1,030 matches
-
Cum m-așteptați la poartă. Cu dosul mâinii , lacrimi șterg, Și tristă îmi dau seama. C-oricât de mult aș vrea să merg Spre voi, totu-i degeaba. Urc prispa casei voastre dragi Și lutul se sfărâmă, Privesc pereții scorojiți, Mânjiți cu var și humă. Ferestrele ca doi ochi triști, Mă tot privesc cu lacrimi, S-au tot uscat de dorul meu Pe ei și ploi, și patimi. Ușița se deschide greu, Și-ncet pătrund în casă, E-o liniște ca
MĂ-NTORC ÎN TRECUT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366375_a_367704]
-
ușor pe pulpe, spre îmbinarea feselor, unde, sub imbolduri perverse, pretextam că și pe acolo se poate să pătrundă razele soarelui, când se va bronza în barcă. Se relaxase cu totul sub mâinile mele, tresărind ușor când, „involuntar”, scăpam mâinile mânjite cu cremă prin zonele ascunse luminii soarelui, dând liber instinctului de mascul aflat în călduri, și la propriu, și la figurat. Ca răspuns, mâna ei a alunecat peste pulpa piciorului meu, apoi m-a luat pe după gât și m-a
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
lor viscerală, prelinsă ca un venin de șarpe și le-au frânt primăvara tinereții, le-au ferecat vara împlinirilor vocaționale în zărci și casimci, le-au năpăstuit toamna doldora de roadele înțelepciunii între furtunile Bărăganului și stepele încremenite ale Siberiei, mânjind cu denigrările mârșavei lor mișelii, neaua iernii ninsă ca prolog al viitorului de pe frunțile străluminate de aura eroic-mucenicească. Dacă boierimea locală basarabeană s-a calicit cu poporul și s-a căciulit mai mult cu muscalii, ca pe vremuri cu fanarioții
BASARABIA-MIREASA MARTIRĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366108_a_367437]
-
le taie capetele, iar alții în urma lor le străpung inimile cu țepușele. În cele din urmă vampirii sunt răpuși. Oștenii îi aruncă în coșciuge și îi acoperă cu pământ. Odată treaba terminată vânătorii se privesc unii pe alții cum sunt mânjiți de sângele împroșcat de la vampiri. CĂPITANUL SASU:Să căutăm un izvor să ne spălăm. Oștenii încalecă și se pierd în pădure. INT. / SALONUL DIN CONAC / ZI În interior, în salonul de oaspeți, pătrunde căpitanul Arnăutu. Boier Ciocoiu îl întâmpină cu
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
corturi unde se droghează și se face sex și unde se pune la cale răsturnarea noului regim...Președintele țării se indignează: băăăă, trebuie să facă cineva ordine! Tot minerii, ei, săracii, să vină să facă ordine! Să plece din șut, mânjiți pe ochi cu praf de cărbune să se urce în trenuri și-n autobuze și să vină la București...Securitatea îi va ajuta, le va da adrese, fotografii cu capii, îi va conduce la domiciliile lor și le va administra
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CIOBURI DE IUBIRE Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1007 din 03 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului sufletul meu e norul spart de vântul amăgirii interioare și exterioare în valuri de cioburi mânjit de sângele inimii fracturate meteorice cioburi aleargă fluviu prin vene căutându-se repliindu-se în iubire Referință Bibliografică: CIOBURI DE IUBIRE / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1007, Anul III, 03 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
CIOBURI DE IUBIRE de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352343_a_353672]
-
lui se cuibărise umbra, Chiar renii se temeau să dea târcoale, El, Lupul Alb, pe țancurile goale, Privea tăcut, spre depărtare, tundra. Pierea lumina'n cergi de întuneric ... Tălăzuiau doar gloate disperate, Lăsând în urmă, în cenusă, sate Și fum mânjind un orizont asferic. Zorind spre moarte, i-au uitat povața Și'n goana spre nimic pierdut-au urma Păstorului nebun, imploră turma Descântul lui să readucă viața. - E noapte-n voi! V-ați lepădat credința! Nu'i leac în cer
LUPUL ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352597_a_353926]
-
dușmani! Nici Țara nu-ți e unită, nici tu fericit, nu ești Plâng de-atâta-amărăciune, și te iert, de mă urăști! Chiar, cum mulți pe Eminescu, ai dreptul să mă urăști, căci, ca el scriu ADEVĂRUL, luminând, dintre povești. Nu-ți mânjesc literatura, cu „nevoi” ce au cei „mari”, azi Brânză, ieri Maiorescu, hoți, spioni, ziși demnitari. Proști ne știi... cât avem viață. Morți: Luceferi, țara-ți are! Culpa mea-i român-copile, și smerit îți cer IERTARE! IUBIȚI-I PE COPIII ROMÂNIEI
SĂ MĂ IERŢI, AŞ VREA, ROMÂNE! (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 65 din 06 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350482_a_351811]
-
din farmecul culegerilor, crestomatiilor, florilegiilor de altădată s-a pierdut. Aproape că-mi vine să mă adresez, copleșit de nostalgie că Eminescu în Epigonii, predecesorilor noștri: „Voi, pierduți în gânduri sânte, convorbeați cu idealuri;/ Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri”. Daniel Ioniță este unul dintre ultimii romantici ai îndeletnicirii de antologator. Stabilit în Australia, la Sydney și având altă profesie decât aceea de literat, el a continuat să citească, totuși, de-a lungul anilor, poezie românească, așa cum
POEZIA DATĂ ÎN DAR de ALEX ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351361_a_352690]
-
nu puteau să doarmă, de multe ori nu stiiau ce se întâmplă... iar, cum nemții rămași în sat, gospodării adică se trezeau dis-de-dimineață, unii dintre ei vedeau căruțele cum se întorceau goale la primele ore ale zilei, dar cum erau mânjite de sânge; oare unde îi duceau? Doamne, când îmi amintesc acum...omorau cu sutele, miile din bieții flăcăi frumoși! Iar omu asta, român fiind, păzea acolo la ruși, sau nu știu ce hram mai purta cu rușii, da am auzit eu că
INTERVIU ANIVERSAR CU O DOAMNA NESTIUTA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350857_a_352186]
-
altul moare de foame!” Sfântul Ioan adresează aceleași reproșuri ascultătorilor săi: „Vreți să reducem atacul împotriva celora care caută slava deșartă în practica milosteniei? Din partea mea, se poate consimți cu ușurință: iubesc enorm acest gest și sufăr atunci când îl văd mânjit de slava deșartă care, la fel ca o doică semănând corupția, îi pune obstacole în cale fetei cu sânge regal. Dorința de a fi văzut este un rău în orice circumstanțe, dar mai ales atunci când aduce pomană. În cazul acesta
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
lui nu mai trebuie să fie justificată. Ce multe idile ascunse după acestă cumplită și stupidă părere ascund drame! „Ți-am dat tinerețea mea cu toate iluziile și speranțele încăpute-n crezuta dragoste a noastră. Degeaba, fiindcă ele au fost mânjite cu rugăciuni etilice, iertări simulate reproșuri închipuite de minți bolnave, cu vini imaginare, cu palme și tot felul de brutalități. Să te bucuri de infidelitatea bărbatului tău, în speranța că scapi de violența lui”... De umilințele la care te supune
DESPRE O CARTE... de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354950_a_356279]
-
m-alinți, îmi e atât de bine. Îmi place cearta de dragul împăcării, Scrutatul din priviri, blândețea revederii. Îmi place să mă ții în brațe lângă tine, Și șoaptele de taină pline. Îmi place să-mi lași semne să pășesc Și mânjii să ți-i îmblânzesc. Îmi place să îți suflu în aripi să zbori, M-aș înălța cu tine pân’ la nori. Îmi place nemăsurata tandrețe, Îngerii vin să mă răsfețe. Îmi place... Îmi placi. Cuvintele din tăceri Nu-ți mai
O NOUĂ DIMINEAŢĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354979_a_356308]
-
mulți și umili, comentariul webistic corosiv, depărtându-se toți fără motiv încă și mai mult de nenorocitul de norod, când internautul consumator are oricum, ca-n Piața Universității 1990, în read-only memory flerul ratonului de a naviga fără a se mânji printre provocatorii de profesie, evazioniști financiar neplătind tonomatul sconcs sau samsar impozit pentru simbrie, cărora noi trebuie să opunem acum, pe bază de liste de cărți bune, postaci de profesie, culți, culți de tot. (Va urma) Camelian PROPINAȚIU http://www
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
la străini.... Românie crâng bogat, Arborii ți i-au tăiat Și te-au smuls din rădăcini Să te vândă la străini... Românie gem și gemi De durere și blestem Pe păcatul hramului Și blestemul neamului... Românie rai ciuntit, Ți-au mânjit și țe-au pocit Chipul mândru românesc Cu catranul țigănesc... Românie duc și duci Greu suspin pe două cruci În trupul cristoșilor Celor două țări surori... Românie trist pământ, Ți-au luat ce ai mai sfânt: Copiii de la părinți Și credința
ROMÂNIE PLÂNG ŞI PLÂNGI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355135_a_356464]
-
și a zidit rușinea trădărilor. Magia naturii renăscute într-o altă primăvară, țese pe pânza sufletelor creștine credința aproape stinsă a unui neam ciopârțit și dezbinat, pictându-i legendele în culori vii, înălțând către imensul albastru mândria colbuită și speranțele mânjite de sânge. Pe un petec de cer, sub un mănunchi de stele, suflete surori se regăsesc venite din depărtări și cântă despre Învierea Celui Zidit în muntele tainic, care luptă să doboare zidurile dezbinării de neam. Referință Bibliografică: Să ne
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
Însă, avântul ținu puține zile, până m-am lămurit cât de ridicole erau toate acele îndeletniciri care mi s-au impus. De atunci am început să șterg husele și obiectivele lunetelor rar de tot - când îmi dădeam seama că-mi mânjesc hainele din cauza lor, iar buruienile din curte preferam să le biciuiesc cu un băț - retezând vârfurile mai răsărite ale pălămidelor, doar atunci când îmi venea cheful. Nici în privința meseriei mele nu puteam să mă declar întru totul mulțumit: aveam obligația să
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
din care ea evadase sau din care fusese ,,extrasă”, era încă zi plină, era amiază, cu arșiță trasă în aparate sofisticate de climatizare, caniculă purtată direct dintre ciulinii bărăganelor de odinioară. Dincoace, în vagonul de lemn vechi, lumina Lunii pline mânjea noaptea ca pe o ciozvârtă de carne crudă, vopsea în roșu de lupanar fețele celor două făpturi - una ca și bătrână și cu aur cât să astupe cu el o fântână; cealaltă încă în putere, dar ... fără dorințe strict personale
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
afară cu zbuciumul din mine înțeles căci eu nu mă bat cu tine - timpule - mă oropsesti zidule - e oare vis sau e destin în oboseala voastră languroasă și vicleană - nu fi perfidă - oare de ce - de ce ți-e dat să fi mînjită de acel detestat - alungat fior al vieții plin de suspine și neguri și cum mai curg nervii prin vine de mine - o fi blestem - . Mă poți pricepe oare tu făptura mea divină - mi-e frică - și pînă acum mi-a
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
pentru acela care are o gândire proprie, sub imperiul manifestării legii junglei, adică a aceleia ce devastează tot... mai ales acolo unde acționează invidia, pentru că nu mulți pot să iubească și să fie iubiți, ori atunci apare tendința de a mânji. Acționează așa-zisa gândirea a mulțimilor (vezi "Reprezentările mulțimilor"- de Gustave Le Bon), ce poate duce la a ghilotina doi îndrăgostiți din motive știute numai de ele. Mulțimile sunt eterogene și gândesc precum eschimoși, ce găsesc reprezentări la nivelul lor
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
lor comun, de unde fac numai asociații simple, spre exemplu: dacă sticla element transparent asemeni gheții, care se topește în gură, așa și prima ar trebuie să se topească..:)) Însă, pentru întreg nu prea există influențe negative, doar dacă l-ar mânji și pe el și l-ar duce la spânzurătoare.. Întregul, adică o gândire întreagă, completă, fiind deja 'umplută' nu i se mai adaugă instantaneu alte păreri străine de sine, așa cum se întâmplă unei mentalități ce nu are prea multe păreri
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
dau seama că, orice ar face, pecetea li s-a pus definitiv pe frunte oriunde ar ieși în lume? Până vor muri nu le va mai tihni nici traiul în vilele cu șpagă în temelie, nici mersul cu mașinile luxoase mânjite de hoțiile făcute! Pentru că totul se plătește! Așa e programul biblic (sic!). Altul nu există! Vor fi priviți tot timpul ca niște ploșnițe urât mirositoare, care au distrus societatea românească și fibra morală a poporului român. P.S. Antenele știau demult
TABLETA DE WEEKEND (142): ŞI DĂ-I ŞI LUPTĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370678_a_372007]
-
cu gândul să ajungă în satul lui, la părinți; pe drum s-a întâlnit cu șătrarii lui Ilarion», a fost primit / salvat în șatră; «vreo două săptămâni Gavrea a stat în șatră; și-a pus haine zdrențuite, iar Ilarion îi mânjea fața cu funingine în fiecare dimineață, să pară țigan, și-l sfătuia să-și pună paie în opinci, ca să-i fie cald» (p. 20 sq.). Nebănuind sadismul minciunii președintelui de colhoz, Gavrea - în primul rând, pentru că îl considera „vechi tovarăș
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
nu ești decât un jăratic care se stinge când vine frigul, o ușă rău închisă, care nu stăvilește nici vântul, nici gerul, un palat care-și strivește războinicii ce-l apără, un elefant care-și smulge învelișul, ești păcura care mânjește pe omul ce-o duce, burduful care se varsă peste omul ce-l poartă, calcarul care face să se fărâmițeze zidul de piatră, berbecele de asediu care pustiește țara dușmană, încălțarea care rănește piciorul celui ce-o poartă! Care-i
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]