398 matches
-
metodele) dobândirii premiselor (în genere, ale oricărui tip de raționament), discutate și în alte împrejurări: mai cu seamă probleme ale inducției și raționamentului (în condițiile în care acesta din urmă oferă, prin concluzia sa, premise pentru noi raționamente). Totuși, intenția logicianului nu este aceea de a discuta despre premise necesare, ci doar probabile, așa încât, referirile sale la astfel de metode sunt cu totul limitate. Această limitare vine, cred, și din faptul că metodele în cauză se adresează judecății, iar tema de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și "funcții" și având rosturi constitutive duble: pe de o parte, fiind constituiți prin operații judicative, dar, pe de altă parte, constituiți în așa fel încât ei înșiși, timporizați, să "acționeze" judicativ-constitutiv. De ce timpul nu a fost la fel de atrăgător pentru logicienii, filosofii sau matematicienii care s-au ocupat de problema judecății, de funcțiunile de subiect și predicat, de "este" copulativ, existențial sau identitar etc., așa cum a fost pentru cei care s-au ocupat de ontologie, în primul rând, apoi de cosmologie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
către funcțional, nu către ființial. De aici și rosturile predicatului și predicativității în "teoriile" logice și în formalismele logicii. Poate că nu întâmplător există un capitol de logică a predicatelor în logica simbolică, nu întâmplător a fost pus în discuția logicienilor, filosofilor și matematicienilor statutul de predicat, forma sistematică a acestei discuții fiind "teoria categoriilor" (predicamentelor); nu întâmplător, de asemenea, clasele de noțiuni au fost gândite tot în funcție de predicat, acestea căpătând nume precum: "predicamente", "predicabile", "postpredicamente". Din perspectiva deschisă aici, teoria
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a devenit el în "logica tradițională", de-a lungul timpului, nu este un raționament, ci o propoziție. Aristotel a cercetat, în urmare, deodată cu validitatea silogismului, adevărul propoziției pe care acesta o reprezintă. Din perspectiva judicativului constitutiv, această observație a logicianului german este semnificativă în linia impunerii unor reguli care devin constitutive discursului care au două temeiuri "tari": este în joc adevărul, reprezentând faptul esențial pentru orice demers "rațional", apoi regulile formale îl privesc direct pe acesta (adevărul), ceea ce ar însemna
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
profesorului la minimum - dar, în același timp, ar introduce sistemul mecanizării; b) ar reduce, până la zero, gradul de atenție al clasei” (Papadopol, 1925: 160). La fel de important ni se pare faptul că, având în vedere o lucrare de specialitate a unui logician român, Al. Valeriu, Papadopol enunță clar condițiile esențiale ale unei bune definiții: „să fie arătarea completă și prescurtată a conținutului noțiunilor prin genul proxim și diferența specifică”; „să convie întregei noțiuni definite și numai ei”; „să nu repete termenul definit
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
venit cu cercetări în domeniul altor sectoare ale vieții afective, ale vieții culturale, ale creativității umane decât linia criticistă. De fapt, nici linia criticistă nu a rămas prea ortodoxă, fiindcă Rădulescu-Motru e un conglomerat de tendințe, fiind psiholog, estetician, filozof, logician, scriind la fel de bine în domeniul logicii, ca și în domeniul psihologiei, Tratatul de psihologie sau Puterea sufletească, ca și în domeniul filozofiei culturii, de la Personalismul energetic până la Teoria vocației, Românismul și altele. Linia aceasta Maiorescu este, ca și cealaltă, care
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
le-a cerut să-l urmeze, dar le-a netezit accesul la establishment-ul care a stabilit ce este și ce nu este important în filosofie. Pentru lumea mică a filosofiei carpato-danubiano-pontice, eu am fost multă vreme doamna Miroiu, soția logicianului. O femeie cam obraznică, insuficient de pătrunsă de respect pentru „cei de sus”. Dar o profesoară bună, implicabilă în treburi de „bucătărie” filosofică, mai ales în manuale școlare. Ce bine s-ar fi simțit mulți dintre colegii mei dacă aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
alți economiști, mai pesimiști, consideră că, datorită situației actuale de pe piața creditelor, evoluția crizei economice capătă alura unui W ("Double-Dip", adică cu o dublă cădere și cu o modestă revenire între cele două căderi). 9 William Stanley Jevons (1835-1882), economist, logician și filozof englez. Pentru detalii vezi și link: www.cyclesresearchinstitute.com. 10 Cînd se cumpără un produs la prețul regulat (fără nicio reducere), un al doilea produs similar se poate obține la jumătate de preț. Se oferă servicii sau diverse
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
perfect rezumată de către Pavel: Textele literare, precum și majoritatea ansamblurilor nonformale de propoziții: conversații, articole de ziare, depoziții ale martorilor oculari, cărți de istorie, biografii ale oamenilor celebri, mituri și critici literare, au în comun o proprietate care îi miră pe logicieni, dar care celor mai mulți dintre noi ni se pare firească: adevărul acestor ansambluri de propoziții nu se definește în mod recursiv pornind de la adevărul propozițiilor individuale care le compun. Adevărul global al ansamblului nu se deduce imediat din valorile de adevăr
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
enunț (prezicere, recomandare, ordin, avertisment și amenințare) nu este nefirească și nu este cauzată de vreo slăbiciune a descrierii teoretice, ci este pur și simplu vorba de realitatea discursului și a producerii/interpretării sensului de către ființe umane (spre deosebire de mașini și logicieni). În acest sens, M. de Fornel a repus în discuție o supoziție teoretică de bază: ideea identificării unui act de limbaj în termeni de totul sau nimic (un enunț este sau nu este un ordin, o amenințare sau o promisiune
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
2 2 3 4 Alegînd să vorbim mai curînd de propoziția-enunț decît de clauzulă, de exemplu, mizăm pe ambiguitatea unei unități definite de către semantică și de către sintaxa frastică clasică: propoziția. Nu este vorba de o unitate la fel de virtuală ca propoziția logicienilor sau a gramaticienilor, ci de o unitate realizată efectiv și produsă printr-un act de enunțare, adică de un enunț. 5 Bucăți scurte grupate în volumul Nouvelles en trois lignes, Livre de Poche Biblio nr. 3298, 1998. 6 În limba
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
receptor, care devine, la rândul său, emițător), ci metafora orchestrei culturale fără dirijor, nici partitură; "fiecare cântă punându-se de acord cu celălalt"; acesta este punctul de vedere al Școlii de la Palo Alto. D. Maingueneau observa că "de la sociolog la logician, preocupările pragmatice traversează ansamblul cercetărilor ce implică sensul și comunicarea. Vedem astfel, adesea, pragmatica debordând cadrul discursului, pentru a deveni o teorie generală a acțiunii 1 umane. Acești factori de diversificare ne permit să înțelegem de ce pragmatica se prezintă ca
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să devină un "adevărat instrument de investigație" pentru textul literar. Deplasarea interesului spre procesul enunțării se explică și prin faptul că trăim într-o societate care privilegiază comunicarea, ceea ce impune stabilirea de punți între domenii care altădată se ignorau. Semioticienii, logicienii și lingviștii au remarcat existența în limbă a unei clase de elemente a căror referință variază în funcție de împrejurările în care sunt folosite, de situația de enunțare. Bar-Hillel a ajuns la concluzia că nu ne putem lipsi în actul comunicării de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
limbă a unei clase de elemente a căror referință variază în funcție de împrejurările în care sunt folosite, de situația de enunțare. Bar-Hillel a ajuns la concluzia că nu ne putem lipsi în actul comunicării de aceste elemente și a atras atenția logicienilor asupra imparțialității investigării lor. Astăzi, aceste elemente sunt numite, cel mai adesea, elemente cu referință deictică sau deictice. Înțelegerea modului de funcționare a deicticelor este înlesnită de distincția dintre enunțul tip (o abstracție des folosită în gramatică, ca de pildă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care permite opoziția dintre două ansambluri cu proprietăți semantice diferite; dacă unele descriu lumea, celelalte reflectă înainte de toate o judecată de valoare a enunțătorului: un turn pătrat vs. un turn fermecător. Această distincție constituie un subiect de discuție și pentru logicieni. De fapt, cele două propoziții Jean este blond și Jean este frumos au aceeași structură și ambele par să îi atribuie lui Jean aceeași caracteristică. Cu toate acestea, prima dintre ele are o funcție descriptivă (îl plasează pe Jean în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
organizarea, în octombrie 1959, a unui simpozion științific consacrat celui de-al IV-lea Congres Mondial de Sociologie. Răsfoind Contemporanul care a relatat pe larg despre eveniment nu vedem teme sociologice, iar printre vorbitori îi găsim pe academicianul Athanase Joja25, logician, academicianul Mihai Ralea, eseist, academicianul C.I. Gulian 26, filosof, academicianul Vasile Malinschi 27, economist, Traian Ionașcu 28 jurist, Manea Mănescu 29, statistician. Ca atare, prima încercare de repunere în drepturi a sociologiei a eșuat, nu s-a cercetat, nu s-
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Național Țărănesc, apoi apropiat de comuniști. De mai multe ori ministru între 1938-1946, ambasador în SUA. Academician. 24 Zoltán Rostás, Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H. Stahl, Editura Paideia, București, 2000, p. 170. 25 Athanase Joja (1904-1972), filosof și logician, profesor universitar la București. Fondator și primul președinte al Asociației "România" și vicepreședinte al Comitetului Executiv al UNESCO. A abordat în cercetare, domenii ale logicii, eticii, esteticii, antropologiei filosofice și filosofiei culturii. Președinte (1959-1963) și vicepreședinte (1966-1972) al Academiei Române. 26
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în vedere caracteristicile forțelor strategice cu scopul reducerii posibilității recurgerii la un atac neașteptat 61. Studiul lui Wohlstetter a încetățenit conceptul primei/celei de-a doua lovituri, care a devenit trăsătura distinctivă a teoriei descurajării în timpul Războiului Rece62. De asemenea, logicianul american s-a opus convingerii conform căreia o descurajare nucleară minimă ar fi o metodă eficientă de apărare națională, concepție promovată în primii ani ai confruntării dintre cele două superputeri. Concluzionând: inițial, strategia nucleară ia în considerare avantajul strategic determinat
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
cele două tipuri de autoritate, Bochenski scria: Un om care se supune unei autorități de solidaritate se simte liber; în schimb, autoritatea de sancționare funcționând întotdeauna prin constrângere, ea îi răpește subiectului libertatea 71. Ar trebui amintit faptul că, pentru logicianul polonez, autoritatea deontică (indiferent de tip) presupune din partea subiectului o anume renunțare la libertate, de vreme ce, recunoscând autoritatea purtătorului, el îl lasă pe acesta să hotărască în locul său. De aici și pericolul unei obediențe prelungite, care ar putea să mențină subiectul
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
în întregul lor, ci fenomene lingvistice, si aceasta pornind de la parametri ce variază funcție de diversele teorii ale limbii"67. Mai ales din a doua jumătate a secolului al XX-lea, lingviștii au început să-și dea seama, asemenea filozofilor sau logicienilor, ca "modelul de categorizare al obiectelor de care se ocupă, respectiv, a limbilor, la care au recurs pînă atunci, este inconsistent, și că încercarea de a împărți fără rost limbile în tipuri morfologice se află în impas. Nici clasificarea genealogica
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
făcut! Citind câteva dintre numerele sale, am rămas năucit! Oare cum putea un autor care se respectă să se coboare până la un ton atât de josnic, atât de scandalos, atât de atroce? Recunosc că îl socoteam pe Marat scriitor mediocru, logician incoerent, incredul în morală, ambițios și dușman al oricărui talent; dar nu-l credeam în stare să violeze toate principiile, toate legile, mergând până la a-i calomnia pe oamenii cei mai ono rabili, până la a incita la masacru și la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
orice interpretare nouă. Ca și scrisul oricărui alt geniu... (Mircea Eliade) 4.1. Semioza delimitări conceptuale Desemnând în mod curent procesul de denotare a obiectelor cu ajutorul semnelor, termenul de semioză (gr. semeiosy >semeiosis) este pus în circulație de filosoful și logicianul american Charles Sanders Peirce, fiind asumat ulterior de Charles Morris, Thomas Sebeok, Umberto Eco ș.a. Pentru Peirce, semioza definește o acțiune sau o influență care implică cooperarea a trei factori: semnul, obiectul și interpretantul 242, fără ca această influență să se
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
alte trei elemente a modelului semiotic: transmițătorul, receptorul și zgomotul, cu funcții specifice de codificare, decodificare, respectiv de perturbare. Se ajunge astfel la nouă parametri ai procesului de semnificare. Ulterior, prin distincțiile între intensiune și extensiune, operate de filosofi și logicieni precum Frege, Carnap, Peirce, schema situației de comunicare se amplifică cu alte două variabile, integrând doisprezece factori. Fără ca ponderea acestor parametri să fie egală în cadrul unei situații de comunicare, prezența lor este inerentă oricărui proces de semnificare. Necesitatea unei reprezentări
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Synthesis and Philosophic Method, Hartshorne considera că nu se poate construi un singur argument satisfăcător pentru teism deoarece se va găsi întotdeauna cineva care să respingă una din premisele care stau la baza acestui argument sau se va găsi un logician care să găsească o greșeală în interiorul argumentului 265. În 1964, Hartshorne afirma că este o greșeală să cerem argumentului anselmian, sau unui argument ontologic în general, să facă totul pentru apărarea teismului 266. Atunci când mai multe argumente se susțin reciproc
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
termenului implicat. Hartshorne face o diferențiere între necesitatea simplă, condițională și necesitatea absolută. Dintre acestea două, doar necesitatea absolută trebuie pusă în relație cu argumentul ontologic. Existența divină este prin definiție necondiționată, iar necesitatea sa poate fi doar absolută 394. Logicienii și filosofii interesați de argumentul ontologic l-au atacat considerând că existența nu este un predicat, dar s-a omis faptul că argumentul din capitolul III din Proslogion se bazează pe existența necesară. Statutul pe care Anselm l-a dedus
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]