2,048 matches
-
p. 48. • Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, București, 1973, p. 373. Lupu este „prea luminat întru creștinătate și dirept întru credință (...)“34. De altfel, în predoslovia semnată de traducătorul lucrării, „den scrisoare grecească pre limbă românească, ca să poată înțeleage toți“, Eustratie logofătul, reține atenția necesitatea pravilei în acel timp: „(...) cum nu poate nime a lăcui în ceastă lume fără apă, așea nu poate fi nice fără învățătură“, se spune în aceeași lucrare. Este semnificativ pentru chestiunea supusă atenției și faptul că în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
situații, această categorie cuprinde și componenți ai celei intelectuale, în cadrul căreia aflăm mai mult o cărturărime reprezentată de simpli dieci, de boieri sau prelați mai instruiți cu o anumită evoluție intelectuală. Un Grigore Ureche, Miron Costin, spătarul Nicolae (Milescu), Eustratie logofătul sau Teodosie Dubău, Pătrașco Danovici, Udriște Năsturel, Constantin Cantacuzino, în Țara Românească, de pildă, erau, în primul rând, reprezentanți ai boierimii, dar și dregători mai mari sau mai mici, participând, deci, la treburile politice ale statului. Firesc, ei sunt stăpâni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În legătură cu criteriile de definire a elitei cunoscute direct din sursele epocii și pe care ochiul atent al istoricului le-a sintetizat, ni s-a părut ilustrativ pentru cercetarea noastră portretul pe care Varlaam mitropolitul îl face lui Udriște al doilea logofăt: „... cel mai de frunte și mai de-a firea vorbind, mai vârtos cu oarecare boiarin cinstit și slovesnic creștin al doilea logotet (...) iubitoriu de învățătură și socotitoriu credinței ceii drepte“36. p. 37. • Carte românească de învățătură, coordonator acad. Andrei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ștefan al Ungrovlahiei, traducea Mystirio sau Sacrament în aceeași limbă, sau apariția traducerii Noului Testament de către știutori de greacă, slavonă și latină din Ardeal, așa cum mărturisește mitropolitul Ștefan Simion în Predoslovia cătră cititori 40. Demersuri simultane în activitatea lui Eustratie logofătul și Udriște Năsturel al doilea logofăt, Nicolae (Milescu) spătarul, Miron Costin sau Dosoftei și Constantin Cantacuzino stolnicul. Literatura istorică a fost, precum se știe, calea afirmării curentului umanist. Un nobil scop, o datorie în același timp, din partea celui care scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Sacrament în aceeași limbă, sau apariția traducerii Noului Testament de către știutori de greacă, slavonă și latină din Ardeal, așa cum mărturisește mitropolitul Ștefan Simion în Predoslovia cătră cititori 40. Demersuri simultane în activitatea lui Eustratie logofătul și Udriște Năsturel al doilea logofăt, Nicolae (Milescu) spătarul, Miron Costin sau Dosoftei și Constantin Cantacuzino stolnicul. Literatura istorică a fost, precum se știe, calea afirmării curentului umanist. Un nobil scop, o datorie în același timp, din partea celui care scrie; Miron Costin, în cuvântul către cititori
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Mihail Sturdza. Astfel, cum afirma Nicolae Suțu, referindu-se la un anume răvaș, „această scrisoare, ca majoritatea celor pe care Mihail Sturdza a fost în situația să mi le adreseze, era scrisă în grecește“. Cf. Memoriile Principelui Nicolae Suțu, mare logofăt al Moldovei, 17891871, traducere din limba franceză, introducere, note, comentarii de Georgeta Penelea Filitti, București, Editura Fundației Culturale Române, 1997, p. 159. • În privința profesorilor de greacă particulari, destul de numeroși, se observă că în prima jumătate de secol ei provin în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cel mai apropiat, aceste combinații 16. Când Mihai Racoviță este bolnav - dar e bolnav cu adevărat? - , lucrul se află îndată la Constantinopol, dând prilej presupunerilor și îndreptățind toate speranțele 17. Sub aceeași supraveghere atentă cade corespondența ambasadorului Franței și, dacă logofătul Dudescu se închide în spătărie împreună cu alți boieri pentru a scrie o scrisoare, secretul nu poate rezista multă vreme 18. De aceea, întâlnirile pe ascuns sunt o necesitate: Grigore Ghica îl vede pe Reis-efendi seara, într-o casă de pe țărmul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
J. 474. Duby, Georges 499, 500, 506. Desbat, A. 476. Duca, I. G. 325. Devlet Ghirai 87, 88. Duca, Neofit 127, 131. Dewald, Jonathan 143. Duca, v. și Gheorghe ~. Diaconescu, Carmen 493, 495. Ducellier, Alain 45. Diaconescu, Emil 169. Dudescu, logofăt 144. Diaconescu, Ion 443. Duică, Camelia 433. Diamandi, Manole 178. Dumas, Alexandre 153. Diamandy, Constantin 304, 305, 309-316, Dumitrescu, Adrian 340. 319, 322. Dumitrescu, Gh. T. 136. Diderot 152. Dumitrescu, locotenent-colonelul 429. Dietrich, Ute 52. Dumitrescu, vice-ministru 385. Dimitrios Racovitsa
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Erbiceanu, C. 130, 131, 135. Erbiceanu, Gheorghe 135. Erdelyi, Ioan 304, 305, 307, 308, 311-317, 320, 322. Eremia, Ion 399. Erhan, Pantelimon 408. Erler 223. Ernestini 465. Eschil 500. Escurac, Henriette Pavis d’ 471, 478, 479. Estrada, Martinez 514. Eustratie, logofăt 109, 113, 114. Euthimie 48. Evans, Ifor L. 245. Evatt 196. Fabii 477. Fasching 75. Fătu, Mihai 256, 260, 272, 273. Fédière, G. 469. Fed'ko, Z. A. 403. Feinsod, Merle 412, 414, 415. Felea, Aurelia 53. Felea, Mihai 53
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
497. Vallet, F. 475. Vanderpool, Ch. 404. Vardalah 131, 132. Varii 477. Varjassy, Lajos 304, 311, 316, 320, 321.. Varlaam, mitropolit 109, 113, 114. Vârnav Liteanu, Al. 173. Vasilco, Alexandru 361. Vasilco, Gheorghe 361-363. Vasilco, Nicolai 372, 373. Vasile Damian, logofăt 109. Vasile Lupu 112, 122. Vasile Macedoneanul 131. Vasile Ureche 111. Vasilescu, Mircea 493, 498. Vasilescu, Veronica 119. Vassermann 319. Vászony, Vilmos (Weiss) 307, 316, 317, 331. Vașcanu 450. Vâșinski, Andrei Ianuarievici 274, 275. Vázsonyi 304, 316, 317, 321. Văcărescu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tinde să idealizeze traiul patriarhal al boierilor din Moldova de odinioară: bărboșii își petrec ziua întreagă răsturnați în jilțuri, cu nelipsitul ciubuc și sorbind alene din cafele. Când autorul se amuză pe seama lor, ironia e relaxată, îngăduitoare, ca în Ciubucul logofătului Manole Buhuș. Bătrânul logofăt, ruginit în deprinderile lui de o viață, rămâne perplex în fața civilizației occidentale. Comicul e unul de contraste. Asemenea anacronice figuri, cu fixațiile și traiul lor automatic, moșieri înconjurați de slugi de toată nădejdea, vor popula, în
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
patriarhal al boierilor din Moldova de odinioară: bărboșii își petrec ziua întreagă răsturnați în jilțuri, cu nelipsitul ciubuc și sorbind alene din cafele. Când autorul se amuză pe seama lor, ironia e relaxată, îngăduitoare, ca în Ciubucul logofătului Manole Buhuș. Bătrânul logofăt, ruginit în deprinderile lui de o viață, rămâne perplex în fața civilizației occidentale. Comicul e unul de contraste. Asemenea anacronice figuri, cu fixațiile și traiul lor automatic, moșieri înconjurați de slugi de toată nădejdea, vor popula, în literatura noastră, și alte
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
, logofătul (c. 1719 - ?), autor al unei scrieri de ceremonial. Era un boier cărturar, cunoscător al culturii bizantine, logofăt al doilea la Curtea domnitorului Grigore C. Callimachi, care îi comandă scrierea regulilor protocolare. În 1779 semnează o copie a primei părți a
GHEORGACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287229_a_288558]
-
, logofătul (c. 1719 - ?), autor al unei scrieri de ceremonial. Era un boier cărturar, cunoscător al culturii bizantine, logofăt al doilea la Curtea domnitorului Grigore C. Callimachi, care îi comandă scrierea regulilor protocolare. În 1779 semnează o copie a primei părți a traducerii Cugetărilor lui Oxenstiern, menționându-și rangul (vel clucer) și vârsta (60 de ani). Condica ce are
GHEORGACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287229_a_288558]
-
, monahul (a doua jumătate a sec. XIV - începutul sec. XV), autor de imnuri religioase. Logofăt - se presupune - în divanul domnesc și apoi monah, F. este în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân primul autor cunoscut din Țările Române al unor cântări bisericești. Menționat ca scriitor al unui document de danie voievodală către mănăstirea Cozia din 8
FILOTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
tuturor preacuvioșilor Părinți mari și sfinți și ale marilor mucenici aleși și ale tuturor sfinților însemnați, care se adaugă cu psalmul ales, când se cântă Polieleul, începând din ziua a opta a lunii septembrie. Alcătuirea lui chir Filothei monahul, fost logofăt al lui Mircea voievod. Orânduite după calendarul bisericesc, cele trezeci și trei de pripeale glorifică în scurte versete principalele sărbători, precum și pe unii sfinți; de exemplu, La Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos: „Veniți, împreună cu cetele îngerești, să cântăm slavă celui
FILOTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
, Dimitrie Scarlat (29.II.1820, Iași - 20. XI.1896, Botoșani), autor dramatic. Este primul fiu al Mariei (n. Beldiman) și al lui Scarlat Miclescu, mare logofăt. Învață acasă cu poetul Daniil Scavinschi și cu profesorul francez Étienne Malgouverné, apoi în diverse școli particulare și la Academia Mihăileană. Călătorise, ca mai toți boierii vremii, în Apus și în 1846 intră în magistratură. La 1848, amestecat în mișcările
MICLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288106_a_289435]
-
GHICA, Ion (12.VIII.1816, București - 22.IV.1897, Ghergani, j. Dâmbovița), prozator. Era primul dintre copiii, nu toți rămași în viață, ai Mariei, sora lui Ion Câmpineanu, și ai marelui logofăt Dimitrie (Tache) Ghica. Învață la început carte grecească, după care deprinde scrisul și cititul în românește cu ajutorul unui secretar al tatălui său, Petre Nănescu. De la Ion Heliade-Rădulescu, viitorul mare adversar, ia lecții de gramatică românească. Prin 1830 urma cursurile de
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
Fotiade, Șt. Comita, Constantin Vardalah. Urmând cursurile Academiei Domnești din București, își formează o solidă cultură clasică. O sumedenie de îndeletniciri aveau să-l absoarbă, după absolvire. E mare vornic, după ce deținuse pe rând dregătoriile de mare stolnic și mare logofăt. În 1829 intră în Divanul Săvârșitor al Regulamentului Organic, iar după doi ani face parte din Obșteasca Extraordinară Adunare pentru revizuirea Regulamentului Organic. Cam tot de pe atunci este mare logofăt al Dreptății. În 1838 devine prezident al Sfatului Consultativ, în
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
după ce deținuse pe rând dregătoriile de mare stolnic și mare logofăt. În 1829 intră în Divanul Săvârșitor al Regulamentului Organic, iar după doi ani face parte din Obșteasca Extraordinară Adunare pentru revizuirea Regulamentului Organic. Cam tot de pe atunci este mare logofăt al Dreptății. În 1838 devine prezident al Sfatului Consultativ, în 1844 - membru al Înaltului Divan. Destituit de domnitorul Gheorghe Bibescu, injustiția avea să se repare în 1847, când va fi numit membru la Înalta Curte de Justiție. Ca efor, participă
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
Ivașco Băleanu. Învață - ca și fratele său Șerban - multă carte: stăpânea la fel de bine elina și neogreaca și avea un bagaj bogat de informații culturale. Tradiția spune că nu i-ar fi plăcut prim-planul agitat, rămânând toată viața un „smerit” logofăt în cancelaria domnească, dar o pictură din anul 1689 îl arată a fi fost vel logofăt. Când Constantin Brâncoveanu l-a ales prin 1693 să-i fie istoric oficial, G. avea o avere literară impresionantă. Luase parte, împreună cu fratele său
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
și avea un bagaj bogat de informații culturale. Tradiția spune că nu i-ar fi plăcut prim-planul agitat, rămânând toată viața un „smerit” logofăt în cancelaria domnească, dar o pictură din anul 1689 îl arată a fi fost vel logofăt. Când Constantin Brâncoveanu l-a ales prin 1693 să-i fie istoric oficial, G. avea o avere literară impresionantă. Luase parte, împreună cu fratele său Șerban, la realizarea primei ediții integrale în românește a Bibliei, imprimată la București în 1688. În
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
opinteli o haină românească stihului lung, iambic, grecesc și ritmului elegiac, știind să păstreze numărul de silabe (14-16) și să așeze bine cezurile. Și-a imprimat și el textul cândva, între 1696 și 1699, poate la Snagov - o spune Dumitru Logofătul sin Anastase Șufariul: „Însă scoasă după tipar și scrisă cu mâna de ....”, care o copia în 1735 -, dar tipăritura s-a pierdut, iar copiei îi lipsește sfârșitul. Postelnicul Constantin Cantacuzino, uns la Snagov din porunca lui Grigore I Ghica, „obiect
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
altcineva din preajma sa. Formulările sunt mult prea drastice. Personalitatea autorului, însumabilă din „portretul scriitorului” și din „portretul cronicarului”, poate fi deslușită în textul pe care el îl redactează, începând, se pare, de prin 1693 și până în 1714 (când știrile despre logofătul lui Brâncoveanu dispar). „Scriitorul” domină, se află permanent în avantaj, infuzându-se în zone ce ar fi aparținut de drept cronicarului. Căci G. nu scrie de fapt „istorie”. Ca și cel care va fi scris Anonimul brâncovenesc, el filmează o
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
în toate cazurile. Dacă descrierea unora dintre ctitoriile brâncovenești nu îi reclamă decât întrebuințarea unor calificative globale („lucru foarte iscusit”, „foarte ciudat”), secvențele luptelor - și în cronică nu sunt deloc puține (refăcute, cel mai adesea, după relatările unor martori, căci logofătul a fost, probabil, prin apropierea voievodului doar în războiul de la Zărnești) - acordă cititorului doritele compensații. Dezastrul rușilor în lupta de la Stănilești (tablou amplu, contemplat parcă de pe o înălțime) este comprimat într-o frază care adună toate erorile comise pentru a
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]