3,421 matches
-
întâlnirii de la Brașov, Iliescu va deveni mai puțin "mincinos". După cum nu-mi imaginez nici că Iliescu va recalibra "în jos" sensurile cuprinzătorului adverb "prostănac". Ambii sunt suficient de încăpățânați și de disperați pentru a continua să pună paie pe foc, mânați de-o similară poftă de putere. Gașca Iliescu va trebui să acționeze rapid - nu în ultimul rând pentru că timpul nu e de partea lor. Nu vreau, Doamne ferește, să cobesc, dar Ion Iliescu al ultimelor luni îmi lasă impresia unui om
Transplant de tip Geoană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9176_a_10501]
-
fără botniță la gură. O obrăznicătură deșteaptă, cultă și a naibii de bine unsă cu toate alifiile. De aceea, e greu să-l prinzi greșind în vreun fel, de pildă din neatenție, din spirit de contradicție sau pur și simplu mînat de un elan polemic nestăpînit. Și, deși nu-i poți reproșa în literă nimic, trăiești mereu cu senzația iritantă că, peste tot în cărțile lui, francezul se află la limita suportabilă a ereziei ideologice. Tot timpul îți dă impresia că
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
asupra unor probleme și le-a formulat, scoțîndu-le din tăcerea și nepăsarea care le înconjoară de obicei. La fel de pozitivă (și de uimitoare) mi se pare tăcerea care a urmat strigătelor de război din primul moment. Putem presupune că și spiritele mînate de avînturi patriotice și de ecourile afective au înțeles ceva și au trecut rapid la o altă temă de actualitate a verii politice...
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
rîsetele și exclamațiile stridente, țin minte precis, am ieșit din casă și mi-am notat febril pe o margine de ziar, sprijinit de treptele de ciment de la intrare: "Eu trebuia să fiu în soare/ Să nu cunosc nici un cuvînt,/ Lăsîndu-mi mîna ca pe-o rază-n/ Fîntînile de pe pămînt ". Această contopire euforică și conștientă cu "natura" mi s-a întîmplat rar, uneori și la Iași, în adolescență îndeosebi, cînd aveam impresia că aș fi putut atinge soarele, amurgind departe, cu pieptul
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
întâlnire cu istoria, de-a-lungul secolelor de cultură europeană ale Transilvaniei; viața de zi cu zi a curs și decurge și astăzi sub semnul bunelor vecinătăți etnice locale. Sașii au plecat. Izgoniți de avatarurile "epocii de aur". Cei vârstnici revin periodic, mânați de nostalgia anilor tinereții, așa cum au fost aceștia în deceniile de mijloc ale secolului trecut. Revin în căutarea amintirilor, a locurilor, a cimitirului din deal, a școlii ce-și desenează profilul pe ilustratele poștale, a celebrului turn al cetății. Revin
Academia muzicală de la Sighișoara by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9432_a_10757]
-
în confortul de sanatoriu al unei Europe îmbătrînite, populată cu oameni suficient de vulnerabili ca să-și închipuie că, proslăvind pacea și iubirea, vor putea să-și îmbuneze adversarii. Dar adversarii nu pot fi domesticiți, cum nici pîrghiile psihice care îi mînă în luptă nu pot fi îmblînzite prin aplicarea unei terapii de blîndețe tactică. Despre aceste pîrghii născătoare de resentiment, de teroare și de moarte, e vorba în cartea eseistului francez. Pentru Glucksmann, principalul motor al terorismului islamic este o ură
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
că ai înțeles ce este ura fără să faci nimic împotriva consecințelor ei înseamnă a nu fi înțeles de fapt ce este ea. Adevărata înțelegere a urii e una activă și constă în refuzul de face jocul celor care sunt mînați de ură. Iar a nu le face jocul înseamnă: a nu fi antisemit, a nu fi antiamerican, a nu fi misogin. Potrivit lui Glucksmann, antisemitismul european a trecut de-a lungul timpului prin trei stadii ale conștiinței istorice: 1) conștiința creștină
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
și plăcerile japonezilor de prin baruri, cluburi și așa mai departe. Precizările acestea fiind omise, femeile noastre, ieșite cu totul din tiparele pentru care se organizează audiția, se prezintă dezinvolt, ascunzînd, inițial, noianul de probleme și, evident, disperarea ce le mînă aici. Ce urmează, este lesne de imaginat. Dar cum joacă aceste actrițe absurdul întîmplării, forțarea destinului, competiția și solidaritatea, în cele din urmă, cum admit orice ca să plece în Japonia, este fantastic. Costumele scenografei Axenti Marfa nu fac decît să
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
trebuie să fie explicată pe baza ei însăși - acesta e marele principiu care-i leagă pe acești filosofi de experiența lumii și de poezie". O remarcă de bun-simț, dar care s-a izbit de orgoliul unui discurs filosofic pur conceptual, mînat de un ideal de abstragere supremă, ce suspecta sugestia limbajului literar de impuritate. Pentru Heidegger, autorul Voinței de putere e un gînditor metafizic care plasează chiar în centrul preocupării sale problema cea mai veche și cea mai semnificativă a filosofiei
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
politologia, teoria luptei de clasă, tehnocrația, vitalismul". Cu această doctrină "demarează o inevitabilă politizare a gîndirii", care, în concret, "a pus bazele dramei moral-politice a secolului XX". Așadar prin refluxul moralei de sorginte religioasă, ca și prin defecțiunea celei iluministe, mînate de un raționalism nescutit de funeste excese, s-a produs un gol în care s-a dezvoltat o "nouă sensibilitate" în cunoașterea și practica socială, frecvent atașată așa-numitului postmodernism. Crepusculul moralei moderne a dus la o disipare, la un
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
foarte devreme să scrie și să citească. Mai tîrziu va considera că singura minune din viața ei fusese învățătura. Deși prefera să-și petreacă timpul în deplină libertate, băiețoasa Mintonia răspunsese din primul moment îndemnului învățătorului venit de pe alte meleaguri, mînat de crezul apostolatului. Realizase pe dată dimensiunile prăpastiei ce-i separa pe consătenii ignoranți de dascălul idealist, pe care în cele din urmă, perfid, cu o răutate gratuită, îl alungaseră. Ulterior, pe cînd frecventa în comuna vecină școala, Mintoniei nu
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
cerul:/ Unde vei găsi cuvântul/ Ce exprimă adevărul?" (Eminescu). "Numai Dumnezeu și compania de iluminat știu cât mă costă pe mine o pagină de sfârșit trecută pe curat." (Caragiale) Se va zice - sunt sigur - că anume caut nod în papură, mânat de cine știe ce frustrări. N-am nicio frustrare: eu însumi public, sporadic, comentarii și analize, atunci și acolo unde mi se pare că ele pot fi utile. Dar, în acest caz, elevul are libertatea - și tot timpul din lume, pentru că eu
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
datorită monstruozității sale, cum pare să sugereze regizorul. Democratica societate spartană care întreține un cult păgîn se bazează în același timp pe eugenie și repudierea handicapaților, pe disciplinarea extrem de dură a cetățenilor, pe o plutocrație. La întrebarea simplă, "ce-i mîna pe ei în luptă?", regizorul găsește două răspunsuri, ambele emfatizate printr-o retorică gonflată, artificială: dragostea de țară și gloria, dublată de plăcerea de a ucide. Și într-adevăr, așa cum remarcă și Leonidas, profesia de bază a spartanilor este războiul
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
sus, în mâna dreaptă; făcându-mi semn cu stânga undeva înaintea lui și ducând un deget la buze în semn de luare aminte. Era un om bun. Nu dădea niciodată în câini, în vite. Nici în caii pe care îi mâna. Cel mult vorbea cu ei. înlemnisem în ovăz. Lanul, abia secerat, la începutul lui... Și-atunci, urmărind cu privirea brațul lui stâng întins, am văzut în ovăzul rar, nesecerat, o prepeliță durdulie. O mamă prepeliță, în mijlocul unei droaie de puișori
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
de ceea ce știa ea cel mai bine. Actul iubirii Îl executa ca la carte, semn că Ben a fost vreme de doi ani cel mai bun pedagog dar și cel mai bun ... „profesor”. Rică Olaru uitase de toate umilințele și mânat de patima care pune stăpânire pe noi toți, avea inițiativă și dorea să se achite de toate Îndatoririle și să-și ofere o noapte nepământeană, fără a pierde din vedere probabilitatea din ce În ce mai Îndepărtată de a fi ... exmatriculat. Ploua cu săruturi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pereche de pantofi cu care să intri în casă, comentă ea tăios. Sper că n-a mai făcut altă prostie? Că nu și-a prăpădit din nou banii? Nu. Nu. — A cumpărat toate astea pentru bătrâna lui mamă, continuă ea mânată de o dragoste fanatică. Ce copil prost! Mă simțeam foarte bine acolo unde eram. Aveam trei camere în Menilmontant. Ne descurcam foarte bine acolo, dar aici nu găsești pe nimeni să te-ajute. E prea mult pentru o bătrână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în praful de pe marginea drumului, că scândurile podului de peste râu răsună sub pașii lui într-un mod aparte, ca o voce inconfundabilă. Odată, pe drum, îl depăși o căruță venind dinspre St Jean, iar Charlot îl recunoscu pe omul care mâna caii, un fermier din apropiere care în copilărie fusese accidentat de un tractor și își pierduse un braț. Se jucau împreună când erau copii, dar, după accident și săptămânile petrecute în spital, între ei se instalase un soi de gelozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pe gardul gospodarului mai cântă și alt cocoș...Dar, cum se zice: „Nu știe bărbatul ce știe tot satul.” Unde mai pui că și drăcoaica spunea prin sat: „Barabatul meu, cum o pus capul pe pernă o și început a mâna porcii la jâr.” Să vezi însă ce povestea ea că i s-o întâmplat în anul când o fost cutremurul cel mare. Parcă o aud...” Barbatul ista al meu tare îi prăpăstios. De la cutremurul acela, când ni s-o dărâmat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
hârtii. Vine și Roman. Dă să treacă pe lângă el, ignorându-l. — Roman, sunt aici! Roman îl privește mirat: — Ne cunoaștem de undeva? zice el și-i întinde mâna, prezentându-se: Roman Wajda. Luat prin surprindere, Lionel îi întinde și el mâna: — Lionel Frunza. Apoi își dă seama de ridicolul situației și-i spune: — Îți bați joc de mine? — N-ai zis tu că nu ne cunoaștem și că să facem cunoștință? îi șoptește Roman. Ce-i cu hârtiile astea? — Rezultatele de la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
al cincilea loc: cei de la răsărit au tăiat un vițel, cei de la apus au cultivat grâu. nu este pentru tine să judeci cine este mai bun. nu este pentru tine decât să îți dorești o dragoste nouă, fără foame, fără mân care, despre care nu mai ai ce scrie. șase deasupra: îți umezești capul, asta poate atrage nenorociri, pericole, membre tăiate. brațul meu stâng e tăiat de cuvintele mele, din el țâșnesc cuvinte. zâmbet m-am amuzat copios, strângându-te în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Internațional River Basins. Washington D.C., USIP Press, 1999. Fischer-Galați Stephen, The New România: From People's Democracy to Socialist Republic, Cambridge, MĂ: The MIT Press, 1967. Floyd David, România: Russia's Dissident Ally, Praeger Publishers, New York, 1965. Frazer James G., Mân, God and Immortality. Thoughts on Human Progress, Macmillan, Londra, 1927. Freeman Chas. W., Arts of Power. Statecraft and Diplomacy, USIP Press, Washington DC, 2005. Gernet Jacques, Lumea chineză, vol. I, Editura Meridiane, București, 1985. Giurescu Constantin C. și Giurescu Dinu
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Bun de tipar: 2009 • Apărut: 2009 • Format 14x19 INSTITUTUL EUROPEAN • Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43; OP. 1, C.P. 161 • cod 700107 • Țel. Difuzare: 0788.319462 Fax: 0232/230197 • euroedit@hotmail.com http: //www.euroinst.ro 1 James G. Frazer, Mân, God and Immortality. Thoughts on Human Progress, Macmillan, Londra, 1927, p. 36. 2 Gheorghe I. Brătianu, Marea Neagră. De la origini până la cucerirea otomană, vol. I, Editura Meridiane, București, 1988, pp. 84-85. 3 Alfred Ț. Mahan, The Influence of Șea Power upon
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
carul. Pe urmă văd eu niște gospodari, ceva, care au de măcinat, pun sacii în car și la drum! Moara-i colea, peste deal. Mă chitesc așa, că-n două-trei zile ajung înapoi acasă. Tu, Smarandă, în vremea asta mai mână cei handralăi la pădure; niscaiva hribi sau hulubițe s-or mai găsi pentru o fiertură ca lumea. Câțiva căței de usturoi ceri peste gard, la mătușa Marița. Și-apoi până adunați și faceți voi toate acestea tocmai bine cad și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dumneata. ONOFREI: Ba, mă iartă, precum ai văzut mai mult m-a umflat el pe mine; că, de nu te-ntâlneam să-mi sari în ajutor, acu' aș fi fost în fundul râpii, cu car cu tot, așa de zdravăn mă mâna de la spate. DĂNILĂ: Hm! Precum bag samă, carul dumnitale merge singur, ca-n poveste... ONOFREI: D-apoi? Mai singur, cum spuneam. DĂNILĂ: Și vremea-i pe-nserat. ONOFREI: Și asta-i adevărat, da' nu văd ce are una cu cealaltă. DĂNILĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
rupe unuia o oiște, i se înfundă altuia carul într-o groapă: să pună umărul la nevoile oamenilor, că din truda lor se-ndestulează. PÂRJOL: S-ar putea face asta? LIANA: S-ar putea. Lăsând la meterezuri oștenii de rând, mână-i pe ceilalți la treabă, și să vezi cum n-or mai dospi și nu s-or mai bucura cârnindu-și nasurile, unul altuia, cu ghionți. PÂRJOL: Iaca la asta nu m-am gândit. Da' știi că ai dreptate, jupâniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]