1,634 matches
-
am fost în stare. Și n-am murit.” De fapt, acesta este primul loc în care personajul capătă nume: „Lucian, zis Luci”. Romanul începe cu imaginea înzăpezită a primei zile după Anul Nou, în care el stătea în curte cu lopata pentru deszăpezit în mână și o fată îl strigă: „băiatu´, băiatu´”, provocându-l să sape un tunel. Tehnica de constructie a corpului de roman nu este, desigur, nouă. Dar animă textul, din punct de vedere estetic. Povestea micului Luci, apoi
Bufnițele copilăriei by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4049_a_5374]
-
erau impecabile. Obrazul lui, cu pomeții ieșiți, era destul de plăcut, iar după culoarea și prospețimea pielii nu părea un locuitor al Petersburgului, Părul încă des, blond deschis, abia începuse a încărunți, iar barba lată și deasă, care cobora ca o lopată pe piept, era mai blondă încă decît părul. Ochii albaștri aveau o privire rece, serioasă, fixă; buzele erau roșii. În toate amănuntele, acest bărbat se păstrase bine și părea mult mai tînăr decît era.” Am subliniat doar ultimele cuvinte, trebuia
Svidrigailov e, indiscutabil, diavolul venit pe pămînt by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13471_a_14796]
-
că ea e mai emotivă, așa. Vreau bătaie cu ouă, cartofi stricați, roșii sborșite și ceapă-ncolțită. Vreau capete sparte, dinți rupți, urechi mușcate, nasuri julite și genunchi dislocați. Vreau omor în parlament, vreau să-i văd pe aleși adunați cu lopata și cărați la salvări, care să-i ducă la spital, să stea câte doi în pat și să riște să se suprainfecteze cu stafilococi aurii, argintii și cu imprimeu leopard. Iar eu să stau în fotoliu, la televizor, să mănânc
Hai cu bătaia, să se distreze poporul! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19488_a_20813]
-
ajunge sau o să ne-nzăpezim pe undeva? Și, dacă da, pe unde? Să ne luăm niște pâine la noi ca, în caz de ceva, să nu mâncăm zacuscă goală din borcanele de la mama soacră? Să luăm la noi și niște lopeți, ca să avem cu ce ne extrage de sub nămeți? Sau să nu mai plecăm deloc? Dar dacă mâine o să fie mai rău? Decât să rămânem aici până la primăvară, să ne îndoape părinții ca pe niște gâscani, mai bine plecăm azi și
A te înzăpezi sau a nu te înzăpezi! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19541_a_20866]
-
ecou /ni se prăvale muntele-n timpane, /de parcă ne-am munci într-un cavou / să ne zdrobim truditele ciolane. / Și cum prin pâclă ne mișcăm înceți, /ni-s tâmplele un scrâșnet de motoare /și-n loc de mâini par-cam avea lopeți / și-am dumica șenile sub picioare. Iar către zori, împovărați de răngi, /de-ngenunchem pe deal ca pe-o Golgotă, /ne pare ceru-ntrezărit prin crengi, /halucinant, ca cea din urmă cotă. (Golgotă). Din rănile crucificatelor iubiri în sufletul său au
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
l-am iertat... După aceea, îmi amintesc cum mergeam cu elevii mei la muncă patriotică, cum se spunea atunci. Stadionul 1 Mai (care acum poartă denumirea „Dan Păltinișanu“ - n.n.) a fost amenajat și cu ajutorul acestor elevi. Săpau la fundații cu lopata și cărau pământ cu roaba, strângeau scândurile rămase de la cofraje, măturau, cărau apă și câte și mai câte. Au muncit multe ore la acel stadion, dar nu aveam cum să-i ajut, așa erau ordinele și pace. Dar au reușit
Agenda2005-39-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284245_a_285574]
-
Ludo. În Raportul Comisiei Internaționale privind studierea Holocaustului în România, apărut pe site-ul Președinției României se face mențiunea: „Gala Galaction, cunoscutul scriitor, trecând într-o zi pe lângă o echipă de evrei scoși la curățatul zăpezii în București, a luat lopata din mâna unui bătrân și a lucrat o vreme în locul lui, adresându-se celorlalți: «Curaj, dragii mei, nu sunteți singuri!» Nu o dată, Gala Galaction, când se întâlnea cu prietenii săi evrei, îi îmbrățișa în plină stradă. Emil Feder (ulterior, profesor
Agenda2005-26-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283874_a_285203]
-
doi bărbați s-au iscat pe fondul consumului de alcool. Cei doi s-au luat la ceartă, iar primul s-a manifestat extrem de violent față de potrivnicul său: l-a împuns cu furca în piept, apoi l-a pocnit cu o lopată în cap. Apoi a luat niște benzină și a turnat-o peste celălalt, după care i-a dat foc. A fugit de la locul faptei, fiind ulterior găsit pe câmp. Nicolae C. a încetat din viață, corpul neînsuflețit fiind transportat la
Agenda2005-11-05-poilitie () [Corola-journal/Journalistic/283483_a_284812]
-
băuturi alcoolice, iar odată ajunși în camera în care erau cazați, au început să bea. La un moment dat, au început să se certe și să se înjure. I.A.I. s-a pierdut cu firea, a pus mâna pe o lopată și a început să-l lovească în cap pe N.C. După ce victima a căzut la pământ, inculpatul a luat o furcă și i-a înfipt-o în piept. Apoi a turnat peste N.C. benzină și l-a incendiat. Bărbatul a
Agenda2005-20-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283693_a_285022]
-
în asfalt Pe suprafețe mici în interior Desenează rădăcini, le învelește În pânză albastră Deasupra lor începe să plouă. Ochii lui, până la patimă sclipitori Par că au trăit cândva Dincolo de timp, în afară trupului Și acum își aduc aminte. Mânuiește lopată cum Sfanțul Ilie Izbește fulgere. Mâinile vin Odată cu stropii de ploaie. Dacă închid fereastră, dispare că un fum În urmă-i, râma de lemn a ferestrei Înflorește. Eu las un colț de pâine pe pervaz După ce pleacă bietul nebun Sigur
GHEORGHE de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385166_a_386495]
-
profesor de iudaistica, actor) face parte din Sonderkommando, deportații aleși să conducă noii veniți în lagărul de exterminare spre camerele de gazare, să trieze hainele, ochelarii, bijuteriile, să curețe, să împingă cadavrele spre cuptoarele de incinerare, să strângă cenușă cu lopata. Îți vine greu să înșiri toate acestea, darămite să le vezi. De fapt, clement și ... Citește mai mult Un film neobișnuit despre Holocaust, mai dur și mai puțin emoțional decât tot ce cunosc. Nu am vărsat o lacrima, dar am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383466_a_384795]
-
profesor de iudaistica, actor) face parte din Sonderkommando, deportații aleși să conducă noii veniți în lagărul de exterminare spre camerele de gazare, să trieze hainele, ochelarii, bijuteriile, să curețe, să împingă cadavrele spre cuptoarele de incinerare, să strângă cenușă cu lopata. Îți vine greu să înșiri toate acestea, darămite să le vezi. De fapt, clement și ... XII. GETTA NEUMANN - MEMORIALUL VICTIMELOR COMUNISMULUI ȘI AL REZISTENȚEI, de Getta Neumann, publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. Un sit memorial informativ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383466_a_384795]
-
riscul de a rămâne blocați pe șosele era mare. A doua zi după ce începuse să cearnă cerul, în sat la noi zăpada depășise cu mult un metru și pe alocuri ajunsese la streșini. Oamenii prin curți își croiau pârtii cu lopețile pentru a putea ajunge la grajduri, în oborul păsărilor și la drum. Cu două zile înaintea sărbătorii Ignatului socrii lui Vulpe au tăiat porcul iar el și Magdalena au fost invitați la pomana porcului așa cum e datina prin părțile noastre
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
e un pic cam bețiv, când e beat, nu e bine, să fii în prejma lui, e vulgar, insolent și violent. Poate fi periculos, altfel, este un om cu mult bun simț, manierat și darnic. Toți patru câștigă bani cu lopata. Diseară la ora cinci să fii aici pentru a negocia cu ei, negocierea va fi cu fiecare în parte. Eu voi fi alături de tine. Nu vei avea nici o obligație față de mine, îmi iau dreptul de la ei, am metodele mele. Punctuală
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
veniți cu noi!”. Era lume la fereastră care se uita la noi. De l o fereastră cineva a aruncat un tablou jos. Era un grup de 5-6 bărbați îmbrăcați în niște salopete, care aveau un fel de bâte, cozi de lopeți, cu care spărgeau vitrinele. Era lângă Patria, cam în fața actualei Librării Cărturești, erau niște vitrine în care se aflau fotografii cu Ceaușescu în diferitele lui vizite de pe afară. Tipii ăștia spărgeau vitrinele acelea și încercau să scoată din fundație țevile
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
cu trecut istoric. Orașul Zlatna în decursul timpului, până la evenimentele din decembrie, a fost considerat o localitate importantă în Transilvania, din punct de vedere istoric-economic și social. Avem deci dreptul să spunem că permanent peste istoria neamului românesc se trântesc lopeți de pământ steril. De ce? Și până când? Din antichitate Ampelum Zlatna, se afla alături de Apulum - Alba Iulia, printre orașele principale ale Daciei Romane pe hărțile specialiștilor antici. Este suficient să amintim că imediat după înfrângerea lui Decebal, au fost repartizați din cadrul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]
-
trebuia să-și însușească experiența milenară a țăranilor români în cultivarea plantelor. Mai trebuia să ne învățăm cu greul acestor munci de când eram mici. Să ne obișnuim și să știm să folosim acele unelte folosite de atâta vreme: sapa, cazmaua, lopata, toporul, chiar târnăcopul. Da...chiar târnăcopul! Mult mai târziu, peste vreo patruzeci de ani, am participat la unele treburi gospodărești în cadrul întreprinderii unde eram salariat. Trebuia făcută o lucrare cu târnăcopul. Eram vreo treizeci de inși și...un târnăcop. Majoritatea
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
făcea peste tot pe dealuri. A cheltuit tot salariul pe o săptămână, și nu era mult, ca să cumpere niște semințe și un mic plug pe care putea să-l folosească de unul singur. A mai luat și o greblă, o lopată și o mică secure ca să taie puieții de pin care crescuseră peste tot. Stăteam în camera din față, făcându-mi exercițiile pentru doamna Watkins, în noaptea în care a venit acasă încărcat cu toate astea. Era ziua obișnuită de salariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ca să reușesc să mă gândesc la ce aveam de făcut, dar mintea nu se mi oprea la nici un gând. M-am gândit la o mulțime de lucruri diferite cât timp am stat acolo, dar numai unul a devenit clar. Aveam lopata pe care o cumpărase tata când a început să lucreze în poiană. Era sub casă, ruginită toată și cu pânze de păianjen pe coadă, așa că am șters-o cu o bucată de hârtie înainte de a o folosi. În poiană, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
doi pini frumoși, unde era întunecat și vântul adia numai puțin. Pământul era proaspăt, așa că mi-a fost ușor să sap. Singura problemă erau rădăcinile, dar nu erau prea multe și se rupeau destul de bine când le loveam cu marginea lopeții. Vântul sufla ace de pin și conuri întregi în groapă, și câteva frunze de la tufișuri. Și a mai suflat multe lucruri pe grămada de pământ pe care o ridicasem acolo unde săpam. M-am lovit și de ceva pietre, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am împrăștiat frunze și ace de pin și am împrăștiat tot felul de lucruri pe deasupra ei ca să nu afle nimeni unde e și să o deranjeze. Apoi am văzut că movila de pământ încă se mai distingea, așa că am luat lopata și am nivelat-o și am aruncat pământ peste tot. Apoi am mai pus câteva crengi și alte lucruri peste și mi-am zis că arată cât de bine îmi stătea mie în putință s-o fac să arate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și am aruncat pământ peste tot. Apoi am mai pus câteva crengi și alte lucruri peste și mi-am zis că arată cât de bine îmi stătea mie în putință s-o fac să arate. Am mers și am aruncat lopata undeva adânc sub casă și eram pe punctul de a pleca, dar m-am întors în poiană și m-am pus în genunchi acolo unde împrăștiasem crengi și am început să mă rog. Pinii începeau să facă umbre lungi peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la condiția fizică a unui antrenor. Am încuviințat, antrenându-mă cam o oră și participând apoi la ora de aerobic a lui Rachel, gata transpirată. în ciuda încălzirii făcute, mâine am să mă simt ca și cum niște spiriduși m-au lovit cu lopețile toată noaptea. Apoi m-am îndreptat spre Randolph Terrace. Făcând mai întâi un duș, bineînțeles. Nu sunt lipsită de maniere. Se lăsase deja întunericul când am plecat de la sală, înfrigurată și singură, lăsând în urmă vestiarul călduros cu pereții galbeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
adunase o grămadă bunicică de minereu care de acum începea să-l încurce. Se opri puțin, numai cât să-și șteargă cu dosul palmei fruntea brobonită de sudoare. Lăsă apoi să-i cadă din mâini ciocanul masiv și apucă coada lopeții rezemate de perete. Începu să încarce sfărâmăturile în vagonetul aflat în spatele său. După ce curăță bine frontul de lucru privi în interiorul acestuia. Era plin, trebuia scos afară. Oftă și se apucă să-l împingă pe șinele înguste spre ieșire. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre mina lui. Deja se gândea la aceasta ca la un bun al său. Mai întâi îndepărtase buruienile care năpădiseră totul pe acolo după care se apucase să repare instalația de spălare. Soarele trecuse bine de amiază când aruncase prima lopată de minereu în jgheabul de lemn. Îndepărtase un strat gros de pe movila descoperită. Știa că nu are rost să spele minereul de deasupra pentru că, pe măsură ce trece timpul, aurul se îngroapă singur în pământ. Preț de câteva ceasuri nu făcuse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]