314 matches
-
precum și celelalte limane sunt construcții recente, post-glaciare, formate prin acumularea de nisip și de aluviuni dunărene după stabilizarea, aproximativ acum 7000 de ani, a nivelului Mării Negre. se compune din strate calcaroase orizontale din Miocenul sarmațian, acoperite cu strate groase de loess cuaternar adus de vânturi în decursul perioadelor glaciare din ultimele două milioane de ani, și puternic erodate în fazele interglaciare mai calde ; sub aceste strate, la picioarele capului, se găsesc gresii, marne și calcare din Jurasicul-superior (barremian). Podișul litoralului situat deasupra
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
fazele interglaciare mai calde ; sub aceste strate, la picioarele capului, se găsesc gresii, marne și calcare din Jurasicul-superior (barremian). Podișul litoralului situat deasupra capului (cu altitudine de 85-175 m) prezintă o terasă de abraziune maritimă de 55-85 m. Depozitele de loess de pe acest podiș sunt martorele unor perioade mai vechi, interglaciare, din ultimele două milioane de ani, când nivelul mării era mai ridicat decât astăzi. Formele de acumulare marină și lacustră precum perisipirile sunt recente (cel mult 2200 de ani), fiind situate
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
și Ucraina. Cu privire la relief, cernoziomurile apar în special în zone de câmpie, dar și de deal, podiș sau piemonturi joase, unități de relief cu altitudini de la 15-20 până la 150-200 de metri. Materialul parental este reprezentat în special de roci sedimentare (loess, depozite loessoide, luturi, argile, marne, calcare, gresii, etc.). Clima este specifică zonei de stepă cu precipitații de 400-500 mm și temperaturi de 9,5-11,5°C, evapotranspirația peste 700 mm, indicele de ariditate frecvent 20-24, iar regimul hidric nepercolativ. Vegetația
Cernoziom () [Corola-website/Science/329865_a_331194]
-
este situat în partea sud-vestică a Podișului Podoliei și se caracterizează printr-un relief deluros, dealurile fiind succedate de depresiuni, orientate de-a lungul râurilor. Bazinul Iagorlâcului este bogat în calcare nisipoase și calcare cochilifere, acoperite cu o cuvertură de loess, argile leossoidale și luturi, cu soluri de cernoziom. Cea mai mare parte a bazinului râului Iagorlâc este valorificată sub terenuri agricole, și doar partea superioară a râului este împădurită. Valea râului nu este șerpuită, având forma V-ului latin, cu
Râul Iagorlâc () [Corola-website/Science/328362_a_329691]
-
un anumit grad de petrofilie, fiind întâlnit adesea în zona stâncoasă. Cu toate că preferă locurile mai uscate, el este întotdeauna găsit în proximitatea apei (pârâu, baltă, lac). Gușterul vărgat dobrogean populează viroagele și râpele colinelor și dealurilor dobrogene, cu sol de loess depus peste aflorimentele de rocă (calcare triasice, sarmațiene, cretacice sau șisturi verzi paleozoice) care ies la suprafață din loc în loc, formând zone de stâncărie. Poate fi întâlnit pe unele pante înierbate de pe malul micilor pâraie dobrogene (derele), sau cele ce
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
în biotopul respectiv. Hibernează din octombrie până în aprilie, fiind activi din aprilie până în octombrie Gușterul vărgat dobrogean este o șopârlă destul de sperioasă, care la cea mai mică primejdie se refugiază în galerii sau se cațără câțiva metri pe pereții de loess ori de stâncă. Gușterii vărgați pot fi prinși cel mai ușor prin săparea galeriilor în care au pătruns sau pe sub pietre. Gușterul vărgat dobrogean trăiește adesea împreună cu gușterul comun ("Lacerta viridis viridis"), șopârla de iarbă ("Podarcis tauricus tauricus"), șarpele rău
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
arabile cultivate, vii și livezi. Situl a fost instituit în scopul conservării unor specii de păsări aflate în migrație pe culoarul Via Pontica. Situl dispune de clase de habitate (păduri caducifoliate, tufărișuri, pajiști de stepă și silvostepă, ravene săpate în loess, stâncării, terenuri agricole, culturi cerealiere extensive) ce asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire pentru populații de păsări cu migrație regulată, cât și pentru mai multe specii care iernează în arealul acestuia. La baza desemnării acestuia se află mai multe
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
de amfiteatre mari). Alunecările de teren pe locuri sunt carstice. Actualele verigi de dealuri mai mari sau mai mici, s-au format în timpurile miocenului, atunci sedimentele continentale s-au depus sub formă de argile, marne, calcare, nisipuri, gresii și loess cuaternar, ca urmare formându-se insule și movile pe atunci submarine. Dealurile Codrilor au o formă lunguiață cu o lățime maximă (vest-est) de 60-65 km și lungimea (nord-sud-est) 100-110 km. Văile cuprinse în acest areal au în principal direcția vest-est
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
treptele de relief principale sunt completate de alte trepte de relief - podișuri înalte (Tibet), depresiuni interioare, podișuri cu munți tociți (Chină de Sud-Est). Specificul sau deosebit de existență pe mari întinderi din nordul și nord-estul țării a unor mari acumulări de loess; acestea pot ajunge la grosimi de 200 m și pot fi continue pe mari suprafețe (Podișul de Loess). Chină este situată în Asia de Est. La est Chină este spălata de către marile de vest ale Oceanului Pacific. Suprafață Chinei este de
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
munți tociți (Chină de Sud-Est). Specificul sau deosebit de existență pe mari întinderi din nordul și nord-estul țării a unor mari acumulări de loess; acestea pot ajunge la grosimi de 200 m și pot fi continue pe mari suprafețe (Podișul de Loess). Chină este situată în Asia de Est. La est Chină este spălata de către marile de vest ale Oceanului Pacific. Suprafață Chinei este de 9.6 milioane km ². Chină este cea mai mare țară din Asia și a treia cel mai mare
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
reci și uscate. În Chină centrală, verile sunt fierbinți și umede, cu multe precipitații în lunile de sfârșit de vară. În regiunile joase din Yangzi, iarna este într-un fel mai blanda decât în zonele centrale ale Chinei, cu munții loess, sau in Sichuan, care este înconjurat de munți. În regiunile din jurul Beijing-ului, Xi’an și Zhenghou, se pot iscă furtuni de nisip iarnă și primăvară. În podișul Tibet-Qinghai (altitudinea medie: 4000 m), vara este scurtă, moderată și caldă, în timp ce
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
inclusiv în România și Republica Moldova), Asia Mică și vestul Asiei. În România este mai des întâlnită în sudul Olteniei și Munteniei, sudul Banatului, sud-estul Moldovei și în mai multe localități din Dobrogea. Preferă liziera pădurilor, tufărișurile, coastele sau viroagele cu loess sau stâncile unde există vegetație arbustivă sau arborescentă. Are spatele cafeniu, brun-gălbui sau brun-cenușiu cu o dungă mediană longitudinală deschisă pe fiecare solz. Abdomenul este galben. Se hrănește cu șopârle de ziduri, gușteri, hârciogi, popândăi, șoareci și șobolani. Prinde prada
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
până la o altitudine de 2000 metri deasupra nivelului mării. În Caucaz se întâlnește la înălțimi de până la 1500-1600 m. În România șarpele rău trăiește în silvostepă în locuri uscate și călduroase. Preferă liziera pădurilor, preajma tufișurilor, pantele sau viroagele cu loess sau stâncăriile, unde există o vegetație arbustivă sau arborescentă. Ca adăposturi servesc galeriile rozătoarele (popândăilor și gerbililor), fisurile solului, golurile din grămezile de pietre, grohotișurile pietroase din vâlcelele de stepă, tufișurile, golurile de lângă rădăcini și scorburile joase. De obicei, acești
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
șopârla îmbătrânește, dungile se segmentează și se reduc; uneori apar dungi închise transversale. Sexele se deosebesc numai după lungimea mai mare a cozii la mascul. Șopârla de nisip în cea mai mare parte a arealului sau trăiește în stepele cu loess și pelin, dar în România preferă nisipurile cu tufe rare de pe dunele litoralului Mării Negre și dunele grindurilor de origine marină; iar în zona cuprinsă între comună Letea și punctul Gardon apare și printre culturi. Adesea, șopârla de nisip trăiește alături de
Șopârlă de nisip () [Corola-website/Science/334020_a_335349]