1,901 matches
-
Titlurile 2.2.4. Numele de echipe, instituții, organizații, firme 2.2.5. Nume proprii recategorizate ca substantive comune 2.3. Substantivele abreviate 2.4. Substantivele la plural, fără determinanți 2.5. Termenii din metalimbaj 2.6. Substantivele care desemnează locutorul 2.7. Termenii inclusivi 2.7.1. Pronumele indefinite, negative, interogative și relative 2.7.2. Grupurile substantivale cu utilizare inclusivă 2.8. Pronumele și locuțiunile pronominale de politețe 3. Subiectul non-nominal 3.1. Formele verbale nepersonale 3.2. Grupurile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
non-nominal) sau în funcție de tipul de predicat (am discutat unele tipuri de predicate care pun probleme mai interesante pentru acord). În legătură cu subiectul nominal, am discutat acordul cu substantivele colective, cu numele proprii, cu termenii inclusivi (termeni +plural în care se include locutorul sau interlocutorul), cu substantivele care desemnează locutorul (ex. subsemnatul) și acordul cu pronumele și locuțiunile pronominale de politețe. În subcapitolul despre subiectul non-nominal, sunt grupate contextele în care subiectul este reprezentat de o formă verbală nepersonală, un grup prepozițional sau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
discutat unele tipuri de predicate care pun probleme mai interesante pentru acord). În legătură cu subiectul nominal, am discutat acordul cu substantivele colective, cu numele proprii, cu termenii inclusivi (termeni +plural în care se include locutorul sau interlocutorul), cu substantivele care desemnează locutorul (ex. subsemnatul) și acordul cu pronumele și locuțiunile pronominale de politețe. În subcapitolul despre subiectul non-nominal, sunt grupate contextele în care subiectul este reprezentat de o formă verbală nepersonală, un grup prepozițional sau o propoziție redusă. În partea finală a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și să încerci să ți-l apropii e bine / *sunt bine. - acordul la plural este agramatical, deși subiectul este "multiplu" (format prin coordonare) 3.1. Persoana Trăsătura persoanei este asociată cu identificarea referentului în discurs. În română, ea reflectă distincțiile locutor (p. I) - interlocutor (p. a II-a) - invidid sau entitate neimplicat(ă) în actul de vorbire, deci non-locutor, non-interlocutor (p. a III-a) și mai mulți indivizi printre care locutorul (p. I pl.) - mai mulți interlocutori sau mai mulți indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu identificarea referentului în discurs. În română, ea reflectă distincțiile locutor (p. I) - interlocutor (p. a II-a) - invidid sau entitate neimplicat(ă) în actul de vorbire, deci non-locutor, non-interlocutor (p. a III-a) și mai mulți indivizi printre care locutorul (p. I pl.) - mai mulți interlocutori sau mai mulți indivizi printre care interlocutorul (p. a II-a pl.) - mai mulți indivizi sau entități neimplicați(te) în actul de vorbire (p. a III-a pl.)4. În română, trăsătura persoanei este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
45) a. O parte din guvern, îmbogățiți peste noapte... b. Toată echipa, testați antidoping... 3.3. Nominalele cu neconcordanță în ceea ce privește categoria persoanei Există o categorie restrânsă de substantive care prezintă o neconcordanță formă - sens în ceea ce privește categoria persoanei, fiind folosite de locutor pentru a se desemna pe sine, în anumite contexte. Cel mai frecvent folosit este subsemnatul, în anumite texte administrative (cereri, contracte etc.). Acesta poate impune pronumelui de întărire acord semantic, la persoana I, sau acord formal, la persoana a III
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lui Chopin - și subsemnatul însuși a adus într-o cuvântare omagiul României marelui compozitor. (www.romlit.ro, dintr-o scrisoare a lui Lucian Blaga)32 În anumite contexte marcate stilistic ori pragmatic, se poate folosi un substantiv pentru a desemna locutorul sau interlocutorul: Ce dorește domnul? (domnul se referă la interlocutor), Semnatarul acestor rânduri vă dorește lectură plăcută. (semnatarul se referă la autorul textului), Încă o bere la băiatul! (băiatul se referă la vorbitor). Aceste substantive impun atât verbelor-predicat, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care indică persoana) (iii) subiectul este inclus în forma verbului, prin desinențele de persoana I și a II-a, singular și plural: (17) a. Am citit. b. Mai stai? (iv) subiectul are un caracter nedeterminat (fiind necunoscut sau nerelevant pentru locutor ori omis intenționat): (18) a. Scrie în ziar că Ion a câștigat turneul. b. - De ce te porți așa? / - Mă privește. (cf. GALR, II: 357) c. - Cum îți merge? / - Merge, merge, n-am de ce să mă plâng. (cf. GALR, II: 357
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Copiii" este un substantiv comun cu articol hotărât. b. "Fetele" are rolul de subiect. Acordul în gen se face conceptual (potrivit substantivului generic): (78) "Copiii" este scris cu litere roșii. - substantivul, termenul "copiii" este scris... 2.6. Substantivele care desemnează locutorul Când în poziția de subiect se află un substantiv care îl desemnează pe locutor sau pe autorul textului, verbul poate fi la persoana I sau a III-a. Substantivele prin care locutorul face referire la sine însuși se întâlnesc mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Acordul în gen se face conceptual (potrivit substantivului generic): (78) "Copiii" este scris cu litere roșii. - substantivul, termenul "copiii" este scris... 2.6. Substantivele care desemnează locutorul Când în poziția de subiect se află un substantiv care îl desemnează pe locutor sau pe autorul textului, verbul poate fi la persoana I sau a III-a. Substantivele prin care locutorul face referire la sine însuși se întâlnesc mai ales în stilul administrativ și juridic (subsemnatul, semnatarul, contractantul etc.), unde predomină utilizarea verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
copiii" este scris... 2.6. Substantivele care desemnează locutorul Când în poziția de subiect se află un substantiv care îl desemnează pe locutor sau pe autorul textului, verbul poate fi la persoana I sau a III-a. Substantivele prin care locutorul face referire la sine însuși se întâlnesc mai ales în stilul administrativ și juridic (subsemnatul, semnatarul, contractantul etc.), unde predomină utilizarea verbului la persoana I atunci când se face referire la propria persoană: (79) Subsemnatul / subsemnata, [...], mă angajez să restitui sumele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
administrativ și juridic (subsemnatul, semnatarul, contractantul etc.), unde predomină utilizarea verbului la persoana I atunci când se face referire la propria persoană: (79) Subsemnatul / subsemnata, [...], mă angajez să restitui sumele primite cu titlu de bursă... (www.edu.ro) Substantivele care desemnează locutorul se mai întâlnesc în anumite texte epistolare, beletristice sau din presă, unde au o intenție stilistică: evitarea referirii la propria persoană prin pronumele personal este motivată de modestie, dorința de depersonalizare a textului etc. În aceste texte, verbul este predominant
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
inclusivi Prin termen inclusiv se înțelege un nominal aflat în poziția de subiect care, fără să aibă trăsătura de persoană (I sau a II-a), acceptă acordul la persoana I sau a II-a a verbului-predicat, lectura propoziției fiind că locutorul sau interlocutorul sunt incluși între entitățile denotate de nominalul subiect (vezi și Gruiță, 1981). Acest tip de acord este interesant din punct de vedere teoretic, deoarece nominalul subiect nu are o trăsătură de persoană pe care să o transmită prin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
venit. c. Fiecare am / ați rămas până la sfârșit. - Fiecare dintre noi / voi am / ați rămas până la sfârșit. Pronumele relative inclusive pot avea ca antecedent anaforic alte pronume (nehotărâte, demonstrative) sau substantive care denumesc setul de entități în care se includ locutorul sau interlocutorul: (87) a. Aceia / cei / toți / unii care am plecat mai devreme... b. Fetele care am plecat mai devreme eram sora mea și cu mine. 2.7.2. Grupurile substantivale cu utilizare inclusivă În limba vorbită sau într-un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
N2) din sintagma partitivă poate fi substantiv (singular sau plural) ori pronume. Dacă N2 este un pronume personal de persoana I sau a II-a, la plural, acordul în persoană al verbului poate să reflecte distincția inclusiv vs non-inclusiv. Dacă locutorul sau interlocutorul este inclus în setul denotat de sintagma partitivă, acordul se face la persoana I plural, respectiv a II-a plural, ca în (57). Dacă locutorul sau interlocutorul nu este inclus, acordul se face la persoana a III-a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordul în persoană al verbului poate să reflecte distincția inclusiv vs non-inclusiv. Dacă locutorul sau interlocutorul este inclus în setul denotat de sintagma partitivă, acordul se face la persoana I plural, respectiv a II-a plural, ca în (57). Dacă locutorul sau interlocutorul nu este inclus, acordul se face la persoana a III-a plural, ca în (58). Acordul la singular, cu N1 o parte, este exclus (vezi (59)): (57) a. O parte din noi am venit. b. O parte din
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un munte de femeie - "femeia este ca un munte" (b) subtipul superlativ sau de grad zero75, în care N1 este parțial desemantizat, prin hiperbolizare. Relația semantică este tot una de comparație, la care se adaugă o puternică evaluare subiectivă a locutorului: (146) a. o otravă de femeie - "femeia este ca o otravă" b. o prostie de articol - "articolul este ca o prostie" (ii) Tipul literal: relația dintre N1 și N2 este una de echivalare (N2 este N1), nu de comparație. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordul dacă sintagma calitativă are o interpretare de tip superlativ sau de grad zero. Acest principiu este legat de faptul că în astfel de construcții, N1 este ușor desemantizat, peste sensul său lexical suprapunându-se sensul de evaluare subiectivă din partea locutorului. (ii) N1 determină acordul dacă sintagma calitativă are o interpretare de tip comparativ. În astfel de sintagme, N1 nu este desemantizat. Prin urmare, important pentru acord nu ar fi criteriul animatului, ci gradul de lexicalitate al termenului N1: dacă N1
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
untul conțin (/*conține) calciu. (C) Acordul substantivelor care formează un bloc semantic Sunt unele asocieri de substantive care sunt general acceptate ca formând un bloc semantic (ex. punctul și virgula, limba și literatura română), altele sunt supuse aprecierii subiective a locutorului. Din punctul de vedere al răspândirii, unele asocieri sunt general acceptate ca formând un bloc semantic: (46) a. punctul și virgula - un semn de punctuație; b. limba și literatura română - o materie școlară; c. secera și ciocanul - un simbol al
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
general acceptate ca formând un bloc semantic: (46) a. punctul și virgula - un semn de punctuație; b. limba și literatura română - o materie școlară; c. secera și ciocanul - un simbol al comunismului. Alte asocieri sunt contextuale, supuse aprecierii subiective a locutorului. Din punct de vedere semantic, blocurile semantice se pot împărți în mai multe subclase: (a) Conjuncția și leagă nominale care denumesc două părți ale unui singur referent: punct și virgulă (substantivele pot funcționa și independent, dar asociate în sintagma coordonată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la persoana a II-a, celălalt sau ceilalți conjuncți fiind de persoana a III-a, 3, 5 sau/și 6, verbul se acordă la persoana a II-a, plural: (74) Tu și el sunteți de serviciu astăzi. Prin urmare, persoana locutorului are prioritate față de persoana interlocutorului, care are prioritate față de persoana non-participantului la discurs. Prin locutor și interlocutor se înțeleg și grupurile din care fac parte locutorul și interlocutorul. Prin compunerea trăsăturilor de persoană ale conjuncților apar persoanele I, plural (= locutorul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
3, 5 sau/și 6, verbul se acordă la persoana a II-a, plural: (74) Tu și el sunteți de serviciu astăzi. Prin urmare, persoana locutorului are prioritate față de persoana interlocutorului, care are prioritate față de persoana non-participantului la discurs. Prin locutor și interlocutor se înțeleg și grupurile din care fac parte locutorul și interlocutorul. Prin compunerea trăsăturilor de persoană ale conjuncților apar persoanele I, plural (= locutorul și altă entitate) și a II-a, plural (interlocutorul și o entitate care nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
II-a, plural: (74) Tu și el sunteți de serviciu astăzi. Prin urmare, persoana locutorului are prioritate față de persoana interlocutorului, care are prioritate față de persoana non-participantului la discurs. Prin locutor și interlocutor se înțeleg și grupurile din care fac parte locutorul și interlocutorul. Prin compunerea trăsăturilor de persoană ale conjuncților apar persoanele I, plural (= locutorul și altă entitate) și a II-a, plural (interlocutorul și o entitate care nu este locutorul). Regula ierarhiei persoanei interferează cu regula acordului în număr: - în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
locutorului are prioritate față de persoana interlocutorului, care are prioritate față de persoana non-participantului la discurs. Prin locutor și interlocutor se înțeleg și grupurile din care fac parte locutorul și interlocutorul. Prin compunerea trăsăturilor de persoană ale conjuncților apar persoanele I, plural (= locutorul și altă entitate) și a II-a, plural (interlocutorul și o entitate care nu este locutorul). Regula ierarhiei persoanei interferează cu regula acordului în număr: - în ordinea V-S, acordul se poate face doar cu primul conjunct, iar ierarhia persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și interlocutor se înțeleg și grupurile din care fac parte locutorul și interlocutorul. Prin compunerea trăsăturilor de persoană ale conjuncților apar persoanele I, plural (= locutorul și altă entitate) și a II-a, plural (interlocutorul și o entitate care nu este locutorul). Regula ierarhiei persoanei interferează cu regula acordului în număr: - în ordinea V-S, acordul se poate face doar cu primul conjunct, iar ierarhia persoanei poate fi încălcată: (75) La spectacol ai venit tu, care aveai invitație, și eu, care am
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]