822 matches
-
aprind și se binecuvântează lumânările de sabat, vinul și pâinea, se cântă lui Adonai, și simt dorul pentru ceva necunoscut, dar extrem de familiar venind din hăul anilor despre care nu știu nimic. Este sigur că am trăit multe vieți, și luciri din ele apar câteodată ca să-mi amintească cât de străvechi e sufletul meu. Alte vise care se repetă: un leu îmi apăruse în față și mă privea insistent, un câine alb se arunca în fața lui fără să mă atace. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Angoasa mă înșfacă deodată de gât, ca un lup flămând. Mă apăr, mă agit, dar asta nu servește la nimic; sunt victima ei. Devin mai neliniștit, un prizonier al angoasei... Din când în când, o licărire luminează celula mea, o lucire reușind să traverseze carourile groase și mate ale ferestrei mele. Uit angoasa câteva ore și situația mea de prizonier. Atunci beau - mult și cu sistem: devin chiar vesel, dar prețul plătit e enorm. În plus, este efortul enorm - de abstracție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
marile lui creații: Pasărea de foc, Sacrificiu de primăvară, Petrușka, Arborele, Nunta și altele, se simte și se transmite puterea calorică a cunoașterii care este iubirea după care tânjim cu toții, iubirea ce ne schimbă trupurile, mai ales chipurile, străluminându-le cu lucirea cunoașterii. Tot procesul fecundării cosmice stă sub acest semn: al cunoașterii pentru a iubi și al iubirii pentru a cunoaște. Un ignorant n-ar putea niciodată iubi decât rău, așa cum fac majoritatea celor leneși de inimă. A iubi nu pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
gest. A aflat deja de marea mea simpatie și generozitatea stârnită de plăcerea de a o vedea și conversa cu ea despre subiectele cele mai insolite, cum ar fi despre fructe: ananas, kiwi, mango! Despre răsăritul soarelui la Paris, despre lucirea specială a Turnului Eiffel în roșul amurgului. După o călătorie plăcută cu trenul, am ajuns la Beuvry. Surpriza de a-mi revedea colegii. Pe Astaloș, foarte fermecător, pe Cezar (Ivănescu), cel mai original, cel mai viu, pe Laurențiu Ulici criticând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
brusc, exact ca în povești, pentru că există o invizibilă protecție pentru cel care iubește. Scrisorile lui René erau acel „ireal”, scrisori care, deși adresate mie, erau citite întâi de securistul blocului nostru; el mi le dădea până la urmă, cu o lucire în ochi pe care nu știam cum s-o interpretez: cinism, milă sau amenințare? Acum iau în mână aceste scrisori vechi, le recitesc, deși timpul poveștii e încheiat, dar prin mine povestea se duce mai departe. Așadar, mă aflam într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
luminilor candelabrelor îngreunate cu cristale de munte. Poate o expresie a Echinoxului de iarnă, când ceva se schimbă în viața plantelor, care influențează secret viața și visele oamenilor neștiutori de proiectele din stele. A nins mult, și drumurile, dis-de-dimineață, au lucire de perle. Am visat busuioc înflorit, cu flori mici, albe. Îmi înfundam capul în frunze și flori, aspirând parfumul din tufele vii. Ce melancolie! Deși știu că viața nu e lucrul cel mai îngrozitor care există. Mă neliniștesc mereu pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se dă la un moment dat (sau îl câștigi), ca să constați puțin mai târziu, cu stupoare, cât de nefolositor este acest luciu al lumii pentru angoasele tale puternice? Dar Fecioara își va risca mereu viața. Dorul după altceva decât după „lucirile balaurului” se expune chiar acum pe străzile bogate ale Stockholmului, unde sezonul comercial a început cu agresivitate. Dar oamenii au fețe triste, deși posedă mult, fețe de alienați care au ghicit deodată că totul în jurul lor e vanitate. Unii, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aducem pe pământ o scânteie din lumina lui Dumnezeu, răspunse poetul. - Nu aș vrea să iau loc În această lumină, messere, zise bătrânul ironic. Deja singurul meu ochi nu mai suportă luminozitatea excesivă, mai degrabă i se potrivește crepusculul din lucirea stelelor. Dante nu răspunse, mărginindu-se să Îi fixeze, convins că, dincolo de cuvintele lor, se ascundea un Înțeles mai profund. Nu, Întâlnirea acelor oameni nu fusese Întâmplătoare, cum voiseră ei să se creadă. Poate că venirea lui Întrerupsese o Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că deslușește un zgomot metalic, urmat de un foșnet rapid de pași ai cuiva care se Îndepărta În grabă. Așteptă câteva clipe, Însă liniștea redevenise deplină. Abia atunci deschise portița. Înăuntru, naosul era complet cufundat În Întuneric, cu excepția unei ușoare luciri a lunii, care Încadra ferestrele În partea de sus. Se Îndreptă spre ușa sacristiei și intră. În prima Încăpere nu era nimeni. Urcă iute treptele, ajungând pe coridorul vechilor chilii. Nici aici, În pofida așteptărilor, nu Întâlni nici un suflet. Femeia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asmuțiți În schimb Împotriva Imperiului de Răsărit, pentru a-l jefui. Același proiect era În mințile voastre: să strângeți credincioși, să Îi Îndemnați la luptă, să le Înfierbântați capetele cu visul mântuirii și al prăzii. Să cuceriți mințile simple cu lucirea miracolului. Și, Între timp, să infiltrați ghibelini de Încredere În toate posturile cheie. Iar apoi, În drum spre Țara Sfântă, iată și adevăratul obiectiv: Roma! Să o cuceriți, ca pe vremuri Constantinopolul. După ce v-ați fi adunat oastea În piețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
imprecauții. Se apropie precaut de locul din care provenea glasul. Era un bărbat ghemuit În dosul unei coloane, ce părea să implore peretele porticului. Când ajunse În spatele lui, Îl văzu cum se ridică și se Întoarce spre el, În timp ce o lucire violacee sfărâma bezna compactă. Simți o mână lovindu-l peste gură. Din instinct Își ridică brațul, deviind lovitura pumnalului. Sub buze simțea gustul dulceag al sângelui. Apoi se eliberă din strânsoare cu o smucitură disperată, aruncându-se În față, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
timp, Spre tine mergeam, cavaler iluzoriu, Făcusem cu moartea un pact provizoriu, Iar lama ființei tăia-n anotimp. În spatele meu fulgerau năluciri, Un hohot isteric, o mare de lacrimi, Călcam apăsat peste gânduri și patimi, Cu ochii străpunși de nebune luciri. Primeam informații precum că te-ai dus Departe de mine, spărgând orizonturi, Sedusă de jale, de dor sau afronturi Și eu mă lăsam de mirare condus. Doar noaptea gemea într-un dans ireal, Anemică stare și criză profundă, Din mine
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și pe mine, nemailipsindu-i decât un guler de dantelă și o sabie ca să fie un demn urmaș al regilor exilați din familia Stuart - acea dramă greoaie a plictiselii sale. Dar blănița electrică și zbârlită a părului copilăros de pe ceafă și lucirea umedă a albului ochilor și acel hă-hă-hă! al lui spuneau cu totul altă poveste despre el. Eu unul mă bucuram de compania lui. Însă bineînțeles că nu-i puteam povesti tot ce știam despre Mimi. Nu numai pentru că citeam cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
făcut din piese din aur care semănau a dinți de urs grizzly și acest lucru îmi amintește de niște creaturi supranaturale. Era cărunt, gros, morocănos și avea genul acela de insolență care uneori afectează privirea ca atunci când ești orbit de lucirea zăpezii, și care te face să crezi că există o calitate arctică în a deține un milion de dolari. Cel puțin un imigrant care s-a trezit milionar în timpul Crahului a fost orbit de această strălucire. Nu că Unchiul Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o compensație mare, precum și cartea, când aveam starea necesară s-o citesc. Altminteri, mă lălăiam pe acolo, neînstare de nimic și melancolic, simțindu-mă ca ultimul leneș. Întrucât mi se scofâlciseră obrajii, oasele deveniseră proeminente, iar ochii îmi căpătaseră o lucire adormită, datorită sentimentului de jenă pe care l-ar fi arătat dacă s-ar fi deschis mai tare. Și îmi lăsasem un fel de mustață indiană, din fire blonde, de-o parte și de alta a gurii. Thea își bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în ochii minunat de albaștri ai unui băiețandru. Mă uitam fix în ochii lui, cu toate petalele mele, fiindcă nu știam dacă sunt numai albaștri, numai verzi sau și albaștri, și verzi, când, deodată, mi s-a părut că au luciri violet... Se uita la cer și surâdea... N-am mai văzut niciodată un asemenea surâs... Cum spunea Floarea-Soarelui, m-am simțit și eu pe lângă el plină de cer și de soare... Nu mai e mare lucru de spus. Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Stătea, așa, lângă mine și se uita. Se uita , blând și bun, cu milă, la mine, iar soarele care răsărise îl făcea să pară o statuie de aur. Doar pletele-i jucau în briza dimineții lungi, crețe și negre cu luciri albăstrui de negre ce erau plete "ca zambila", ar fi spus cântărețul acela orb care povestise războiul Troiei. Ei, ce-ai rămas așa ? Și mai ales, ce cauți ? zise cu un glas pe care și-l vroia aspru. Uite, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
răspunde Mihai, luat prin surprindere de întrebarea pusă scurt, ca la interogatoriu. Zăăău?! tresare Maria, încercînd zadarnic să-și mascheze sentimentul de durere așternut pe chip. Și nu vrei să-mi spui, totuși, cine-i? Ochii ei, reci, capătă o lucire palidă: rugă născută din durere. Doamne, în ce balamuc am intrat! exclamă Mihai încet, clătinînd din cap, cu ochii închiși. Te-ascult, Mihai. Îți promit că nu va mai afla nimeni! se aude vocea Mariei, plină de rugă. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întîmpinat un bărbat matur, cu semnele oboselii vizibile pe față, corect îmbrăcat, sigur pe el, siguranță ce o transmitea și celor din jur, care nu avea comun cu tînărul venit în locuința ei, cu aproape trei ani în urmă, decît lucirea vie a ochilor și, uneori, zîmbetul timid, adolescentin. O clipă, cînd buzele bărbatului i-au sărutat mîna, s-a cutremurat vizibil. Imediat însă, în capul ei s-a cuibărit violent gîndul că ea a stat un an jumate fără serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai înceapă un nou drum prin părul frumos buclat, răsfirîndu-l. Răsuflarea fierbinte, înăbușită în pieptul lui, deasupra sternului, se împrăștie egal pe coaste pînă spre spate. Bagă palma sub bărbia fetei și-i ridică obrazul. Doi ochi senini, migdalați, cu luciri vii în adîncuri, peste care s-a așternut o pînză transparentă de liniște, îl învăluie în apa lor, ca marea în zori, la schimbarea sensului brizei, cînd te cheamă în adîncuri, pe firul razelor reflectate, în cerul răsturnat. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
roz, iar colanții gri. În jurul taliei purta una dintre acele curele Înguste nesuferite, cenușie și ea, desigur, ca să se asorteze; rujul cu care se dăduse avea o nuanță stridentă de roz, În timp ce pantofii de sport erau albi, cu o ușoară lucire trandafirie. Josie zâmbea constant, indiferent de ce spuneam sau făceam, Înclinându-și capul Într-o parte pentru ca părul strălucitor, tuns scurt, să se legene. Aceste lecții erau de fapt menite să le familiarizeze cu modul În care putea fi folosită sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
privi în grădină. Cădea o ploaie subțire, ca o beteală de argint în lumina rece. Acoperișul de țiglă verde al casei de vară denumită „Papucul“ strălucea ud prin ceața roșiatică a fagului arămiu, încărcat de muguri. Pajiștea curbă răspândea o lucire sinistră. O pată maronie o străbătu cu viteză de fulger. O vulpe. Alex nu recunoștea niciodată, față de nimeni, că vedea vulpi. Ruby se temea de ele. Alex le iubea. Își privi ceasul de mână. La ora șase urmau să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de plăceri trupești, senzuală, voluptoasă și marcată de moliciune, machiată ca să pară mai albă, mai trandafirie, ea își forțează atitudinea ca să dea impresia unei rezistențe pe punctul de a ceda; ochii ei au luciri provocatoare, îmbrăcămintea sa descoperă mai multe decât ascunde și, asemeni unui animal de pradă, ea aruncă întruna priviri roată-împrejur. Iată cam care-s personajele, actorii care intră în scenă. Rolurile, acum: Fericirea și Virtutea dau cu ochii de Heracle în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
1946, când îmi fusese vecină necunoscută de călătorie în compartimentul de tren, cu revista franceză de modă pe care-o răsfoia, de curiozitatea mea de atunci de a ști cine este, cu ce se îndeletnicea, de fața ei albă cu luciri de marmură, de coroana părului pieptănat în formă de coc, de tinerețea din vara acelui an, când amândoi coborârăm pe peronul gării orașului acesta. - Când plecați? o întrebai deodată, folosind fără să vreau pluralul. - Poimâine! Poate domniile-voastre mă-nsoțiți la gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aici unde ești nu se înțelege. Când va veni timpul tău vei pricepe totul. Nici spațiul, nici timpul, nici alte opreliști nu vor mai exista. În mișcarea mâinii cu care mă înlănțui, nasturele, singurul de la gât, se deschise, lăsând vederii lucirea albă a pielii către sâni. Te iubesc!, îmi spuse și-n clipa aceea amurgul de vară luci ca un mesager al altei lumi. Afară, în fundal, soarele cădea în asfințit, ea mă îmbrățișa, ne rostgolirăm și noaptea căzu peste noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]