la Moscova o comisie condusă de generalul Ivan Maslennikov, locțiitorul șefului MVD-NKVD și procurorul general generalul Roman Rudenko, fost procuror în Procesele de la Nürnberg. Două memorii au
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
Lituania]]. Numeroși germani au considerat că Franța i-a trădat când nu a apărat zona militar sau diplomatic, dar și că Republica de la Weimar a trădat în egală măsură, atunci când a fost de acord în 1928 cu anexarea regiunii de către lituanieni. La [[Conferința de la Teheran]] din noiembrie 1943, Aliații au luat decizia să înceteze sprijinul acordat [[cetnic]]ilor regaliști și să ajute în schimb [[Armata Națională pentru Eliberare a Iugoslaviei]] de orientare comunistă , aflată sub conducerea lui [[Josip Broz Tito]]. [[Lumea
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
lupta împotriva Ljedmitrii. În 1612 orășenii au acordat un ajutor imens lui Minin și Pojarskii contra intervențiilor polono-lituaniene. Dar după ce la lupta au fost trimise majoritatea soldaților, orașul a rămas fără paznici, si ca rezultat orașul a fost ocupat de lituanieni, ars, iar majoritatea orășenilor - uciși sau luați prizonieri. După 1613 Vologda trece o recuperare economică și reinstalează relațiile comerciale cu țările west europiene.Pe timpul lui Petru I Vologda devine una din cele mai importante baze militare din Rusia. Aici se
Vologda () [Corola-website/Science/305513_a_306842]
-
din Maramureș, pe care l-a acuzat de răzvrătire, și le-a dăruit nepoților lui Dragoș, care au fost primiți la curtea regală.Succesul lui Bogdan se explică prin ajutorul diplomatic și probabil militar pe care l-a primit din partea lituanienilor și tătarilor.Descoperiri arheologice recente indică chiar o posibilă relație de vasalitate față de Hoardă de Aur. Procesul de unificare a teritoriilor de la est de Carpați a continuat până în timpul lui Roman I, care a reușit să adauge și regiunile sudice
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
e cuprinsă între 15-62 de ani, 13,9 % are sub 14 ani, iar 20,1 % peste 62 de ani. Structura etnică se prezintă astfel: 55% letoni, 28.9% ruși, 4,7% ucrainieni, 4,5% bieloruși, 1.1% polonezi, 0,9% lituanieni, 4,9% alte etnii.
Ventspils () [Corola-website/Science/305308_a_306637]
-
în Psaltirea lui Vespasian 77.50), înrudit cu alte termene germanice și baltice exprimând aceeași idee, încluzând goticul "saiwala", "sêula, sêla" din germana înaltă veche, saxona veche "sêola", "sêla, sîla" din olandeza veche, "sála" din limba nordică veche cât și lituanianul "siela". O etimologie mai îndepărtată decât termenul germanic este nesigură. O sugestie comună este legătura cu termenul de "ocean (mare)" (eng. "sea"), și numai din această evidență, s-a speculat că triburile germanice timpurii credeau că spiritele decedaților se odihnesc
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Burnel, basistul trupei The Stranglers. După ce a cerut azil politic în Statele Unite ale Americii, artistul polonez Wiktor Szostalo l-a comemorat pe Jan Palach în "Performance for Freedom", afirmând "„Eu sunt Jan Palach. Sunt un ceh, sunt un polonez, un lituanian, un vietnamez, un afgan, un om trădat. După ce mi-am dat foc de mii de ori, poate vom câștiga”". Cu ocazia aniversării a 40 de ani de la moartea lui Jan Palach, o statuie sculptată de András Beck ca un omagiu
Jan Palach () [Corola-website/Science/314593_a_315922]
-
a îmbinat spiritul muzicii hasidice cu cel al muzicii din anii '60 ("sixties”) și este considerat cel mai însemnat autor de cântece religioase evreiești din a doua jumătate a secolului al XX-lea. După studii religioase în mediul rabinic ortodox lituanian ("mitnagdim" adică "oponenți" față de adepții hasidismului, în lumea celor care învață Tora), Shlomo Carlebach a aderat la mișcarea hasidică Habad - חב"ד, iar mai târziu a întemeiat un curent hasidic propriu, denumit de unii "neo-hasidic". Shlomo Carlebach s-a născut
Shlomo Carlebach () [Corola-website/Science/313988_a_315317]
-
asemenea, a studiat la Universitatea Columbia. În cursul studiilor, Shlomo Carlebach s-a distins prin talentul său muzical și a oficiat ceremonii în calitatea de hazan (cantor), cu prilejul principalelor sărbători evreiești. În tinerețe, Shlomo Carlebach a părăsit curentul rabinic „lituanian” și, în scurtă vreme, a devenit un învățăcel sau adept al celui de-al șaselea rabin din Lubavich, Yossef Itzhak Schneersohn, conducătorul hasidimilor Habad. În anii 1951 - 1954, a activat ca unul din primii emisari ai fiului acestuia, rabinul Menachem
Shlomo Carlebach () [Corola-website/Science/313988_a_315317]
-
ebraic din Rasieinai și a activat în cercurile literare evreiești - mai ales ca membră a grupului de scriitori ebraici „Patah” - din orașul ei Kaunas, care devenise (provizoriu) capitala Lituaniei independente. În anul 1935, cu ajutorul unei căsătorii fictive cu poetul evreu lituanian Shimele Gans (Shimon Gan), ea a emigrat în Palestina, aflată atunci sub regimul mandatului britanic și s-a stabilit la Tel Aviv unde s-a alăturat cercului literar „Yahdav” al poeților Natan Alterman și Avraham Shlonski, la încurajarea acestuia din
Lea Goldberg () [Corola-website/Science/314790_a_316119]
-
în jurul curților unor dinastii de rabini numiți „țadikim” sau „admorim”. Cea mai cunoscută, mai activă, ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general, este cea numită „Habad”. - comunitățile mitnagdimilor sau ale evreilor așa-ziși lituanieni (litaim) opuse hasidimilor. Curentele religioase reformiste - reformat și conservator - au apărut în sec. XIX pe teritoriul Ungariei (spre exemplu, până astăzi o mare parte dintre evreii din Ungaria, Slovacia, Serbia și Transilvania aparțin ritului numit neolog) și al Germaniei (Frankfurt
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
nord, cu Belarus la est și sud, cu Polonia la sud, și cu Regiunea Kaliningrad (exclavă a Rusiei) la sud-vest. Lituania are o populație de circa 2,9 milioane de locuitori, iar capitala și cel mai mare oraș este Vilnius. Lituanienii sunt un popor baltic. Limba oficială, lituaniana, este împreună cu letona, una din singurele două limbi din ramura baltică a familiei de limbi indo-europene care încă se mai vorbesc. Timp de secole, malurile sud-estice ale Mării Baltice au fost locuite de diferite
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]