4,645 matches
-
călătorit de câteva ori împreună. Se îmbată de prezența ei ca la început, povestește, face asociații surprinzătoare, „punctate” de ea cu umor, cu trimiteri anecdotice. Totul premerge bucuria apropierii depline, cu încântarea de nedescris pentru trupul gol al celuilalt, cu mângâieri în părți știute și locuri noi, începând în pat și terminând pe salteaua mutată pe covor. Ea îl acceptă cu toți porii, cu toată ființa, pentru a o răscoli și a o transpune apoi într-o reverie vecină cu somnul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să nu constate diferența între elanul nestăpânit și impetuozitatea posesiunii la tânărul de 25-30 de ani, pe de o parte, și „tactul filosofic”, dozarea gesturilor și cuvintelor, întârzierile deliberate, înfășurarea fiecărui moment de „petrecere în doi” într-un halou de mângâieri, propoziții simple, trecute prin filtrul unor experiențe și meditații personale, pe de altă parte. Însă Teodora nu-i cunoaște trecutul. Și nici nu pare să o intereseze. Ceea ce contează pentru ea este prezentul și viitorul. Dacă e să-l aprecieze
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
A mângâiat abdomenul deja rotunjit al Teodorei și se simte mai liniștit, mai împăcat. După ce și-a imaginat vietatea măruntă din dreptul palmei, s-a îngrozit de gândul spus cu voce tare deunăzi. N-a putut merge mai jos, cu mângâieri, ca altădată. Trebuie să admită că de-acum trupul dragei sale nu-i mai aparține! Da! Gândul egoist al bărbatului care nu acceptă cu toată inima schimbarea partenerei din amantă în mamă... Dorința de a întârzia în sfera de atracție
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ecranul lat” al existenței istorice. „Femeia visurilor” se suprapune acum peste imaginea conturată după un proces de decantare lentă a tuturor aluviunilor culturale. „Femeia de alături”, respectată, admirată și iubită, a devenit un personaj complex: amanta care știe să dăruiască mângâieri unice; prietena devotată și iubitoare chiar și în mustrare; mama exemplară al cărei instinct controlat și dirijat cu responsabilitate o înalță ca pe o icoană, vie și memorabilă. Domnul R. o admiră pe Teodora în această postură, atâta vreme cât el însuși
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Pentru el lucrurile nu sunt atît de simple. Poate și pentru că îi place „să complice” totul... În suflet i se insinuează încet neliniștea în fața unui viitor incert. De când se întâlnesc mai rar, iar trupul ei iubit se îndepărtează treptat de mângâierile lui, devine tot mai „posac” și, culmea!, chiar și suspicios! Îi vine greu să se recunoască în „omul serios” (?!), gata să asculte vocea ciudată ce îl tot sâcâie după fiecare discuție cu Teodora: dacă ea nu a făcut decât să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
din urmă, îi preparase o cremă de lămâie verde, cu scorțișoară și cardamom. Așteptase nerăbdător s-o audă ghicind ingredientele și flecărind șăgal nic, trecându-și vocalele prelungi peste rețeta cea nouă, așa cum obișnuia să-și treacă degetele, rătăcite în mângâiere, prin părul lui și prin al copilului. Dominique mâncase în tăcere, cu un surâs cuminte și trist pe buze. Vocea ei, cărnoasă ca miezul de piersică, îi păruse acum stinsă și subțire. — Foarte bun. Se duseseră la culcare tăcuți, fără
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui îi povestea mereu despre o mamă frumoasă și blondă, a cărei pierdere l-ar fi lăsat cu totul năuc și singur, să nu fi fost el, copilul ei și al lui, odorul lui, sufletul lui, lumina și mândria și mângâierea, fiul pe care nici n-a știut că și-l dorise atât până nu l-a avut, până nu a deslușit în el mintea atât de ageră și vocea limpede și spiritul proaspăt și ochii frumoși, clari, cu gene lungi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mereu dreapta, dreapta pleacă de deasupra urechii, de pe tâmplă și se oprește la jumătatea cefei exact atunci când pleacă și zâmbetul ăla care ți luminează toată fața spre ochii care, știai?, se schimbă și ei, devin aurii, calzi, calzi ca o mângâiere... în fine, să lăsăm). Eu nu am spus nimic. Tu ți-ai declamat povestea despre cine sunt eu. Eu am protestat anemic. M-am lăsat în voia ta. Iată-mă, brusc, devenit personaj. Posesorul unui destin. Tu te-ai căpătuit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
avea un suflet aproape, de-a putea împărtăși cuiva îndoielile, frămîntările sau îngrijorarea îl apăsa. Pentru prima dată conștientiza ce înseamnă să aparții unei comunități. De cîte ori avusese nevoie, haita fusese lîngă el. Un sfat bun, o încurajare, o mîngîiere îl alinaseră, îl scoseseră adesea din impas. Acum se avea doar pe sine și concluzionă că o astfel de existență solitară nu-l încînta chiar deloc. Nu-i nimic. Va trece și peste asta. Își va căuta părinții; îi va
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
exclamat: "Ce nenorocire! Un om atât de mare să fie atât de prost educat!" Împăratul îl jignise probabil cu una din acele injurii specifice lui, o vorbă pe care nimic nu l-a putut face să o uite, nici onoruri, mângâieri sau flatări. El a fost umilit și de rolul pe care Napoleon l-a împins să-l joace atunci când i-a încredințat misiunea de a-l primi, la castelul din Valençay, pe regele Spaniei, Ferdinand al VII-lea, atunci quasi-prizonier
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
intimitate. Găsim metafora zidului chiar la începutul primei cărți, adică Labirintul: Își zidea zi de zi sufletul în spatele unei construcții de piatră dură și rece. Îl privea adeseori cum stătea singur și trist și ar fi vrut să-i ofere mângâiere, dar zidurile o țineau la distanță. Căldura se pierdea la atingerea învelișului rece. Ar fi vrut să alunge singurătatea dărâmând tot ce-l îngrădea și uneori reușea, dar într-o clipă de neatenție zidurile se ridicau la loc, mai puternice
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să-i arunce măcar o privire. Să fi fost el bărbatul pe care îl căuta? Inima așa îi spusese, rațiunea se îndoia. Din închisoarea mugurilor întunecați evadaseră frunzulițe voioase care pictau în verde crud fiecare ramură a copacilor care supraviețuiseră mângâierii iernii. Natura se desfăta sub atingerea primăverii și a soarelui. Dacă primăvara ar fi picurat și în sufletul ei măcar un strop din puterea ei de a readuce natura la viață, cât de recunoscătoare i-ar fi fost. Zâmbi privind
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
don Quijote? decât atunci când moartea l-a amenințat și bântuia în jurul său. S-a revoltat împotriva logicii sclavului Alonso cel Bun și Logica l-a ridicat la înălțimea izolării sale și l-a învățat secretele sale și i-a oferit mângâierile sale pentru că nu se vede Logica, Logica goală și nu îmbrăcată, supusă și nu tiranică, expansivă și nu rezervată, în toate aventurile nemuritorului nostru ingenios hidalgo? Eu am lansat acum ceva timp strigătul "să moară don Quijote!", și acest țipăt
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ureche; dar știu că nu m-ar fi auzit, se Înverșuna să creadă că la Început de viață omul este Încă pur, curat, și că nu se poate minți pe sine pentru nimic altceva În afara acelorași săruturi și a acelorași mângâieri, În același peisaj de primăvară absent. Nu reușise, nu știuse, nu putuse (dar ce anume Îl sugruma?) să Îi spună nimic din ce adunase În inimă cu ingratitudinea neputinciosului, nici un reproș, nici o rugăminte, nici măcar o glumă, una măcar, vulgară, cum
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
am făcut nimic! Mă duc peste ei! Mă duc la Ceaușescu! Trecătorii Întorceau capul, uimiți de isteria tânărului, nici unul nu se oprea Însă, nici unul, să Îl Întrebe măcar ce i s-a Întâmplat, să Îl liniștească, să Îl mângâie, dacă mângâierea lor ar fi avut o cât de mică importanță. — Mă duc peste ei! Îi omor! Cine plânge aici? De ce plângi, Vasile? — Potolește-te, măi băiete, o să fie bine. Ai să vezi, n-o să ți se Întâmple nimic. Ajunge, că dăm
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
oamenii; mă laud cu binefacerile mele, iar înfrângerile în întreprinderile mele le socot jignitoare pentru mine; cârtesc și mă bucur de nenorocirile vrăjmașilor mei. Chiar dacă îmi dau silința spre ceva bun, am drept scop lauda, sau folosul meu duhovnicesc, sau mângâierea ce vine de la lume. Într-un cuvânt, eu fac din mine un ideal în fața căruia săvârșesc o neîntreruptă slujbă, căutând în toate, fie plăcere pentru simț, fie o hrană pentru patimile și poftele mele sorbitoare de desfătări. Dintre toate înșirate
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
nu mai este mult și vor fi dați afară pe ușa acestei lumi, ca niște îngeri triști și bolnavi. Este vremea când nu mai au nevoi prea multe, căci s-au împăcat cu ele, dar o vorbă blândă și o mângâiere ar însemna foarte mult pentru ei, deoarece îi pot aduce din neființa spre care alunecă lin, în ființa care au fost odată, când tare multă nevoie mai aveam de ei: “Fiule, sprijină pe tatăl tău la bătrânețe și nu-l
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
bătrânețe și nu-l mâhni în viața lui.” (Ecclesiasticul 3, 12). Părintele Arsenie Boca arată prețul binelui făcut unui semen și, cu deosebire, părinților noștri: “Numai atât bine putem face unui om, câtă suferință putem ridica de pe el. Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem să bem în locul celor pe care vrem să-i mângâiem.” (Părintele Arsenie Boca - Lupta duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul - Ed. Agaton, 2009, pg. 25). Altă plăcută lui Dumnezeu și de folos cinstire
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
războiul propriu-zis nu durează mai mult de o jumătate de secundă. Sophia zâmbește cu o căldură dezarmantă, iar Cavanosa de pune armele la picioarele ei și întinde mâna stângă și atinge ușor talpa femeii adorate și atingerea se transformă în mângâiere și mângâierea capătă rapid o tentă de masaj. Apoi se stinge ca un foc mocnit pe care pui un clopot de sticlă. Sticla se umple de fum și focul a pierit. Mâna se retrage aproape frustrată și Cavanosa știe că
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
nu durează mai mult de o jumătate de secundă. Sophia zâmbește cu o căldură dezarmantă, iar Cavanosa de pune armele la picioarele ei și întinde mâna stângă și atinge ușor talpa femeii adorate și atingerea se transformă în mângâiere și mângâierea capătă rapid o tentă de masaj. Apoi se stinge ca un foc mocnit pe care pui un clopot de sticlă. Sticla se umple de fum și focul a pierit. Mâna se retrage aproape frustrată și Cavanosa știe că acum va
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în cas cada de apă transparentă care o acoperă, și plânsul ei devine din ce în ce mai puternic și mai sonor și mai eliberator și peste un sfert de oră nebuna obosește. Lasă ploaia artificială să o lovească în continuare. Loviturile sunt deja mângâieri, iar ea a învățat să res pire prin apa care îi inundă toată făptura. Iese din baie și merge încet prin cameră. Deschide o fereastră. Aude zgomotele firești ale zilei. Aude oameni care râd. Aude copii care țipă, jucându-se
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
adâncă și fără fund. Impac tul i-a încetinit brusc cursa. Acum coboară în inerție, se scufundă. E muribund și vede cum fundul apei se apropie încet de el și apoi atinge ușor nisipul fin cu pieptul. Nasul lui simte mângâierea unor alge. Acum o să respir. Acum o să respir și o să mor. Își ține respirația. Pe tâmplele lui apare relieful venelor prin care sângele a înnebunit. Se ridică în ge nunchi și se sprijină cu pumnul drept în nisip, în timp ce mâna
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
iar eu simt că o să explodez foarte curând, și brusc mâna Sophiei își slăbește strânsoarea de clește și mă abandonează o clipă. În închipuirea mea, Sophia își linge podul palmei cu multă salivă și apoi mă atinge din nou, și mângâierea ei devine alunecoasă și pre cisă, și acum buzele ei stau foarte aproape de sexul meu, iar bărbatul nu se mai vede, el și-a îngropat fața între lunile Sophiei, și limba lui gustă și explorează fiecare milimetru din locurile ude
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ea, picior peste picior, trăgând din țigară (o aprinsese, în cele din urmă, buzele/plămânii ceruseră imperativ o nouă repriză, parcă ar face dragoste cu un personaj obscur, numit Nicotină, din filmele noire, nu poate să stea fără el, fără mângâierea lui letală, fiindcă tutunul, după cum știm... dar să nu deviem...), clătinând ușor din cap, cu o șuviță de păr negru, ondulat (reflexe albastre-verzui), lăsându-se pătrunsă până în străfunduri de patima aceea muzicală a instrumentistului, vibrând împreună cu fiecare trăire a sa
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ajunsese de multă vreme la concluzia că nu neapărat tutunul putea fi considerat cel mai rău lucru într-o lume absurdă, măcinată de cu totul alte griji sau dezastre. Lăsă privirea să treacă ușor de la un tablou la altul, o mângâiere vizuală care îi provocă fiori plăcuți pe spate, permițându-i apoi să poposească într-un spațiu gol, acolo unde ar fi trebuit să fie (sau urma să fie, este și aceasta o ipoteză de care trebuie să ținem seama) o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]