1,063 matches
-
văd că n-am pe cine. Deși, noi suntem cu ochii pe chioșcul tău. Este cel mai sigur și sperăm să colaborezi. Hai, îți dau voie s-o întrebi pe șefa! A plecat cam acru, însă, în ușa magazinului a mârâit: --Auzi, nea Moto, să nu întârzâi cu răspunsul, că noi ne grăbim! După ce s-a văicărit la Firuța, aceasta a început să tremure și să plângă cu hohote: --Trică, Trică, nu se mai poate trăi, Trică! Vindem urgent magazinul! Ăștia
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
o pisică jucăușă, un șoarece, după ușă... Ea, felină, delicată, se alintă-n grații scăldată, miorlăie și se răsfață n-are nicio grijă-n viață. El - o latră hămăind- oare ce-o mai fi dorind? și închis în curtea mică, mârâie către pisică. Ea pe garduri se cocoață chiar pe poartă, vizavi, parc-ar vrea să îl provoace, oare cine poate ști? El se dă dulău de curte, casa zice c-o păzește, asta, patru anotimpuri, chiar de iarna-l troienește
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
fiind probabil una din moștenirile culturale ancestrale. Ca să nu ne muște, le aruncăm câte un pachet de țigări pe care-l înhață repede, însă nu suficient de abil pentru a nu fi observați de baci care ridică o sprânceană și mârâie. Supușii îi predau captura și pacea se așterne din nou pe pământul stânei. În plin extaz de generozitate baciul ne îmbrățișează, prilej cu care constatăm că sub muntele de blană se mai află un cuțit mare, o toporișcă și un
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
ei înainte de a-i prinde baciul cu bunuri nedeclarate asupra lor. Adi, expansiv și complet adaptat situației, mănâncă în stilul casei și, imprudent, trage, din când în când, câte un gât din sticla baciului ceea ce îl face pe acesta să mârâie. De altfel nu se petrec decât două astfel de situații deoarece, în scurt timp, foarte hotărât, omul își ia sticla și o bagă sub suman. Către sfârșitul festinului în cadrul intrării în groapă își fac apariția aschimodiile cu bască, de data
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
îi sufla în ureche despre asocierea ei tacită cu Babacul, doar îi auzise cum se-nțelegeau ieri tot într-o discuție despre... nu mai știa nici el despre ce... N-apucă să-și ducă gândul până la capăt, că-l auzi mârâind pe Babacul: -Ia vezi, nu mă mai persifla și tu! se adresă tot către Miramoț. Răsteala acestuia îi zdruncină ceva din cele presupuse despre cei doi. Totuși, credința lui Papa era că se afla angajat singur în dispută și nesusținut
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
și sinucigașii din mine sunt sus pe stâlpi, sus. Ssst, tăcere! azi e noaptea nopților, ssst tăcere! Lăeții cu turmele lor trec calmi și calzi pe alee sunt brazi și lumea-i ascunsă în cripte ssst, tăcere! În balonul orașului mârâie vântul Închis și tăcut balonul se sparge, toți hoții se aruncă și fură cu toții toți vagabonzii își smulg ochii și-și întorc șepcile, sinucigașii, otrăvurile, stâlpii, etajele, sforile și săpunurile, cuțitele, apele, farmaciile sunt sparte, lumea umblă nebună se zbat
DE GHERASIM LUCA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344150_a_345479]
-
sparge, toți hoții se aruncă și fură cu toții toți vagabonzii își smulg ochii și-și întorc șepcile, sinucigașii, otrăvurile, stâlpii, etajele, sforile și săpunurile, cuțitele, apele, farmaciile sunt sparte, lumea umblă nebună se zbat și se bat se mușcă și mârâie Numai lăeții sunt domnii pământului și umblă cu turmele calzi cu pletele... Referință Bibliografică: Kola e rătăθar/ Ăia din noapte - de Gherasim Luca / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2231, Anul VII, 08 februarie 2017. Drepturi de
DE GHERASIM LUCA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344150_a_345479]
-
pasă mie de dobitocul de Costi? Ce mă fac eu? --De ce transpiri așa, Zamfirescule? râse Pleșcan. Parcă te-a băgat Trache la cuptor, că i-am ronțăit toată mașina și nu mai are ce pune pe masă. --Du-te în...mârâi mărunțel din buze Zamfirescu, care era tot mai disperat. Ce...mă...fac?.. Aceasta este întrebarea! Dar, n-a mai făcut el d-astea și coana Mărioara l-a scos de fiecare dată din rahat? Ea, sărmana, este îngerul ei salvator
TRANDAFIRUL SIRENEI-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377495_a_378824]
-
nervos o nouă țigară, privind încruntat pe cei doi brancardieri care cărau cu greu sacul în care se afla cadavrul. Echipa criminalistică nu a găsit, nici de data asta, vreun semn care să indice pe prezumtivul criminal. - Niște începători incompetenți, mârâi printre dinți comisarul, mutând nervos țigara cu limba dintr-o parte în alta a gurii. Un inspector de poliție tânăr, foarte roșu la față, se apropie de comisar și-i spuse cu o voce tremurândă: - Am trecut la interogarea proprietarilor
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
inspector de poliție tânăr, foarte roșu la față, se apropie de comisar și-i spuse cu o voce tremurândă: - Am trecut la interogarea proprietarilor de apartamente din apropiere ! Sperăm ca cineva să fi auzit sau să fi văzut ceva ! - Mda..., mârâi din nou comisarul, convins de inutilitatea acțiunii. Lumea în România este fricoasă, majoritatea se bazează pe principiul „nu am văzut nimic și nu mă bag”. „Lașitate românească” - gândi trist comisarul, în timp ce se îndrepta către mașina de serviciu, pentru a se
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
observa strada prin videocamera de la poartă și l-a văzut trecând. Atunci, fără ezitare a pus în funcțiune microfonul sau cum naibii se numește mecanismul acela al său ce imită lătratul de câini și alte grozăvenii și au început să mârâie și să-l latre pe bietul om și pe câinele său, o haită fioroasă de dulăi, din microfon. Efectul a fost mai tare decât la mine, cu castronul de legume. Cățelul s-a speriat rău și a început șă latre
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ILUZIONISM Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Se mârâie, se latră ca javrele pe drum Și arătându-și colții, de os când simt miros, Ar vrea să fie primii "i-al meu ciolanu'-acum!" Și se reped să muște mai rău și mai vârtos. Când lupta este strânsă în
ILUZIONISM de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379367_a_380696]
-
a prins a răcni bătrânul tot bătând în alambic, împungând cu privirea întunericul pentru a ține numărătoarea lupilor: unu, doi, trei. Așezați pe labele de dinapoi, lupii așteaptă . Li se deslușesc coamele zburlite și colții. Scrie luna pe colții lor! Mârâie îndârjit. Câte unul îndrăznește să se apropie. Cu toporișca într-o mână, cu cealaltă bătând cu strășnicie în alambic, bătrânul merge pe lângă căruță chiuind, lăsându-se pe baza instinctului iepei. Parcă știind că puiul ei este în pericol, iapa ține
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
pot mânui toporișca, să vă îmbuibați din mânzoc fără trudă, fără luptă? Că nu oasele mele le vreți voi! S-au oprit și lupii. Nu dau semne că s-ar grăbi să atace, nici că ar dori să plece, doar mârâie la vorbele bătrânului. Bădia, mai mult decât îndârjirea lupilor, le simte rânjetul, parcă ar fi batjocoritor, parcă ar râde de neputința lui. Îi privește în ochi pe fiecare, își potrivește toporișca mai bine în mână: -Așșș! Mânca-v-aș sufletul
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
peste măsură, cum n-a fost el niciodată Și-a propus să se întoarcă-n acest loc și altădată. Alt cățel, cam deprimat, fără niciun chef de viață, Cu codița-ntre picioare, cap plecat, priviri de ghiață, Suspicios și arțăgos, mârâind nemulțumit, De îndată ce-a intrat în locașul amintit, Blana-i s-a zburlit pe spate, speriat de câinii care, Din oglinzi rânjeau perfid, răutăcioși, cu-nfiorare. Citește mai mult Auzind despre căsuța cu o mie de oglinzi, Un cățel, curios
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
zâmbit.Bucuros peste măsură, cum n-a fost el niciodatăși-a propus să se întoarcă-n acest loc și altădată.Alt cățel, cam deprimat, fără niciun chef de viață,Cu codița-ntre picioare, cap plecat, priviri de ghiață,Suspicios și arțăgos, mârâind nemulțumit,De îndată ce-a intrat în locașul amintit,Blana-i s-a zburlit pe spate, speriat de câinii care,Din oglinzi rânjeau perfid, răutăcioși, cu-nfiorare.... XXIII. CER DREPTUL LA IUBIRE, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1532
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
covrig, în bună înțelegere cu o altă ființă - o pisică, pe un țol de cârpă așezat cu grijă în fața pragului. La o primă bătaie în ușă, nimic. Nu se aude nicio voce, niciun zgomot. Doar cățelul, ridicând-și alene capul, mârâie plictisit dezgolindu-și, fără prea mare interes, un colț îmbătrânit în gura-i știrbă. Vizibil deranjat de vizită, cu coada între picioare, pleacă lăsăndu-mi cale liberă. Pisica îmi adulmecă vicleană picioarele, ridicăndu-se pe ele mieunând, cu dorința vizibilă de a
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
Valea Troienelor. - Așa... răsuflă Iarna. Să fie fericiți! - Numai că... murmură maestrul... - Ce mormăi? Se răsti Iarna. Ce... numai că?... - Păi... au scăpat câțiva. Au spus la alții... ăia... altora... Și uite-așa! Acum toți cârtesc. - Ce fac? - Cârtesc! Adică... mârâie... - Mârâiee? țipă împărăteasa, ridicându-se turbată. Așa stau lucrurile? Începu să alerge agitată de colo-colo, urlând: - Ce-și închipuie supușii mei că îmi risipesc diamantele pe ei pentru că sunt frumoși? I-am izbăvit de noroiul și murdăriile Toamnei. Mi-am
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
am poleit casele și le-am pus ciucuri de cristal la uși, flori de argint la ferestre. Mi-am aruncat blănurile pe semănăturile lor. Da’, câte nu le-am făcut? Numai să fie fericiți! Și acum? Lacomii! Nărozii mei cârtesc? Mârâie? - Majestate, bâigui maestrul Negru-Cioară, zic că slujitorii Măriei Tale își fac de cap. - Cum își fac de cap? se încruntă împărăteasa, urcându-se din nou pe tron. - Spun că le strică gospodăriile și le prăpădesc averile. Vor să vină cu
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
stands în the trough his hooves have made head bowed, silenced. EXISTĂ UN CUVÂNT PENTRU ASTA Cuvintele așteptau zăboveau așa că tu să poți culege unul din aer, sa il plasezi, așa sa il învârtești în gură sa il scuipi, îl mârâi, îl cânți, îl zâmbești. Trebuie să fie un cuvânt pentru asta pentru zborul învolburat ca al graurilor care nu se vor liniști. Un nume pentru acel spațiu liber atunci când te-ai strecurat în el, a fost chiar acolo și acum
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de MANDY PENTECOST în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374873_a_376202]
-
mănâncă ce i-o fi pregătit muierea că e vineri și nu gătește de dulce. Cred că niscai zacuscă de vinete sau ce-o fi prin cămară. În timp ce el medita la cum să-și bucure papilele gustative, Grivei începe să mârâie și când se uită cu atenție printre copaci mai departe, vede două femei, pe Lenuța lui Nicu tâmplaru și pe Viorica lui Gojgărete. Ieșiseră și ele în pădure după ghebe. Câinele a început să latre și femeile se apropie. -Bună
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
IV. ELOGIU DESPRE EXCELENT!, de Mihaela Doina Dimitriu, publicat în Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017. Singurătatea mea-i ca o pralină. Străzile au aromă de jeleu. Semafoarele au miros iaurtic. E o noapte cu mult sarcasm, tendoanele primăvăratice mârâie. Înaintez prin laptele urban. Cearcănele lunii fac țăndări inimile rebele. Tunetele trag fermoarele temătorilor. Florăriile mi se par niște nave spațiale ce claustrează holocaustic gingășia și parfumul terestru. Simt coroanele cu flori artificiale cum îmi behăie prin mărțișor. Simt sicriele
MIHAELA DOINA DIMITRIU [Corola-blog/BlogPost/372392_a_373721]
-
berze zărite în cuibul avataric, simt cum îmi tamponează discursurile într-o manieră sublimă, ... Citește mai mult Singurătatea mea-i ca o pralină. Străzile au aromă de jeleu. Semafoarele au miros iaurtic. E o noapte cu mult sarcasm, tendoanele primăvăratice mârâie. Înaintez prin laptele urban. Cearcănele lunii fac țăndări inimile rebele. Tunetele trag fermoarele temătorilor. Florăriile mi se par niște nave spațiale ce claustrează holocaustic gingășia și parfumul terestru. Simt coroanele cu flori artificiale cum îmi behăie prin mărțișor. Simt sicriele
MIHAELA DOINA DIMITRIU [Corola-blog/BlogPost/372392_a_373721]
-
EXCELENT! Autor: Mihaela Doina Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017 Toate Articolele Autorului Singurătatea mea-i ca o pralină. Străzile au aromă de jeleu. Semafoarele au miros iaurtic. E o noapte cu mult sarcasm, tendoanele primăvăratice mârâie. Înaintez prin laptele urban. Cearcănele lunii fac țăndări inimile rebele. Tunetele trag fermoarele temătorilor. Florăriile mi se par niște nave spațiale ce claustrează holocaustic gingășia și parfumul terestru. Simt coroanele cu flori artificiale cum îmi behăie prin mărțișor. Simt sicriele
ELOGIU DESPRE EXCELENT! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372388_a_373717]