1,902 matches
-
utilizării acestei forme secvențiale explicative. Așa cum notează M.-J. Borel, într-o analiză din perspectivă discursivă, prin recurgerea la explicație, se permite locutorului să apară în postura de simplu martor, observator obiectiv al faptelor: "A explica presupune o distanțare a locutorului, un fel de descentrare în raport cu valorile, un refuz de investire subiectivă" (1981b: 24). Acesta este și sensul mișcării din cea de-a doua secvență. Prin investițiile de ordin afectiv atribuite lui D. Levaï, locutorul poate să-și permită luxul de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
A explica presupune o distanțare a locutorului, un fel de descentrare în raport cu valorile, un refuz de investire subiectivă" (1981b: 24). Acesta este și sensul mișcării din cea de-a doua secvență. Prin investițiile de ordin afectiv atribuite lui D. Levaï, locutorul poate să-și permită luxul de a-și pune masca obiectivității și de a încheia, pretinzând că înțelege (propoziția n): "Subiectul care explică și construiește imaginea unui martor și nu cea a unui agent al acțiunii" (Borel 1981b: 24). A
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
reflecții tipologice, însă prin aceasta se confirmă doar că textele reale actualizează într-un fel, mai mult (textele (8) și (9), de exemplu) sau mai puțin clar (textul (7) mai ales) prototipul de bază pe care îl au în memorie locutorii. Teza pe care o susținem în prezenta lucrare ne permite, de asemenea, să depășim și alte dificultăți. Modelul secvențial ne determină să observăm cu atenție și modul de inserare a secvențelor eterogene: prezența unei explicații într-o povestire sau a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
este cea mai naturală formă de limbaj" (in Todorov, 1981: 292). Cea de-a doua obiecție care este și cea mai evidentă are legătură cu caracterul monologic al primelor patru forme de punere în text. Asumată de un număr de locutori (cel puțin doi), o secvență dialogală este prin definiție poligerată. Nu voi reține acest aspect din două motive. În primul rând se neglijează faptul că secvențele monogerate sunt întotdeauna cuprinse, pe lângă alt tip de secvențe, într-o coenunțare. Roman Jakobson
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
iar toți lingviștii, după Bahtin-Voloșinov (1929) și Vygotsky (1934), recunosc astăzi că "prin dialog se subînțelege chiar un discurs interior" (Jakobson, 1963: 32). Așa cum nota E. Benveniste: "Monologul" este un dialog interiorizat, formulat într-un limbaj "interior", între un eu locutor și un eu auditor." (1974: 85). Într-o structură dialogală, vocile interlocutorilor își răspund, intervențiile se succed, păstrând totuși un caracter de autonomie, așa cum observă Voloșinov: Enunțurile foarte dezvoltate, cu toate că reprezintă producția unui interlocutor de exemplu: discursul unui orator, cursul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a unui mecanism enunțiativ complex și aici se cuvine să facem distincția dintre o astfel de succesiune a replicilor și prezența mai multor voci (enunțiatori) în interiorul unei aceleiași intervenții (mono-logale): structura polifonică, care este opusă câteodată structurii diafonice, prin care locutorul reia și reinterpretează, în propriul său discurs cu ajutorul unui deoarece, de exemplu -, spusele care pot fi atribuite interlocutorului său. Putem deci plasa în centrul activității enunțiative o polifonie și un dialogism cu rol constitutiv. Nu doar lingviștii, psihanaliștii și psihologii
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
înlănțuire a replicilor. Așa cum nota J. Schwitalla: Dacă nicio contribuție nu este legată de precedenta [...] un dialog încetează a mai fi dialog; el devine o succesiune de monologuri, așa cum se întâmplă în anumite situații de comunicare, în care mai mulți locutori lansează pe rând comentariile lor despre un subiect, fără a ține seama de ceilalți. (1978: 166) Cu privire la aceasta, Catherine Kerbrat-Orecchioni adaugă următoarea observație, justă, în opinia mea: Pentru a se putea vorbi cu adevărat de dialog, trebuie nu numai să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unei conversații" (1990: 198). Așa cum este firesc, o mare parte a principiilor de organizare lingvistică (coerență, reperaj enunțiativ, coerență izotopică și conexitate) se aplică atunci când ținem seama atât de coeziune, de coerență, cât și de conexitatea internă a intervenției unui locutor dat, al ansamblului intervențiilor unuia sau altuia dintre locutori sau a înlănțuirilor consecutive ale intervențiilor unor locutori diferiți. Aici, mai mult decât oriunde, constrângerile specifice acestui tip de textualitate determinată de interacțiune influențează formele lingvistice, în sensul unei dinamizări a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
parte a principiilor de organizare lingvistică (coerență, reperaj enunțiativ, coerență izotopică și conexitate) se aplică atunci când ținem seama atât de coeziune, de coerență, cât și de conexitatea internă a intervenției unui locutor dat, al ansamblului intervențiilor unuia sau altuia dintre locutori sau a înlănțuirilor consecutive ale intervențiilor unor locutori diferiți. Aici, mai mult decât oriunde, constrângerile specifice acestui tip de textualitate determinată de interacțiune influențează formele lingvistice, în sensul unei dinamizări a ansamblului constrângerilor impuse de regulile lingvistice: "Discursul alternant este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
enunțiativ, coerență izotopică și conexitate) se aplică atunci când ținem seama atât de coeziune, de coerență, cât și de conexitatea internă a intervenției unui locutor dat, al ansamblului intervențiilor unuia sau altuia dintre locutori sau a înlănțuirilor consecutive ale intervențiilor unor locutori diferiți. Aici, mai mult decât oriunde, constrângerile specifice acestui tip de textualitate determinată de interacțiune influențează formele lingvistice, în sensul unei dinamizări a ansamblului constrângerilor impuse de regulile lingvistice: "Discursul alternant este supus unor reguli de coerență internă care îi
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Ax) și o intervenție reactivă (B1 și Bx). Astfel poate fi construită, la nivel minimal, unitatea dialogală de bază Schimbul. Trebuie să ținem seama de faptul că un schimb este "o succesiune de intervenții (notate printr-o literă care identifică locutorul și un număr de ordine care face legătura dintre fiecare intervenție cu fiecare locutor.) Structura unei secvențe-schimb poate fi binară, așa cum am putut deja observa, dar poate fi și ternară: A1 Ce citești ? B1 O carte de lingvistică textuală. A2
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
minimal, unitatea dialogală de bază Schimbul. Trebuie să ținem seama de faptul că un schimb este "o succesiune de intervenții (notate printr-o literă care identifică locutorul și un număr de ordine care face legătura dintre fiecare intervenție cu fiecare locutor.) Structura unei secvențe-schimb poate fi binară, așa cum am putut deja observa, dar poate fi și ternară: A1 Ce citești ? B1 O carte de lingvistică textuală. A2 Lingvistică textuală!/ Ah da!/Ia te uită!/Foarte bine!/Ptiu drace! Avem astfel triada
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
2009 • Apărut: 2009 • Format 16,50 x 23,50 INSTITUTUL EUROPEAN • Iași, str. Lascăr Catargiu nr. 43 cod 700107 • O.P. 1 C.P. 161 • Tel. Difuzare: 0788.319462 tel./fax: 0232/230197 • euroedit@hotmail.com http: //www.euroinst.ro Orice locutor nativ va fi capabil, în mod normal, să facă deosebirea dintre un poem și un manual de matematică, dintre un articol din ziar și un chestionar. Acest lucru presupune faptul că locutorul deține capacitatea inițială de a face diferența între
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
euroedit@hotmail.com http: //www.euroinst.ro Orice locutor nativ va fi capabil, în mod normal, să facă deosebirea dintre un poem și un manual de matematică, dintre un articol din ziar și un chestionar. Acest lucru presupune faptul că locutorul deține capacitatea inițială de a face diferența între universurile textelor și de a recunoaște diferite tipuri de texte. Totodată, susținem că această competență trebuie să fie de natură textuală. (n. trad.) * (< fr.) "grammaires floues". (n. tr.) 1 Pentru ca cititorul să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
b) asumare enunțiativă, adică articularea propozițiilor între ele; o definiție necesară propoziției: o unitate legată secvențial (c) și configurațional (d). Ceea ce se reprezintă în schema 2: Schema 2 REFERINȚĂ = Construirea unei reprezentări discursive (a) Propoziție ENUNȚARE = Asumare enunțată (de către un locutor) (b) VALIDITATE (Enunțiator) ORIENTARE LEGĂTURĂ = Secvențială (c) ARGUMENTATIVĂ (tipuri de secvențialități) = Configurațională (d) TEXTUALITATE Acestă schemă insistă asupra faptului că, din perspectiva noastră, enunțarea unei propoziții nu este un act de enunțare a unei propoziții izolate, ci a n propoziții
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
limitate la nevoia de interacțiune în curs. Caracterul obligatoriu parțial al unei Rd va apărea, ceva mai departe, ca fiind inerent descriptivului. O propoziție nu este niciodată direct asertată. Într-adevăr, așa cum sugerează teoria polifonică a enunțării (Anscombre și Ducrot), locutorul poate să se angajeze sau să se eschiveze asumîndu-și sau nu propoziția enunțată. Această posibilitate de eschivare se află la originea faptului că locutorul (L) poate să "pună în scenă" enunțiatori (E1, E2 etc.) și să prezinte propoziția ca adevărată-ratificată
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu este niciodată direct asertată. Într-adevăr, așa cum sugerează teoria polifonică a enunțării (Anscombre și Ducrot), locutorul poate să se angajeze sau să se eschiveze asumîndu-și sau nu propoziția enunțată. Această posibilitate de eschivare se află la originea faptului că locutorul (L) poate să "pună în scenă" enunțiatori (E1, E2 etc.) și să prezinte propoziția ca adevărată-ratificată (E1 = L) sau nu (E1 ≠ L) în universul său de credințe (Martin) sau spațiu (Fauconnier) semantic (pentru un exemplu simplu, a se vedea pagina
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
etc.) și să prezinte propoziția ca adevărată-ratificată (E1 = L) sau nu (E1 ≠ L) în universul său de credințe (Martin) sau spațiu (Fauconnier) semantic (pentru un exemplu simplu, a se vedea pagina 116): dacă E1 = L: propoziția este validă în universul locutorului (Spațiu de realitate R); dacă E1 ≠ L: propoziția este ratificată într-un hetero-univers (Spațiu M) sau într-un anti-univers (Spațiu H contrafactual). La aceste două prime dimensiuni ale propoziției trebuie să adăugăm faptul că o propoziție este, prin definiție, o
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de argument format de către conector. Instrucțiunile furnizate de acest ȘI TOTUȘI de respingere sînt următoarele: acest semnal de argument introduce două spații semantice (sau Universuri). Propoziția q, ce urmează după conector, este validă într-un spațiu semantic (R) asumat de locutorul L, în timp ce propoziția p este prezentată ca fiind validă într-un alt spațiu (M), unde prima reprezentare descriptivă (Rd1) faptul descris în F este văzută ca o cauză a lui non-G (înțelegem prin G faptul descris în q, adică a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
p (RdI) ȘI TOTUȘI Arg q (Rd2) Spațiu (cauză posibilă) semantic (Contradictorii) unde L ≠ EI Concl. non-q (non-Rd2) Fie mișcarea de revizuire a unei prime reprezentări descriptive ce cuprinde concluzia implicită non-q (constrîngere normativă Arg p → Concl. non-q pe care locutorul nu o asumă, rațiune pe care refuză s-o recunoască drept cauză). Fapt subliniat mai bine atunci cînd se face comparație, în același document, cu un același tip de enunț produs, de această dată, pentru Geneva: (17) GENEVA Oraș cosmopolit
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un altul literar. Acum trebuie doar să reținem că textualizarea poate să marcheze, explicit sau nu, modul prin care propozițiile descriptive trebuie să fie tratate din punct de vedere configurațional: semantic (conținutele p și q), enunțiativ (asumare sau nu din partea locutorului), argumentativ (valoare de argument sau de concluzie introducînd o orientare argumentativă). B. Coeziunea semantică a reprezentării 1. Dicționar și descriere Am văzut, în exemplele precedente, că ceea ce realizează ancorarea descrierii este, înainte de toate, alegerea unei teme-obiect a discursului: Zurich și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
formalism și dogmatism. Mai mult chiar, idiomul public și chiar și cel academic dobândesc repede o pletoră de neologisme proaspete și o sofisticare tinzând către încifrare: așa cum observa un distins lingvist, Alexandru Niculescu, de vreme ce le era interzis să inoveze mesajul, locutorii inovează în exces la nivelul codului. Anii inaugurali ai lui Ceaușescu generează chiar, dincolo de simpla inovare a discursului public, un discurs intermediar între formalismul oficial care rămâne, indiferent de gradul de reformare, rigid în formularea stereotipă a temelor și concepțiilor
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
familiar și patern un mesaj de putere imuabilă și sigură de sine al cărui efect aproape hipnotic era extrem de eficient în contextul mediatic din 1990. Mai mult, acest idiom din sfera puterii, practicat până azi cu constanță și spontaneitate de locutor așa cum se vede până și din proza confesivă, uniformizată de aceleași formulări caracteristice -, face ca discursul lui Ion Iliescu să-și păstreze întru câtva și în prezent capacitatea persuasivă, spre exasperarea adversarilor și chiar a unora dintre colaboratori. De partea
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
În secțiunea „Philosophy is not a dialogue”, Žižek infirmă ideea importanței dialogului în istoria găndirii - filosofia nu a fost și nu este așa ceva. Dialogurile lui Platon au un caracter tendențios și autoinvestigator în fapt, iar cele tărzii denotă ceva tulburător:locutorul vorbește fără întrerupere, receptorii fiind reduși la tăcere. Un dialog filosofic reușit implică înțelegerea, or tocmai inversul acesteia s-a perpetuat de peste două milenii: Aristotel nu l-a înțeles pe Platon, Hegel pe Kant, Heidegger pe nimeni. „A dialoga” nu
Filosofeme deconcertante. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
că etnologia și antropologia, are la bază presupoziția că limbajul este "obiect al intelectului", nu "instrument de putere și acțiune". Însă această ipoteză nu ne permite sa realizam că orice schimb lingvistic este și manifestarea unor raporturi de forță dintre locutori sau grupurile pe care le reprezintă. Ceea ce se schimbă între indivizi (luați ca atare sau purtători de cuvânt ai unor grupuri, printre care îi includem, bineînțeles, si pe jurnaliști) nu sunt simple forme particulare ale limbii, ci discursuri care sunt
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]