1,105 matches
-
oamenilor. Ioana eliberată de jugul căsniciei nu plânse prea mult plecarea bărbatului. Dar în curând resursele de trai se terminară și copiii cereau mâncare zi de zi iar ea nu avea ce să le dea. Tot mai sâcâită și mai mânioasă începu să-i maltrateze, să-i închidă în casă fără căldură sau mâncare, lăsându-i singuri până la căderea serii, când venea acasă din peregrinările ei cu stomacul plin și poftele trupului împlinite. Le aducea câte un colț de pâine de pe la
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
gândul s-o sun pe Maria, dar renunț. Ultima oară îmi trântise telefonul în nas. Apucasem să-i spun că era posibil să mă întorc într-o zi-două, n-avea rost să revin. Din cortul alăturat se aud două voci mânioase, angrenate într-un dialog nu tocmai prietenos. - Nu sunt obligată să mă justific în fața ta! îl persiflează femeia cu un glas ascuțit. Ești gelos și bădăran, recunoaște! - Toate curvele zic la fel! ripostează bărbatul. Și nu uita că te afli
DRUMUL APELOR, 34 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375692_a_377021]
-
Copiii-ți nemângâiați. Tâlharule, spune-Mi negreșit, Când de-a dreapta mea ai fost răstignit, Cum din suflet te-ai căit! Tâlharul 1: Cu milă spre mine-ai căutat Și sufletul mi-am salvat. Tâlharul 2: Eu în stânga Ta am fost, Mânios și-orgolios, Nu m-am îndreptat nici în ultimul ceas Și în stânga am rămas. Judecătorul: Doctore, la poarta ta am bătut Și milă de mine nu ai avut, Un pahar de apă nu mi-ai dat Și-n boală cumplită
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
dragoste...” ( Am să râd...). Chiar dacă timpul este neprietenos, am ”să-ți cuprind / toată iubirea/ în palmele scobite”... gândindu-mă că ”timpul/ ar avea mai multe fețe netede și ascuțite,/ ca și cum ar fi / un râu alunecos,/ poate tulbure în adâncime,/ poate mânios la suprafață”... ( Asemănare). Însingurat, în nopțile senine de toamnă, când ”numai cântecele de sub coajă/ își adaugă tăcerile tot mai prezente/ în aureolele plumburii/ ale dragostei...( Toamnă), tu, poetule, făceai ”cuvintele/ să se înmulțească,/ să tresară/ precum tainele vântului...” ( Buna-Vestire). Între
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
Atitudinea lui Mărțișor l-a înfuriat cumplit și vru să-l trăsnească cu paloșul, dar își dădu seama că nu se cuvine să facă el asta. Slujitorii așteptau porunca: - Cine-i nemernicul pe care-l ții de mână? zise împăratul mânios. Amândoi căzură în genunchi, plecând fruntea. Primăvara ridică ochii și spuse cu glas rugător: - Iartă-mă, tată! El este prietenul meu, Mărțișor, care mi-a dăruit o inimă de foc cu puterea miraculoasă a Iubirii. Iartă-l și lasă-mă
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
o Drujbă! Dar o ține tot așa, Continuă a tăia! Nenea Nae, Care taie, A venit după uscături, Cu frica de-mpușcături! Voia crengile uscate, Care să le ducă-n spate! După ce și-a umplut carul, A venit și pădurarul! Mânios și încurcat, Că nu a fost întrebat, Ce să taie, Nenea Nae? În pădure la Hârtop, De topoare nu e loc, Mai în jos înspre Pleșești, Nici un loc nu mai găsești! Referință Bibliografică: TAIE, TAIE, NENEA NAE! / Mihai Leonte : Confluențe
TAIE, TAIE, NENEA NAE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362236_a_363565]
-
dragoste nu aș avea, Nu-mi folosește la nimic ! Ea, e-ndelung de răbdătoare, E plină de bunătate și nu-i deloc lăudătoare ! Nu pizmuiește, nu e mândră, nu e deloc necuviincioasă Nu caută folosul ei și niciodat ' nu-i mânioasă ! Nu caută nelegiuiri, nu se gândește la ce-i rău, Nu se umflă cu mândrie, nu caută folosul său ! Se bucură de Adevăr, acoperă, nădăjduiește, Suferă, însă și crede (totul !) pentru că, iubește ! Acum, cunoaștem doar în parte și doar în
VEȘNICIA DRAGOSTEI ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377810_a_379139]
-
o complexiune destul de pacinică: se conspiră pentru a esclude pe Austria și pe Germania de la Dunărea de Sus și de la cea de Jos. O asemenea nedreptate nu e de-nțeles. De aceea oficioșii, sânt sau se prefac a fi foarte mânioși. Marile puteri nefiind simțitoare pentru intimidări, presa vieneză se aruncă asupra Principatelor dunărene și propune a le face să pleznească daca ar încerca cumva de-a nu voi să se lase mâncate. Alternativa e ademenitoare. Închipuiți-vă numai! Aceste mici
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
că n-a murit nimeni (în afară de cel mușcat, na). Și mai ales nu s-a aruncat cu pietre. În cine? Pentru că, tot cam o dată cu momentul maidanezului antinipon, în alt cotlon al pămîntului nu exagerat de departe s-a consumat un mînios bombardament cu pietre (din caldarîm? din buzunare?) în care au mai și murit cîte unu, doi. În cine ținteau halebardierii fără halebardă? Păi, în niște arătoase clădiri ale unor arătoase ambasade, ale unor arătoase state extrem occidentale, nesăbuite în a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mor Robert Burns; James Macpherson; Thomas Reid. ◊1797 [vîrstă: 39 ani] Sînt publicate gravurile pentru Night Thoughts / Cugetări nocturne de Edward Young. *1797 În aprilie au loc răzmerite în flotă britanică (la Spithead și la Nore). ¶ Un grup de englezi mînioși atacă o multime care se adunase la Birmingham pentru a celebra căderea Bastiliei; apoi grupul da foc unei biserici și casei lui Joseph Priestley (laboratorul și lucrările sale științifice sînt distruse; ulterior, Priestley se va decide să emigreze împreună cu familia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aflați în suferință, 405 Și ale prevederii legi să le grăiești pribeagului rătăcitor, Si croncănitul corbului ce flămînzește în iarna să-l asculți Cînd sîngele cel roșu umplut este cu vin și măduva din miei. E lesne ca să rîzi la mînioase elemente, Să auzi cîinele lătrînd la ușa-nzăpezită, si bivolul în zahana mugind; 410 Să vezi un zeu pe fiecare vînt și-o binecuvîntare pe-orice vijelie; Să auzi șoapte de iubire în tunătorul vifor ce-a dúșmanului casă o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
peste-a' lui Tharmas valuri; fiindu-i milă, Tharmas își stavili Valurile, 50 Căci Enitharmon din răsputeri țipắ, plîngînd: "O, dulcea mea lume, De Arhitectul cel divin zidita, a cărui dragoste pentru Los și Enitharmon În grab' ai răsturnat-o mînios, nesuferite Demon!" "Ce Arhitect Suprem" zise Tharmas, "se-ncúmetă să-mi stăpînească voia? Fiindcă dacă vreau, tulbur aceste ape. De vreau, în pace ele dorm 55 Sub încruntarea-mi aprigă; voia îmi va fi Pravila". Așa zicînd, pe luminoasă Enitharmon răpit-o-a-ntr-un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Scoțînd teribile scîntei din lanțurile lor de-aramă; cumplit leii săi Urlă în hrubele ce ard; tigrii săi hoinăresc în fumurile revărsînde 10 Prin codri-ai suferinței; și a dreptății cumpănă de diamant Arzînd într-ale indurării cándele ce-s mînioase, se varsă-n rîuri. Sfîntul ulei190 se mînie prin toate hrubele de stîncă; sălbatice văpăi Pe rîuri și pe stînci dansează; vuind și beți de furie Plugul vremurilor și grapa cea de aur191 cu greu drum își croiesc prin cîmpuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de lacrimi. Los ședea-n Golgonooza, în Poarta lui Luban acolo unde Multe încăperi el înălțase în locul unde Tainicul copac ramuri dădea, 435 Unde Spectralii morți se jeluie; și astfel suspinînd vorbi lui Enitharmon: "Dulce-ncîntare-a Oamenilor, Enitharmon, umbros refugiu în fața mîniosului război, Dulce răspas e sînul tău cel diafan 215 sufletelor care plîng Ale acelor victime sărmane ale bătăliei; acolo ele dorm în întuneric fericit; Din viața noastră se hranesc; noi sîntem victimele lor. Simt 440 Groaznică dorința să plăsmuiesc chipuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
văzută, întinsă-n lung sau lat, Acestfel se Schimbă Femeiasca Umbră în Război spre desfătarea-i, Urlînd nemulțumită, neagră și grea, scoțînd răsunete de fiara, 225 Prin mlaștini drum făcîndu-și anevoie printre înnoroite buruieni, jelindu-se, Ca să-l însele pe mîniosul Tharmas, să-i potolească sufletul cel furios, Si sa ii curme zborul pentru că Urizen să poată să trăiască, desi îndurerat. El spuse: "Ești luminoasă Enion? s-a reîntors umbră speranței?" Iar ea zise: "Tharmas, sînt Vala, fie-ți binecuvîntat neprihănitul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Moloh cel nerăbdător. Trimisu-l-au pe Elohim 291, care-l crea pe-Adam Pentru-a muri pentru Satan. Adam nu voi, dar fu silit să moară Prin artele Satanei. Apoi Cei Veșnici pe Șadai 292 trimiseră. 400 Șadai fu mînios. Se pogori Pahad. Pahad fost-a-ngrozit. Și pe Iehova l-au trimis apoi, care-și întinse mîna cea leproasa spre Vecie. Apoi Iisus venit-a și nesilit Muri sub Tirța și Rahab. Tu esti Rahab aceea. Iată mormîntul! ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
minunea; răcnind în existență-ngrozitoare, Legați (sînt) cerbul cel sălbatic și cu calul: iată Regele Mîndriei! 450 Adese Ochiul sau țîșnește din Abis intru tărîmurile Veșnicei sale zile, și amintirea se sforțează să-l facă mai îndurător. Apoi plîngînd coboară mînios, silind în furia-i pe toate cîte sînt De a sa voie să asculte; și-acum zadarnic áflă Că omenescul chip nu din puterea sa l-a înălțat 455 Și nici din voia-i datu-și-a Legile în vremurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dumnezeu [vezi infra notă despre Molech (VIII, 396)]; la religia lui Elohim al treilea Ochi al lui Dumnezeu [cultul Dumnezeului dreptății; vezi infra notă despre Elohim, (VIII, 397)]; la religia lui Șadai al patrulea Ochi al lui Dumnezeu [cultul Dumnezeului mînios, vezi infra notă despre Elohim (VIII, 397)]; la religia lui Pahad al cincilea Ochi al lui Dumnezeu (cultul Dumnezeului groazei); la religia lui Iehova al șaselea Ochi al lui Dumnezeu (cultul Dumnezeului milei); și, în final, la creștinism, religia altruista
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
au dezvoltat ca moduri de comunicare majore. Pentru cei care munceau, aflați În situația de a se diferenția de vecinii lor Înstăriți, dramatizarea străzii putea articula pretențiile la un statut respectabil. În vremurile dificile, marșurile pe străzi puteau arăta contestarea mânioasă a ordinii sociale. Pentru cei săraci, pentru imigranți, pentru muncitorii marginalizați, performanțele stradale erau rituri ale solidarității locale. Ele puteau fi folosite și pentru a construi imagini ale unei ordini sociale alternative. Clasele Înstărite foloseau dramatizarea străzii În moduri variate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
disponibile la locul de muncă, dar această abordare neprotocolară de identificare a factorilor întăritori le induce angajaților speranța că vor fi îndeplinite. În consecință, atunci când ceea ce solicită ei nu le va fi pus la dispoziție, vor fi dezamăgiți și chiar mânioși. Din aceste motive, nu este bine ca mai întâi să întrebați care sunt factorii întăritori. Mai curând, după ce ați încercat ceva, întrebați angajații dacă le-a plăcut ceea ce ați făcut. Acum au un punct de referință în funcție de care să poată
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
pădurilor făceau prezența omului de neconceput. Și vidul acela, brusc, dădea într-o îmbulzeală sălbatică de țărani care frământau malul clisos al unui fluviu umflat de ploile de toamnă. Da, Charlotte a văzut și asta. I-a văzut pe țăranii mânioși care, cu niște prăjini lungi, împingeau o barjă de unde urca o tânguire interminabilă. Se vedeau niște siluete care, de pe marginea ei, își întindeau spre mal mâinile descărnate. Erau bolnavii de tifos, părăsiți, pe care îi ducea apa, în cimitirul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
saci cu grâu, o putină cu miere, patru dovleci enormi și mai multe coșuri cu legume, cu fasole, cu mere. Într-un colț, au zărit o jumătate de duzină de găini cu labele legate; în mijlocul lor, un cocoș arunca priviri mânioase și jignite. - Am să usuc, totuși, câteva mănunchiuri de ierburi, a spus Albertine, reușind, în sfârșit, să-și dezlipească privirea de la toată comoara aceea. Nu se știe niciodată... Doi ani după aceea a murit. Era într-o seară de august
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
grăbit să-și șteargă sclipirile acelea cu mâneca. „Ah, fumul ăsta!”, a mormăit el clipind din ochi și, fără să mă privească, s-a întors în barcă. Acolo, împingându-și picioarele înghețate spre jăratic, m-a întrebat cu o insistență mânioasă: - Și după aceea? L-au ucis pe băiatul acela, așa-i? Luat din scurt și negăsind în amintirile mele nici o lămurire despre asta, am răspuns printr-o bâlbâială ezitantă: - Păi... De fapt, nu știu exact... - Cum nu știi? Doar mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fie mai fizică - gât tăiat, val de sânge care să îmbibe nisipul. Hangerul pe care îl caută a lunecat de cealaltă parte, când, mai înainte, cu pulpanele veșmântului său lung desfăcute larg, se zbătea pe trupul strivit... Trage de brâu mânios, aruncând priviri pline de ură spre chipul împietrit al femeii. Brusc, aude un nechezat. Se întoarce. Tovarășii lui galopează deja departe, siluetele lor, pe culmea unei coaste, se profilează clar pe fundalul cerului. Se simte dintr-o dată ciudat de singur
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Și, pe urmă, seara, când am terminat cu nemții, am coborât spre Volga. Și acolo, cum să vă spun...” Dimineața, când am ieșit, am trecut pe lângă izba mare și neagră. Era deja animată de o zumzăială compactă. Se auzea sfârâitul mânios al uleiului într-o tigaie, duetul feminin și masculin dintr-o ceartă, amestecul de voci și de muzică de la mai multe radiouri... I-am aruncat o privire Charlottei, ridicând din sprâncene cu o strâmbătură batjocoritoare. Ea a ghicit fără efort
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]