341 matches
-
cred, că m-am născut demodat. Prea sentimental pentru Lisa. Și prea conservator pentru București. Prea puțin suplu, ca să mă pot adapta, și prea susceptibil, ca asta să nu mă coste. Mi-a rămas și azi ceva de țăran sub lustrul citadin și, probabil, în adâncul melancoliilor mele am păstrat aroma ploilor din Lisa, rămasă ca umezeala în copacii bătrâni crescuți în locuri ferite de soare. Cu toate acestea, de câte ori vreau să mă întorc la identitatea mea, mă încearcă sentimentul tulbure
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cei mai mulți, reprezentau "înalta societate", dar mă simțeam ca o buruiană într-o seră. Nu eram unul "dintre", ci "o abatere", o excepție. Crescusem pe un sol aspru, cu rădăcini mai viguroase decât noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care mie îmi lipsea. Diferențele săreau în ochi chiar după ce, primind uniforma, ce făcea parte din bursă, n-am mai avut un aspect folcloric. Pe mine, oricât mă străduiam să-mi așez noaptea, la internat, pantalonii sub saltea, pentru a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
spionam. Practic, mă excludeam singur de la micile conspirații din clasă, întărind barierele dintre mine și ceilalți, ceea ce a fost în detrimentul meu, cu siguranță, căci aș fi avut multe de învățat; "spiriștii" erau aproape o castă și știau să uzeze de "lustrul" lor. Am pierdut, astfel, ocazia unică de a cunoaște ultimii ani tihniți ai Bucureștiului interbelic; un timp în care mai puteau fi văzute în București, probabil, înainte de a fi îngropate sub cenușiul războiului, adevărurile fostului "mic Paris", pestrițe și oscilând
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
consistența pudrei, sau o combinație a celor sus‑menționate. Fondul de ten era cel mai impresionant: părea că cineva chiar prelevase o mostră de piele de pe fața mea și o folosise ca să creeze ceva potrivit pentru ea. Fie că „adăugam lustru“ sau „acopeream petele“, fiecare sticluță se potrivea cu nuanța tenului meu mai bine decât... ei, bine, decât propriul meu ten. Într‑o cutie ceva mai mică se aflau accesoriile: bucăți de vată, pătrățele de bumbac, bețigașe cu capete de vată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iar coșmarul anticarilor și librarilor va reîncepe. Omul obsedat de cărți este o carte incitantă și instructivă, autoarea îl intervievează pe specimenul lipsit de orice moralitate, convins că i se cuvin cărțile furate, ele i-ar da legitimitate socială și lustrul cultural după care tânjește. Faptul că ar putea deveni protagonistul unei cărți este marea lui reușită, care, totuși, nu-l va opri din furat. Cochetează cu ideea de a scrie o serie de romane polițiste și primul ar fi despre
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
pînă la extremitățile geografice ale Europei. Atrasă de lumină, junimea noastră întreprinse acea emigrare extraordinară spre fîntînele științei din Franța și Germania, care pînă astăzi a mers tot crescînd și care a dat mai ales României libere o parte din lustrul societăților străine. Din nenorocire, numai lustrul din afară!". Junimiștii aduc un reproș de fond romanticilor, care au inventat un popor uitînd poporul, adevăratul popor român. În aceasă epocă de modernizare a României, junimiștii nu dețin monopolul criticii corupției și a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Atrasă de lumină, junimea noastră întreprinse acea emigrare extraordinară spre fîntînele științei din Franța și Germania, care pînă astăzi a mers tot crescînd și care a dat mai ales României libere o parte din lustrul societăților străine. Din nenorocire, numai lustrul din afară!". Junimiștii aduc un reproș de fond romanticilor, care au inventat un popor uitînd poporul, adevăratul popor român. În aceasă epocă de modernizare a României, junimiștii nu dețin monopolul criticii corupției și a pervertirii funcționării instituțiilor. Facțiunea liberală radicală
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
au străbătut până în extremitățile geografice ale Europei. Atrasă de lumină, junimea noastră între prinse acea emigrare extraordinară spre fântânele științei din Franța și Germania, care până astăzi a mers tot crescând și care a dat României libere o parte din lustrul so cietăților străine. Din nenorocire, numai lustrul dinafară! Căci, nepregătiți precum erau și sunt tinerii noștri, uimiți de fenomenele mărețe ale culturei moderne, ei se pătrunseră numai de efecte, dar nu pătrunseră până la cauze, văzură numai formele de deasupra ale
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Atrasă de lumină, junimea noastră între prinse acea emigrare extraordinară spre fântânele științei din Franța și Germania, care până astăzi a mers tot crescând și care a dat României libere o parte din lustrul so cietăților străine. Din nenorocire, numai lustrul dinafară! Căci, nepregătiți precum erau și sunt tinerii noștri, uimiți de fenomenele mărețe ale culturei moderne, ei se pătrunseră numai de efecte, dar nu pătrunseră până la cauze, văzură numai formele de deasupra ale civilizațiunii, dar nu întrevăzură fundamentele mai adânci
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Noaptea, și hâdele-s frumoase. Ideile care sunt Învăluite În mister sau poleite cu tot felul de promisiuni atractive.) „Viața reală Își pierde de atâtea ori fericirea, Încât din când În când te simți Îndemnat s-o mai Împrospătezi prin lustrul ficțiunii.” (J.W. Goethe) Ce-i În mână nu-i minciună. (Oricât de atractiv ar fi un lucru ipotetic, el nu valorează nici cât cel mai neînsemnat lucru sigur de care dispunem În prezent.) Interes, dorință, aspirație, speranță - indolență, indiferențătc
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lui E. Brumaru este alimentat de căutarea inefabilului și de atingerea purului, precum și de efortul de a descoperi tactil, olfactiv și vizual lumea cu voluptate: "Torceau femei de angora în pat/ .../ Și-ncet sufletul nostru-a căpătat/ ape adânci ca lustru-ntunecat" sau: "E ceasu-n graniți fine de răcori/ oprit, până când sufletul i-l umple". Lumea descoperită în primul volum, "Versuri", reapare și în "Julien ospitalierul": "Doar sufletul îmi alunecă prin casă/ Pe marile covoare și așteaptă." Evocarea unui peisaj oriental
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sprijinite pe constatări obiective. încep, cronologic, cu prima: „eră de economii”, apărută puțin după debutul poetului în „Literatorul”.2) O „criză grea”, „excepțională”, „criza de la nouăsuteunu”, obligase la „inaugurarea” ei. Austeritatea („starea de strîmptorare”) a fost principalul imperativ și în lustrul următor. între consecințele ei, una a fost instalarea unei oboseli premature la o mare parte a societății. „Veacul oboselii!”, exclama Constantin Dobrogeanu-Gherea, într-o scrisoare din 25 noiembrie 1908 către Paul Zarifopol, confirmîndu-i justețea impresiei pe care acesta i-o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
este a publicului, care prin rîsete, prin aplauze și prin bisări încurajează această... nouă literatură și pleacă indiferent atunci cînd autorul cu puține scrupule literare vrea să facă puțină literatură bună și fină”.3) După război, mai mult de un lustru, dictatura acestui public (care-și va face idol din Tănase) continuă, ba se și accentuează. Putea fi el publicul lui Bacovia? Categoric, nu! Inversiunile epocii în „De ce”, editorialul primului număr al revistei „Orizonturi noi”, există o frază care n-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aștept, desigur, la reacții dintre cele mai umorale tocmai din partea fiecărui poet "productiv ca o uzină metalurgică" (Eugen Simion), nemulțumit de faptul că i-am expediat cele peste douăzeci de titluri (excluzând antologiile!) scrise, eventual, în mai puțin de un lustru în cel mult două, trei pagini, în care am înregistrat doar date generale despre conținutul lor. Sau de faptul că i-am ignorat, cu dispreț (?!), bogata activitate publicistică sau, de ce nu, și proza! Ori, în fine, că am înțeles eronat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca și în creștinism, o Trinitate leagă în mod consubstanțial de sursă Neamul Omenesc, Individul, Umanitatea (care se vor separa în ideologiile provenite din Umanism). Însă acest Mit și această religie vor rămîne ascunse vederii credincioșilor lor, fiind camuflate de lustrul laic al ideilor pe care le-au transfigurat în chip tainic. Devenit Religie a Omului, Umanismul se separă de Creștinism, care, ca Religie pentru om, nu se poate întemeia pe om. În același timp, se delimitează de concepția greacă despre
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
erau (și uneori par să fi rămas) irelevante și, oricum, insesizabile. Jurnalismul românesc postcomunist, născut la „locul de muncă” - Casa Presei Libere, fostă Casă a Scânteii, este locul simbolic al acestei generații spontanee - și rezistent vreme de cel puțin un lustru la profesionalizarea precedată de formare riguroasă, a mobilizat mii și mii de „știriști” improvizați, consacrând „baroni de presă” cu trecut tulbure și pamfletari de o virulență suburbană, „deontologi” de ocazie și editorialiști egolatri, „analiști” semidocți și „comentatori” agramați. Din acest
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
majoritatea cazurilor pierderea impulsului comunitar inițial, precum și flexibilizarea granițelor, chiar permeabilizarea lor dincolo de putința de a mai defini o comunitate: cooperativele rezidențiale (cohousing, residential land trusts, urban housing cooperatives, student co-ops etc.) sunt în esență asociații contractuale cu un neconvingător lustru comunitar. Trăind un an academic într-o asemenea asociație (Pearce Mitchell Place, Stanford, California), în fond un banal condominium locuit de foști și actuali angajați ai Universității Stanford, am fost emoționat de încercările veteranilor de a ne „racola”, cu tot
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în cadrul vechiului sistem constituțional ce consfințea stratificarea juridică a populațiilor, aceasta este revendicarea majoră a cărui expresie se face auzită în Suplica din 1791. Toate acestea fac din Suplica națiunii valahe transilvănene un document hibrid, pe ale cărei revendicări cu lustru de modernitate politică se răsfrângeau reflexe atitudinal-mentalitare de certă sorginte premodernă. În analiza lui L. Blaga, "osatura programului și a revendicărilor expuse în Supplex rămâne împărțirea feudală a societății în clase privilegiate, ce se bucurau de drepturi și imunități, și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lumea dorințelor din „vis” ne corijăm imaginar, sau ne completăm un „trecut” pe care l-am fi dorit altfel. * „Viața reală Își pierde de atîtea ori fericirea, Încît din cînd În cînd te simți Îndemnat s-o mai Împrospătezi cu lustrul ficțiunii.” (J.W. Goethe) Aceeași impresie de existență fadă sau Îngustă, pe care o avem uneori, l-a făcut și pe M. Proust să afirme: „Ca să facem realitatea suportabilă, sîntem cu toții siliți să Întreținem În noi o mică iluzie”. * „Visele
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Îi pasă de realitate.” (Johan Oxenstiern) Există și o altă explicație pentru tendința noastră de a ignora, uneori, realitatea: „Viața reală Își pierde de atîtea ori fericirea, Încît din cînd În cînd te simți Îndemnat s-o mai Împrospătezi prin lustrul ficțiunii” (J.W. Goethe). Respectul față de sine Însuși - deprecierea de sine, culpabilitatea, umilința „Datoria este necesitatea de a săvîrși o faptă din respect pentru legea morală.” (Imm. Kant) Totuși, adevăratul „simț al datoriei” aparține celui care a Învățat să se
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu sunt egale, se produce un efect inestetic al paginii, asemănător cu cel al textelor dactilografiate la vechile mașini de scris (care aveau, cel puțin, scuza „neputinței” lor tehnice). Iată un text tehnoredactat astfel: Astfel se stinse În al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca În albie, și peste locul Îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
antete, colontitluri, texte de prezentare pe coperta unor cărți). De asemenea, am Întâlnit acest procedeu la unii poeți care țin la o anumită formă grafică a poemelor publicate. Iată același citat, aliniat la centru: Astfel se stinse În al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca În albie, și peste locul Îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
se Întâlnește niciodată singură pe aceeași pagină. Sistemul ca atare se folosește la colontitlurile paginilor de dreapta, la numerotarea paginilor impare, la așezarea datei Într-o scrisoare etc. Iată același text aliniat la dreapta: Astfel se stinse În al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca În albie, și peste locul Îngropării sal va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
aliniere prezintă dezavantaje mai ales În coloanele de ziar, cu rândurile foarte scurte. Echilibrarea spațiilor se poate face și aici prin recurgerea la despărțirea cuvintelor În silabe, operație pe care mulți calculatoriști o ignoră: Astfel se stinse În al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca În albie, și peste locul Îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
se ruinează. T. își alege personajele din alt mediu decât cel al pensionarilor abulici, al navetiștilor apatici sau al gospodinelor acrite din cărțile comilitonilor săi. Triunghiul format din pianistul Sandu, profesorul universitar Dionisie și frumoasa Pia aparține unei lumi cu lustru artistic și cu vocație (sau doar cu veleități) creatoare. Un bun pretext pentru romancier să compromită metodic clișeele produse abundent de literatura inadaptării intelectualului la un mediu ostil: anomalia și excrescențele sale - deriziunea, uzura, plictisul, urâtul. Intercalate în roman, Fragmente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]