KorAP: Find »[drukola/base=living & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...67 >

1,673 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

mort. Evie zice: — Unde? — Asta-i foarte dureros, zic, și traversez scena la dreapta, spre living. Evie mă urmărește, zicând: — Unde? Toți oamenii ăia care se uită. — La ospiciu, zic. — Ce ospiciu? Continui să traversez scena la dreapta spre următorul living, spre următoarea sufragerie, spre următorul dormitor, salonaș, birou domestic, cu Evie care se ține coadă după mine și publicul care ne-nsoțește de la distanță. — Știi cum e, zic. Dacă nu vezi un băiat gay mult timp, e-un pariu aproape sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
coadă după mine și publicul care ne-nsoțește de la distanță. — Știi cum e, zic. Dacă nu vezi un băiat gay mult timp, e-un pariu aproape sigur. Și Evie zice: — Deci nu știi sigur dacă-i mort? Sprintăm prin următorul dormitor, living, sufragerie, cameră de copii, și zic: — E vorba de SIDA, Evie. Se lasă întunericul. Și-apoi Evie se-oprește și zice: — De ce? Și publicul a-nceput să mă abandoneze din mii de direcții. Pentru că chiar vreau, vreau, vreau ca fratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de oameni născocite de el. Seth a ieșit deja de pe autostradă și conducem printre depozite întunecate, întorcându-ne spre fiecare frântură din Acul Spațial. Ești câștigătorul concursului ăstuia, zice Seth, și ai de ales între o garnitură de mobilă de living din cinci piese de la Broyhill, preț propus de vânzare cu amănuntul de trei mii de dolari, și o excursie de zece zile în fascinanta lume veche a Europei. Majoritatea oamenilor, zice Seth, ar lua garnitura de living. — E vorba că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de mobilă de living din cinci piese de la Broyhill, preț propus de vânzare cu amănuntul de trei mii de dolari, și o excursie de zece zile în fascinanta lume veche a Europei. Majoritatea oamenilor, zice Seth, ar lua garnitura de living. — E vorba că oamenii vor ceva care să stea mărturie a efortului lor, zice Seth. Ca faraonii și piramidele lor. Dacă au de ales, foarte puțini oameni ar alege excursia, chiar dacă ar avea deja o frumoasă garnitură de living. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de living. — E vorba că oamenii vor ceva care să stea mărturie a efortului lor, zice Seth. Ca faraonii și piramidele lor. Dacă au de ales, foarte puțini oameni ar alege excursia, chiar dacă ar avea deja o frumoasă garnitură de living. Nu e nici o mașină oprită pe străzile din centrul orașului Seattle, oamenii sunt toți acasă uitându-se la televizor, sau fiind însuși televizorul, dacă crezi în Dumnezeu. — Trebuie să vă arăt unde s-a sfârșit viitorul, zice Seth. Vreau ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
cadouri. Nu mă aștept la tort. Această ultimă dată, mă duc acasă doar ca să-i văd pe-ai mei. Asta-i pe când încă am gură, așa că nu mă îngrozește așa tare ideea să suflu-n lumânări. Casa, sofaua maronie din living și balansoarele, totul e neschimbat, cu excepția faptului că tata a pus X-uri mari din bandă izolatoare pe interiorul tuturor geamurilor. Mașina mamei nu e pe aleea din fața casei, unde o parchează de obicei. Mașina e încuiată în garaj. E-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
la care suntem supuși. Sari la ce mare greșeală a fost asta, să vin acasă. Sari la cum Shane ar trebui să vadă, cât de ciudat se comportă ai noștri. Tata stinge veioza pe care am aprins-o eu în living. Draperiile de la geamul panoramic sunt închise și prinse cu ace la mijloc. Ei cunosc toate mobilele pe întuneric, dar eu, eu mă împiedic de fiecare scaun și de fiecare măsuță. Dobor la pământ o bombonieră, zbang, și mama țipă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
care mai târziu l-aș putea da jos ca să merg la o licitație elegantă sau la o vânzare de bunuri imobiliare sau la ceva de felul ăsta, și-apoi la prânz. Evie, Evie ar fi pulbere. Bine, cenușă. Singură în livingul ei, iau o tabacheră de cristal de pe masa care seamănă cu un bloc de malachit și azvârl comoara asta mică spre cărămizile șemineului. Se aude un zbang puternic, țigări și chibrituri zboară care pe unde. Ca o burgheză defunctă ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de melc, fața se retrage și trântește ușa în urma ei. Pașii unuia care a avut bursă de studiu pentru fotbal se precipită de-a lungul coridorului. Apoi bocănesc pe scări în jos. Pașii tolomacului de Parker bocănesc prin hol spre living. Țipătul lui Ellis, autentic și neașteptat și îndepărtat, răsună de jos prin podea. Și, brusc, se oprește. — Ei, zice Brandy, unde rămăseserăm? Se întinde înapoi pe jos cu capul între picioarele mele. — Te-ai mai gândit la chirurgia plastică? zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

de-aia n-are nici un gust, conchise el, punându-și o porție de Shredded Wheat în castron și turnînd peste ea lapte semidegresat. Era oră nouă dimineață, într-o duminică din vara anului 1997. Adrian și Eleanor Ludlow stăteau în livingul vilei lor, îmbrăcați în halat. Era o încăpere spațioasa, confortabilă, cu tavanul scund, cu o masă într-un capăt al ei și cu un spațiu de stat jos în celălalt capăt, unde era și un șemineu. Pe pereți se înșirau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
cu altele. Obiecte asemănătoare mai apăreau și pe cele câteva măsuțe din odaie. Pe rafturi era așezată și o combină hi-fi costisitoare, care la această oră nu funcționa, cum, de altfel, nu funcționa nici televizorul instalat într-un colț al livingului. Adrian ședea la masă. Eleanor își terminase micul dejun și se așezase pe canapea, ca să citească ziarele de duminică. Avea propria ei metodă de lucru. De o parte așeza un teanc frumos aranjat de ziare serioase, neatinse și împăturite, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

am amintit că, la etaj, văzusem o ușă încuiată, lângă dormitorul în care mă trezisem. Voiam să găsesc cheia potrivită și să văd ce era așa important de era nevoie să fie închis înăuntrul casei. Am luat-o metodic, din living, ridicând diverse lucruri, uitându-mă la ele, încercând să fac legături; zăbovind să citesc titlul fiecărei cărți din bibliotecă, schimbând locul câtorva, așa încât ordinea aleatorie dinainte a devenit ordinea mea aleatorie; frunzărind hârtiile din stativul pentru reviste; lăsându-mă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
bine. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson Am vârât mâna în plic și am găsit un al doilea, destul de substanțial, marcat exact cum eu, el, Primul Eric Sanderson a spus că va fi. RYAN MITCHELL. Am traversat livingul, am intrat în bucătărie și-apoi am revenit în living, recitind scrisoarea. Ea nu te poate nici ajuta, nici apăra. Știu asta din proprie experiență. Lumina puternică a după-amiezii trasa un dreptunghi lunguieț pe covor și-o pasăre pirpirie cânta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Am vârât mâna în plic și am găsit un al doilea, destul de substanțial, marcat exact cum eu, el, Primul Eric Sanderson a spus că va fi. RYAN MITCHELL. Am traversat livingul, am intrat în bucătărie și-apoi am revenit în living, recitind scrisoarea. Ea nu te poate nici ajuta, nici apăra. Știu asta din proprie experiență. Lumina puternică a după-amiezii trasa un dreptunghi lunguieț pe covor și-o pasăre pirpirie cânta pe antena TV a casei de vizavi. Auzeam sunetul unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
patru grade de izolare, umbra de sub apă prinde mirosul. Un semnificant încovoiat, în ascensiune, o idee neagră o înotătoare plină de avânt și concentrare străbate distanța care ne desparte într-o ploaie de meme [1]. Am deschis ochii. Eram în living, întins pe sofa. Telefonul suna. Cu excepția unei dăți când doctorița Randle mă sunase ca să mute o ședință, telefonul nu dăduse niciodată vreun semn de viață. M-am împleticit prin antreu amețit de somn, luptându-mă să mă trezesc, dar, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de pe furca telefonului și-am format din nou. De data asta mi-a răspuns vocea metalică a telefonistei computerizate: „Ați fost sunat la... ora... opt... și... douăzeci și șase de minute... Apel cu număr ascuns“. Închisesem și mă întorceam în living când - bum bum bum bum bum - o palmă ce lovea în ușa de la intrare mă făcu se tresar și să simt furnicături în tot corpul din cauza șocului. Am întredeschis ușa și prin crăpătură dădu buzna înăuntru o pală umedă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
care mă transformasem n-ar fi putut trece nepăsătoare pe lângă așa ceva. Lăsând scrisorile claie peste grămadă acolo unde căzuseră, am luat caseta, pachetul cu caiete și cutia din care se auzea zdrăngănit de cioburi și-am pornit-o înapoi spre living. Caseta video conținea aproape o oră de material filmat cu o cameră de mână. Arăta un bec ce se aprindea și se stingea într-o încăpere întunecată. Doar atât. Am derulat cu viteză înainte și-am luat-o de la capăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nou apariția în bucătărie, acum curajos, de parcă nu i-ar fi fost niciodată frică în viața lui, și se gudură pe lângă picioarele mele. Am deschis o conservă cu ton pentru el și-am luat votca și sticla cu mine, în living. Televizorul, marele element normalizator. L-am deschis și m-am trântit în sofa, cu votca la picioare, cu dosarul roșu alături. Înainte să deschid dosarul și să scot foaia de hârtie, am luat câteva gâturi zdravene ca să-mi calmez nervii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să ies, chiar acum, indiferent de felul în care totul se revizuia și se re-focaliza. Am ridicat privirea spre Steaua Polară, m-am folosit de ea pentru a naviga pe ghicite spre locul unde ar fi trebuit să se afle ușa livingului și-am început să înot cu zel într-acolo. N-am ajuns departe. Ceva uriaș trecu în viteză prin apă, pe sub corpul meu, trăgându-mă într-un mic vârtej de gânduri dezlânate. Arătarea din ecranul electrostatic al televizorului. Iisuse. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mă împrăștiam, pierzându-mi mințile, gândurile și cunoștința. Am deschis ochii. O lumină umedă și proaspătă se scurgea pe după draperii - sosea dimineața, aducând din nou cu ea claritatea lumii solide. M-am trezit în partea de jos a bibliotecii din living. Partea de sus se rupsese și se prăbușise, îngropându-mă într-o avalanșă de cărți și așchii de lemn. Am tușit și m-am crispat. O coastă fisurată. Pe când încercam cu greu să mă ridic în capul oaselor, se produse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
galben se depărtă de trotuar. Mi-am croit drum în trafic. Am deschis ușa din față și-am intrat casa-schelet. E ciudat cum o casă poate arăta exact la fel pe dinafară când pe dinăuntru totul s-a schimbat. Antreul, livingul, bucătăria; totul pare atât de gol acum. Totul e curat. Totul e spălat, măturat, șters de praf, aspirat și pus la locul lui. Oase albite. Toate lucrurile de valoare le-am pus în lăzi, în camera încuiată. Toate lucrurile periculoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de praf, aspirat și pus la locul lui. Oase albite. Toate lucrurile de valoare le-am pus în lăzi, în camera încuiată. Toate lucrurile periculoase le-am îngropat în corespondență protectoare. Am coborât jaluzelele în bucătărie, am tras draperiile în living. M-am așezat câteva minute pe sofa și m-am gândit la ce va spune Randle când nu voi apărea vineri, ce va crede când își va da seama că am plecat. Poate se va simți bine. Poate-și va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Zgomotul dictafoanelor nu-l mai deranjează. După atâta timp, nici eu nu-l mai aud. Curând, voi pune motanul în cutia lui de transport, voi strânge dictafoanele și voi pleca de acasă, poate pentru totdeauna. La două nopți după ce podeaua livingului s-a dezintegrat într-un concept ud și adânc, iar eu am înotat și-am recitat Mantra lui Ryan Mitchell ca să-mi salvez viața, rechinul s-a întors. Era două noaptea și m-am ridicat în capul oaselor în pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
diferit de toate celelalte, pentru că nu era întunecat; o lampă cu picior înalt, care răspândea lumină electrică puternică, fusese așezată la un capăt al său. Am pornit spre ea. Apropiindu-mă, am văzut că lampa arăta ca scoasă dintr-un living al anilor ’70, avea un abajur mare, de verde decolorat, cu ciucuri și-un picior plin de bucle și curburi făcut din lemn vopsit în negru. — E cineva? Nu era nimeni în jur, doar eu și lampa, stând împreună la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

Își cere drepturile. Musafirele lui, Gipsy și Dunguța, au rămas, ca țărăncile, în spate. Nu-i chip să mă ocup de musafira mea pînă nu-l hrănesc, că-mi dărîmă ușa. Apăs tasta radioului și o voce parcă transpirată umple livingul: "Domnișoară, nu pleca, hai să bem orice, cafea nu plecaaaa... în noaptea grea din părul tău să mă..." Am aflat, îi spun după ce reinstaurăm dialogul, că o femeie americană s-a căsătorit cu ea însăși. Legal, cu acte. Aș face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]