1,120 matches
-
amândoi, niște spiriduși plini de viață, de șapte și zece ani, care deja își ajutau tatăl în atelier. îi spuse despre grădina din spatele casei, în care cultiva de ani de zile zarzavaturi, și despre mobilele din lemn de brad, bine lustruite, despre vesela de Lugdunum pe care soțul ei o cumpărase pentru ea și de multe alte lucruri. Sufla un vânticel cald, ce mângâia frunzișul copacilor. Țârâitul neobosit al greierilor se suprapunea peste murmurul încet și regulat al cascadei. Se plimbară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
presăra uniform pe o foiță de hârtie pentru țigarete. O răsucea cu meșteșug și, după ce o lipea, umezind ușor cu limba, o tăia cu briciul în două, aprinzând o jumătate și păstrând-o pe cealaltă într-o tabacheră de lemn lustruit. Carol îl ignora total. Părea că nu-l vede și făcea totul de parcă locuia singur în acea încăpere. De fapt, făcea foarte puține lucruri. în fiecare dimineață își ascuțea cu răbdare briciul pe o curea de piele, se bărbierea cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a avea forța necesară să ne tăvălescă prin teren accidentat, baltoace și noroi iar restul produselor carnivore era distribuit nevestelor de ofițeri...! După aceea intram În dormitor unde urma curățirea hainelor militare și mai ales pușca din dotare ce trebuia lustruită până ce făceam cârcel la ambele mâini...! Și ca să fie ziua de instrucție militară terminată, cu o oră Înainte de culcare apărea ofițerul politic ce ne ținea o dizertație despre ideologia “Marxist-Leninistă” și “Lupta de clasă”, până ce aproape adormiți, intram În așternuturi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ultimul rând. Nu-i arătă lui Cosbie decât o rumeneală vârstnică, reținută. Un măr iernatic. Un bătrân ocupat la minte. Ochelari colorați. Un bor lat zbârcit. O umbrelă Într-o zi cu soare - inconsecvent. Pantofi lungi, Înguști, crăpați, dar extrem de lustruiți. Avea oare inima rece față de Elya? Nu, Îl plângea. Dar ce putea face? Continuă să gândească și să vadă. Ca de obicei, chiar și În mijlocul conversației, Wallace cu ochi rotunzi, negri visa În continuare. Visa profund. De asemenea avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cască În ureche. Lumina reflectată juca pe perete, În spatele patului. Mâinile lui Elya erau Întinse de-a lungul corpului cu palmele În jos, ca și cum se aranjase simetric Înainte să Îl fure somnul. Mâinile păroase erau curate, puternice, venoase, cu unghii lustruite. Unghiile aveau același luciu ca păhăruțul din care Gruner Își sorbise uleiul mineral. Sticla de Nujol era și ea acolo și lângă ea, ultimul Wall Street Journal. Demnitate pleșuvă. Firul aparatului de ras electric era băgat În priză deasupra. Totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
facă să-și închipuie că nu e singură. Apa întotdeauna îi răsplătește pe cei care așteaptă. Ai avut o zi bună ? a întrebat Jina înțepenită. Mike și-a abandonat cravata pe pat, s-a așezat și și-a scos pantofii lustruiți. Ca de obicei. Lui Mike nu i se permite să vorbească despre ceea ce face la serviciu, ceea ce desigur înseamnă că Jina își imaginează tot felul de lucruri mult mai înfricoșătoare decât realitatea. Vede teroriști la fiecare colț de stradă, planuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și, când Zach a sărit și el în barcă, au ridicat o bere în semn de salut, au mormăit ceva legat de noroc și-au izbucnit în râs. Zach s-a dus la vâsla din față și-a înșfăcat mânerul lustruit și rece. Zach condusese sau încercase să conducă gabara gonflabilă pe Middle Fork, iar cu ambarcațiunea aceasta de lemn nu făcuse exerciții decât pe uscat. Dar nimic n-ar fi putut să-l pregătească pentru prima mișcare de vâslă, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
secundă, că Naji într-adevăr avea s-o sune. Acum Irene a auzit niște pași și-a sărit ca arsă. Dar nu era decât Ahmad. La unsprezece noaptea, acesta era îmbrăcat în pantaloni bine călcați, de-un verde întunecat, pantofi lustruiți oglindă, o cămașă apretată și cravată. Mersul era același ca de la birou: puțin aplecat înspre în față. Ahmad își lovea limba de dinți. Omul a venit până lângă ea. Ca de obicei, mirosea delicios, a un parfum condimentat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și ne-am rostogolit pe pat. Pistruii ușor cafenii Îmi zîmbeau În fața ochilor... și frumoasa membrană purpurie, strălucitoare mi se oferi... Adîncitura din așternut... recipient pentru somnul meu. De partea cealaltă a patului se afla un dulap, cu butoni mari, lustruiți, dintr-un metal ușor. Era dintr-un lemn vopsit maro Închis și reflecta, ca o oglindă, totul În jurul lui pe distanță de doi metri. Ea fredona Încet o melodie pe undeva - poate prin bucătărie. Nu mi-am dat scama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu aceleași semne și culori. Uită-te la noi. Primele noastre călătorii reale în Vest au fost, de fapt, notă de subsol la nenumăratele noastre călătorii imaginare în Vest, Vestul din mintea noastră, așa cum ni l-am construit noi idealizat, lustruit, prin opoziție cu tot ce voia să ne bage în cap Ceaușescu. Harta din mintea noastră arată cam așa: Vestul, reprezentat pe larg, cu multe detalii (știu oameni care și-au petrecut mulți ani colecționând capace de bere sau cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sud-estică a fostei țări, acolo unde... Nimic din acestea; doar o lustră cu cinci brațe de fier forjat executate serial, fără eleganță, susținând cinci becuri cu lumini puternice, ocrotite în farfurioare albe cu picturi florale în miniatură. Mobila părând superioară, lustruită frumos, dar oarecare. Cât despre salonul din copilărie - așa-zisul salon dispăruse, era într-o iarnă, de mult, îl înlăturaseră grijile materiale ale tatii. În toată noaptea aceea îl văzui strălucitor, parcă altfel, cum nu fusese vreodată în trecerea vremii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o convocaseră sau ordonaseră vor pieri și ei în vântul și cernoziomul câmpiei, uitarea se va așterne peste toți, iar câmpia va trăi mai departe în înflorirea, germinația ei fără sfârșit. Lung picotea, zâmbea, răzbunat, pe capra șaretei proaspăt vopsită, lustruită, iar calul alerga, singur, cu stăpânul adormit fericit, pe câmpia aceasta din inima veacului, fără să fie cineva care să fotografieze sau să filmeze trecerea aceasta ce părea obișnuită, dar era unică - depinde din ce unghi și cu ce suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se gândeau la căsuțele lor din satele de dincolo de baltă. Obrazul ars de soare a lui Hazu avea o lumină ușoară de mâhnire, care parcă izvora din ochii lui căprii. Trupu-i nalt ședea încovoiat asupra chimirului lat de piele roșcată lustruită, în care bătaia razelor trezea scânteieri. Drumul drept dintrodată începu să se încovoaie lung și tărăgănat într-o vale. În fund, o fântână își înălța de la marginea păpușoaielor cumpăna neagră singuratică. Lângă ghizdele, adăpătoare pentru vite - ș-alături o răchită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de N. Manolescu „un roman concentrat“, Haia Sanis este și cea mai comentată nuvelă a volumului Cântecul amintirii. Bordeieniitc "Bordeienii" Niță Lepădatu a venit la Ilișeni, pe moșia boierului Jorj Avrămeanu, într-o toamnă, singur, numai cu gluga și ciomagul lustruit. De undeva, de peste deal, a urcat la coșere, și acolo s-a oprit privind în vale prin iaz și spre curtea boierească. Pământuri goale se întindeau în toate părțile, în urmă, de unde venea el, și spre răsărit până la apa Prutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bătrânul se înveseli. —Hm! așa-i, strigă el cu vocea-i subțire, n-ai mai fost pe la noi de-acu o lună, când ai venit din jos... Ce mai faci tu, măi Niță? —Bine, răspunse Lepădatu punându-și dinainte ciomagul lustruit și săltându-și gluga de la șold. Da’ cu Faliboga cum o duci? — Cum s-o duc? Bine... Moșneagul prinse a râde. —Așa-i... he-he-he! așa-i... am văzut că nu-ți prea suflă el în borș... Ei, ce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coală de hârtie. —O să repetăm scenariul meu. Tu ești bărbatul, bine? Trebuie doar să-i citești replicile. —Mamă, vino, a strigat. Începem. Mama s-a așezat pe un scaun, Helen s-a întins pe canapea, cu picioarele pe o măsuță lustruită, și eu am rămas lângă ușă, fiecare ținând în mână scenariul. L-am citit rapid, nu se schimbase de când îl citisem ultima dată. Scena 1: O mică, dar de încredere agenție de detectivi din Dublin. Două femei, una tânără, atrăgătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ne-am căsătorit. Ieșiseră narcisele galbene, în pâlcuri de un galben aprins, legănându-se în briza zburdalnică. Eram înconjurați de câmpuri verzi de primăvară și marea înspumată strălucea în zare. În pozele de la ieșirea din biserică, vezi bărbați cu pantofi lustruiți și femei în rochii pastelate care zâmbesc. Arătăm cu toții frumoși și foarte, foarte fericiți. Capitolul 26tc " Capitolul 26" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Magnum PI Anna, ascultă, tocmai s-a întâmplat ceva groaznic. Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Chawla sări din scaunul său direct pe peticul de pietriș din fața trepetelor verandei și le urcă în fugă pentru a se posta amenințător în fața funcționarului oficial, neținând seama de urmele de noroi pe care pașii săi le lăsaseră pe podeaua lustruită, vopsită în roșu. Fără a se opri pentru schimbul obișnuit de amabilități, începu să țipe. Ați auzit noutățile? aproape că urlă în starea de excitație nervoasă în care se afla. Maimuțele îl amenință pe fiul meu. Amenință doamnele din comunitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
murdare. Distrusă, terminați, astmatică, Londra, cu obrazul ros de vărsat, își ispășea condamnarea sub cerul mustind de apă. La intrarea ornamentată a unui magazin de la parterul unui bloc, stătea un bătrân cu un palton închis cu nasturi și pantofi mari, lustruiți, vorbind ploii. Era încadrat de alți bătrâni muți și de două femei mai tinere cu uniforme albastre, fără identitate și cu fețe de o sinceritate nedisimulată, care îi subliniau sau îi punctau vorbele cu un marș executat din fluier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
centru era ceva imens și nelalocul lui. Sculptura nu mai era atârnată în aer; căzuse cu un zgomot puternic. Și fusese cineva exact dedesubt. Două picioare îmbrăcate în pantaloni ce se terminau cu o pereche de pantofi exagerat de bine lustruiți se iveau de dedesubtul mormanului de fiare. Planeta plutitoare stătea așezată pe trupul victimei sale. Căzută, pe jumătate zdrobită, avea aceeași răutate ursuză a Chestiei transformate ulterior în instalație. Partea de sus încă își păstrase forma ei inițială, dar partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
căruță poate deveni un așa de apreciat lampadar, de ce sfeșnicul de aramă sau felinarul de căruță sunt obiecte decorative În locuri În care necesitatea lor e nulă, de ce apare uneori Încăpățânarea de a armoniza o cergă de Maramureș cu mobila lustruită și de ce pot sta În vitrina cu pahare de cristal rădăcini informe, tratate sau nu cu baiț de tâmplărie. Deci o explicație ar exista pentru toate compunerile personale de ambient (chiar pentru neglijență și greșeli recunoscute ca atare de „autori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
omucideri. Dudley e pur și simplu un superior de la Omucideri. De ce noi? De ce acum - la ora 9:00 A.M. în dimineața zilei de Anul Nou?” Loew numără obiecțiile pe degetele de la mână, unghiile lui date cu o soluție transparentă, bine lustruite. „Unu, am stat aseară până târziu cu Procurorul Șef. Bugetul fiscal pe 1950 al Procuraturii trebuie să ajungă mâine la Consiliul Primăriei și am reușit să-l conving ca surplusul celor aproximativ patruzeci și două de mii de dolari să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scoase bastonul și îi aplică una lui Lux în dosul genunchilor. Lovitura îl expedie pe doctor în perete. Buzz își îngropă mâna în părul lui și îl izbi cu fața de țâțâna ușii. Lux alunecă jos, iar sângele mânji mahonul lustruit. Doctorul murmură: — Nu mă lovi! Nu mă lovi! Buzz făcu un pas în spate. — Stai acolo. Arăți bine pe pardoseală. De ce l-ai tăiat pe băiat ca s-arate ca taică-său? Cine ți-a cerut s-o faci? Lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gravă și înceată a bucatelor, forma și savoarea lor, substanța și parfumul lor ieșeau în evidență în tăcerea absolută a sufrageriei mari și umbroase, cam scundă - fiind în corpul secundar al casei - cu jumătate pereții și cu mobilele de stejar lustruit. .. . Dacă nu erau lustruite - se gândea Mini - ce frumoase ar fi fost. Dar n-ar mai fi corespuns cu casa și cu locuitorii ei. . . Pe când așa, totul era în armonie: Lenora și Hallipa, slugile, casa, moșia, pianul cu coadă de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și fermentația lor. Nu-i fusese foame, ca și cum se temea chiar de combustiunea alimentară. Punea ochii pe aburul rece al paharelor pline ca să și-i răcorească și mâinile, pe cât era îngăduit, atingeau luciul farfuriilor. Din sufragerie preferase să privească panourile lustruite ale pereților, ceea ce era o dovadă puternică a funcției tactile a vederii. "Văd!" înseamnă desigur "pipăi cu ochii", dar de obicei alcătuiește un simț aparte, care își pierde acest înțeles de atingere. Mini azi nu vedea, ci pipăia totul cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]