560 matches
-
ce-i vorba. Probabil afurisita de sora-sa s-a dus și i-a spus ceva. Probabil i-a spus că a dat peste mine și Adam. Mai ești acolo, Katie? Da, spun cu o voce stinsă. Mă simt foarte mâhnită. Putem fi prieteni. Sigur. — Nu imediat, desigur. Probabil avem nevoie de o perioadă de „revenire“. N-o să fie ușor pentru nici unul din noi la început. —Știu. — Dar să ne aducem aminte de momentele bune. Au fost momente bune? Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mortal. Și cu un manechin de braț. Simt că-mi vine să vomit. Arată perfect împreună. Ea e tot ce nu sunt eu: înaltă, bogată, slabă și bronzată. Nu m-aș putea compara vreodată cu ea. Nici măcar nu aș încerca. Mâhnită, dau iar pagina. Nu vreau să mai văd poze cu Adam. Lumea chiar îl crede așa grozav? Atunci ce caută cu mine? Doar se joacă? Mă uit pe fereastră la oamenii care se plimbă pe Baggot Street, cu capetele aplecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că nu vrei să vii? zice. O să fie și Tarquin și știu că i‑ar plăcea să te vadă. — A, da? spun, încercând să nu mi se citească groaza pe față. E la Londra? Pentru câteva zile. Suze mă privește mâhnită. Știi, dacă n‑ar fi Luke... cred că lui Tarquin încă îi mai place de tine. — Nu cred, zic repede. Au trecut o mie de ani de atunci! O mie și! Unica mea întâlnire cu Tarquin este un eveniment pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mama ta a încasat‑o din plin. Ești una din cele mai vechi prietene ale mele. Mă simt foarte prost. — Pe bune, Tom. A fost și vina mea. Trebuia pur și simplu să recunosc că Luke nu e acolo. Zâmbesc mâhnită. Ar fi fost mult mai simplu. — Dar, dacă Lucy s‑a purtat așa oribil, înțeleg foarte bine de ce ai simțit că trebuie neapărat să... să... Tace și ia o gură mare de băutură. Oricum, Luke pare un tip de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
după un timp, Rusoaica - și râde clopoțește. - Bărbat la tine -iesti?, prinde curaj Moș Iacob. Iesti la tine bărbat, bre, soț? - Om!, Îl ajută Mătușa Domnica, arătându-și verigheta și ea.Om la tine -iesti? Ori nu iesti? și rămâne mâhnită că n-a fost Înțeleasă. - Ia las-o, bre! Devușka: nuntă la tine -iesti ori nu? Cununie, bre! - Își Încârligă cele două degete arătătoare. Fata ridică din umeri și parcă-și cere iertare - dar n-a Înțeles. - Ghini, las-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vieții, care te învățau cum să devii organizat și cum să-ți așezi existența pe calea cea bună, numai că femeia nu reușise încă să-și găsească timp ca să le citească. Până când o să-mi adun mințile, s-a gândit ea mâhnită, o să mi-o ia corpul razna. — Aha! Aici erai scârbă mică! Triumfătoare, Susan și-a cufundat mâna în buzunarul fustei, localizând cheia cea buclucașă. Apoi și-a târât sacoșele peste prag, după care le-a lăsat să se prăbușească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o făcea atunci, Alison era sigură că n-avea s-o mai facă niciodată. Poarta a scârțâit amenințător, ca un efect sonor dintr-un film horror cu buget redus. De altfel, foarte potrivit, date fiind circumstanțele, s-a gândit Alison mâhnită. După ce a tras adânc aer în piept și a expirat lent, ca să se calmeze, femeia a întins mâna și a apăsat pe sonerie. Un sunet ascuțit a izbucnit de cealaltă parte a ușii. Preț de mai multe secunde, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în mașină, Fiona a auzit, în depărtare, scrâșnetul unor cauciucuri, urmat apoi de o bufnitură îngrozitoare. După câteva secunde, au izbucnit claxoanele celorlalți șoferi care probabil că se treziseră prinși în mijlocul haosului. Toată lumea se grăbește zilele astea, s-a gândit mâhnită Fiona. Iar acum se pare că un amărât s-a trezit cu mașina pocnită de vreun băiat sau vreo fată, pusă pe gonit. Fiona a părăsit locul unde parcase și s-a îndreptat încet către ieșirea din parcare, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
totul adevărat sau poate că nici tu nu știi care-i adevărul. — Ce te face să spui asta? A, nu știu, a oftat Nick. Instinctul, bunul simț și, normal, nenorocita aia de excursie pe bicicletă. A, da! Fiona a zâmbit mâhnită. —Susan mi-a povestit de chestia asta. Femeia s-a uitat la prietena ei și s-a gândit, câteva clipe, la cât de trist era momentul ăla. Cu doar câteva ore mai devreme, Susan îi explicase cum avea să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
brațe, a strâns-o la sân și-a tras în piept parfumul dulce care, pentru ea, se transformase într-un drog. —Ce făceau rațele? Ele triste, a sâsâit Jessica. —Vai, Doamne! Bietele de ele! Cunosc sentimentul, s-a gândit Fiona mâhnită. David a intrat din nou în cameră. Jake l-a urmat. Băiatul era alb la față. —I-am spus lu’ tata, a anunțat el deși nu mai era necesar. —Știu. Fiona s-a forțat să zâmbească, fiindcă nu-i purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mă simt. Preț de câteva secunde, amândoi au tăcut. Singurele sunete erau cele provenite de la turiștii fericiți, care se bălăceau în piscina de la parter, probabil împreună cu copiii lor frumoși, concepuți pe cale naturală și fără nici un efort, s-a gândit Alison mâhnită. De fapt, lui Alison îi venea să-i tot tragă palme lui Luca, până când bărbatul avea să-și dea seama cum o rănea cu atitudea lui încăpățânată și răutăcioasă pe femeia pe care pretindea c-o iubește. Luca o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a așezat lângă el la masă, luând un ziar de pe scaun și dându-i drumul direct pe podea. —Ascultă, i-a spus ea cu voce blândă, dar fermă, ți-am mai spus. Nu e vina ta. Jake a zâmbit mâhnit. —Ești foarte drăguță că-mi spui asta, dar nici eu nu sunt idiot. Acum tu și tata vă înțelegeți de minune, și peste două secunde eu îi povestesc cum m-ai ajutat la faza cu drogurile, iar el pleacă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o să întâlnească acum pe altcineva, o fată mai, ei bine, mai cu frică de Dumnezeu. Deci relația s-a încheiat? Temându-se că propria ei șansă de a avea un viitor lipsit de umbra lui Deborah, Julia era atât de mâhnită de parcă relația ei era cea care ajunsese pe butuci. Jade și-a dat ochii peste cap. —Mai întrebi?! Paul e o persoană foarte morală, așa că-i vine destul de greu să treacă peste faptul că prietena lui tocmai a născut copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
potrivit pentru mine. L-am vrut, am pus mâna pe el și cu asta basta. Nu m-am gândit la consecințele gestului meu decât după ce ne-am căsătorit. Te căsătorești în grabă, te căiești îndelung, nu? a spus ea zâmbind mâhnită. —Și cu casa ce-o să se întâmple? a întrebat-o Susan, care era mai practică. Vei fi nevoită să te muți? Dacă vrei, poți să vii să stai cu noi o vreme. —Mulțumesc, dar Luca mi-a zis că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acasă cu copilul? E un serviciu și ăsta, în definitiv. Ba mai serviciu decât acesta, nici că se poate. Se foiește pe scaun nea Petrică. Nu știe de glumă și nici nu-i arde, dar nu îndrăznește să obiecteze. Contrariat, mâhnit, se gândește probabil la lucruri pe care îi e imposibil să le spună, cum ar fi că și el, ca și oricine, a avut copii mici, dar nu și-a permis s-o țină pe nevastă-sa acasă... Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
era pe rândul al doilea. Cu statura ei de aruncătoare de suliță, arăta mai degrabă a cineva care-și lucrează corpul decât celelalte, dar nu părea amatoare să facă vreun efort. De fiecare dată când ridica greutățile, avea o expresie mâhnită și ofensată, de parcă o jigneam personal dirijând runda de exerciții. După cincisprezece minute, le-am adunat, pregătindu-le să pornească În turul aparatelor și stând cu ochii pe ceas ca să le pot spune, cam din minut În minut, să schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un zâmbet la fel de palid ca al Mona Lisei, dar nu mai puțin caracteristic. Între timp, Lesley se Îmbufnase atât de tare că arăta de parcă ar fi făcut exerciții faciale. Ivindu-se În capul scărilor, Rachel mi se adresă pe tonul mâhnit și ofensat al celui ce suferă de lipsă de tanin: — Ei bine, ce s-a Întâmplat cu nenorocitele alea de pliculețe de ceai? 17 Când Lou m-a sunat a doua zi de dimineață ca să-mi dea veștile proaste, imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
engleză, numele de „chinezesc”. În afara orașului, un caravanserai la umbra curmalilor. Un zid dreptunghiular, turnulețe de veghe, o curte exterioară pentru animale și mărfuri, o curte interioară mărginită de cămăruțe. Omar ar dori să Închirieze una, dar hangiul e adânc mâhnit: nici una nu e liberă pentru la noapte, tocmai au sosit niște neguțători bogați din Isfahan, cu copii și cu slugi. Ca să-i verifice spusele, nimeni n-are nevoie să consulte un registru. Locul geme de rândași gălăgioși și bidivii plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ajungă cu orice preț, dar nu se ajunge doar la capătul drumului. În fiecare etapă ajungem undeva, la fiecare pas putem descoperi o față ascunsă a planetei, e de ajuns să privim, să dorim, să credem, să iubim. Părea sincer mâhnit să mă vadă În postura unui călător atât de nepriceput. M-am simțit obligat să mă explic. — De fapt, am o treabă urgentă la Teheran, n-am făcut decât o ocol prin Tabriz ca să văd un prieten care predă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
său nu era un diagnostic clinic, nici o analiză a caracterului, nici un examen de aptitudine profesională, specialistul Își concentră atenția asupra probelor evidente ținând de domeniul criminologic pe care le revela scrisul la tot pasul, Cu toate acestea, scria frustrat și mâhnit, mă aflu În fața unei contradicții pentru care nu văd nici o modalitate de soluționare, pentru care mă Îndoiesc chiar că ar exista vreo rezolvare posibilă, și dacă e sigur că toți vectorii metodicei și minuțioasei analize grafologice la care am procedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
doi copains. Auzirăm ba-bum-ul puternic, Însă biciclistul merse mai departe, pînĂ dispăru din vedere. — Copains Ăștia nu-s bon de nimic. Apoi cei doi copains se repeziră la cel prăbușit. Francezii pe care-i aveam În echipaj erau rușinați și mîhniți. — On peut les fusiller? Întrebă Claude. — Nu. Noi nu Împușcăm bețivi. — Encore un coup manqué, spuse Onie și ne simțirăm cu toții ceva mai bine, Însă nu prea mult. Primul copain, căruia i vedea sticla din buzunarul de la cămașă cînd ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
in absentia, fără habar că devenise el însuși subiectul central al maieuticii). Morala mea e foarte flexibilă! Cu siguranță, că tu ai fost femeie, într-o altă viață... Viermeee!! Ba, pardon, zău, sunt Boss, Șefu', răspune cel strigat, cu o mâhnită deferență. Ești, pe dracu' ghem! Incompetentule! Taci și-ascultă! Ai numai o șansă, ultima, o unică șansă, ca să te reabilitezi în fața mea! Cap de pancreas! Aruncă naibii foaia aia la gunoi și ia-l pe turmentatul ăsta în spinare. Ne-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cin' l-a pus să se scarpine-ntre craci și se-nsoare, os bătrân, cu vipera de Luluța? Luluța, care papă p...ța! Nu-și lua matracuca aia de la gură, ca să-i facă și copii, își repune pe tapet Cezărel, mâhnit, o fixațiune mai veche. Mă, fârtaților... Luci' al nost', săracu', avea programu' lui lejer, convenabil și prestabilit. De voie. Pe priorități. Toată săptămâna o aburea la serviciu, ca un belfer, se cruța, iar sâmbăta, duminica și de sărbători, mai venea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Într-un timp tulbure, care se încăpățânează să refuze valoarea suntem, majoritatea dintre noi, întristați și mâhniți. Doar apropierea unor sărbători, precum Sfintele Paste și Crăciunul “învrăjbește” voințe pentru a reconstrui demnitatea umană. Atât cât se mai poate. Dumnezeu ne măsoară cu El. Zâmbește ochilor care lăcrimează amar și crud din punct de vedere existențial. El ne
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
ocup eu de chestia asta mai de aproape, mormăi Miron închis. Eu o consider de o importanță excepțională. Ceilalți tăcură. Grigore nu mai voia să se amestece, văzând înverșunarea bătrânului, iar Titu, mai ales după scena de adineaori, se simțea mâhnit și nu-l interesa controversa. Miron Iuga chemase pentru altceva pe Buruiană. Acuma însă numai furtul îi era în minte și, după câteva momente, zise iarăși, fără să se uite la cei din casă, parc-ar fi vorbit singur: ― Lasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]