1,078 matches
-
nu înseamnă a spune ceva despre tigrii domestici, ci a spune că acești tigrii există. Profesorul G.E. Moore 199 subliniase această diferență între existență și o proprietate precum proprietatea de a fi "domestic"; iar o propoziție precum "anumiți tigrii nu mârâie" are un sens clar pentru noi dar o propoziție precum "anumiți tigrii domestici nu există" nu are un înțeles clar. Verbul "a exista" ne conduce spre lumea pur conceptuală 200. Prin teoriile sale Russell își pune problema dacă construcția "acel
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de seamă Când o fi să fie ca scândura să simtă datoria (Aduce din gunoi o scândură, și își prelucrează cu ea căpățâna. În timpul ăsta râde, până când în cele din urmă scândura se rupe; apoi începe să se jeluiască, să mârâie și să se zvârcolească) Iată că iar se tânguie vocea botului de câine Înăuntru Fără să gâlgâie, Și trebuie să mă gândesc la toate unul ca mine... Și pe toate trebuie să le asculte unul ca mine În fiecare zi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ouă, dar nici un ou Numai locțiitori de Conducători pe pământ Numai locțiitori ca o coajă de ou de Hitler Cum câinele ( Câinele scâncește de-o bună vreme în spatele scenei) Câinele este un reprezentant al excrementelor Rolfi (se aude cum câinele mârâie furios și se zbate în lanț) Sepp cel turbat îți aduce o mâncare (scoate din cada cu sânge un ficat stricat) Am găsit un ficat spurcat Mereu vreau să-ți vând vita împuțină și putrezindă Dar Femeia mă îndoapă în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
care o poți o asemăna Cu propria durere nesfârșită care tocmai își dă duhul sub pământ O cărniță grasă! Că unuia i-a fost bătută în cuie pe cruce viața lui cea rea, Ha Rolfi Rahat de câine uitat, (câinele mârâie furios și se smucește în lanț) Că fiecare câine trebe că se numește Rolfi Chiar și când poate să scuipe din el pui. (mai cosește un pic) Am să-i înghit căpățâna din țâțâni mușcătorului ăstuia Un câine primește de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Patul tău e acum în pădure. Salteaua ta e mâncată de lupii care nu există. Salteaua ta e beată criță de la viața ta amețită. Lupii tăi și-au găsit patul morții pe salteaua-ți care nu mai există. SEPP BOTDEJIGODIE (mârâie și mai cosește un pic): Nu mai iese nici un fum prin coșul meu Nici un fum pentru ochiul deschis al pământului din casa mea. Casa mea a înghețat propriul stat Casa mea nu mai gătește nici un fel de carne. Nici o căldură
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Termină cu băutul Vânează somnul până când dai de el. SEPP BOTDEJIGODIE: Câinele merge în secret în el însuși Câinele e pentru mine Eu sunt împotriva lui Câinele e rânduit pentru carnea uitată Câinele înfulecă tot ce-i mort Rolfi ( Câinele mârâie amenințător) Laba javrei, cățelul Domnului (șchioapătă spre spatele scenei) Tu îmi vei mușca piciorul (câinele mușcă, Sepp strigă și râde) Înfometata Foame Omul care o face pentru nimic. Sfârșitul scenei 2 Scena a treia Sepp Botdejigodie stă pe scările dinspre
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în direcția câinelui) Rolfi, Vino aici Acu vine și voma mea pentru tine Și pe urmă vine haleala ta pentru mine Azi îmi scot la lumină limba roză din bot Mâine o să-mi rupi tu gâtul meu cel puturos (Câinele mârâie furios și se smucește în zgardă) Haaa Rolfi, Mâine o să te joci cu esofagul meu Și azi mă apasă mâinile războiului mondial Mă apasă Lumea și Războiul Și la sfârșit mâinile mele Așteaptă Mâinile ca să le terciuiască Haa (Șchioapătă în spatele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
greu) În fiecare om stă o rană grea, a lui și a propriului munte Dacă îi merge bine Arătura nu va mai fi vorbită Ce era cu arătura era o porcărie Asta iau cu mine în câine (câinele începe să mârâie și nu se mai oprește) Fiecare câine ar țara lui Lanțul e granița de la spate a împărăției Până acolo poate Rolfi să pută să se cace și să putrezească Nici un om nu poate să-l atace pe Rolfi fără să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cace și să putrezească Nici un om nu poate să-l atace pe Rolfi fără să fie halit Nu are nici un stăpân și este bineînțeles un câine plin de viață Rolfi este interzis în caz că e viața în primejdie. (râde) Rolfi (câinele mârâie și smucește în lanț) O durere ar mai fi trebuit să fie în tine Dar sunt obosit pe câinele pe împuțitul Câinele s-a preaprostit De la așteptarea în lanțul cu inele Acolo unde totul îi aparține da (râde) Acolo unde
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de Posibil Și acum cum vă e cheful puteți alege A râde, A plânge Totul va fi simplu Fără mine Și acum să mă înfulece câinele care mă pândește Gata Acum m-am înscris definitiv în digestia câinelui Rolfi (câinele mârâie și smucește de lanț) Acu a venit vremea, Lovitura și-a părăsit pumnul Și tot ce mai era pe la Sepp cel Împuțit și-a găsit o liniște ca o mulțumire liniștită. (Se grăbește către spatele scenei, câinele îl sfârtecă. La
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
priviri dure și supărăcioase, am trecut de tejghelele strălucitoare, de bucătăriile încinse și îmbâcsite cu mâncăruri care ar otrăvi până și o broască râioasă. Camioane mari duble treceau huruind spre Sepulveda, venind dinspre Ridge Route, pornind încet de la semafoare și mârâind ca leii de la grădina zoologică. Descrierea acestui peisaj transuman nu e chiar întâmplătoare. În capitolul anterior, Marlowe o vizitase pe Mavis Weld, actrița în ascensiune, iar confruntarea dintre ei se încheiase cu un dezastru. Acum, la adăpostul întunericului, Marlowe are
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
oaspeților, după ce se despărțise de ei ca și cum ar trebui să plece a doua zi. Acest dulău se culca liniștit ca și cum ar fi rămas acolo din întâmplare dar era dresat în așa fel încât de cum ridicai capul din pat începea să mârâie și să se repeadă să muște pe primul care ar fi vrut să iasă din pat. Și bieții oamenii rămâneau înspăimântați și înciudați, iar așa ceva trebuie neapărat evitat. Acest fel de zel care socotește că prin astfel de lucruri forțate
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
deloc joacă în Simetria lui Marin Sorescu, net superioară celeilalte. Ezitând între două drumuri, "unul la dreapta / Și altul la stânga / După toate regulile simetriei", cel pus să aleagă își clamează deruta: "Ciolanele mi s-au tocit de pietre, / Scârțâie și mârâie împotrivă-mi, / C-am ținut-o tot într-o greșeală... / Și iată, în fața mea iar se cască / Două ceruri: / Unul la dreapta, / Altul la stânga". Între bipolarități ca acestea, liberul arbitru e destinat aprioric tatonărilor. Obiectele dintr-o Viziune citadină se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se lipeau prea des de pahare, ca și cum răspunsurile ar fi trebuit să izvorască dintr-acolo. Pentru nomazi, era prima dată când spațiul public le reclama explicit expresia dorinței, dacă e să nu punem la socoteală și "ce vrei, mă?"-urile mârâite printre dinți rutinier și provocator. Dar a spune cine ești și ce vrei te pierde, într-un fel, odată cu reverberațiile vocii ce le exprimă, te dă la iveală altora în felul reprezentării și riscă să se înșurubeze tenace și anapoda
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Cărăruie care suie-n vârf de munte", cu afișe de pe spinarea telegarului central, icnește a răzbunare mai ales că vasluienii n-au nimic eligibil pentru că Europa nu-i de nasul lor... Politicul țâcă nu-i prea învățat cu tărbaca și mârâie-n barbă că s-a băgat unde-i ia foc hardughia și rămâne fără clienți. PC "Popolul" Consternat de marile proiecte îl caută pe Ciurea călător pe la multe partide, care așteaptă laptele-n păsat (bine, și droguri), adică la crâ
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
întâmpla etc. „Dumnezeu e vremea însăși cu tot ce se-ntâmplă-n ea.” (M. Eminescu) c. verbele personale al căror plan semantic se caracterizează prin trăsătura - uman sau prin trăsătura -animat: a bâzâi, a chițcăi, a fâsâi, a gâgii, a mârâi, a lătra, a mieuna, a vâjâi, a adia, a răsări, a apune etc. „Ne-om culca lângă izvorul / Ce răsare sub un tei.” (M. Eminescu) „În pod miaună motanii, la curcani vânătă-i creasta.” (M. Eminescu) Observații: Și aceste verbe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbele a căror radăcină se termină în vocală, dacă nu au în structura temei de prezent unul din sufixele -EZ-, -ESC-, |SC-:a (se) apropia - (mă) apropi-I, a încuia - încu-I, a jupui - jupo-I, a îndoi - îndo-I, a măcăi - măcă-I, a mârâi - mârâ-I. La cele mai multe din aceste verbe, dezinența se suprapune ultimului fonem al rădăcinii, dominându-l. La persoana a II-a singular, în afara lui -¹, ultrascurt (asilabic), cu frecvența cea mai ridicată, cânțI, lucrezI, coborI, soseștI, parI, vinzI, prinzI, în funcție de structura fonetică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiectul vorbitor interlocutorului: „- La mulți ani, Costică! cu noroc, sănătate și veselie!...” (I.L. Caragiale) Sub aspect structural, enunțurile exclamative sunt cel mai adesea enunțuri autonome, sintetice, realizate prin interjecții afective, sau analitice: „- Eei! Asta-i prea tare.” (M. Eminescu), „- De!... mârâi.” (E. Barbu), „- Vai, aprinde-v-ar focul să vă aprindă, zise ea burzuluită grozav; dar cum se cheamă asta? În obrazul cui v-a învățat!” (I. Creangă); sau intră, în planul incidenței, în structura unor enunțuri complexe: „Știu eu, să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. Toate aceste porecle sau pseudonime atestă o trăsătură aparte a militarului și în special a mascatului: gradul lui de brutalitate, măiestria în arta loviturilor. Astfel, Cîinele este, în Penitenciarul Rahova, mascatul care știe să bage groaza în deținuți numai mîrîind și arătîndu-și dantura, Boxerul e mascatul care-l transformă pe arestat într-un sac de box, Monseniorul are arta schingiuirii rafinate, vorbind politicos, dar lovind năpraznic într-un mod calculat, rece, impersonal ș.a.m.d. Mascații doresc să-și circumscrie
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
lăsa să îi explici cum se folosește. Oricum, sunt atât de supărați încât crezi că ești în impas. Ești producător de instalații de baie, iar președintele unei companii de instalații tehnico-sanitare din New Jersey îți aruncă țigara în față și mârâie: „Băiețică, să îți spun eu cum e viața. Concurența îmi dă 90 de zile termen de plată și dacă tu nu faci la fel, nu avem ce discuta.” Ești conștient că firma nu a încălcat niciodată regula de 30 de
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
învârtea noaptea ca un OZN la decolare. Animalele de companie și curte, au început să se comporte ciudat, devenind neliniștite, violente, respingătoare. Pisicile miorlăiau scuipând, stufoșându-și cozile, ridicându-li-se restul părului ca țepii ariciului în strategia de autoapărare. Câinii mârâiau arătându-și colții, lătrând și schelălăind la ființe invizibile. Am deratizat podul casei crezând că sunt șobolani. Pisicile și câinii i-am deparazitat, hrănindu-i bine, crezând că schimbarea de comportament este produsă de aceste cauze. Cu toate măsurile luate
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
conduse la poalele unui munte, unde se afla intrarea într o mină veche. -Aici veți găsi cristalele râvnite, dar va trebui să învingeți multe capcane periculoase-spuse ghidul dispărând. La intrarea în mină îi aștepta un buldog imens, care lătra și mârâia arătându-și colții fioroși. Delmar porunci cristalelor din palme: -Acționați zăbrelele vibratoare și laserul refulant. Câinele ucigaș luat pe sus, chelălăia speriat când ateriză pe vârful muntelui. Ajunși în interiorul minei, se auzi un scrâșnet și huruit ca de cutremur. O
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
motivare absolută: forma sonoră "evocă unele trăsături ale conținutului denumit" (DSL, 2005: 330). Interjecțiile: sst! deh! ca și onomatopeele: hodoronc-tronc! tronca-tronca! reproduc sunete, zgomote în mod sponatan. Există cuvinte cu simbolism fonetic ce reproduc de asemenea, zgomote sponatane: cotcodăceală, a mârâi, a hârâi etc. b) Motivarea relativă este deosebit de complexă și nu se realizează la nivelul formelor fonetice. Literatura de specialitate are în vedere și alte tipuri de motivare: a) Motivarea internă este de natură diacronică (lat. indurare avea formă interna-
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
deschise-o sticlă de whisky” (Nocturnă). La extrema cealaltă se manifestă o imaginație terifiantă, halucinări ale realului, reprezentări grotești ale degradării organicului, stări de delir provocat („scrisul meu e mâncat de o fabuloasă gânganie / cu elitre de albastru alcool”; „fereastra mârâie obnubilată”; „Mie însumi mi s-a părut / în momentele acelea de spaimă / că sunt un fluture / cap de mort / venit la termele lui Caracalla”; „femurul mi-e spart / și din șira spinării mi-au apărut / cocoloașe / pe care felinele blonde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
într-o zbatere a trupului și a sufletului: "Iată chemarea:/ o mie de lănci bătute în scuturi/ te așteaptă la țărmul apei din piatra mea de inel,/ lângă sălcii alergând în vânt cu coame de iepe./ O mască de aur mârâie la stele/ umbrită de vulturi/ dincotro patria mea tăcută începe;/ sporind întunericul peste toate/ rar tresaltă ajunse la furtuni/ căderi și urcări sub lacăte./ În nerostita dimineață de cenușe caldă de vulcani/ se desfășoară în mine ca pânze de corăbii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]