2,404 matches
-
conducînd la schizofrenia socială, atunci cînd acestea se află în concurență - dar dacă ele formează o ierarhie al carei principiu a fost ales în mod liber, poti depăși neliniștile dedublării și coexistență devine terenul fertil al unei experiențe noi (26)". Livrescul e nu doar evident, ci chiar mărturisit, tocmai prin aluzia la Bahtin. "Trăiesc de-acum înainte," declară Todorov, "într-un spațiu singular, în același timp afară și înăuntru: străin la (la Sofia), acasă <în străinătate> (la Paris)". Jocul ghilimelelor e
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
amin". Grigore Ona, alias Krekor Parabellum, ajuns inspector la Scotland Yard, moare la puțin timp după rezolvarea celebrului caz al Gloanțelor lui Van Moos. Cred că miza acestei povestiri nu este doar parodierea mijloacelor prozei polițiste. Prin apelul la surse livrești în scopul elucidării unor crime misterioase, Gloanțele lui Van Moos amintește de Moartea și busola lui J.L. Borges. Detectivul lui Borges se transformase într-un exeget al textelor talmudice. Grigore Ona interpretează mitologiile nordice. Numai că, în timp ce imaginația lui Borges
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
și un tulburător motiv al privirii. O privire a mamei și a copilului care închide în sine o lume numai de ei știuta, care se refuză lumii exterioare. Pentru a nu deveni patetica scriitoarea apelează la arta, la acea latura livresca ce controlează emoția și conduce la generalizări: "Am văzut, la Galeria de sculptură din Berlin, un bassorelief de Donatello, intitulat ăMadona de la Palatul Pazziă. Artistul din Quattrocento a reprezentat, în marmură dăltuita cu finețe de capodoperă, una dintre cele mai
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
preluat textele, declarate foarte profesionist într-un epilog filologic, sînt clasice, de aceea nici nu le mai enumăr. Verificarea, așadar, ar fi posibilă. Convingerea mea, nedemonstrabila, este că autorul a intervenit destul de mult. Îl suspectez de Carrière de un simț livresc al povestitului mai mare decît pare dispus să și-l recunoască. Provenit din simplă coloratura stilistica a cărții, exemplar și uluitor de egală, superb tălmăcita de Brîndușa Prelipceanu. Există o limbă a poveștilor, un grăi în care se rostesc basmele
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
mie de ferestre/ ne suspectam unul altuia spaimă frînghia din jurul/ gîtului oxigenul/ plecăm din noi ne întoarcem în noi/ zilnic aduc dovezi despre inima mea/ transformată-ntr-o carte? (Alt poem care și-ar fi dorit un final optimist). "Zidurile livrești" nu reprezintă un dar, ci o formă a damnării, finalul melancolic al unui ciclu vital al carui dramatism nu se poate resorbi în întregime în verb: "Pe nesimțite îmbătrînești/ tot căutînd metafore pentru gloria unui text/ împroșcat cu azur cu
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
de față./ Erai tînăr îți creșteau intrigi și gheare/ de sfîșiat sărbătorile/ zilnic priveai ștreangul negru/ ȘTREANGUL NEGRU./ Învățai:/ artă o mică înșelătorie aplicată celulelor orgolioase./ Învățai:/ Vită impendere verso. Să-ți consacri viața adevărului./ Într-o cameră cu ziduri livrești" (Ștreangul negru). Cartea nu e decît o entitate thanatică, o cripta: "Dacă toate gîndurile duc într-o carte/ fericită carte ești pămîntule/ o moarte întreaga voi dormi în tine/ o moarte întreaga îmi vei albi oasele" (Dacă toate gîndurile duc
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
în varianta lui hiper-rafinată, s-a opus instinctiv poeziei ăsovieticeă. Probabil că versurile lui Mandelstam, Gumiliov, Ahmatova ori Pasternak nu au făcut niciodată parte din poezia ăsovietică, deoarece ele rămîneau profund legate de marea tradiție poetica a Europei Occidentale, erau livrești prin însuși demersul lor esențial și redactate într-o limbă de mare puritate, uneori dificilă". În curînd, versul spontan, capricios, puternic înnoitor, în maniera Hlebnikov-Maiakovski, a fost înlocuit de "țăcănitul, exasperant, de metronom al lui Tvardovski, poetul oficial", în vreme ce prin
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
prefață. Că această carte nu te poate lăsa indiferent, după cum preconiza Cristian Popescu, e adevărat, dar asta mai ales pentru spectacolul încordat pe care îl oferă cu o ciudată satisfacție. Titlul telenovelistic este pe tot parcursul poemelor contracarat de referințe livrești care mai de care mai serioase, suficiente în sine pentru a-ți tulbură orice liniște. Pe parcursul zilei al carei jurnal se declară a fi această carte, autoarea - sau eul liric androgin, ca să respectăm indicațiile - citește Spinoza și Dostoievski, notează aproximativ
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]
-
entuziasmat pe bună dreptate, Fănus Neagu, într-o prezentare publicată pe ultima coperta a volumului Săgetătorul). Poezie făcută din abstracții Spre deosebire de poeții din generația '80 și de propriii ei colegi de generație, care cultiva o concretețe fastuoasa, adeseori de inspirație livresca, Adina Huiban face poezie din abstracții. Ea este, din acest punct de vedere, o succesoare a lui Ion Barbu (cel din Joc secund) și a lui Nichita Stănescu, fără să semene însă cu ei și în orice caz fără să
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
spiritului public. Moștenirea Blajului, adică așezarea senină pe câteva certitudini: a latinității noastre, a apartenenței la cultura și civilizația europeană și, nu în ultimul rând, a vocației culturale. Școala Ardeleană și cărturarii secolului al XIX-lea, se știe, construiseră România livrescă înainte ca ea să existe politic și, de prisos să adaug, această țară de cărți a fost mai reușită decât cea reală. De aceea, Blajul a fost una dintre țintele principale ale represiunii staliniste, începând cu Biserica Română Unită cu
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
lui s-ar bucura dacă n-ar reuși. Emulii lui Tolkien Nu numai autorii de banale Fantasy continuă spiritul literaturii lui Tolkien, dar și francezul Frédéric Werst, autorul seriei Ward, ajunsă la volumul trei, și care conține atât o mitologie livrescă de tip mesopotamian, cât și o limbă pe de-a-ntregul inventată, cu dicționar aferent. Problema unor astfel de limbi este însă gramatica, nu lexicul, care se inventează mai ușor. Werst îl critică pe Tolkien pentru obsesia lui pentru limbile nordice
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2513_a_3838]
-
avea nimic vulgar în expresie, dimpotrivă perorația doctă, de o cizelare izbitor de elegantă, sfîrșește în calofilie evidentă. Mai mult, exigența stilistică nu-i îngăduie abateri de la protocol: fraza e lungă, cu numeroase incise șerpuind într-o sintaxă stufoasă. Modelul livresc pe care l-a avut Bembo sub ochi a fost elocvența lui Cicero din Tusculanae disputationes (Dialogurile din Tusculum), cartea servindu-i cardinalului drept sursă de inspirație pînă și în alegerea decorului, dovadă că protagoniștii se întîlnesc în grădinile palatului
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
Gabriela Gheorghișor Ca poet, dar și ca autor al romanului Mortido, O. Nimigean a fost caracterizat îndeosebi prin termeni care țin de sfera optzecismului postmodernist: histrionism poetico-stilistic, prestidigitație, disponibilitate experimentală, ludic și (auto)ironie, ostentație intertextuală, sarabandă livrescă. Odată cu Rădăcina de bucsau, o narațiune autenticistă cu trenă simbolică, în care miza existențială surclasa jerbele esteticului, ex(-) centricul O. Nimigean a părut să fie acceptat, cu bilet personalizat, în „loja“ literaturii. E drept că unele voci critice încercaseră, încă
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
nicolina blues (2007), să-l scoată pe scriitorul ieșean de sub umbrela epigonismului optzecist. De pildă, Andrei Terian, care atrăgea atenția că „pactul pe care O. Nimigean îl stabilește cu precursorii săi este fundamental diferit de acela din optzecismul «canonic»“, întrucât „livrescul nu e doar un arc pentru propulsarea propriei viziuni literare, ci și o componentă necesară a propriei vieți, o clipă de grație în care intertextualitatea se transformă în intersubiectivitate (și invers)“. A șasea carte de poezie, Nanabozo, conține, concentrat, la
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
o atentă îngrijire, aparatul critic care însoțește textul fiind el însuși un mic compendiu al universului intelectual al autoarei. Nu numai referințele domestice - iluminând traseele unor membri de familie sau cunoscuți, care apar ca „personaje” ale rememorării -, ci și cele livrești sunt precis decodate, inclusiv prin intermediul unor consistente însemnări de călătorie care ne spun multe despre orizontul cultural al memorialistei. Textul Nataliei Manoilescu-Dinu, reprezentând o mărturie (inclusiv, sau mai ales în sensul creștin al termenului!) de primă mână asupra istoriei României
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
rugându-se”, conștient, deci, de gravitatea erorii pe care o comite și implorând totodată clemență. Ca și Cronica..., și Drum fără pulbere e un roman-palimpsest. Cu deosebirea că, dedesubtul pojghiței, aici nu se mai află un bogat inventar de trimiteri livrești, ci o nebănuită fermitate morală. Citită cu creionul în mână, cartea își dezvăluie nu numai fondul metafizic (începutul pune în scenă o „lume pe dos”, descrierea deșertului fiind nici mai mult, nici mai puțin decât o anatomie a „deșertăciunii proiectelor
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
sugerând un efort de construcție mai apropiat regimurilor ambidextre (tipice romancierilor care scriu cu o mână și revin cu cealaltă) decât, nu-i așa, spontaneității poetice. Legitime fiind, aceste observații descriptive nu mi se par totuși esențiale. Cum nici speculația livrescă n-o consider numaidecât necesară. Se poate, desigur, discuta și așa, intertextual: de pildă, poemul Din depărtare (de la pp. 15-16) poate fi urmărit ca o rescriere a cunoscutei Elegii a doua a lui Nichita Stănescu. Avem toate argumentele pentru a
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
stricată / se pronunță critic”. La alte pagini, câte o notație sumară e suficientă pentru amplificarea sugestiei, oarecum pe urme de haiku, precum în Exuvii: „cămașa părăsită / la marginea drumului / cu nasturii descheiați // așteaptă”; ori, într-o suită de „impresii” alimentate livresc, definite chiar ca Haiku basarabean, unde înregistrarea faptului cotidian e orientată insidios spre reflecția amar-ironică: „la masa tăcerii / scaunele-și dau / picioare-n fund / lehuz / troleibuzul frânează / la penultima stație /.../ vânez / șoareci în biblioteca / lui borges”. E un mod de
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
subiect de thriller. În fond, dacă există atâtea tipuri de thriller (le inventariez după reperele practice ale rețelelor de librării - de aventuri și de spionaj, juridicofinanciar și politic, medical și ecologic, esoteric și tehnologic), de ce n-ar exista și unul livresc? Allison Hoover Bartlett a publicat o carte pornind de la fapte autentice și persoane reale: Omul obsedat de cărți relatează poveștile intersectate ale unui hoț, care iubea într-atât cărțile încât era dispus să ajungă și la închisoare, ale unui anticar
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
scriitorii și-au turnat visul unei metanoia de care, tocmai pentru că nu au avut parte în viață, s-au străduit s-o trăiască măcar prin delegație, proiectînd-o în operă. Dar ca un indiciu că proiecția rămîne o năzuință neîmplinită, exemplele livrești ilustrează cazuri de duhovnici ratați: părintele Serghi își ratează vocația din egoism, părintele Natanail din tristețe, iar părintele Ferapont din ură față de semeni. Afinitatea autoarei cu tema isihastă e atît de pregnantă că pînă și tonul scrierii e pătruns de
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
întâlnirea Dorinei și a lui Andronic și ieșirea din cotidian pe care aceasta o provoacă. Andronic, personaj luciferic dotat cu un magnetism de sorginte chtonică, face parte dintro serie care unește trăsături ale unor ființe din universul mitic, folcloric sau livresc, Zburător, vampir, Luceafăr, demon, toate întrunite în imaginea șarpelui, simbol al fecundității și al sexualității, dar și al morții, potențat sau chiar declanșat de prezența apei. E vorba de simboluri complexe, care apropie elemente contradictorii (apa, de pildă, care se
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
altul, toți trei folosesc mijloacele tehnice și elementele de limbaj cu acel rafinament pe care numai stăpînirea desăvîrșită a acestora îl poate determina și susține. În al doilea rînd, ei sînt seduși în egală măsură de memoria culturală, de spațiile livrești, de istoria propriului domeniu de manifestare sau de istoria mare, dar și de gratuitatea actului artistic, de jubilația lui pură în care contemplația clipei festive se întîlnește cu explozia ludica și cu tot spectrul bucuriilor fără scop. Sinteză acestor componente
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
și prin ridicarea tonului unic pînă la pregnanta tridimensionalului. Sprijinindu-si discursul plastic pe repere culturale din categoria textului (a literei sau a paginii scrise), cu atît mai fertile vizual cu cît gradul de ambiguitate este mai mare, pictorul deturnează livrescul și exacerbează valorile optice pure. Această repetiție de semne suficientă sieși, care împinge meditația către misterul unor coduri corupte și care, din punct de vedere logic, este un factor de confuzie și dezordine, din punct de vedere plastic este echivalentul
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
liricului. Mihai Sârbulescu oscilează între tentația unui voluntarism al expresiei dense și carnale și conștiința picturii că o formă a posesiunii mistice, ca un act al bucuriei în fața unei desăvîrșiri care trece dincolo de orice subiectivitate. Oarecum singular prin vitalitatea lui livresca, prin spiritul analitic și, în același timp, prin inocentă privirii, Constantin Flondor vede simultan aproape și departe; panoramează voluptos formele grele și construiește cu minuțiozitate existente fragile pînă la transparență. O sete a trăirii directe se întîlnește discret, în pictură
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
lui Radu Sergiu Ruba, ci doar la acest volum antologic în care vom regăsi calitățile dar și căderile de tensiune stilistică semnalate de regretatul Radu G. Țeposu în a sa Istorie tragică... Poemele antologate, lungi secvențe de colportaj liric și livresc, dau încă senzația de montaj cultural epatant. Substratul moral, meditativ se pierde sub abundența ludicului și invers, emoția are de suferit sub avalanșa frazării nescutite de un anume teribilism al efectelor premeditate. Un plus de concentrare și forță venită parcă
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]