313 matches
-
gelatină, 1 kg pepene galben, 1 kg pere, scorțișoară, vanilie, zahăr, portocale sau fructe din gem, sos de vanilie pentru ornat Se pun la fiert vinul cu mirodeniile, apoi se adaugă pepenele sau perele tăiate în patru sau șase felii lunguiețe, se dă un clocot bun, apoi se scot și se adaugă gelatina. Într-un vas dreptunghiular sau într-o tavă de chec, se pune folie de nylon, se așează pepenele sau perele în rând, apoi se pune puțin vin, iar
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
smântână bună bătută frișcă fără zahăr ținem la rece. Se mai pun patru albușuri bătute spumă cu 300 gr. de zahăr și vanilie. Amestecăm nuca glasată, fructele glasate cu albușul bătut spumă tare și frișca rece. Punem compoziția în caserole lunguiețe și dăm la congelator timp de două ore. 500 gr. de zmeură zdrobită o scurgem prin tifon, siropul obținut se amestecă cu 100 gr. de zahăr, o lingură de zeamă de lămâie, o lingură de amidon și se dă un
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
vanilat și coaja de lămâie. Pentru glazură se amestecă: 1 albuș, 140 g zahăr vanilat și coajă rasă de lămâie. Glazura trebuie bătută până ce devine albă și se întărește. Se întinde peste foaia de aluat, se taie bețișoare mici și lunguiețe, se așează pe o tavă unsă și se coc la foc moderat. BEZELE CU CAFEA 4 albușuri, un pahar de cafea, 300 g zahăr Se pune la fiert zahărul cu cafeaua pe marginea plitei, până se îngroașă, apoi batem albușurile
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
teuga, pînă cînd Ahab le strigă, plimbîndu-se tulburat pe punte: Ă Brațați vergile! Cîrma în vînt! într-o clipită vergile începură să zbîrnîie, corabia se răsuci într-o rînă, iar cele trei catarge zvelte dar puternice, bine înfipte în coca lunguiață, se cabrară aidoma celor trei Horați călări pe un singur armăsar. Stînd lîngă bompres, Starbuck urmărea goana avîntată a balenierei, dar și mișcările lui Ahab, care șontîcăia pe punte. Ă Am stat în fața cărbunilor încinși din vatră și i-am
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
s-ar încurca printre parîme și ar stînjeni mai mult sau mai puțin înaintarea vasului - din toate aceste motive, partea de jos a paratrăznetului de pe o navă nu e întotdeauna fixată în afara bordului și are îndeobște forma unor mici lanțuri lunguiețe și subțiri, care pot fi legate grabnic de lanțurile din exterior sau azvîrlite în mare, cînd e cazul. Ă Paratrăznetele, paratrăznetele! strigă Starbuck către marinari, treziți brusc din toropeală de fulgerul puternic care-l ajutase pe Ahab să-și găsească
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iar cînd ne-am ridicat privirile am văzut o fantomă care cădea prin văzduh; cînd ne-am uitat în jos, am zărit doar un mic vîrtej alb, de bulbuci, pe marea cea albastră. Colacul de salvare - făcut dintr-un butoiaș lunguieț - fu aruncat de la pupa, unde e atîrnat întotdeauna, într-un dispozitiv ingenios; dar nici o mînă nu se ridică să-l apuce și, deoarece lemnul îi crăpase din pricina soarelui ce-l bătuse vreme îndelungată, butoiașul începu să ia apă, prin toți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
azvîrli peste bord pe Ahab, tocmai cînd se: opintea ca să împingă falca. Ahab căzu cu capul în apă. Moby Dick se depărta într-un vîrtej de spumă de prada ei și rămase la oarecare distanță, afundîndu-și mereu capul alb și lunguieț în valuri și răsucindu-și încet trupul enorm, cu o mișcare de fus, astfel încît, cînd imensa frunte ridată se ridică din apă, la o înălțime de peste douăzeci de picioare, hula furioasă se sparse de ea, azvîrlindu-și și mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
coșul rămas gol și, răsturnînd un vîslaș, dispăru în adîncurile mării. Oamenii uluiți rămaseră o clipă locului, apoi se întoarseră. Ă Dumnezeule, unde-i corabia? Unde-i corabia? Printre talazurile negre și sălbatice îi zăriră în curînd silueta fantomatică și lunguiață, mistuindu-se ca Fata Morgana prin ceață; doar vîrfurile catargelor mai erau afară din apă, iar pe vergile lor, cîndva înalte, se țineau cei trei harponiști păgîni care, țintuiți acolo de încăpățînarea lor, de lealitatea lor sau poate de destin
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
septembrie, a ieșit din casă și a pornit pe strada pustie. Înainte de căderea nopții, voia să culeagă, la marginea stepei, câteva tulpini de mărar sălbatic pentru murături. L-a văzut pe drum, la întoarcere... Ea ducea un buchet de plante lunguiețe cu umbrele galbene în vârf. Rochia ei, trupul ei erau pătrunse de limpezimea câmpului liniștit, de lumina fluidă a asfințitului. Degetele ei păstrau mirosul puternic de mărar și de ierburi uscate. Știa deja că viața aceasta, cu toată durerea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
te așezi și să te crezi pe o insulă pustie, în mijlocul oceanului... Apoi, întins pe nisip, ascultam liniștea de nepătruns a stepei... Conversațiile noastre luau naștere fără pretext și păreau să decurgă din șiroirea însorită a Sumrei, din foșnetul frunzelor lunguiețe ale sălciilor. Charlotte, cu mâânile puse pe cartea deschisă, privea dincoolo de râu, spre câmpia arsă de soare, și începea să vorbească, ba răspunzând întrebărilor mele, ba luându-le-o înainte intuitiv cu istorisirea ei. În timpul acelor lungi după-amieze de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pentru noapte, reciteam ultimele pagini din Însemnări. În fragmentul consemnat în ajun, scriam: „În izba mare din fața imobilului în care locuiește Charlotte a murit un băiat de doi ani. Îl văd pe tatăl copilului sprijinind de balustrada scărilor o ladă lunguiață, acoperită cu pânză roșie - un mic sicriu! Dimensiunile lui de păpușă mă îngrozesc. Trebuie să găsesc imediat un loc, sub cerul ăsta, pe pământul ăsta, în care să mi-l pot imagina pe copil în viață. Moartea unei ființe cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lebede printre nuferi cu corole violacee, albe sau gălbui, pavilioane pentru odihnă și relaxare. Unii arbori planturoși, cu coroane gigantice au o vechime mare Între 130-180 de ani. Rămânem mai mult timp lângă așanumiții arbori de cârnați, ale căror fructe lunguiețe, de două trei kilograme, atârnă ademenitor, deși nu sunt comestibile. Numeroasele specii de palmieri (peste 250) Își clatină grațios frunzele, dar cel mai elegant rămâne, desigur, palmierul evantai din Madagascar. Din cele 80 de specii de ghimbir roșu doar 20
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
tesutul frunzelor, de aici și denumirea de "fenestralis". Frunza seamană cu o racheta de tenis de câmp (nu ca formă). Planta este răspândită în Madagascar, unde o găsim în ape lent curgătoare, în zone mai umbroase. Forma frunzei este ovala, lunguiață, cu o culoare verde închis până la verde roșcat. Bacopa amplexicaulis Face parte din familia Scrophulariaceae. Este răspândită în sudul și centrul Americii de Nord, unde populează mlaștinile, zonele inundabile, aici crescând mai mult emers. Bacopa caroliniana Este cunoscută și sub numele de
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]