9,370 matches
-
mai veche, din 8 noiembrie 2008: "Către sat plopii sprijină/ tremurând și subțiri/ fierbințeala amiezii/ pașii lipăie în praf/ că turme de cuvinte/ trec prin sita amintirii/ Copile asculta/ cum din lințoliul pădurii/ cresc apele repezi/ ce vor înecă nisipul luncii/ și rădăcinile uscate și arămii/ odată cu visele noastre/ într-o năvalnica creștere/ spre cantul de argint/ al nopților cu luna în pârg". Nădăjduiesc să continuați să scrieți cu mai multă siguranță în puterea binelui pe care-l face poezia sufletelor
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
sutele de mașini și corturi ale turiștilor veniți să se relaxeze pentru câteva zile în cel mai nou festival montan:PADINA FEST. Evenimentul, organizat de Consiliul Județean Dâmbovița, Centrul Județean de Cultură Dâmbovița și Fundația „Padina Fest", pe Platoul din Lunca Padinii, Masivul Bucegi, a oferit concerte și spectacole. "Fie vremea cât de rea / Ne vedem la Padina / Fie vremea cât de bună / Ne distrăm o săptămână!", acesta pare că a fost sloganul manifestărilor de la PADINA FEST 2014. Festivalului „Padina Fest
PADINA FEST 2014, atmosferă de sărbătoare cu multă muzică, băutură și mâncare by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77380_a_78705]
-
testat cu un aparat alcooltest, dar rezultatul a ieșit negativ. Traficul este acum deviat, în urma accidentului, prin localitatea Baia de pe DN 2E, la intersecția cu DJ 209H cu ieșire în DJ 209A și în continuare pe DN 2E localitatea Cornu Luncii.
Două TIR-uri s-au ciocnit: un mort și un rănit by Racoceanu Andreea () [Corola-journal/Journalistic/81943_a_83268]
-
mânie,/ S-ar putea să nu se știe..." Sau "Până dimineață-n zori,/ Voi să-mi faceți d'un covor/ Cu franjuru' tricolor/ Și motive românești:/ Lupta de la Mărășești,/ Fenomenul Scornicești,/ Combinatul Săvinești,/ Republica din Ploiești,/ Coiful din Coțofenești/ Și lunca de la Mircești,/ Plus stejarul din Borzești./ Și-n mijlocu' la covor-/ Podu' lu' Apolodor." O dată cu acest fragment de text și cu alte câteva aluzii evidente (vezi și sublinierea de mai sus), intrăm pe teritoriul target-ului secund, mai bine disimulat și
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
achiziționate la falimentul fabricii de sticlărie Blanchard și Fiii. Dau amândoi peste cap șampania. Liliane face un număr din Patricia Kaas cu Ce soir je ne vous plais pas? Lionel e aproape gata să intervină cu un citat din Gabi Luncă: Și-am să te bat, cu scândura de la pat, pân’ la ziuă praf te fac, dar se abține. Începe să plângă; în ultimul timp, plânge cam ușor. Bea o gură de șampanie direct din sticlă și spune: — Mi-e clar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
crescut pe malul unui fluviu care aduce apă curată de foarte departe curenții lui poartă, către mare, personajele fantastice ale copilăriei mele pescarii de pe malurile lui sunt foarte înțelepți și nu se mai sperie de nimic pietrele care ajung în luncă poartă urmele șlefuirii blânde a apelor dulci sunt mici sirene, cafenii, aurii, chihlimbării, care și acum ademenesc copiii prin stuful înalt, pe unde se aud mișcări fără să se vadă ființe. singuratică, port apele dulci ale acestui fluviu în suflet
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
treilea semnal... REGIZORUL: Povestea, Bufonule. S-auzim! (Pe versurile Bufonului, Ieronim se îndreaptă, încet, spre oglinda centrală.) BUFONUL: El a mers, a mers într-una / Făr-de greu de drum să-i pese... Când pe vârfuri trece luna / El văzu prin lunci alese / Un palat crescând departe, / Ce lucește parc-ar arde. / El intră pe scări de-oglindă / Și prin salele deșarte, / Pe covoarele din tindă... / Și-n lumina blândei lune / El văzu frumoasa fată. // (Apare imaginea Frumoasei fără corp Cezara.) Dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
calul unui brănean, de fapt, nu tancul. A sărit cu picioarele pe parbriz. Mă rog. Asta e mai puțin important. Cum am plecat, era dimineața, frumos de tot, și aproape de Poiana Mărului am văzut turmele cu bivoli care stăteau în luncă. Și ajungem într-un sat, nu-mi mai aduc aminte cum se numea. La fiecare poartă din asta în stilul săsesc, în față erau câte doi-trei porci așa, sau scroafe cu purceii. Fac, iete, mă, ăștia scot porcii la păscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Nistru. Am navigat bine, dragule. Noroc de busolă. Ea ne-a salvat.” „Dar, dacă nu era cine s-o citească, cine știe pe unde ajungeam.” - am răspuns eu. În dimineața următoare, soarele se lăfăia deasupra unei ape ce șerpuia printre lunci. „Suntem pe malul Nistrului, Costăchele!” - o exclamat Filip, cu ochii înrourați. „Cum îl trecem?” - o fost prima mea întrebare. „Slavă Domnului că am ajuns aici! De trecut... Ai uitat că ai fost tunar? Soluția e simplă. Adunăm lemne, stuf... Tot
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
unde se uneau cu nesfârșiții codri din munții cei mari. Apoi râul Tazlău, care tăia satul în două, o apă ,,limpede și frumos curgătoare ca Ozana lui Nică a Petrei." De o parte și de alta râul era străjuit de lunci bogate cu sălcii ce se despleteau ca părul unor codane în noaptea de Sânzenie, alintând plaiul și îmbălsămând locurile. În arboret își aveau sălașul mii de păsări cântătoare aflate în necontenite concerte. * Trecuseră mai mulți ani de când Simona nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
peste bolovani îndrăzneața apă de munte și cum se strecurau printre aceștia peștișori argintii de diferite mărimi, săgetând apa limpede ca lacrima. Într-una din zile, văzu pe malul abrupt al albiei cum apa adusese o salcie dezrădăcinată din lungul luncii și o așezase jumătate în apă, jumătate pe malul lutos. Simona o privi un timp, apoi gândul o duse către ideea că și viața ei poate fi asemuită cu această salcie, care dezrădăcinată de toate ale ei va fi dusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la animale, să pregătești bagajele și să le scoți la poartă, ca atunci când ajungea tractorul cu remorca, să nu mai piardă prea mult timp, așteptându te. Când remorca era plină, hurducăind pe drumul cu piatră și gropi, o lua spre luncă, acolo unde erau lanurile cu porumb. Nici nu se lumina de ziuă ,când tractorul ieșea din sat. Până se ajungea la tarlaua cu pricina, se lumina de-a binelea. Tare minunate mai erau diminețile; adia un vânt molatec, aerul proaspăt
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ai mai multă experiență, ești mai diplomat, ai întâlnit în cariera ta fel de fel de cazuri...! - Care bulibașă și ce să-i spun? - Știi tu mai bine... Uite, am aflat deja că o șatră s-a instalat aseară în lunca Jeravățului. Să încercăm! Te ducem noi cu o mașină până acolo, ce zici? - Și de unde știți voi că e tocmai șatra căutată? - Vom lua toate șatrele pe rând până o s-o găsim pe cea care are ca bulibașă pe unul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de un soare ca un cărbune de foc încins. Au străbătut prin vreme și prin lume până au ajuns aici unde suntem cu toții astăzi, dar nu și-au uitat zestrea de suflet. - Viața noastră este agățată de soare, de verdele luncilor, de drumurile colbăite, fără capăt, de dealuri și văi, încălzită de cântecul strecurat prin site de jale și de nădejdi. Oricâte necazuri s-au abătut peste șatre, niciodată nu am îngenuncheat sub stele, fiindcă mândria noastră e mai înaltă decât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Pe valea Jeravățului se perindaseră între timp mai multe șatre. Fără să le mărturisească soților Georgescu intenția sa, avocatul se hotărî să întreprindă o escapadă în tabăra calangiilor de la marginea orașului. Era o frumoasă zi de duminică. Când ajunse în lunca înverzită, dimineața încă mai râdea înveselită de cântecul păsărelelor împânzite pe meleagul împrejmuitor. Soarele vărsa binevoitor din căldarea sa aur topit, bucurând făpturile cuvântătoare și necuvântătoare ale lui Dumnezeu. Doar un vânt ușor înfiora firele de iarbă ca pe un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aur topit, bucurând făpturile cuvântătoare și necuvântătoare ale lui Dumnezeu. Doar un vânt ușor înfiora firele de iarbă ca pe un alint în pragul începutului de nouă zi. Corturile înșirate ca mărgelele pe o ață se întindeau de-a lungul luncii; în fața lor se aflau vetre de foc cu flăcări vesele. La apariția avocatului, apăru o polatie întreagă de puradei, fete și băieți, îmbrăcați la întâmplare, care zădărâră câinii pe noul venit. Norocul lui că ieși, ca din pământ, un flăcăiandru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
însemna de fapt și declanșarea festivităților. Bulibașa, știind că poruncile sale sunt literă de lege și că nimeni nu va îndrăzni să încalce vreo cerință din mersul procesiunii, fuma liniștit în fața cortului său, cu ochii ațintiți către intrarea pe șleahul luncii, pentru a fi gata să-și întâmpine cum se cuvine invitatul de onoare. Pregătirile pentru nuntă începuseră cu câteva zile înainte. Primele ore ale dimineții, când urma să înceapă nunta, se dovediră a fi deosebit de febrile. Întreaga tabără fierbea, asemenea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
așezare să se transforme într-o sărbătoare fără egal. Însă acel semnal, spre stupefacția tuturor, întârzia să se arate. Nimeni nu avea cum se împotrivi hotărârii mai marelui obștii. Acesta își arunca neliniștit, din când în când ochii spre capătul luncii de unde trebuia să răsară avocatul, invitatul său, la marele eveniment al șatrei. El voia să-i arate distinsului oaspete că țiganii au o tradiție demnă de a fi respectată și prețuită, mai ales prin frumusețea, farmecul și ineditul acesteia. Chiar dacă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o dată turnat în sânge, avea darul de a te transporta în alte lumi. Toată șatra era ca un singur om! Toți trăiau acest act al constituirii unei noi familii cu o intensitate greu de explicat. Într-o poiană din marginea luncii, se așezară mesele pe covoare înflorate. Deasupra covoarelor, se așternură ștergare de borangic ce păreau țesute din raze de soare. Bulibașa îl invită pe avocat să onoreze masa, îmbiindu-l să-și toarne în farfurie primul polonic din cazanul cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
După aproape două săptămâni, avocatul, voind să-i mulțumească lui Graulea pentru ceea ce îi oferise cu atâta generozitate, făcu un drum până la locul unde știa că era așezată șatra. Cum ajunse, din primele clipe simți apăsarea unei liniști nefirești. În luncă bântuia pustiul. Ici și colo, martore ale trecerii pe acele locuri ale șatrei, erau doar urmele unor vetre, ale fostelor focuri cândva atât de vesele și însuflețite. Nici un cărbune nu-și mai arăta licărirea ochiului viu de lumină. Lunca părea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
În luncă bântuia pustiul. Ici și colo, martore ale trecerii pe acele locuri ale șatrei, erau doar urmele unor vetre, ale fostelor focuri cândva atât de vesele și însuflețite. Nici un cărbune nu-și mai arăta licărirea ochiului viu de lumină. Lunca părea cuprinsă de tristețe fără foștii ei locatari ce o însuflețiseră cu cântecele și dansurile lor atâtea zile și nopți. Avocatul Mocanu făcu drumul de întoarcere întristat, de parcă pierduse ceva neprețuit. Știa bine că noaptea aceea, cu toate ale ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se bucura de darurile pe care Mama Natură le lăsase tuturor, fiind și ei trăitori pe acest pământ. Frica de necunoscut însă îi făcu pe oamenii corturilor să caute, fie și vremelnic, ascunzișuri, locuri cât mai dosnice, pe lângă păduri și lunci, ocolind satele și drumurile umblate și ferindu-se de ochii și brațul legii. De când alergau ca nebunii, fără să știe de ce, nu mai aveau răgazul să se bucure de simfoniile văzduhului. Nu se mai opreau să se extazieze când soarele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bucure de simfoniile văzduhului. Nu se mai opreau să se extazieze când soarele tăia puterea nopții cu sabia lui de foc să aducă, ca pe o izbândă, lumina noii zile sau să asculte în tihnă concertele sutelor de păsărele din lunci și păduri. Unora le plăcea dis-de-dimineață să-și umple sufletul cu aerul tare și proaspăt îmbălsămat cu mirosul sumedeniilor de flori și al ierburilor de tot felul, atribuind toate aceste minuni Stăpânului universului. Deși trecuseră numai câteva săptămâni de când alergau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sufletul ei doldora de lacrimi, repetă pentru a nu știu câta oară: Acesta să fie copilul meu!? Oare acesta să fie copilul nostru!? Nu departe de marginea orașului, pe malul unui pârâiaș ce alerga zglobiu ca un mânz slobozit, în lunca plină de sălcii plângătoare, era instalată tabăra bulibașei Iorgu Stănescu. Noaptea cuprinsese întinderile. În depărtări, se auzeau, ca ultime arpegii pe cale să se stingă, trâmbițele unor cocoși întârziați. Întreaga șatră dormea somn de piatră. Vântul se cumințise, nu mai lătra
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sub povara acestor cugetări, bulibașa nu și găsea tihna căutată îndelung. Se ridică în picioare și o porni domol, fără zor, spre un loc unde să-și așeze gândurile. Acestea mergeau în același timp cu el prin iarba deasă a luncii purtate de pașii săi deveniți grei, ca de plumb. Tăia în noapte o cărare simțind tot mai viu focul ce mocnea înlăuntrul ființei sale, de parcă acesta ar fi vrut să izbucnească cu toate flăcările în afară. Ajunse pe tăpșanul unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]