1,956 matches
-
telefon, dar își dădu seama că era ușa. La unu noaptea. Luă halatul pe el și deschise ușa. Avea părul blond, lucios, cu reflexe arămii, ondulat rebel, dând numai impresia începutului unor bucle. Fața fină avea pielea albă. Buzele subțiri luceau. Avea buzele roșii iar ochii albaștri și nasul curbat făceau figura ei armonioasă, frumoasă. Am văzut lumina aprinsă..., începu. Ne-am cunoscut ieri noapte... Își aminti. O cunoștiință comună i-o prezentase la club. I se părea lui că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-n zei și-n oameni, văd cum dispar pentru totdeauna persoanele de însemnătate din viața mea. Tocmai mi-a murit mama, și nici în vitalitatea celorlalți nu mă pot încrede pe deplin. Totul se întunecă și geme, numai scrisul mai lucește în întunericul acesta dens. Dacă n-aș continua drumul în direcția pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred în mizantropie. Atât mi-a mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată-n viață, din cauza lor. Numai astfel, poți să te înalți peste orice fleac, care lucește și, privind înțelept și realist în miezul fiecărui lucru-n parte, să te simți cu adevărat liberă să zbori. Asta sunt eu de părere că înseamnă a te cunoaște întru totul pe tine însuți. Și, dacă ajungi să atingi acest
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
apropierea cărora stăteau nemișcați două namile de oameni, din cap până în picioare îmbrăcați numai în haine negre și purtând fiecare la brâu câte un revolver cu țeavă dublă, și ele tot negre. Erau negre, de bună seamă, tocmai pentru ca să nu lucească în lumină; tânărul le putuse observa bine, totuși, grație numai distanței mici, ce-i despărțea pe cei doi de cele două surse importante de lumină. În centrul beciului, trona falnic un birou din lemn masiv cu tot felul de incrustații
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din plastic. Tamazawa Dulciurile furate sunt cele mai bune. Colley Cibber Când intrasem în încăpere, ochelarii mi se aburiseră. În prima clipă, avusesem impresia că pășesc direct în miezul unei cer fabulos, pe care nenumărați nori, în mii de culori, luceau și se fugăreau unii pe alții, în forme care mai de care mai poznașe și mai schimbătoare. În stânga mea, Reiko își plecase capul și răspundea unui salut a cărui sursă nu o puteam încă identifica. Încet-încet, lumea clătinată din jurul meu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
autobuz, în drum spre serviciu, între un obiectiv turistic și altul". Un cântec de lebădă îmi arcuiește, deja aproape insesizabil, buzele pe care se pogorâse rigor mortis: "Nu, Reiko, nu... relaxare... tu știi ce înseamnă... în engleză... relaxare...". Cu părul lucind albastru de atâta noapte, mai mare decât noaptea de afară, în care gheișele goneau probabil, și ele, pe papuceii lor, clap-clap, de lemn, spre clienții transpirați după încă o zi și încă una, petrecută la firmă, Reiko tace, și cade
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe ușa pe care mâna mea continua să o țină, timid, întredeschisă. Oricum, știam deja ce va urma. Iată-ne strânse în cerc, toate trei, cu fețele palide, concentrate, ca și cum am fi asistat la o ședință de spiritism, cu certitudinea lucind între noi asemenea unei lame de oțel. Nu este nimic în neregulă cu bideul. Să fie atunci cu mine? Trebuie să le repet, pas cu pas, tot ce am făcut. Un parcurs identic cu al lor, și totuși undeva s-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
natură, în ciuda spațiilor verzi despre care se pretinde că sunt salvgardate în ea, nu este nici verde, nici albastră, nu este nici trandafirie la răsăritul soarelui, nici tristă la apropierea nopții. În ea, pâraiele nu curg pe pietre, care nu lucesc în lumină, cerul nu este niciodată amenințător, iar fluviul nu este niciodată liniștit, și asta deoarece în ea nu este loc nici pentru culori, nici pentru lumina care strălucește, nici pentru liniște, nici pentru amenințare pentru că ceea ce adăpostește în sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pălărie fără pană, panglică ori alte podoabe. De sub masca ascunzându-i toată fața ieșea doar vârful unei bărbi negre și dese. Purta haine Întunecate, de calitate, cu manșete și guler din dantele fine flamande, iar sub capa ținută pe umeri luceau un lanț de aur și pomoul aurit al unei spade. Vorbea ca omul obișnuit să poruncească și să i se dea ascultare numaidecât, iar asta se vădea și din respectul arătat de Însoțitorul său: un bărbat de statură mijlocie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că și asta mi-a influențat hotărârea de a le cruța viața englezilor. — Primiseși bani buni ca să nu le-o cruți. — Așa-i. Căpitanul duse mâna la centură. Iată-i. Monedele de aur se rostogoliră pe masă și rămaseră să lucească În lumina candelabrului. Fray Emilio Bocanegra nici nu se uită la ele, considerându-le parcă blestemate. Însă mascatul Întinse mâna și le numără una câte una, așezându-le În două grămăjoare lângă călimară. — Lipsesc patru dubloni, zise. — Da. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ochiului am văzut alți doi care se desprindeau din colțurile piațetei. Și pe când eu, cu spada căpitanului În mâna stângă, ridicam dreapta Înarmată cu pistolul, am mai văzut că Diego Alatriste se oprise În mijlocul piațetei și că În mâna lui lucea metalic tăișul scurt al inutilului său cuțit de măcelar. Atunci am mai făcut doi pași Înainte. Stăteam, practic vorbind, cu țeava pistolului lipită de spatele bărbatului care mergea Înaintea mea, când acesta mi-a simțit pașii și s-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
boccea, și Își Înfruntă ultimul dușman, Încercând să-și recapete suflarea. Norii se Îndepărtaseră suficient pentru ca, la lumina lunii, să-l recunoască pe italian. — Acum suntem la egalitate - zise căpitanul, cu suflarea Întretăiată. — Asta-mi place - replică acela, și Îi luci pe față scânteierea albă a unui surâs. Dar nici nu-și terminase spusele când lansă o lovitură joasă și rapidă, tot atât de fulgerătoare ca atacul unei năpârci. Căpitanul, care Îi studiase bine tehnica În noaptea celor doi englezi și se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu o bărbuță neagră și scurtă și cu mustăți falnice și lungi, răsucite În sus peste obraji. Purta veșminte de mătase albastră-Închis cu discrete broderii negre, această ultimă culoare fiind și aceea a pantofilor și ciorapilor; iar pe piept Îi lucea roșia cruce de Calatrava, care Împreună cu jaboul alb și un fin lănțug de aur erau singurele contraste ale unei Îmbrăcăminți atât de sobre. Deși Gaspar de Guzmán, al treilea conte de Olivares, nu avea să fie ridicat la rangul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și încercat să-l pornesc. Arcul își păstrase forța, încă mai funcționa. Lângă el am pus muzicuța pe care o primisem de la tata. Se oxidase un pic, dar cu ajutorul batistei și al salivei mele acide, am curățat-o până ce a lucit din nou. Am căutat o vreme tema simplă și atât de mișcătoare a cântecului popular dintr-una din sonatele lui Brahms pe care mama obișnuia s-o cânte pentru mine, nesigură și probabil fals. Pe pervazul ferestrei stă aparatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
locuiesc învăluit de nori. Este din cauza diferenței față de nivelul mării și din cauza presiunii joase, care vine tot timpul agale dinspre vest. Singurul munte de aici, din jur, mai înalt ca Ava este Åmliden. Uneori, când e senin, pot vedea cum lucesc ferestrele hotelului pe care cineva l-a construit acolo sus. Este un hotel pentru oameni foarte bogați. Ar trebui să locuiesc acolo. Eu sunt un om foarte bogat. Acum se pare că mă apropii de subiectul propriu-zis. Din ce cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
s-o vizităm... Ție îți plac mănăstirile, nu-i așa? Peste câteva săptămâni, pe la jumătatea lui mai, cred că ar fi tocmai bine! Soarele lui aprilie se juca cu părul său lung, de Beatles întârziat, iar Arm văzând cum îi luceau ochii verzi și atât de masculini nu se putu abține să nu i se așeze pe genunchi și să-l cuprindă drăgăstos cu brațele pe după gât. Din casă, ceasul cu pendulă începu să bată rar și fără grabă, marcând sfârșitul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
femeia Fleur poartă în picioare o pereche de pantofi argintii, cu tocul înalt și subțire, cu botul ascuțit, înstelați de câteva boabe strălucitoare de strasuri. Femeia Agnes are pe cap o pălăriuță roșie înaltă și cu boruri înguste, în care lucește înfipt un ac mare, terminat într-o perlă." (pag. 132) Bine scrise sunt și pasajele îndărătul cărora palpită un gust periferic. Din dragoste pentru Nausicaa, Don Stephano ajunge să care, cu luxoasa lui mașină, marfă pentru birturile din preajma pieței. Lumea
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
paranoicii/ oligofrenii/ mama// aici totul e verde/ zidurile ușile aerul nebunia/ înaintez pe culoare." Semnalez subtila joacă cu sensurile. Continuu: „e ca și cum aș pluti/ decojit de trup/ atras de ecoul cuvintelor mamei/ undeva în scrumul timpului/ când în casa noastră luceau bucuria și ochii/ o găsesc strânsă-n cămașa de forță/ cum se clatină ca o pendulă stricată/ din lumea mea în lumea ei// m-ar împăca acum și-o bătaie/ un blestem o înjurătură/ un scuipat/ fiindcă îmi e atât
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
bătaia copoilor amuțise; sara venea, și prin bradul de pe pisc trecu o oftare. în liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintăi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în cea din urmă lumină a malului. Așa sta singură și murea, sub pletele mestecenilor cu trunchiuri albe." (în pădurea Petrișorului) Sincronia în absolut a operelor de artă ne permite să așezăm acest text sub ochii lui Alfred de Vigny
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
de pagini ale cărții: "- Aaaaa!... se auzi un vaier, aaaa!... Opt soldați intraseră pe poarta cimitirului, pe umeri cu sicriul mult așteptat!... Filofteia Năsturel își încordă privirile: Paraschiv trebuia să calce pe lângă propriul său coșciug!? Nu-l zări! Lumina... secetei... lucea metalic, fierbinte, destrămând orice iluzie! Filofteia, scăpată de mâna polițaiului Ioanea Păsulii, simți ceva cumplit: că din cauza nădușelii!... O, drace, drace!... Și... Și n-avea decât chiloți tanga! O lovise menstruația în plină zi, pe neașteptate! Își... depășise termenul! Asta
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
sub contract cu un trust concurent, iar dacă ar merge la “Dansez pentru tine”, ar trebui să plătească despăgubiri consistente acestuia. O eventuală intrare a Oanei Zăvoranu în show-ul de la PRO ar fi posibilă în cazul în care Nicoleta Luci ar renunța la colaborare de la “Dansez pentru tine”, după scandalul filmului prezentat de trustul din Pache Protopopescu în care soțul acesteia era prezentat în momentul în care lovea o fostă prietenă. Bianca Drăgușanu, Monica Davidescu, Nicoleta Luciu, Oana Ioniță, Daniel
Oana Zăvoranu ar putea intra în competiție la Dansez pentru tine () [Corola-journal/Journalistic/73211_a_74536]
-
somnul gerul neașteptat?' O, deoparte ține Câinele, ce-i prieten omului,' Sau cu-ale sale gheare, l-o dezgropa din nou' Tu! hypocrite lecteur! - mon semblable, - mon frere! II. O partidă de șah Jilțu-n care ședea, ca un tron scăpărând, Lucea pe marmură, unde sticla Ținută sus de stindarde cu vițe-n pârg brodate Din care-un cupid auriu trăgea cu ochiul (altul își ascundea privirea sub aripă) Dubla flăcările candelabrelor cu șapte brațe Răsfrângând lumina pe masă-n timp ce
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
uguit' în urechi scârnave. Și alte-ofilite frânturi de timp Erau descrise pe pereți; figuri holbate Se-ntindeau, aplecându-se, făcând camera închisă s-amuțească. Pași se târșeau pe scară. Sub lumina focului, sub perie, păru-i Răsfirat în vârfuri-nflăcărate Lucea-n cuvinte, apoi tăcea sălbatic. Mi-s nervii la pământ în seara asta. Da, la pământ. Rămâi cu mine Vorbește-mi. De ce nu vorbești niciodată. Vorbește. La ce te gândești? Ce gânduri? Ce? Nu știu nicicând la ce gândești. Gândește
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
joasă și uscată Stârnite doar de piciorul șobolanului, din an în an. Dar în spatele-mi din vreme-n vreme aud Sunetul de claxoane și motoare, ce-l vor aduce Pe Sweeney la d-na Porter primăvara O, luna așa frumos lucea Peste d-na Porter și peste fiica sa Ele își spală tălpile în sifon Et O ces voix d'enfants, chantant dans la coupole! cip cip cip giug giug giug giug giug giug Atât de aspru siluită. Tereu. Ireal City
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
ci nuanța brotăceilor din tufișurile grădinii sale. O pajiște în plin soare, cu un câine alb. Fețe pe care singura trăsătură clară erau gurile uriașe râzând, strigând din apropiere la ea. Mirosul de spirt albastru și conturul unor mobile maronii lucind stins. Sunetul vântului. Un tavan cu îngeri la colțuri, pe care se joacă umbrele unor crengi. Acestea sunt ultimele amintiri ale Ioanei." (pag. 10) Un alt poem în proză, încă și mai ingenios, este Below the Line. (Titlul trimite explicit
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]