10,420 matches
-
oamenii și alte comori să recompună „orașul întreg“. Fiecare fotografie dăruiește privirii un fel de-a fi al Timișoarei pe care memoria abia-l cuprinde de uimire; fiecare uimire își are apoi răspuns în povestea scrisă. În cele din urmă, mângâind cu privirea filă de filă ajungi să crezi fără putință de tăgadă că Timișoara ta, privită cu alți ochi, e neasemuit de frumoasă, că Parisul, Viena sau Florența, spre pildă cu nimic mai dragi ursitoarelor frumuseții n-au fost. Să
Agenda2004-2-04-senza1 () [Corola-journal/Journalistic/281933_a_283262]
-
prin cartierul Mehala, săpa prin grădinile celor înstăriți, căra apă, făcea curat prin curți și multe altele. În paralel, se ținea de învățătură, fiind elev premiant. „De multe ori, își amintește azi mama lui, mi se rupea inima când îi mângâiam bătăturile din palme. Dar nu aveam ce face, trebuia să supraviețuim. De fete mi-a fost oarecum să le chinuiesc, mă gândeam că s-or duce la casele lor și-or munci destul“. Valentin și-a petrecut mare parte din
Agenda2003-30-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281298_a_282627]
-
de când computerul e noul zeu al zilei. Ca potcovarul, rotarul, acarul, paharnicul. Și, la urma urmei, îți spui, la ce bun să plângi după legătorii de carte, când Internetul e-un ocean infinit de cuvinte scrise? Răspunsu-i simplu: oricine a mângâiat cu mâna, cu privirea, mintea și sufletul o carte, îl știe. Din păcate, însă, astăzi școli de legătorie de carte nu mai există în România. Ucenicia se învață de la cei vechi. Câți au mai rămas. Mai puțini decât ei sunt
Agenda2004-50-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283143_a_284472]
-
putea să-L măsoare? „El toate suferințele noastre le-a purtat, toate durerile noastre asupra Lui le-a luat“ (Isaia 53, 4). Iisus pe flămânzi i-a hrănit, pe bolnavi i-a tămăduit. Pe cei întristați la inimă i-a mângâiat, pe cei rătăciți i-a căutat. Și, aflându-i, pe umeri i-a purtat și la apa odihnei i-a dus. Până și pe răufăcătorii Săi cu blândețe i-a tratat și pentru vrăjmașii Săi către Ceruri iertare a strigat
Agenda2004-49-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283135_a_284464]
-
un rol și întâmplarea; de exemplu, poate fi o întâmplare faptul că doamnei Tales îi plăceau brățările de chihlimbar și... iubea pisicile. Se povestește că soția matematicianului și filozofului grec Tales din Milet (cca 624-547 î.Hr.) obișnuia adesea să-și mângâie pisica preferată. Nimic interesant, desigur; surprinzător este faptul că brățara ei de chihlimbar „se încărca de electricitate“, de aceea, în momentul în care atingea nasul pisicii „săreau scântei“. Admitem că e vorba de o legendă... Cert este, însă, că Tales
Agenda2004-45-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283009_a_284338]
-
angajați cu mâncare și băutură. Apoi, pentru că s-a înserat, le-a propus să rămână să doarmă peste noapte la el. S-au înghesuit toți trei într-un pat din bucătăria de vară. În timpul nopții, G.M. a început să o mângâie pe Amalia. Femeia, nervoasă din pricina avansurilor, l-a trezit pe concubinul ei și cei doi s-au hotărât să plece. După ce G.M. a promis că nu se mai atinge de femeie, s-au pus toți înapoi în pat. A doua
Agenda2004-45-04-politia () [Corola-journal/Journalistic/283026_a_284355]
-
cele mai atractive din întregul continent european. Aceste imense plaje combină într-o manieră ideală atracțiile apei cu activitățile montane, turiștii care ajung în zonele respective putând beneficia de plăcerile oferite de mare și munți deopotrivă. Nisipul fin al plajelor, mângâiat de valurile mării, „supravegheat“ îndeaproape de fortărețele care se ridică semețe de-a lungul acestor coaste, soarele care arde în fiecare zi a anului, dar nu atât de puternic pe cât s-ar putea crede, istoria acestei țări, toate „conspiră“ pentru ca
Agenda2004-30-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282698_a_284027]
-
an-doi oi mai duce-o, luminat de tine, lumină, ca să pot muri fără vină, luminat de tine, lumină, inima de toți mi-i străină ! ! mă rog ție sfîntă și sfîntă trupușorul mi-l înmormîntă, cu mînurile-ți de tămîie osicioarele-mi le mîngîie, luminat de tine, lumină, ca să pot muri fără vină, luminat de tine, lumină, inima de toți mi-i străină ! ! numai tu vezi ce nu se vede numai tu crezi ce nu se crede, numai tu-mi vezi inima moartă, trupul
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
trimis a fost...Pentru Gelu și pentru mine întâlnirea cu Cezar a fost un miracol, în cel mai deplin sens al cuvântului. Acum, când îl plâng (și îl plâng și atunci când nu mai pot să plâng), Gelu încearcă să mă mângâie spunându-mi că trebuie să fim bucuroși că am avut parte de un asemenea dar, ca Dum nezeu ne-a considerat vrednici pentru a ni-l trimite... Aman doi suntem încredințați că ne-am mai întâlnit și că ne vom
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
care-și sapă vizuini sub vie ? Și cântecul s-a auzit până la alungirea umbrelor, până la adormirea turmelor, până la ora când pasc puii de cerb. Munți, apropiați-vă, pentru o clipă doar ! Aș vrea să-l văd pe mire, Să-i mângâi pletele răscolite de vânt, Să-i port o clipă mielul pe care îl duce pe umeri. Covor de flori înmiresmate, furați-l și aduceți-l mie, o clipă, doar... Am cusut un ștergar pentru fața lui, Am frământat o turtă
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
Pasul tău de gazelă îmi sună ca o șoaptă; Vocea ta este o melodie învăluitoare, Părul tău cu șuvițe de paloare Mă fac să-l alint cu sfială, Mătasea bluzei tale îmi este dușman; Nu vreau ca ea să te mângâie, nici să te atingă ! Vino, iubita mea, înainte ca soarele să apună, Să privim înlănțuiți înserarea, Să bem amândoi din pocalul bucuriei Și mereu să-mi spui Că nu mai vrei să pleci ... 5. L U N A P L
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
că în 2002 a fost agresată sexual de către învinuit. Fata a povestit anchetatorilor că din septembrie 2001 s-a mutat în casa în care locuiește și F.N. În noiembrie 2001, acesta a început să-i facă avansuri și să o mângâie în diferite zone, pentru ca în aprilie 2002, învinuitul să-i propună să întrețină raporturi sexuale, ceea ce, de altfel, s-a și întâmplat. Relațiile sexuale dintre ei au devenit ceva obișnuit, o condiție ca fata să primească bani sau să fie
Agenda2004-19-04-politia () [Corola-journal/Journalistic/282399_a_283728]
-
nu în preajma Daciei mele de Lună-Plină: / nu-mi amenințați lumina-Patrie, / că mă-nfurii / și vă fac mitul țăndări...!“ (Rostește-te, vârcolac...!). Rescriindu-i, metapoetic, pe înaintași, poetul cosmicizează sonurile vocalice într-un fermecător joc rimic-silabic: „Ieși-va-mai dintre stele, / să mai mângâie acele / sfinte pântece de-ulcele, / sfinte cântece de-ulcele / smălțuite, filomele, / mâna mea - cea scris poeme / cu vocale-arzând în steme, / mâna mea ce-a scris cu crini / și-a dat jos coroane, spini, / mâna-mi care-a pus „La Vii
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
2, 41). Așa a intrat în lume Biserica, Mireasa lui Hristos, Trupul lui Hristos. Zidită și împodobită din puterea mereu vie a harului divin, Biserica are menirea să sfințească pururea viața lumii cu lumina care curățește, care înțelepțește și care mângâie, lumină ce s-a pogorât la Rusalii din Cer pe Pământ. De două mii de ani, avântul neînfricat al mărturisitorilor, jertfelnicia mereu împrospătată a propovăduitorilor și sfințenia neîmpuținată a sfințitorilor se hrănesc din vistieria bogată în bunătate și har a Sfântului
Agenda2004-22-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282484_a_283813]
-
Minodora după mica pauză de tăcere. Zi cu ghinion Continuă cu vocea ceva mai stinsă: „Am avut mare ghinion în duminica aceea, ultima din luna aprilie 1999. În ziua respectivă a fost o vreme splendidă, mirosea a iarbă crudă, soarele mângâia natura, mă săturasem de stat în casă și i-am propus lui Paul să mergem undeva, în afara orașului, pe malul Timișului sau oriunde, să ne bucurăm de primăvară. El a venit cu ideea să nu mergem prea departe, ca să nu
Agenda2004-36-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282831_a_284160]
-
care se transformă în negativi, ca imediat să facă saltul înapoi, în pozitivi, și tot așa, observați în metamorfozele lor de un autor care își citește lumea la microscop, și-o apropie la telescop, o desenează și, la urmă, își mîngîie, pe calea textului, dulăii Codin și Mozoc. Dar iată personajele lui Marin Sorescu, căci ele contează, în primul rînd: Ursul (Ursu, Domnul Urs), animal omnivor, om de litere și inginer silvic, șeful Ocolului pămîntului nr. 1, posesor de vizuină, apartament
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
oase albite/ înșirate pe rafturi de vieti drăgăstoase/ departe de trup, de tine departe/ pe-aproape-i numai negustorul de oase". Adică: "Cel care ne vinde perechi de culori/ schimbându-și istoria în jocul unui apus./ Mai era prin preajmă și vântul/ mângâind craniile - până s-a dus" - Și un mormânt deschis. Viziune ironică a epocii consumiste ("Ce stupid e glasul mierlei sau șoaptă vântului în frunze,/ învechita poveste pentru morți./ Ce muzică-i în țăcănitul/ clapelor de calculator,/ în ritmul rappului, obsesia
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
răspuns literar: dragoste. Petre Țuțea îi iubește - la nebunie - pe români și face în legătură cu ei tot felul de afirmații hazardate, elocvente tocmai (și numai) prin năstrușnicia lor. Nu contează ce spune, contează exuberanța spunerii. Un îndrăgostit are dreptul să-și mângâie tandru iubita sau să-și compună o figură fioroasă și să schițeze gestul strângerii ei de gât. Cineva lipsit de imaginație se poate îngrozi înregistrând o asemenea comportare, aparent inconsecventă. Însă ea constituie jocul însuși al dragostei. Scrierea unei cărți
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
străduința și de îndeplinire a canonului pus asupră-i. Se simțea nevrednic să mulțumească lui Dumnezeu că scăpase viața unui om în schimbul celeilalte, pe care o răpusese... Și admira cu naivitate dumnezeiasca punerea la cale care îl ajutase să se mîngîie cu mîntuirea lui Ibraim de pierzania lui Mahmud." Pentru Ibraim, Savu devensie prietenul său sufletesc și, cum și-a vîndut magazinul, dorește să plece la copiii săi în Turcia, unde Savu să-l însoțească. Acesta, după ce își mărturisește păcatul de
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
și-i zbiară în ureche: - Nu-i adevărat! Cea mai mare curva e mama mea! Tovarășa o cheamă pe mama lui Fredi la grădiniță, îi spune și aia ridică din umeri. - Fredi, ia hai încoace! Fredi vine, maică-sa îl mîngîie pe cap și am auzit-o cu urechile mele: - Asa puiule, Mama e întotdeauna prima! Am lăsat-o baltă. Ce era să fac, să mă apuc să plîng? Concesiile le înveți de mic. Am scos limba. - Și tata tău cum
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
daca nu s-ar fi apucat să ofteze. Știți cum ofta? Ofta așa, rar, îmbunata și tihnit, ca atunci cînd mă apucăm să-mi fac gamele la vioară, fără să mă cheme nimeni și ea intra în camera ca să mă mîngîie pe par. Mă înnebunea moșu^ Cretu. Cînd îmi era lumea mai dragă și alții băteau hapucu^, atunci venea el cu scripca, la lecții. Minge nu există decît la Avîntul Cîmpulung; umpleai un ciorap cu cîrpe, îl coseai rotund și ăla
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
Platon e un fan al acelei ideologii. De aceea cărțile lui Zigu Ornea i se par "profund necinstite": Spre finalul opului său [Glose despre altădată, n.n.] Z. Ornea scrie, duios: "Sîntem o generație înșelată de timpuri și oameni și mă mîngîi cu ideea că măcar unii dintre noi am apucat să facem cîte ceva, scriind, în condiții potrivnice, cărți (și altele) care vor rămîne". Regret să o spun, dar poate doar "altele" (denunțuri?) vor "rămîne" de la Z. Ornea. Cărțile nu. Pentru că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
odată - de ce unele mame le pun copiilor mâna pe cap și le ciufulesc părul; iar când am ăntrebat cu ochii holbați pe o tânți cât butoiul, ce se foia an fața mea la rând, mi-a spus că atunci ai mângâie; și atunci când am ăntrebat ce-nsemna că ai mângâie, mi-a răspuns că le pune mâna pe cap, așa că m-am lăsat păgubaș de a ăntelege tot felul de nimicuri." Acest pasaj, cu care ăncepe cartea, ne face sa ăntelegem că
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
pe cap și le ciufulesc părul; iar când am ăntrebat cu ochii holbați pe o tânți cât butoiul, ce se foia an fața mea la rând, mi-a spus că atunci ai mângâie; și atunci când am ăntrebat ce-nsemna că ai mângâie, mi-a răspuns că le pune mâna pe cap, așa că m-am lăsat păgubaș de a ăntelege tot felul de nimicuri." Acest pasaj, cu care ăncepe cartea, ne face sa ăntelegem că intrăm an lumea unui prozator care nu suportă
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
din poezia eminesciană. Acest deziderat capătă îndorurată expresie lirică și în poezia cu titlul În limba ta de Grigore Vieru: În aceeași limbă / Toată lumea plânge, / În aceeași limbă / Râde un pământ. / Ci doar în limba ta / Durerea poți s-o mângâi, / Iar bucuria / S-o preschimbi în cânt. În limba ta / Ți-e dor de mama, / și vinul e mai vin, / și prânzul e mai prânz. / și doar în limba ta / Poți râde singur, / și doar în limba ta / Te poți
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]