353 matches
-
a fost cunoscută de Neamuri înaintea lor, fiind dată de ,,Dumnezeul cel Prea Înalt - Împărat al păcii”. În scrierile Noului Legămînt găsim informații prețioase despre eseni chiar dacă numele lor nu este pomenit de către hoțomani, pentru că singuri și-ar fi recunoscut mîrșăvia. În Epistola lui Pavel către romani Saul spurcă rău pe niște neștiuți dar pe care el îi cunoaște foarte bine la 14,2-3: ,,Unul crede că poate să mănînce de toate; pe cînd altul care este slab, nu mănîncă decît
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
păcătuire sau de slăbire. Încredințarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osîndește singur în ce găsește bine.” Și tot așa, toată pletora de lotri zeloți au fost foarte fericiți de mîrșăvia pe ca- re au făcut-o în dauna esenilor în particular și a culturii geților în general. Pentru reușita acestor monstruozități, ei s-au simțit totdeauna foarte bine. Dar îndrăcitul zelot dădea cu pietre chiar și în esenii rămași în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
bună; și nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumiri, pentru că este sfințit prin Cuvîntul lui Dumnezeu și prin rugăciune.” În scrierea lui Pavel sînt numiți indirect acești răi care îi acuză pe neprihăniții ivriți zeloți de mari mîrșăvii și nelegiuiri. Ne spune textul că acești acuzatori ai zeloților, opreau căsătoria și consumarea ,,bucatelor”, adică a cărnii sfințite adusă ca jertfă. Ori scrierile esene arată că numai membrii Frăției Celui Ales nu mîncau decît fructe, legume, cereale și miere
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ea face obiectul unei supravegheri meticuloase și pe care, pe deasupra, tot ea trebuie să o finanțeze. Un articol al lui Chateaubriand duce la desființarea ziarului "Mercure de France" (1807). Este drept că academicianul a îndrăznit să scrie: Cînd în liniștea mîrșăviei nu se aude decît zgomotul pe care îl face lanțul sclavului și vocea delatorului, istoricul pare a fi însărcinat să răzbune popoarele". În 1810, dorința imperială de control și de uniformizare duce la menținerea unui singur ziar în fiecare departament
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
rinocer? Pe cont propriu sau doar prin complicitate, mai vedem noi; rinocer să-l declarăm, apoi ne ocupăm și de probe. „Un om mușcă un om” - iată știrea supremă. Dna Ileana Vrancea publică analize în care aduce probe peremptorii despre mârșăviile la care se pretează niște haimanale - inclusiv falsificare de date și asasinat moral. Două sunt reacțiile față de acest răspuns strategic. Prima - multă „lume bună” tace pe ideea: „Ei, și ce-i cu asta?”. A doua - haimanalele „răspund” dovezilor acuzând-o
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
poate. Însă era necesar, după cum subliniază William Styron de-a lungul narațiunii sale, ca aceste învățături ale lui Freud și Reich să nu fie denaturate de șarlatani lacomi și lipsiți de scrupule, cum era după toate probabilitățile psihanalistul lui Leslie. Mârșăvia acestuia pare să nu aibă nicio limită. Nu-i era de ajuns că o adusese pe tânără la acest monstruos platou al "vocalizării", ci își propune pe deasupra, notează Stingo, să o supună pe aceasta unei "terapii orgonice". Închisă într-un
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
copie „pentru paguba ce i s-ar amenința din desființarea ce s-au poruncit a se face salhanalii aflătoare înlăuntrul periferii târgului” Huși. O jalbă primită prin Eforia orașului Huși „retrogradă”, a cărei aprobare ar fi perpetuat „pentru secoli haosul, mârșăvia și ticăloșia de astăzi”, este adusă la cunoștință la 24 aprilie 1850 de Mihail Kogălniceanu lui Anastasie Panu, director la Departamentul Lucrărilor Publice, aflat în Huși, pentru cercetarea reclamației orășenilor față de măsurile urbanistice luate de el. Unele propuneri sunt considerate
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
dar dacă n-o iubești, nu poți să faci nimic. Crezi în Dumnezeu, Aldan?" Așa și-așa... "Eu cred și sunt sigur că singur Dumnezeu ți-ar putea arăta calea de urmat. El, care nu vede cu ochi buni aceste mârșăvii..." Și dacă ochiul Lui triunghiular a orbit, Cozmescule? Dacă nu mai vede chiar nimic? "Ești beat, Aldan, să ne întoarcem." Sunt beat, dar de amărăciune, și aș prefera să crăp aici ca un câine și să mă fac ghem sub
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
atât cât i s-a cerut fiecăruia, bineînțeles că sub teroare. Unii au plusat și au făcut mai mult decât era necesar ca să supraviețuiască. Unii s-au redresat mai devreme, alții mai târziu și foarte puțini au fost consecvenți cu mârșăvia în care au intrat fără voia lor. Neculai Popa, în schimb, vede un alt scop: distrugerea fizică și morală a tuturor celor care s au opus comunismului. ̨ n Suceava, deja apăruseră zvonuri despre 'reeducare', în paralel cu apariția unor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ca opozanți ai regimului. Ce se mai poate remarca în această Carte albă este încercarea, cu mijloace, se înțelege, subliminale, de "albire" a organelor de represiune care erau "nevoite", nu-i așa (?), să ia măsurile "adecvate" impuse de delațiunile și mîrșăviile unor scriitori împotriva altora. Prin acest volum se încearcă, cu mare abilitate, manipularea și dirijarea cititorilor pe cărările stabilite de chiar această organizație, la fel de ocultă înainte, dar și după '89. Să nu uităm că această culegere de delațiuni, de multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mea, am încasat lovitura sub centură fără drept de apel. Încă o metodă perversă de alterare a adevărului este dezinformarea, derutarea intenționată a masei de cetățeni, prin introducerea în sistemul de informații a unor neadevăruri, a unor falsificări ascunse. Această mârșăvie subtilă, științific organizată, prevede ca într-un material scris, verbal sau altfel prezentat, 90 % să fie adevăruri clare, convingătoare, evidente, uneori chiar în regim de noutăți și de deconspirări, restul de 10 % erau însă informații false, otrăvite. Omul de rând
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
a fi un observator atent al oamenilor, al gesturilor pe care ei le fac. Scriitorul e un tip care poate descoperi în spatele unui gest de tot rahatul o întreagă dramă umană. Poți să scrii despre orice. Despre cele mai mari mârșăvii care ți-au trecut prin minte. Dacă așezi lucrurile astea într-un context, dacă rândurile tale respiră o anumită căldură umană, dacă personajelor tale le dai o șansă, dacă încerci să rămâi viu și să vezi viața ca pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a sa (ah, femeile însemnaseră un capitol plin de strălucire în viața fratelui meu, mereu femei frumoase, inteligente roiau în jurul său, erau fascinate de el, fratele meu fusese și în privința asta un norocos, un privilegiat!...), în semn de protest față de mârșăvia acelei fițuici, chiar și-a dat foc în fața sediului redacției. A fost un întreg scandal. Care s-a mușamalizat într-o săptămână și a fost dat uitării, ca atâtea și atâtea povești teribile de pe malul Dâmboviței. *** La încă o săptămână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe care creștea. Asta era senzația pe care o încercai, că nasul avea de gând să mai crească și să se privatizeze. Nu era tocmai simplu să faci portretul unui bărbat mai urât decât dracu’. Aveai sentimentul că săvârșești o mârșăvie, discutând lucruri pe care oamenii se prefac că nu le observă. Îți venea să zici: „Dar de ce eu? De ce să rezolv eu un destin, în vreme ce o întreagă omenire, neavând o soluție, apelează la zicale?“ Când a îmbătrânit, cu dascălul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de legătură de la unul la celălalt. Adunați însă astfel și în număr atât de mare, ei făceau impresia unei adevărate mafii criminale, a unui real pericol social, acționând la unison în vederea destabilizării biologice și morale a societății române! și, culmea mârșăviei: pentru că unul singur dintre acești inculpați era militar - simplu soldat în termen -, întregul lot a fost judecat în fața Curții Marțiale a districtului București, de către un complet de ofițeri, în regimul dur și procedura rigidă a trădătorilor de țară. Este adevărat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
șopârlă, chiar dacă mă seduce clic-clac-ul lor pe asfalt. Reclama la pantof mă agresează cu amintirea unor oameni reali, torturați sub dictatură și la distrugerea cărora am fost martoră. Pantofiorul grațios de pe afiș, așa mi se pare, e gata de orice mârșăvie. Nu-mi voi cumpăra niciodată un asemenea pantof și nu l-aș accepta nici dacă cineva mi l-ar face cadou. Pentru că n-aș fi sigură că pantoful nu se va reîntoarce cândva, pe neobservate, la mai vechiul său nărav
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dudului, era într-adevăr o apariție inedită, singulară, șocantă. Deodată, din curtea vecină a irumpt strigătul celebru al omului maimuță: Tarzan! Uuuuuu! Uuuuuu! Uuuuuuu! Tata, care era de o bunătate inimaginabilă, având un suflet curat, nepervertit de răutățile și de mârșăvia vieții, s-a lăsat prins de provocarea adolescentului din curte, intrând în pielea lui Weissmuller timișoreanul, răspunzându-i cu același limbaj: Uuuuuu! Uuuuuu! Uuuuuuu! Strigătele și chemările în limbajul primatelor, ale strămoșilor noștri, s-a mai prelungit de vreo câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu-ți dăm nici un ban... La 85 de ani, Allain nu înțelege (sau se preface, zic cei informați) că nu ne mai sperie nimic, că suntem pertu cu odiosul, că ne tragem de șireturi cu detestabilul, că suntem familiari cu mârșăvia, că am demitizat toate aceste teribile categorii ca pe niște ordinari hoți de cai cu care bem cot la cot. La 85 de ani, Allain vrea ca asasinii să ne mai apară odioși, groaza să fie groază, crima să-ți
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei.“ (Mihai Eminescu, Scrisoarea III) „Vorbim, bineînțeles, de acei scriitori care și-au arvunit conștiința și s-au pus cu trup și suflet în slujba depravării oficiale. Fapta lor de mârșăvie fără capăt nu e răscumpărată - în peisajul moral al Țării - decât de confrații lor care tac, cei mai mulți în temnițe și lagăre, și care de fapt sunt singurii care făuresc în clipa de față viitorul spiritual al României.“ (Virgil Ierunca, în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
prea neîncăpătoare pentru valurile de rușine în care se scaldă scriitori din Republica Populară Română. Vorbim, bineînțeles, de acei scriitori care și-au arvunit conștiința și s-au pus cu trup și suflet în slujba depravării oficiale. Fapta lor de mârșăvie fără capăt nu e răscumpărată - în peisajul moral al Țării - decât de confrații lor care tac, cei mai mulți în temnițe și lagăre, și care de fapt sunt singurii care făuresc în clipa de față viitorul spiritual al României.“ (România Muncitoare, nr.
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
era deloc pe placul nomenclaturii. Dintr-o dată, această nomenclatură, această adunătură de neisprăviți, învățată să trăiască în trai de huzur pe spinarea altora, era pe cale de a-și pierde privilegiile! Așa că prima mutare a unor indivizi josnici, capabili de orice mârșăvie, dar cu pretenții și deghizați în oameni onorabili care luptă pentru interesele națiunii, a fost mârșăvia cu ,,teroriștii”, a fost genocidul prin care o mie de oameni au fost omorâți de noua putere instaurată atunci. Apoi au fost tot felul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în trai de huzur pe spinarea altora, era pe cale de a-și pierde privilegiile! Așa că prima mutare a unor indivizi josnici, capabili de orice mârșăvie, dar cu pretenții și deghizați în oameni onorabili care luptă pentru interesele națiunii, a fost mârșăvia cu ,,teroriștii”, a fost genocidul prin care o mie de oameni au fost omorâți de noua putere instaurată atunci. Apoi au fost tot felul de manipulări, de acțiuni regizate prin care oamenii să fie intoxicați cum că ,,elemente reacționare de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai curate, acum cu 30% mai mult! Orice grozăvie ai face, în țara asta se pare că nu ai nici o șansă să te compromiți. Chiar dacăți sunt scoase la lumină matrapazlâcurile, chiar dacă ajung la public tot felul de dovezi ale mârșăviilor tale sau ale lumii joase în care te învârți, a doua zi poți apărea la televizor ca o floare, iar cei din jur pot să te crediteze ca autoritate morală și lider de conștiințe. Să ne uităm, de exemplu, la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să o facă fără grijă. Urcă totuși în corabie și plecă în aceeași zi1. Vărsă de mai multe ori, încât se simți foarte ușurat și începu să se însănătoșească. Pe corabie se făceau la vedere tot felul de murdării și mârșăvii pe care el le înfiera cu strășnicie. 44. Spaniolii care călătoreau cu el îl sfătuiră să tacă, deoarece marinarii aveau de gând să-l părăsească pe vreo insulă. Dar Îi plăcu Domnului nostru ca ei să ajungă repede în Cipru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
soțul ei o înșelase cu soția fratelui ei, iar când fuseseră prinși în pat de tatăl ei, Veta îi răspunse calm acestuia că face și ea doar un pic de dragoste. Când aflase de la tatăl sau această faptă neortodoxă, această mârșăvie, Carlina a făcut un șoc. A trebuit să fie internată la psihiatrie, să stea câteva zile în perfuzie. Nu putea accepta ceea ce i se întâmplase, deși avea numai 22 de ani. Se destrămaseră două familii. Mai târziu aflase că Veta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]