977 matches
-
Alergând prin aceste locuri străine suntem puși mereu în situația de a ne construi propriul drum și de a face alegeri proprii, am putea ajunge astfel în locuri noi pe care urmează să le descoperim, călătorim în acele vai și luminișuri în care nu s-a desfătat decât autorul însuși. Frumusețea unui text constă în aceea că cititorul își poate fauri propriul său drum în această pădure narativa. În textul natativ mai exista și o alta nuanțare a interpretării cititorul este
Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
Legea Nr.5 din 6 Martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"), este inclusă în Parcul National Buila-Vânturarița și reprezintă o zonă cu un relief diversificat, cu pajiști, păduri, vai, cascade, luminișuri; ce adăpostește specii de plante și elemente faunistice specifice Meridionalilor. Floră rezervației este constituită din vegetație arboricola (cu specii de foioase: fag, tei, mesteacăn), arbuști și dintr-o mare varietate de plante erbacee. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe
Rezervația Rădița - Mânzu () [Corola-website/Science/326368_a_327697]
-
Ileanda din județul Sălaj, Transilvania, România. Prima atestare documentara a localității provine din anul 1546, cănd satul apare cu denumirea de Zsakathura. Alte denumiri ale satului : 1566 Szakathura, 1600 Zakatura, 1603 Szakatura, 1750 Szeketura, 1800 Săcătura, 1854 Szakatura, Secătura, 1964 Luminișul, 1966 Luminișu. Localitatea poartă numele de "Luminișu" din anul 1964, nume posibil datorat faptului că satul este așezat într-o zonă înconjurată de păduri și livezi. Localnicii folosesc des vechea denumire a satuluiSăcătura. Denumirea de "Săcătura" provine de la cuvântul "seci
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
de oaie. Horinca din prune sau mere este băutură tradițională și este mândria fiecărui săcăturean. Dar nu trebuie uitat că după un pahar, două de horinca, picioare se moaie că pământul după ploaie. Profesorul Nicolae Boț ( n. 6 decembrie 1929, Luminiș/Sălaj - 23 februarie 2008, Cluj-Napoca), Facultatea de Filologie Cluj. Folclorist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
unui plan riscant care avea să despartă armata sa deja divizată. Confederații trebuia să găsească un punct slab al Armatei Potomacului. Flancul stâng unionist era apărat de Corpul V al lui Meade, care ocupa o poziție aproape impenetrabilă. Centrul din jurul luminișului de la Chancellorsville era și el prea puternic pentru a fi atacat frontal. Flancul drept însă, apărat de Corpul XI, era o țintă potențială. Jackson avea să-și conducă Corpul al Doilea, de 28.000 de oameni spre flancul drept unionist
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
ceea ce era acum un avanpost în liniile confederate, a retras Corpul III la Chancellorsville în acea noapte. Aceasta le-a dat confederaților două avantaje—forțele lui Jackson și ale lui Lee s-au reîntâlnit, și au căpătat controlul asupra unui luminiș aflat la înălțime în pădure și denumit Hazel Grove („Poiana Alunilor”), unul din puținele locuri în care artileria putea fi folosită eficient. (Sickles a fost foarte supărat că a trebuit să cedeze această poziție; acțiunile sale de nesubordonare de la Peach
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
tinere doamne cu amanții lor, care se lasă în voia discuțiilor rafinate despre dragoste și aspirații, dezvoltând noul stil denumit „sărbători galante” ("fêtes galantes"). Scena prezentată în tabloul "Perspectiva" (1715), executat pentru bogatul său prieten, Pierre Crozat, se desfășoară în luminișul unei păduri. Natura monumentală, stranie este alcătuită din copaci ireali, care par să iasă în afara pânzei. Atitudinea personajelor și modul lor de prezentare dictează impresia generală pe care o trezește opera, denotă o forță de expresie rar întâlnită. Pentru a
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
ornamentală. Androceul este format din stamine numeroase, cu disc nectarifer intrastaminal, iar carpelele sunt libere. Fructele sunt polifolicule semicărnoase, cu numeroase semințe prevăzute cu aril. În mod spontan, în Republica Moldova crește doar Paeonia peregrina (bujor străin) întîlnit prin tufișuri și luminișuri de păduri, în sudul Moldovei. Sunt arbori, arbuști sau liane sau plante erbacee, care în organele lor vegetative au glande și canale cu uleiuri eterice. Au frunze opuse și flori pentamere. Androceul polimer, adeseori poliadelf, iar gineceul este apocarp sau
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
molid este slab dezvoltat, acoperind 5% din suprafață, și fiind format din exemplare tinere ale speciilor menționate anterior, mai cu seamă molid Picea abies, precum și exemplare rare de "Sorbus aucuparia". Stratul ierbos are o acoperire neuniformă, apărând mai pregnant în luminișuri, unde putem vedea o acoperire mai mare spre exemplu cu macrișul iepurelui "Oxalis acetosella", afin Vaccinium myrtillus etc. Stratul muscinal este reprezentat de specii de mușchi care se instalează pe trunchiurile de arbori sau pe pietre. Molidișul își trăiește liniștea
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
ei au nevoie de suprafețe mari de iarbă deasă cu tufișuri sau copaci care servesc ca adăposturi unde pot să se odihnească. Populațiile care trăiesc în păduri au adăposturi suficiente formate de arbori și arbuști, dar își caută hrana frecventând luminișurile mici din pădure unde vegetația din litieră (ierburi și plantele erbacee) este abundentă. Vizitează bălțile și zonele noroioase unde beau apă, intră în apă și se tăvălesc prin noroi. Sunt descrise 5 subspecii: Bivolii africani trăiesc în cârduri și formează
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
Europa și printre cei mai mari din lume. Peisajul este predominant (75% din suprafață) acoperit de taigale de conifere și de , având foarte puțin teren arabil. Cel mai frecvent tip de rocă este granitul, element omniprezent în peisaj, vizibil în luminișuri lipsite de sol. Morenele și sunt cele mai frecvente tipuri de sol, acoperite de un strat subțire de humus de origine biologică. Dezvoltarea profilului de podzol se observă la majoritatea solurilor forestiere lipsite de drenaj. și smârcurile cu turbării ocupă
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
sanguinea"), alun ("Corylus avellana"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), salbă moale ("Euonymus europaeus") sau porumbar ("Prunus spinosa"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii de plante, astfel: în zonele împădurite specii vegetale de stepă, păiușuri și rogozuri (plante xerofile) în luminișuri și tufărișuri și rarități floristice în zonele de pajiște. Din varietatea vegetală aflată în arealul rezervației naturale pot fi amintite specii floristice de: rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), capul-șarpelui ("Echium rubrum"), stânjenei cu subspecii de "Iris hungarica" și "Iris caespitosa
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
Lituania, Belarus, Ungaria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Slovenia, Muntenegru, Macedonia, Serbia, România, Bulgaria, Albania, nordul Greciei, nordul Turciei, Republica Moldova, Ucraina, sud-vestul Rusiei, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, vestul Kazahstanului și nord-vestul Iranului. Preferă solurile uscate și însorite de la margini de pădure, în luminișuri și de lângă drumuri cu tufe, zone de stâncărie cu vegetație arborescentă, buruienișuri, bolovănișuri, de la pădurile de șes până la 1500 m altitudine. În zonele umede este foarte rar. Are o activitatea diurnă. Se mișcă relativ lent, se poate cățăra pe arbuști
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
Rădulescu Mihail Jora către Colette Axentie 17 august 1961 Dragă prietenă Mulțumesc din toată inima pentru bunele felicitări, pe cari aș fi preferat să }i le aud rostite - cu acel discret "rrr" ce-ți face farmecul - în galbenul salon al Luminișului 1, scăldat în soare apune. Dar cum concediul de odihnă n-a corespuns cu trista aniversare ce a prilejuit telegrama, mă rezerv să fiu despăgubit la întoarcerea mea în București, lorsque le cap difficile de mes années sera passé. Până
Scrisori de la Mihail Jora și de la soția sa by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9257_a_10582]
-
Jora Lili Jora cître Colette Axentie Dragă Coletta. Superbele bomboane și scrisoarea matale m-au umplut de bucurie. și mulțumesc "frumos" pentru prietenia ce ne arăți. Vremea s-a încălzit pe aicia șsicț, așa că vom mai sta vrșețo lună la Luminiș - singuri cuc, Nichi părăsindu-ne astăzi! Ieri Gh.Costinescu 3 la pian, a acompagnat șsicț pe fiul matale, care ne-a deșifrat șsicț așa de frumos, că ne-a uimit pe Mișu și pe mine și uluit în așa hal
Scrisori de la Mihail Jora și de la soția sa by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9257_a_10582]
-
Jora evada, iată, din fața cotidianului cenușiu în lumea sonatelor pentru vioară și pian ale lui Bach. Care era prețul plătit pentru această viață normală? în plină epocă de represiune totalitară, soții Mihail și Lili Jora puteau să locuiască în vila Luminiș a lui George Enescu de la Sinaia, să facă acolo muzică în compania unui tânăr talentat, de extracție socială asemănătoare. Protejat de prestigiul său muzical deosebit, Mihail Jora a continuat să fie până la moartea sa un focar de iradiere culturală, meritelor
Scrisori de la Mihail Jora și de la soția sa by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9257_a_10582]
-
și "Cel mai bun album rock". No Doubt au pornit în turneul Tragic Kingdom după lansarea albumului. I-au ales pe Luc Lafortune și Michael Keeling, membri Project X, pentru decoruri. Formația le-a sugerat să-l creeze ca un luminiș într-o pădure. Project X au creat trei copaci antropomorfici cu portocale luminoase. Spectacolul a conținut și confeti, pentru a simula ploaia. Formația plănuise ca turneul să dureze două luni, dar a ajuns să dureze doi ani și jumătate. Un
Tragic Kingdom () [Corola-website/Science/315280_a_316609]
-
acopereau în mare parte pielea gri. Creaturile s-au apropiat de cei doi și i-au îndrumat să meargă pe o potecă din pădure. Aflați în stare de șoc, soții Hill i-au urmat fără să opună rezistență. Într-un luminiș au văzut nava. Intrarea în aceasta este ultimul lucru pe care și l-au mai putut aduce aminte. Cei doi își revin după circa două ore, pe același drum, cu Barney la volan, dar cu 60 de mile mai în
Cazul Betty și Barney Hill () [Corola-website/Science/317108_a_318437]
-
Braniște” coboară până la altitudinea de 600m. Lui i se asociază: carpenul, plopul, mesteacănul, salcia broștească, paltinul și sporadic, ulmul, frasinul și jugastrul. În „Cioru”, alături de speciile menționate mai sus, cresc stejarul și teiul. Dintre arbuștii întâlniți pe liziera pădurilor, prin luminișuri sau prin pășunat, se remarcă: alunul, „sălghișul” (crușanul), cornul, „măcieșul”, mărăcinul, socul și ienupărul(numit impropriu, jneapăn). Dintre liane, sunt răspândite iedera și curpenul de pădure, cunoscute de localnici sub numele comun de „himei”. O mențiune deosebită o merită planta
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
Balcani, România (Munții Șureanu), Polonia, Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Anglia și Scandinavia până în Rusia și insula Sahalin. Ele preferă habitatul cu regiuni cu umiditate mare, unde sunt diferențe mari de temperatură între zi și noapte. Vipera berus este întâlnită în luminișurile din pădurile de foioase sau conifere, regiuni de smârcuri, pășuni alpine, la altitudini ce ating 2000 - 3000 m. Vipera berus este activ ziua, numai în zilele de caniculă își continuă activitatea în amurg. Dimineața și seara, caută locurile însorite pentru
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
lipsită de apărare a cincizeci de indieni din Panama. Vor sfârteca și vor devora cincizeci de vinovați pentru dezgustătorul păcat al sodomiei, ”cărora, ca să fie femei, nu le lipsesc decât țâțele și să nască”. Spectacolul va avea loc într-un luminiș din munți, între copaci pe care furtuna de acum câteva zile i-a smuls din rădăcini. Soldații își dispută cele mai bune locuri la lumina torțelor. Vasco Nunez de Balboa, prezidează ceremonia. Dulăul său, Leoncico, e în fruntea răzbunătorilor Domnului
Vechea lume nouă (Memoria focului de Eduardo Galeano, fragmente). () [Corola-website/Science/295696_a_297025]
-
Fâsa de pădure (Anthus trivialis) este o specie de păsări din familia Motacillidae, ordinul Passeriformes. Este o pasăre care se poate observa vara în Europa Centrală din punct de vedere optic se poate vedea destul de difcil. Ea trăiește în poieni, luminișuri sau la liziera pădurilor unde vegetația este deasă, la depistarea ei ajută cântecul specific al păsării. Fâsa de pădure este o pasăre migratoare, care iernează în savanele din Africa Centrală și Africa de Vest. Este o pasăre cu un corp suplu de
Fâsă de pădure () [Corola-website/Science/316561_a_317890]
-
partea dorsală a păsării este de culoare brună iar marginea aripilor de culoare brună negricioasă. Pasărea are un cioc negru puternic puțin încovoiat. Femelele au o culoare mai spălăcită ca masculul, iar culoarea tineretului este în general brună. Dumbrăveanca preferă luminișurile de la liziera pădurilor ca și pășunile sau fânețele unde trăiesc de obicei un număr mare de insecte. În prezent poate fi întâlnită și în parcurile mai mari. Pasărea are cuibul în apropierea apelor unde sapă galerii în malurile din argilă
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. Buretele se dezvoltă pe soluri calcaroase, cu preferință în regiuni montane din România, Basarabia și Bucovina de Nord, în păduri foioase de fagi rare, dar de asemenea în cele de conifere prin luminișuri sub pini, din iunie până în octombrie. Ca obișnuit în ultimi ani, micologii se ceartă despre denumirile binomiale a ciupercilor, astfel și cu privire la această specie. Cel mai târziu din 1 martie 2016, buretele ascultă din nou denumirii "Tricholoma tigrinum", ce este
Gâscă tigrată () [Corola-website/Science/336434_a_337763]
-
este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Este reședința comunei Poienile de sub Munte, care nu are alte sate componente. Numele vechi a localității este "Poienile Rusului". Etimologia numelui localității: din Poiana (< subst. poiană „luminiș în pădure") + de + sub + Munte (< apelativul munte < lat. mons, -tem). Localitatea Poienile de sub Munte este situată în nord-estul județului la poalele munților Maramureșului, pe drumul județean DJ187 Leordina - Ruscova - Poienile de sub Munte, și este străbătută de râul Ruscova. Satul Poienile
Poienile de sub Munte, Maramureș () [Corola-website/Science/301585_a_302914]